BusinessMagazin

Tag: proiect de lege

  • S-a terminat cu reclamele la medicamente la radio şi la TV

    Publicitatea explicită la televizor şi la radio pentru medicamente va fi interzisă, fiind permisă în alte medii la medicamente eliberate fără prescripţie medicală, cu aprobarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului, potrivit unui proiect de lege votat luni de Senat, în calitate de cameră decizională.

    Anul acesta, investiţiile în publicitatea pentru medicamente şi serviciile medicale sunt estimate la 36 mil. euro, potrivit Initiative database, citată de Media Factbook Romania 2015.

    Propunerea legislativă, adoptată în plen cu 100 de voturi “pentru” şi şapte voturi “împotrivă”, a primit raport comun de respingere de la Comisia pentru cultură şi Comisa pentru sănătate publică pentru că iniţiativa “impune restricţii excesive şi nejustificate care încalcă dispoziţiile constituţionale şi, pe de altă parte, contravine unor directive europene”.

    Proiectul de lege, iniţiat de senatorul UDMR Alexandru Vegh, stipulează că “pot face obiectul publicităţii destinate publicului larg, pe altă cale decât prin programe de televiziune/radiodifuziune, acele medicamente care prin compoziţia şi obiectivul lor sunt destinate şi concepute pentru a fi utilizate fără intervenţia unui medic în ceea ce priveşte diagnosticul, prescrierea sau urmărirea tratamentului, la nevoie cu recomandarea farmacistului.”

    De asemena, iniţiativa legislativă mai prevede interzicerea publicităţii pentru farmacii la televizor sau radio de natură a “induce ideea că farmacia respectivă reprezintă un model sau etalon pentru celelalte farmacii, precum şi publicitatea mascată la farmacii care reprezintă publicitate mascată la medicamente.”

    Potrivit proiectului de lege, sunt interzise inclusiv comunicările comerciale audiovizuale destinate produselor şi tratamentelor medicale.

    “Se interzice plasarea de ţigări ori alte produse din tutun sau de produse ale unor operatori economici al căror obiect principal de activitate îl constituie fabricarea ori vânzarea unor astfel de produse, precum şi plasarea de produse sau tratamente medicale”, se arată în proiectul de act normativ.

    Iniţiativa legislativă a fost adoptată tacit de Camera Deputaţilor şi are caracter organic. Senatul urmează să transmită legea spre promulgare preşedintelui Klaus Iohannis.
     

  • Care este valoarea reală a clientului, astăzi, la noi?

    Veneam din Italia, unde tocmai mă minunasem în faţa unei abordări care mi s-a părut SF: o factură neplătită la electricitate şi, drept urmare, compania „taie“ curentul clientului. Cu toate acestea, clientul putea folosi becurile din casă, ba chiar şi instantul pentru încălzirea apei sau plita de gătit. Este adevărat, nu la putere maximă, dar o cafea tot puteai face. Iar clienţii au plătit ce au avut de plătit, ba chiar şi o taxă decentă de reconectare – care mi se pare în regulă – iar conflictul, dacă îi putem spune aşa, a fost stins civilizat, fără ameninţări, lapidări, deplasări sau alte „ări“.

    Când vom ajunge şi noi, oare, la relaţii cu adevărat normale între client şi furnizori? Ştiu că or să sară unii să-mi spună să nu generalizez, şi nici nu vreau asta, dar de cele mai multe ori, indiferent că vobim de un taximetrist, de un comerciant sau de un bancher, am sentimentul că eu, consumatorul, am pierdut meciul. Indiferent ce va să zică asta, că am îndurat fumul ţigării din taxi, că am închis ochii la calitatea mărfii sau că am acceptat un ton nepotrivit sau penalităţi aiurea.

    Care este valoarea reală a clientului astăzi, la noi, dincolo de fardul marketingului?

    Pentru că eu, consumatorul, cred că sunt important, şi nu numai eu, ci şi colegii mei, dumneavoastră, cei care citiţi revista, prietenii dumneavoastră şi toţi care susţinem întreg lanţul – magazine, bănci, furnizori de servicii. Plătim taxe şi impozite care sprijină pensionari, persoane asistate, funcţionari, investiţii publice, preşedinţi şi parlamente. Sunt/suntem alfa şi omega, începutul şi sfârşitul în circuitul economic şi oricine se consideră „too big to fail“ ar trebui să fie conştient că mărimea sa este suportată de micimea mea.

    Am scris în mai multe rânduri despre ceea ce cred că este o altă lipsă a societăţii româneşti – cea a avocaţilor. Avem foarte buni specialişti, experţi în legislaţie sau business sau procese penale şi civile, citaţi în reviste şi chemaţi le televiziuni, dar ne lipsesc avocaţi care să ajute cetăţeanul simplu în cazul în care a fost nedreptăţit. Avocaţi cu o atitudine proactivă, deschisă şi înţelegătoare, aflaţi în curtea furnizorului de utilităţi, în salonul spitalului sau pe holurile instituţiilor statului, avocaţi care să-i desluşească clientului clauzele contractuale pentru care semnează. Şi cred, sper că societatea românească, cinică şi crudă cu cei care nu ştiu să se apere, fie ei consumatori, întreprinzători, pietoni sau şoferi, medici sau pacienţi, s-ar însănătoşi în cazul în care nedreptatea ar fi taxată corespunzător.

    Doi la mână, poate că ar trebui să ieşim din poziţia de piaţă mică şi ieftină, din cauza puterii reduse de cumpărare. Îmi sprijină ideea Angela Filote, şeful reprezentanţei Comisiei Europene în România, care, la un summit pentru investitori, a pledat pentru o creştere a salariilor, dar bazată pe competitivitate, şi pentru măsuri destinate trecerii de la un stat cu costuri scăzute la unul cu forţă de muncă cu valoare adăugată medie şi mare, fără a pierde interesul investitorilor. „Nu cred că România îşi permite să aibă ca principal avantaj costul scăzut, nu cred că e corect pentru români“, a spus oficialul european.
    De aici ar trebui să înceapă treaba strategilor guvernamentali sau de partid, zic, şi, atunci când o să vă opriţi din râs, o să îmi daţi dreptate.

    Ilustrez cu „Masa frugală“ a lui Pablo Picasso.

  • Atenţie la scrisorile nigeriene; Sprijiniţi-i pe speculatori!

    Protejarea producţiei interne de orice este o temă perenă, analizată intens dar rămasă fără finalizare. Probabil iniţiatorii proiectului vor fi gândit în aceeaşi linie, dar au început să are ogorul din mijloc, iar bunele lor intenţii nu vor compensa nicicum lipsa unei baze reale pentru un asemenea proiect. În felul meu sunt un susţinător al cauzei, pentru că sunt un cumpărător „de piaţă ţărănească“ şi nu de supermarket. Dincolo de acesta, să vedem care este realitatea.

    Corul casandrelor agro-alimentare se plânge de importurile considerabile de produse alimentare şi de cheltuielile pe care le facem şi de faptul că suntem o ţară care care ar putea hrăni 60 de milioane de oameni, dar care nu reuşeşte să îşi asigure un minim de consum. Toată lumea îţi va povesti despre productivitatea scăzută şi costurile mari şi despre taxe şi nemuncă, dar nimeni nu spune că suferim din cauză că nu sunt destul de mulţi speculatori.

    Renunţând la peiorativul dispreţuitor cu care am fost setaţi să-i privim pe speculatori, aceştia sunt în stare – nu singuri, este adevărat – să dinamizeze agricultura şi industria alimentară locale. Ar putea să determine ţăranul să muncească oferindu-i un preţ corect pentru cereale, lapte şi carne. Speculatorii ar putea pune la punct nişte sisteme coerente din punct de vedere logistic, financiar şi tehnic de colectare a produselor, care să întregească lanţurile rupte dintre producători şi procesatori şi magazine. Speculanţi care să se concureze între ei şi astfel să mişte piaţa. Imobilismul înseamnă perpetuarea stării de sărăcie. Ne trebuiesc speculatori care să speculeze şi instituţii care să-i controleze şi să tempereze eventualele excese. Iar în momentul în care lanţurile se vor îmbina şi reţelele de magazine se vor putea aproviziona în mod constant şi la calitatea pe care o doresc, nici nu va mai fi nevoie de o lege specială pentru aşa ceva.

    A doua discuţie este despre bani. Să explic: am citit un studiu excelent despre o iniţiativă se poate dovedi cea mai reuşită iniţiativă de stimulare a antreprenoriatului şi de creare a locurilor de muncă din lume. Este vorba de Nigeria, unde guvernul a derulat, în 2011, un program de susţinere a 1.200 de antreprenori, cu 60 de milioane de dolari. Au solicitat bani 24.000 de oameni, din care au fost selectaţi în jur de 6.000, care au fost instruiţi şi ajutaţi să îşi întocmească planurile de afaceri. Dintre aceştia, au fost selectaţi circa 1.200 care au primit cash în medie câte 50.000 de dolari. Trei ani mai târziu, sute de noi companii erau pe profit, iar numărul locurilor de muncă create ajungea la 7.000. Dacă e să facem un calcul simplu, un loc de muncă a costat în jur de 8.500 de dolari. În plus, avem afacerile care funcţionează, taxele încasate de stat şi toate veniturile conexe.

    Să comparăm sumele cu cele 135 de milioane de euro – valoarea ajutoarelor de stat pe care guvernul actual anunţa că le acordă pentru crearea a 6.000 de locuri de muncă – este adevărat, cu grad înalt de calificare. Dar, totuşi, o altă împărţire simplă înseamnă 22.500 de euro pentru un loc de muncă (sunt calculele Ziarului Financiar din vara anului trecut). Suma nu este mare, pentru că un studiu al Băncii Mondiale estima cheltuielile pentru crearea unui loc de muncă undeva la 90.000 de euro. În aceste condiţii, nu cumva o soluţie mai eficientă decât investiţiile statului sau decât ajutoarele de stat sau decât toate ajutoarele de mii de miliarde din orice monedă vă trece prin cap care au fost risipite în criză se dovedesc a fi banii cash daţi oamenilor pentru a porni afaceri, pentru a cultiva terenuri, pentru a înfiinţa livezi sau pentru ferme de animale?

    La un moment dat acestor idei li s-a spus „bani din elicopter“. Sincer, cred în acest moment că ar fi fost o soluţie mult mai bună decât oricare alta.

    Şi poate ar trebui să privim mai cu atenţie la scrisorile nigeriene, cele care ne promit câte 50.000 de dolari.

    O pictură de Michael Echekoba, născut la Londra dar crescut în Nigeria, „Sărbătoare“ pe numele ei.

     

  • Pensionarii ar putea primi bani de la Ministerul Transporturilor, pentru tichetele de călătorie

    „Pensionarii din sistemul public de pensii şi din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale pot solicita Ministerului Transporturilor compensarea tichetelor de călătorie în bani”, potrivit proiectului de lege depus la Senat.

    Prin această propunere legislativă, tichetele de călătorie primite de pensionari ar putea fi compensate în bani, la alegerea beneficiarului, “evitând astfel specula şi evaziunea fiscală”, potrivit expunerii de motive.

    “În realitate, se constată existenţa unor situaţii în care pensionarii, din cauza vârstei înaintate, a sărăciei, nu mai folosesc această facilitate a statului, ajungând să vândă aceste tichete speculanţilor, pe nişte sume derizorii”, scrie în expunerea de motive.

    Senatul este prima cameră sesizată, iar Camera Deputaţilor este for decizional.

     

  • Proiect de lege: Hipermarketurile să acorde spaţii pentru produsele alimentare tradiţionale

    Deputaţii PSD Liviu Harbuz, Ion Melinte, Zisu Stanciu, Ioan Teodorescu, Ioan Dîrzu, Marian Ghiveciu şi Florică Calotă (PC-PLR) au iniţat o propunere legislativă de modificare a legii privind comercializarea produselor alimentare.

    Potrivit iniţiativei legislative, hipermagazinele sunt structuri de vânzare cu amănuntul, cu suprafaţa de peste 2.500 metri pătraţi, utilizate pentru comerţ mărfuri alimentare sau nealimentare. Hipermagazinele sunt obligate să acorde spaţii de expunere şi vânzare producătorilor de produse alimentare atestate tradiţional, nerespectarea acestor dispoziţii fiind sancţionată cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

    Iniţiatorii consideră că produsele tradiţionale româneşti sunt realizate exclusiv din materii prime locale, având la bază o reţetă şi un proces de prelucrare tradiţionale, iar România preferă aceste produse, dar singura problemă este faptul că nu au fost suficient de bine promovate. Târgurile de produse româneşti, organizate din când în când, oferă producătorilor puţine şanse de “a ieşi în lume”, iar micii producători nu îşi pot permite introducerea produselor în magazinele mari, au arătat iniţiatorii în expunerea de motive.

    Ei şi-au motivat proiectul prin faptul că se va reglementa acordarea de spaţii în hipermarketuri pentru promovarea şi comercializarea acestor produse româneşti atestate.

    Proiectul a fost depus în 27 aprilie şi a intrat în procesul legislativ, fiind discutat mai întâi la Senat.

     

  • Proiect al lui Duşa: În aviaţia militară vor fi asiguraţi piloţii, paraşutiştii, nu personalul la sol

    Duşa a propus acest proiect în calitate de deputat, arătând că, în prezent, statutul personalului aeronautic din aviaţia militară din România prevede obligativitatea încheierii unor poliţe de asigurare pentru cazurile de producere a unor accidente, urmate de deces sau invaliditate totală su parţială, pentru tot personalul aeronautic, incluzând, pe lângă piloţi, însoţitori de bord, ingineri de bord, paraşutişti, şi personalul tehnic ingineresc de aviaţie – navigatorii de sol şi meteorologii.

    Acest lucru generează costuri suplimentare la bugetul de stat, având în vedere că personalul nenavigant trebuie asigurat “fără a fi justificată existenţa unui pericol în activitatea pe care o desfăşoară”, a apreciat Mircea Duşa, în expunerea de motive.

    “Ca urmare, pentru asigurarea cheltuirii judicioase a resurselor bugetare se impune modificarea Statutului personalului aeronautic din aviaţia militară a României în sensul asigurării de drept doar a personalului aeronavigant. Aceste dispoziţii sunt mai aproape de necesităţile instituţiilor militare, asigurând alocarea de fonduri numai pentru persoanele care desfăşoară activităţi cu un grad ridicat de pericol, astfel fiind evitate situaţiile în care, spre exemplu, personalul tehnic ingineresc de aviaţie, navigatorii de sol, meteorologii, în calitatea sa de personal aeronautic, trebuie să fie asigurat, fără a fi justificată de existenţa vreunui pericol în activitatea pe care o desfăşoară”, menţionează Duşa.

    Proiectul a fost depus în 20 aprilie şi se află în consultare publică la Camera Deputaţilor.

  • Proiect de lege propus de Ioan Oltean: Consilierii locali să pună întrebări timp de o oră, trimestrial, primarilor şi viceprimarilor

    Proiectul depus de Oltean modifică, în acest sens, statutul aleşilor locali.

    Potrivit proiectului, consiliile locale ale localităţilor cu peste 5.000 de locuitori vor fi obligate să organizeze trimestrial o sesiune de întrebări orale pe teme de actualitate locală. Întrebările vor fi adresate exclusiv primarului şi viceprimarilor de către consilierii locali, numărul de întrebări fiind în funcţie de proporţia partidelor reprezentate politic în consiliu. Întrebările vor fi adresate de opoziţie şi putere în mod alternativ, iar debutul va se va face prin tragere la sorţi.

    În formularea întrebărilor, consilierii locali se vor baza pe consultarea comunităţilor locale.

    Oltean precizează, în expunerea de motive, că, aşa cum există la nivelul Parlamentului o sesiune de întrebări şi interpelări adresate Guvernului, şi comunităţile locale trebuie să fie deschise dezbaterilor constructive.

    Potrivit lui Oltean, democraţia locală nu poate funcţiona decât dacă opoziţia va avea suficiente instrumente de exprimare şi control, iar majoritatea să se constituie într-un executiv stabil.

    Proiectul a fost depus pe 1 aprilie şi se află în consultare publică la Camera Deputaţilor.

  • Proiect de lege: Laptele proaspăt din magazine să aibă etichetă cu proporţia de lapte praf conţinută

    Un grup de cinci deputaţi ai PSD – Liviu Harbuz, Marian Ghiveciu, Ion Melinte, Zisu Stanciu, Ioan Dîrzu – au depus o propunere legislativă care prevede că laptele prospăt pentru consum destinat comercializării, care conţine lapte praf, trebuie să prevadă pe etichetă, în mod obligatoriu, avertizarea cuprinzând sintagma: “Conţine lapte praf în proporţie de _%”. Laptele proaspăt care nu conţine lapte praf trebuie să prevadă obligatoriu pe etichetă menţiunea: “Nu conţine lapte praf”.

    Nerespectarea acestor prevederi va fi sancţionată de către Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară cu amendă între 5.000 lei şi 10.000 lei, propun iniţiatorii proiectului de lege.

    Deputaţii semnatari ai propunerii legislative au apreciat, în expunerea de motive, că “populaţia este în general păcălită prin utilizarea denumirii de lapte de vacă sau lapte autentic, deoarece nu este acel aliment care este direct obţinut de la vacile de lapte”. “În majoritatea cazurilor, acel lapte prospăt pentru consum este un amestec cu lapte praf, a cărui valoare nutriţională este foarte scăzută”, mai susţin iniţiatorii.

    Ei au menţionat că o statistică a Consiliului Concurenţei arată că 63% din laptele pentru consum din supermarketuri şi hipermarketuri este românesc, 36% fiind importat din ţările Uniunii Europene (UE) şi 1% din statele din afara UE. “Dacă se citeşti pe eticheta pungilor sau cutiilor de lapte «fabricat în România», nu înseamnă că acesta provine de la vacile din România, ci doar că a fost ambalat la noi”, mai susţin iniţiatorii.

    Proiectul a fost depus la Camera Deputaţilor în 30 martie şi urmează să intre în parcursul legislativ.

  • Proiect: Înscrierea sau retragerea elevului de a frecventa ora de religie se face prin cerere scrisă

    Proiectul de lege modifică articolul 18 din legea educaţiei naţionale.

    “Încrierea sau reînscrierea elevului pentru a frecventa orele de religie se face prin cerere scrisă a elevului major, părintelui sau tutorelui legal instituit pentru elevul minor. Schimbarea acestei opţiuni sau retragerea se face tot prin cerere scrisă a elevului major, a părintelui sau tutorelui legal. Situaţia şcolară se încheie, după caz, cu sau fără disciplina Religie”, prevede proiectul de lege.

    Potrivit iniţiatorilor, propunerea legislativă “pune în acord dispoziţiile articolului 18 alin 1 din legea educaţiei naţionale cu decizia Curţii Constituţionale întrucât asigură participarea elevului la ora de religie în urma exprimării dorinţei persoanei îndreptăţite legal, conform libertăţii de conştiinţă, ţine cont de caracterul orei de religie în urma exprimării dorinţei persoanei îndreptăţite legal, conform libertăţii de conştiinţă, ţine cont de orei de religie de disciplină aflată în trunchiul comun”.

    Printre iniţiatori se află deputaţi din toate partidele: Petre Andea, Anghel Stanciu, Adrian Solomon, Doina Pană, Marian Enache, Sorin Iacoban, Camelia Bogdănici, Raluca Turcan, Daniel Fenechiu, Niculae Mircovici, Aurel Vainer.

    Proiectul se află în consultare publică la Camera Deputaţilor.

    Deputaţii din Comisia juridică au discutat, în 24 februarie, despre decizia Curţii Constituţionale potrivit căreia obligaţia de a face cerere pentru ca un elev să nu participe la ora de religie, prevăzută în Legea educaţiei, este neconstituţională, oficiali ai Curţii precizând că, urmare a hotărârii, o astfel de solicitare va trebui făcută doar de cei care vor să studieze disciplina.

    Preşedintele comisiei Bogdan Ciucă a precizat atunci că va fi elaborat un proiect de lege care să prevadă că înscrierea la ora de religie se va face la începutul oricărui ciclu şcolar, iar renunţarea la această opţiune se va putea face oricând.

    Decizia Curţii Constituţionale a dus la controverse, fiind organizate mai multe dezbateri parlamentare şi campanii de televiziune în susţinerea orei de religie în şcoli.

    Curtea Constituţională a decis, în 12 noiembrie 2014, că articolul 18, alineatul 2, teza I din Legea educaţiei naţionale privind obligaţia de a face cerere pentru ca un elev să nu participe la ora de religie este neconstituţional, oficiali ai CC precizând că, urmare a hotărârii, o astfel de solicitare va trebui făcută de cei care vor să studieze disciplina.

    CC arăta, în motivarea deciziei, că oferta educaţională pentru această disciplină este de natură să afecteze libertatea de conştiinţă.

    Decizia CC devine executorie după 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv în 9 martie.

    Pentru a fi pusă în practică decizia Curţii Constituţionale, dar şi pentru evaluarea necesarului de personal didactic pentru disciplina Religie în anul şcolar 2015-2016, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, printr-o adresă din 16 februarie, a cerut tuturor inspectoratelor şcolare ca, până pe 6 martie, să informeze elevii majori, respectiv părinţii şi tutorii legal instituiţi pentru elevul minor, referitor la hotărârea CC şi la faptul că, dacă doresc să îşi exercite dreptul constituţional de a beneficia de ora de religie, trebuie să adreseze unităţii de învăţământ o solicitare scrisă.

    Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a precizat că aproximativ 77 la sută dintre elevii care fac în prezent religie ca materie opţională au ales să urmeze în continuare acest curs, completând cereri în acest sens, conform deciziei Curţii Constituţionale.

  • Edituri din România contestă proiectul de lege privind timbrul cultural: Va creşte nivelul de taxare

    Proiectul de lege privind instituirea timbrului cultural a fost iniţiat de 84 de deputaţi şi senatori din mai multe partide, printre care PSD, PNL, PDL, PP-DD şi UDMR, şi a fost adoptat de Senat pe 8 decembrie 2014. Totodată, pe 15 decembrie 2014, proiectul de lege a fost prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, iar pe 3 februarie a primit aviz de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

    “Am luat cunoştinţă cu îngrijorare despre noul proiect de lege dezbătut în comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor privind timbrul cultural, proiect menit să înlocuiască legea nr. 35/1994. Îngrijorarea noastră nu priveşte aspectele tehnice ale proiectului, ci mai ales creşterea fără precedent a nivelului de taxare. Astfel, pentru valoarea timbrului literar (TL) aplicat cărţilor de beletristică, proiectul prevede o creştere de la 2% din preţul de vânzare al cărţilor la o valoare forfetară de 1 leu”, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX de editura Polirom.

    Practic, dacă pentru o carte care costă 10 lei valoarea TL este în prezent de 0,2 lei, prin aplicarea noii legi, aceasta va creşte de cinci ori. Pentru un preţ mediu al cărţilor editate în prezent în România – de 20 lei -, creşterea va fi de 250%. Legea prevede aplicarea pe fiecare carte a unui timbru, similar celui utilizat pentru ţigări şi băuturi alcoolice, şi un mod de administrare birocratic, care va implica costuri suplimentare de administrare a TL, se arată în comunicat. “Estimăm că toate acestea cumulate vor duce la creşteri medii de preţuri de circa 7 – 8% faţă de cele actuale”, se mai arată în comunicatul citat.

    Criza economică a redus drastic, cu 30 – 40%, piaţa de carte autohtonă. Consumul de carte per capita în România este printre cele mai scăzute, iar bibliotecile, inclusiv cele şcolare, cu puţine excepţii, au un fond de carte vechi, deteriorat, lipsite fiind de fonduri pentru achiziţii, spun reprezentanţii editurii Polirom.

    “Creşterea unei taxe, şi aşa unice în Uniunea Europeană, nu va face decât să reducă şi mai mult accesul unei largi categorii de oameni la literatură. Chiar şi pentru o cotă de TVA redusă (de 9%), prin noua valoare de 1 leu a TL, cartea va fi purtătoare de taxe majorate. Pentru o carte de 10 de lei, taxarea va fi de 19%, de trei ori mai mare decât nivelul mediu european. Menţionăm că în multe ţări preocupate de accesul cetăţenilor lor la cultură, nivelul de taxare este zero sau unul foarte redus (3 – 6%). Nu ştim în ce măsură creşterea taxei pentru cărţile de literatură va sluji uniunilor de creatori, întrucât proiectul de lege nu reglementează modul de utilizare a sumelor colectate. Ştim însă că primii afectaţi de scumpire vor fi elevii, studenţii şi toţi iubitorii de beletristică, în general. Inevitabil, cererea de carte va scădea odată cu suprataxarea, iar accesul la informaţie şi cultură – în măsura în care este un drept constituţional – va fi şi mai restricţionat”, mai spun reprezentanţii editurii Polirom.

    Potrivit editurii Nemira, proiectul de lege nu menţionează modul în care pot fi folosite sumele colectate de organisme precum Uniunea Scriitorilor din România, lucru sesizat şi în Avizul Comisiei legislative din Senatul României.

    “Nu trebuie să existe un conflict între producătorii şi consumatorii de literatură, nici între ei şi editori, însă este evident că suprataxarea editurilor şi, implicit, a cititorilor, nu poate fi benefică, pe termen lung, nici scriitorilor înşişi, incluşi sau nu în asociaţii sau uniuni literare, ale căror cărţi nu vor mai ajunge la publicul larg”, spun reprezentanţii editurii Nemira.

    Prin urmare, editurile solicită ca legiuitorul să reanalizeze implicaţiile unei asemenea legi şi să-şi asume consecinţele sociale pe care ea le generează, în cazul în care nivelul de taxare al cărţilor va rămâne cel prevăzut de actualul proiect.

    În expunerea de motive, publicată pe cdep.ro, se arată că instituirea timbrului cultural este necesară şi este cerută de toate uniunile de creatori din România – Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, Uniunea Teatrală, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Arhitecţilor.

    De asemenea, şi Ordinul Arhitecţilor din România (OAR) şi-a arătat nemulţumirea faţă de acest proiect, spunând că se încearcă excluderea sa de la fondurile rezultate din “timbrul arhitecturii”, ca urmare a proiectului de lege privind instituirea timbrului cultural, prin care doar uniunile de creatori care au şi statutul de utilitate publică beneficiază de fonduri.

    Prin legislaţia în vigoare, Legea nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment şi normele ulterioare pentru aplicarea legii, Ordinul Arhitecţilor din România (organizaţia care reglementează exercitarea profesiei, înfiinţată prin Legea nr. 184/2001, în prezent cu 8.100 membri) este beneficiar al timbrului de arhitectură alături de Uniunea Arhitecţilor din România (cu statut de asociaţie cu obiective culturale, constituită conform OG nr. 26/2000, cu 2.000 membri) – principalele organizaţii ale breslei arhitecţilor.

    Timbrul de arhitectură se aplică, în virtutea legii, proiectelor de arhitectură întocmite de arhitecţi cu drept de semnătură, deci membri ai OAR, şi reprezintă 0,5‰ din valoarea investiţiei, care se colectează odată cu taxa de autorizare.

    “Nu sunt sume exorbitante, dar sunt sume care pe noi ne ajută să finanţăm an de an proiecte culturale”, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţii OAR.

    Potrivit proiectului de lege privind instituirea timbrului cultural, este introdusă ca o condiţie obligatorie pentru accesul la timbru deţinerea statutului de “utilitate publică”.

    “Cei care vor primi de acum acest fond de timbru vor fi uniunile de creatori care au şi statut de utilitate publică. Ordinul Arhitecţilor este uniune de creatori, dar nu are acest statut de utilitate publică, ci doar de interes public. Sunt două noţiuni diferite, potrivit legislaţiei actuale”, au mai declarat reprezentanţii OAR.

    OAR, înfiinţat prin Legea 184/2001, deţine statutul de organizaţie de “interes public”. Potrivit OAR, statutul de “utilitate publică” poate fi obţinut doar de organizaţiile constituite în baza Ordonanţei Guvernului 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Deşi juridic cele două noţiuni sunt diferite, fiind reglementate de acte normative distincte, “interesul” şi “utilitatea” publică fac referire în fond la lucruri similare: interesul public vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţelor autorităţilor publice. Prin “utilitate publică”, în sensul Ordonanţei Guvernului 26/2000, se înţelege orice activitate care vizează atingerea unor scopuri benefice în domenii de interes public general şi/ sau al unei colectivităţi, spune OAR.

    În ceea ce priveşte eventuala modificare a statutului Ordinului Arhitecţilor din România, reprezentanţii OAR au declarat că au depus mai multe solicitări în acest sens, însă sunt mai multe ministere care trebuie să-şi dea avizul, iar Ministerul Justiţiei le-a respins cererea de fiecare dată.

    “Sunt mai multe ministere care trebuie să-şi dea avizul, respectiv Ministerul Culturii, Ministerul Dezvoltării – care decide în ultimă instanţă – şi Ministerul Justiţiei, care ne-a respins această solicitare, noi rămânând în continuare, prin legea noastră de înfiinţare, organizaţie de interes public. Nu suntem şi de utilitate publică”, au mai spus reprezentanţii OAR.

    OAR este organizaţie profesională de creatori (beneficiari ai dreptului de autor conform legii), singura care generează timbrul de arhitectură, prin reglementarea dreptului de semnătură. Conform legii, OAR are atribuţii privind protejarea şi promovarea calităţii produsului de arhitectură. În acest sens, OAR, prin Politica pentru Arhitectură elaborată şi asumată, a utilizat timbrul de arhitectură în proiecte de utilitate publică: educare, conştientizare, valorificare a patrimoniului, implicare civică, dezvoltare sustenabilă etc. Fondul de timbru este exclusiv destinat proiectelor culturale şi editoriale care promovează în societate ridicarea calităţii şi culturii mediului construit, precum şi programe sociale, precizează OAR.

    Pentru a nu pierde timbrul de arhitectură, OAR a solicitat parlamentarilor introducerea unui singur amendament care poate corecta această problemă. Amendamentul cerut este ca organizaţiile beneficiare ale timbrului cultural să poate avea şi statut de “interes public”, nu doar exclusiv de “utilitate publică”.