BusinessMagazin

Tag: programe

  • Un proiect pentru studenţi. „Mi-am dorit să nu am o studenţie banală şi am vrut să las ceva în urma mea. De aici până la ideea proiectului a fost doar un pas.”

    Alin Grămescu are 26 de ani şi a iniţiat proiectul Iubesc Studenţia, care îşi propune să devină cel mai util proiect pentru studenţii din România. Pe adresa de Facebook, care are aproape 3.500 de like‑uri, sunt postate în fiecare zi câte cinci oportunităţi, fie cursuri de vară, burse, programe de stagiatură sau locuri de muncă pentru studenţi.

    „Iubesc Studenţia îşi propune să devină cel mai util proiect studenţesc din România. Dacă alegem să construim proiectul în jurul cuvântului «util», avem suficient loc de exprimare.
    Vrem să creştem o comunitate în jurul proiectului şi să oferim echipei experienţe memorabile“, explică Alin Grămescu scopul proiectului pe care l-a pornit. Este student la Comunicare şi Relaţii Publice în cadrul SNSPA iar pe durata studiilor a câştigat peste 60 de competiţii de creativitate, valoarea totală a premiilor depăşind 20.000 euro.

    Ideea proiectului a plecat, spune Alin Grămescu, „de la o obsesie şi de la dorinţa de a înfăptui ceva. Mi-am dorit să nu am o studenţie banală şi am vrut să las ceva în urma mea. De aici până la ideea proiectului a fost doar un pas“. În primul an de facultate, povesteşte el, şi-a dorit să ştie care sunt oportunităţile pentru studenţi şi să vadă care i se potrivesc; a căutat mai întâi în România, apoi, în Europa, „iar în final, am început să caut mai bine. Aşa mi-am creat un sistem prin care primesc în newsfeed toate oportunităţile deschise pentru studenţii români”.

    Cât a durat de la stadiul de idee până la punerea în practică? O vacanţă de vară – vine răspunsul. Alin Grămescu ştia că mai are doar un an de facultate, că îşi doreşte să creeze un proiect, dar nu ştia exact ce anume. Până într-o zi când, fără să vrea, a asistat la o discuţie pe stradă în care doi tineri se plângeau că nu există suficiente oportunităţi pentru studenţi. „Cumva, am vrut să demonstrez că realitatea este alta şi aşa am început.“ A creat o pagină de Facebook şi au urmat un site şi o echipă. Acum, la şase luni după lansare, Iubesc Studenţia a adunat peste 1.000 de oportunităţi, devenind primul proiect din România care promovează cinci oportunităţi în fiecare zi, de la burse şi cursuri până la locuri de muncă sau programe de stagiatură. Pe adresa de Facebook a proiectului sunt publicate astfel de anunţuri: „Îţi doreşti o carieră în instituţii de spectacol, teatru, televiziune, radio, presă scrisă? Înscrie-te la cursurile gratuite de pregătire pentru admiterea la UNATC!” sau „Vrei să-ţi valorifici talentul şi imaginaţia? Participă la competiţia internaţională de fotografie dedicată Zilei Mondiale a Apei!” sau „Au început înscrierile pentru cursurile organizate de Board of European Students of Technology!”. În fiecare zi sunt circa 300 de clicuri pe link-urile programelor postate pe pagină – toate gratuite –,  numărul de vizualizări fiind mai mare. „Ne dorim ca toate universităţile din ţară să ştie despre noi, pentru că livrăm informaţii utile pentru studenţii români.“

    Gradul de interes generat este chiar peste aşteptările lui Grămescu; recent, Iubesc Studenţia a lansat un proces de recrutare pentru noi membri voluntari (pe site scrie însă „Noi nu suntem voluntari. Suntem studenţi care aleg să facă ceva util cu timpul lor liber. Suntem studenţi profesionişti!”). Pentru cinci poziţii – redactor, fotograf, videomaker, digital art, account – s-au înscris în competiţie 43 de studenţi din Bucureşti, iar Grămescu se declară surprins de numărul acestora, mai mare decât se aştepta. „Ca să intre în proiect, a trebuit să treacă de primul #subwaypitch organizat în România.“ Concret, interviurile s-au desfăşurat în metrou şi candidaţii au avut la dispoziţie timpul în care sunt parcurse patru staţii de metrou, adică maximum un sfert de oră, „pentru a ne convinge că merită şi vor să facă parte din proiectul nostru”. Cu cei cinci noi membri, echipa proiectului a ajuns să numere şapte persoane. 

    „Orice student care intră în proiect primeşte un carnet de student profesionist, care conţine 42 de acţiuni musai de făcut în studenţie, pe care le stabilim de comun acord. Credem că studenţia este un maraton şi că fiecare dintre noi se află la un maraton distanţă de ceea ce îşi doreşte cu adevărat”, spune Alin Grămescu. În primul semestru, studenţii trebuie să participe şi câştige o competiţie naţională, pentru a înţelege „ce e un brief, un pitch şi lucrul cu termene limită”. Cei cinci noi  recruţi vor fi implicaţi într-o nouă acţiune, la finalul lunii aprilie, despre care Grămescu spune că vrea să fie primul reality show studenţesc, care se va numi Deadline. „Iar la final, or să râdă alături de noi în poza de final de semestru. Aceasta este promisiunea proiectului pentru ei.“ Într-un an, fiecare dintre cei cinci noi recruţi trebuie să demareze un proiect propriu. „Lucrăm şi la atitudine – fie alegi să te plângi că e luni, fie alegi să faci tu ceva pentru oamenii care se plâng că e luni. Îi scoatem din contextul lor confortabil şi îi punem să observe lumea din jurul lor – îi facem mai curioşi.”

    Cât despre finanţare, „studenţi fiind, momentan ne finanţăm… studenţeşte. Adică sponsorizăm pe ici, pe colo pagina şi câte o postare. În rest, creştem prin rezultatele pe care le avem. Nu avem o sursă externă care să investească în proiect, dar avem răbdare, pentru că ştim că mai avem câteva etape de trecut până la momentul în care să cerem şi o finanţare“. De la startul oficial al proiectului, în toamna lui 2015, tânărul a cheltuit bani din buzunarul propriu, câteva sute de euro, pentru realizarea site-ului şi promovarea câtorva postări pe Facebook.

    Pentru monetizarea Iubesc Studenţia, speranţele lui Grămescu se leagă de toamna acestui an, când „vom scăpa de statutul de proiect pilot”. Tot atunci ar urma să demareze şi ceea ce el numeşte „marea recrutare”, când mai mulţi oameni ar urma să se alăture echipei.
    „Obsesia mea este să am un motiv suficient de bun pentru care să mă dau jos din pat în fiecare dimineaţa. Acum, el se numeşte Iubesc Studenţia”, spune Alin Grămescu.

  • Patru universităţi din România, în topul internaţional QS University Rankings

    atru universităţi româneşti se găsesc şi anul acesta în topul internaţional Quacquarelli Symbols (QS) University Rankings.

    Universităţile româneşti au reuşit să se menţină la nivelul de anul trecut, cu 10 locuri în Top 500 QS University Rankings, pentru şase programe de studiu, se arată într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX. Este vorba de Universitatea din Bucureşti, Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi.

    În ceea ce priveşte primele locuri din top, Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi Harvard University îşi menţin poziţiile fruntaşe, conducând topul pentru 24 de discipline, fiecare cu câte 12 programe. Pe locul trei se află University of Cambridge, urmată de Stanford University, California Institute of Technology (Caltech), University of Oxford, University College London (UCL), Imperial College London, Swiss Federal Institute of Technology (ETH Zurich), University of Chicago şi Princeton University.

    Dintre universităţile româneşti, Universitatea „Babeş-Bolyai” a ajuns pe cea mai bună poziţie, pentru cea mai populară disciplină – Limbi Moderne, ocupând locul 101-150 în topul QS, fiind urmată de Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Vest din Timişoara, clasate pe locurile 151-200.

    Însă, per total, Universitatea din Bucureşti are cele mai bune rezultate dintre universităţile româneşti, cu prezenţă în cadrul a cinci discipline diferite, urmată de Universitatea Babeş-Bolyai cu 3 discipline. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” şi Universitatea de Vest din Timişoara au rezultate la câte o disciplină fiecare.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Ce fac românii în timpul pauzelor publicitare

    Consumatorii români evită reclamele de la televizor, 80% dintre aceştia schimbând canalul în timpul pauzei publicitare, arată un studiu realizat de compania iSense Solutions.

    Principalul motiv pentru care românii nu sunt interesaţi de reclamele de la televizor este faptul că le consideră plictisitoare şi repetitive. În acelaşi timp, 2 din 10 români au instalate programe de Ad Block pentru publicitatea online.

    În timpul pauzei publicitare, 5 din 10 români mănâncă sau fumează, ceea ce arată o axare a consumatorului pe plăceri şi pe propria persoană. De asemenea, consumatorii sunt multiscreen în timpul reclamelor de la TV, 60% utilizând în mod obişnuit smartphone-ul şi 56% laptopul sau PC-ul. Sunt preferate activităţile de relaxare – aceştia accesează social media (66% de pe smartphone şi 70% de pe laptop/PC) sau se joacă diverse jocuri (46% pe smartphone, 47% pe laptop/PC).

    „Datele noastre confirmă că brandurilor le este din ce în ce mai dificil să ajungă la un consumator care nu mai are răbdare, care este multiscreen şi multitasking şi care nu mai este dispus să-şi piardă timpul sau să accepte mesaje cu care nu rezonează. Acest trend va reconfigura industria de marketing şi publicitate, întrucât brandurile vor fi nevoite să se concentreze pe conţinut relevant, adaptat nevoilor şi aşteptărilor publicului pe care îl targetează”, a declarat Traian Năstase, Managing Partner iSense Solutions.

    Totodată, 7 din 10 consumatori vorbesc cu alte persoane, pe parcursul reclamelor TV, iar principalele canale digitale prin care ei comunică sunt: email-ul (64% utilizat de pe smartphone, iar 76% de pe laptop/PC) şi messenger-ul (49% – smartphone, 49% –  laptop/PC), în timp ce 69% dintre  aceştia vorbesc la telefon şi 50% trimit sms-uri.

    Studiul mai arată că, în timpul pauzei publicitare de la televizor, consumatorii caută informaţii diverse pe smartphone (65%) sau pe laptop/PC (72%). Cele mai căutate informaţii online sunt cele referitoare la vreme (46%), reduceri/promoţii (36%), sănătate şi medicină (34%), sport (29%), bancuri/horoscop (27%), călătorii şi vacanţe (25%).

    Studiul a fost realizat online de către compania iSense Solutions, special pentru Digital Marketing Forum, pe un eşantion de 500  de respondenţi, membri ai Panelului ResearchRomania.ro. Datele sunt reprezentative pentru persoanele cu vârsta intre 18-65 ani, din mediul urban din România, iar culegerea datelor a fost realizată în luna februarie 2016. Rezultatele au un grad de eroare de +/-4,3%, la un nivel de încredere de 95%.

    Infografic:

     

  • Start-up-urile locale îşi vor putea prezenta proiectele investitorilor din Silicon Valley, odată cu încheierea parteneriatului dintre TechHub şi Google

    Comunitatea globală a antreprenorilor în tehnologie TechHub a încheiat un parteneriat global cu Google for Entrepreneurs, în vederea creşterii sprijinului acordat start-up-urilor în tehnologie.

    Prin acest acord, membrii TechHub, inclusiv cei ai TechHub Bucureşti, vor putea să-şi prezinte produsele în faţa unor investitori din Silicon Valley, în cadrul proiectului Google for Entrepreneurs International Demo Days. În plus, aceştia vor putea aplica pentru mai multe programe prin care vor avea acces la noi pieţe – Google for Entrepreneurs Exchange, dar şi la programe de finanţare prin intermediul Google Cloud Platform.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Doi tineri fac 250.000 de euro anual din pasiunea lor pentru cultura japoneză

    Cristian şi a Alexandra Jidiuc au înfiinţat, în 2011 Sakura, o afacere dezvoltată în jurul limbii şi culturii japoneze. Sakura s-a dezvoltat organic, asigurând în 2015 servicii integrate care includ: cursuri de limba japoneză, programe şi excursii personalizate în Japonia, evenimente cu specific japonez, traduceri şi consultanţă de business pentru obţinerea formelor legale de trai în România, potrivit reprezentanţilor firmei. În 2015, Sakura a înregistrat o cifră de afaceri cumulată de aproximativ 250.000 de euro, din care 50% reprezintă şcoala de limba japoneză, 30% – programele şi excursiile în Japonia iar 20%  consultanţa în afaceri şi evenimentele cu specific japonez.

    În 2016, este  estimată şi o creştere a segmentului de evenimente corporate cu specific japonez. Prin variantele oferite companiilor (ceremonia ceaiului, caligrafie tradiţională, gastronomie, origami), Sakura crează un cadru de interacţiune unic şi autentic. Programele turistice reprezintă al treilea motor de creştere Sakura în 2016. Excursiile sunt organizate în grupuri mici, de maximum opt persoane, ghidate de cunoscători ai culturii şi limbii japoneze şi sunt personalizate în funcţie de hobby-urile şi pasiunile participanţilor legate de Japonia. Anual sunt organizate trei programe turistice (aprilie, august şi decembrie) adresate celor care vor să exploreze Japonia. Programul turistic din luna august este adresat celor care studiază limba japoneză. Tabăra de vară Sakura reprezintă o opţiune originală în care studiul limbii japoneze este îmbinat cu vizitarea celor mai importante obiective turistice.   

    Autenticitatea şi exotismul culturii japoneze atrage din ce în ce mai mulţi români. Astfel, din 2011 peste 1.500 persoane au urmat cursurile Sakura. Cei care optează pentru cursurile de japoneză sunt preponderent de elevi-studenţi pasionaţi de limba sau cultură (manga), în proporţie de 60%. De-a lungul timpului, şcoala a avut şi cursanţi de peste 60 de ani.

    Aproximativ 70% din cei care încep primul modul de limba japoneză continuă cursurile, în timp ce după cel de-al doilea modul, 60% din elevi aleg să aprofundeze acestă limbă. 

    Şcoala de japoneză cuprinde cinci ipuri de cursuri: cursuri de grup, cursuri individuale, cursuri de autentificare Nihongo Nōryoku Shiken, cursuri pentru companii şi cursuri adresate copiilor, care le includ pe cele de limbă, cursurile de vară şi cele de manga. Dintre acestea, cursurile de grup şi cele individuale sunt cele mai căutate. Începând cu acest an, Sakura a început şi cursurile de limbă japoneză pentru companii.

  • “This is not a storm” proiectează şi implementează programe de inovaţie

    Proiect publicat în numărul Business Magazin, Cele mai inovatoare companii din România.

  • Un Hamlet în mediul de business: regizorul de teatru care oferă traininguri pentru mediul de business

    Mărturisesc că prima dată am vrut să scriu despre Dan Vasile în urmă cu vreo opt – nouă ani, la începuturile Business Magazin; m-a atras atunci ceea ce mi se părea a fi independenţa de care Dan dădea dovadă, faptul că regiza spectacole în ţară, că lucra pe proiecte şi că rezista în lumea teatrului – voiam să scriu despre astfel de oameni, care nu erau legaţi de o slujbă şi de un program, un astfel de trai mi se părea nemaipomenit, atunci. Nu mai ştiu de ce am abandonat ideea, cred că a venit criza şi nu a mai fost loc pentru astfel de abordări. După ani l-am regăsit pe Dan Vasile într-un grup de bărbaţi care îşi propune să rescrie normele eleganţei masculine româneşti; îşi lăsase o barbă respectabilă şi avea propria firmă, care se cheamă, cum altfel?!, „Mr. Vasile“. În fond tot un soi de independenţă.

    Dan Vasile a devenit Mr. Vasile cu patru ani în urmă. „A fost un gând care se leagă de umorul pe care îl cultiv. Când te iei prea în serios, este un semn că ai îmbătrânit şi ai luat-o razna. M-am întrebat ce voi face şi am zic că mă vând cel mai bine pe mine, aşa că am numit compania Mr. Vasile“. A început cu ani în urmă cu traininguri motivaţionale, petreceri corporate neconvenţionale sau team buildinguri altfel decât cele obişnuite, activităţi derulate în paralele cu regia de teatru. Printre cei mai vechi clienţi se numără lanţuri de hipermarketuri sau de retail pentru care lucra cu  grupe de 400 de oameni pe tehnici de vânzare. „Aveam săptămâni în şir în care lucram cu câte două echipe pe zi, patru ore cu unii şi patru ore cu alţii. Era extenuant.“ Piaţa i s-a format „din gură în gură“, de la sine, oamenii apreciind la el faptul că propunea ceea ce numim „ieşirea din zona de confort“.

    La un moment dat i-a întâlnit ce cei de la compania Trainart, care căutau un actor. A fost o „potrivire de caracter“ între compania de training şi regizor, şi de atunci au făcut „mii de traininguri“. Au creat inclusiv un produs, Metamorphosis, care urmăreşte stimularea leadershipului intuiţional, care merge pe zona intuitivă şi nu pe zona raţional-logică, care oricum există în fiecare lider, îmi explică Dan. „Antrenând anumite exerciţii din programarea neurolingvistică, tehnici din teatru şi altele asemenea, am făcut un program de două zile de training care a funcţionat atât în sistem deschis, cu participanţi care cumpărau programul, cât şi în sistem intern, în companii. A fost un moment de extindere pe piaţă, a apărut un brand şi a fost dovada că se pot face astfel de lucruri“. Au venit clienţi mari, din industria de medicamente sau din consultanţa de business. „Ceea ce facem este de top, este zona de fuziune dintre tehnicile de influenţare din teatru şi modul în care faci ajustări extrem de precise cu cel din faţa ta. Astfel de tehnici sunt de bază în pregătirea actorilor, dar au fost aduse spre avocaţi sau oameni de vânzări. Sigur că în occident sunt mai avansaţi, faţă de noi există un oarecare decalaj, dar acesta este binevenit.“

    Dan Vasile a terminat actoria la Hyperion, dar în paralel făcea şi regie de teatru la universitatea de stat. A fost în clasa lui Tudor Mărăscu la regie şi a învăţat actorie cu Eusebiu Ştefănescu. „Au fost profesori buni, de la care am mâncat teatru pe pâine. A fost perioadă fabuloasă, pentru că dimineţile eram la facultate, după-amiezile la Cinematecă şi serile la teatru.“ Primul său spectacol, Pelicanul de August Strindberg, pus în scenă la Teatrul Naţional din Iaşi în 2000, a fost nominalizat la premiile UNITER, pentru debut. „Debutul meu a fost un pic strâmb, pentru că am avut o cronică, pe prima pagină a unui ziar important, care desfiinţa spectacolul. Cineva o luase foarte personal şi era lipsit de afinităţi şi umor. La un moment dat au venit criticii adevăraţi şi au pus lucrurile la punct, iar teatrul s-a văzut cu o nominalizare la UNITER pe care nu o mai avuseseră de 10 ani. Mă aşteptam ca lucrurile să urmeze. Eram invitat la şedinţe la UNITER şi am zis că am început cu dreptul. Dar a început marea aşteptare lângă telefon. A fost o perioadă în viaţa mea când asta am făcut.“

    Era foarte important să sune telefonul şi destinul său artistic ţinea de telefoanele acelea pe care trebuia să le primească, era în mâinile unor domni şi doamne pe care trebuia într‑un fel să-i facă atenţi, să îl bage în seamă. „Permanent era despre ce n-am făcut eu bine, astfel încât oamenii aceştia să mă valorizeze suficient. Întrebările acestea au tot funcţionat într-o bună parte din viaţa mea, ştiind în acelaşi timp că îmi fac treaba, ştiind că lucrurile pe care le fac eu au o oarecare inspiraţie şi o oarecare lucrătură şi un oarecare mecanism bine pus la punct, profesional vorbind. Ştiind că sunt acoperit profesional, mă întrebam în continuare ce ar mai trebui de făcut. Răspunsuri am primit, dar nu mi-au plăcut. Adică anumite lucruri pe care ar fi trebuit să le fac nu ţineau de valorile mele.“ Totuşi telefonul a sunat, şi a avut de lucru, pentru că are peste 30 de spectacole la activ, făcute în 15 ani. „Binişor, mai ales în condiţiile în care am început să montez Shakespeare, Cehov, texte importante, care contează şi au putere, texte prin care dacă intri, eşti altfel. Este un proces de iniţiere, inclusiv personală. Şi mi-am ales oameni interesanţi, scenografi şi actori de la diferite teatre din ţară şi asta a însemnat pentru mine realmente o creştere. Dar aveam spre 30 de ani, doi copii care creşteau, şi mi-am pus nişte întrebări: la ce bun? Avem o discuţie creativă sau ne umilim reciproc? Încotro merg, care este construcţia la care pun umărul?“

    După aceste întrebări a ales businessul. „Mediul de business mă aranjează la nebunie, pentru că este un mediu în care, dacă lucrezi cu toată capacitatea şi îţi faci treaba aşa cum trebuie, eşti valorizat. Este mediul în care primeşti instantaneu respect. Dacă îţi stabileşti o întâlnire cu un CEO, la ora stabilită există deja o cafea şi cineva care te conduce, fără probleme. În teatru, apar urgenţe şi nu dau nici măcar un SMS să anunţe.“

    Totuşi, cum a ajuns la training, coaching şi Mr. Vasile? La un moment dat un prieten care avea o fundaţie l-a invitat la un eveniment de pregătire a trainerilor, pentru care nu avea suficienţi participanţi. „Eram într-o săptămână în care nu făceam nimic şi am zis că orice este mai bine decât să stau acasă. Scriam de fapt articole pentru o revistă, am scris o carte pentru copii, am făcut tot felul de lucruri. Dar am zis OK, hai la TOT şi am avut o mică revelaţie. Ce se presupunea acolo, jocurile de rol, modul în care stăteai de vorbă cu participanţii, se asemăna foarte mult cu modul în care lucram în teatru, modul în propuneam anumite situaţii de învăţare experienţială. Mi-a explodat capul, mi-am spus: «Asta este o potecă interesantă».“ A păşit pe potecă şi telefonul a început să sune.

    O perioadă a lucrat şi în training, şi în teatru, ba o vreme, cam doi ani, a cochetat şi cu publicitatea. „În publicitate am avut o perioadă bună, era la patru ani de la debut şi nominalizare, o perioadă de relativă stagnare în viaţa profesională. Un publicitar mi-a dat şansa să fiu creativ şi vedeam cum iau viaţă proiectele mele.“ 

    Ultimul spectacol  a fost A 12-a noapte la Arad, în 2012, care a ieşit un mix elisabetan, cu muzică şi clovnerii, spectacol „care a fost îngropat de nişte decizii administrative. În momentul acela mi-am dat seama că nu mai vreau să fac parte din aşa ceva, iar acum, deşi consider că nu mi-am agăţat mănuşile în cui, nu mă mai văd întorcându-mă. Poate doar în termenii mei, ceea ce este aproape imposibil, în teatrul aşa cum îl ştiu eu“.

     

  • ANIS previzionează o creştere de 11% pentru industria de software şi servicii IT în următorii trei ani

    Estimarea de creştere a cifrei de afaceri pentru industria de software şi servicii IT este de 11% pentru următorii 3 ani, potrivit ANIS (Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii).
    În condiţiile în care cifra de afaceri a industriei este generată în continuare în mare parte de zona de servicii, estimările ANIS arată că rata medie de creştere ar putea depăşi 20%, cu suficiente resurse disponibile. Principalul factor care blochează dezvoltarea mai rapidă a industriei româneşti de software este disponibilitatea resurselor umane; numărul absolvenţilor de la specializările cu profil tehnic este prea mic în comparaţie cu cererea de pe piaţă, iar competenţele lor sunt limitate la ceea ce pot asimila în timpul cursurilor universitare.

    „Companiile anunţă constant intenţii de angajare pentru perioade scurte spre medii (1-3 ani); dacă luăm în considerare doar aceste anunţuri publice, estimările pentru anul viitor, de exemplu, depăşesc 5.000 de noi poziţii deschise, doar în companiile mari. Foarte probabil ca numărul final să se apropie de 9.000-10.000.” spune Valerica Dragomir, director executiv ANIS. Numărul anual de absolvenţi de la specializările tehnice nu depăşeşte 7.000, cu o rată de absorbţie pe piaţa muncii de 100%. În aceste condiţii, sistemul de educaţie superioară tehnică nu este în măsură să acopere cererea, iar companiile compensează prin atragerea de angajaţi cu calificări diferite şi complementare cu cele tehnice.

    Modalităţile prin care industria încearcă să compenseze decalajul între cerere şi oferta sunt dintre cele mai variate – de la programe de stagii, la burse, programe de pregătire interne, şcoli de vară, evenimente şi competiţii de codare, precum şi programe de training de durată scurtă care au ca obiectiv să pregătească angajaţi pentru poziţii entry-level.

    Pentru a veni în întâmpinarea preocupărilor companiilor, discuţiile din interiorul ANIS au în vederea implicarea asociaţiei în mai multe tipuri de iniţiative – iniţierea de programe de recalificare de durată scurtă şi medie, implicarea în definirea de programe de educaţie formală superioară de scurtă durată şi, nu în ultimul rând, susţinerea creşterii cifrelor de şcolarizare la specializările tehnice.

     

  • Ad blocker, de la opţiune la serviciu de bază

    Mesajele publicitare reprezintă 90% din veniturile de peste 66 de miliarde de dolari obţinute de Google în 2014. Şi totuşi, majoritatea acestor mesaje publicitare nu ajung să influenţeze în vreun fel comportamentul celor vizaţi de ele. Google, Facebook şi alte companii de online advertising nu sunt preocupate de calitatea acestor reclame, ci doar de prezentarea acestora, justificând astfel notele de plată. Acest sistem a început însă să fie îngreunat de apariţia unor programe sau aplicaţii mobile care au un singur rol: de a proteja utilizatorul de mesajele publicitare nedorite. Iar succesul lor pare a fi evident: programele de tip ad blocker sunt utilizate, doar în Europa, de peste 77 de milioane de oameni.

    Ce sunt programele de tip ad blocker? Fac parte dintr-o gamă mai largă de soluţii care funcţionează ca un firewall între aplicaţiile destinate navigării şi serverele care găzduiesc anunţuri publicitare. Cele mai multe reclame sunt reţinute într-o bază de date construită de-a lungul timpului de utilizatori; astfel, atunci când accesăm o pagină web, programul ad blocker verifică dacă informaţiile de pe acea pagină există în baza de date, caz în care vor fi blocate. Restul informaţiilor sunt încărcate normal pe pagina accesată. Cele mai cunoscute programe de acest tip sunt AdBlock şi AdBlock Plus.

    Observând tendinţa, publicitarii au decis să se întoarcă la aşa-numitul advertising nativ, adică plasarea mesajelor publicitare sau a produselor în forme mai discrete. Advertising nativ înseamnă sponsorizarea unui program sau introducerea unui produs într-un film, folosirea advertorialelor sau a canalelor de social media. Postările plătite de pe Facebook sau Twitter se dovedesc, în ultima vreme, mult mai eficiente decât bannerele de pe o pagină web.

    În Germania, companiile de publicitate au ales o altă variantă, şi anume acţionarea în justiţie a celor de la Eyeo, dezvoltatorii programului AdBlock Plus. Instanţa a decis în favoarea celor de la Eyeo, creând astfel un precedent periculos pentru o industrie de sute de miliarde de dolari.

    Dacă publicitatea de pe browser a fost şi continuă să fie puternic afectată de fenomenul ad block, industria de mobile advertising pare a fi următoarea victimă. Surprinzător, mai multe companii de telecomunicaţii au decis să introducă ele însele software de tip ad blocker, astfel încât utilizatorii să fie protejaţi fără a ridica măcar un deget. Decizia este neaşteptată deoarece, din punctul de vedere al operatorilor telecom, mesajele publicitare ocupă între 10 şi 50% din lungimea de bandă alocată utilizatorilor. Utilizatorii ar consuma astfel o cantitate mai mare de date şi ar creşte, implicit, veniturile operatorilor.

    Programele de tip ad blocker destinate mediului mobil, introduse de Apple pentru prima oară în luna septembrie, promit să reducă timpul de încărcare al paginilor conservând, în acelaşi timp, conţinutul editorial al unui site. Cei de la New York Times au realizat o analiză a celor două tipuri de conţinut, pentru a afla cât de mult îngreunează mesajele publicitare navigarea online. Rezultatul a fost că mai mult de jumătate din datele transmise sunt de fapt mesaje publicitare. Pentru a evidenţia diferenţele dintre site-uri, jurnaliştii au încărcat fiecare pagină de mai multe ori pe un iPhone 6, cu şi fără ad blocker activat.

    Multe site-uri s-au încărcat mai repede şi au fost mai uşor de navigat, scăzând în acelaşi timp cantitatea de date transmisă (şi implicit costurile de navigare). Site-ul boston.com are (dintre site-urile analizate) cele mai multe mesaje publicitare şi necesită cel mai lung timp de încărcare. În varianta accesării pe un dispozitiv cu ad blocker, timpul de răspuns a scăzut de la 33 de secunde la 7 secunde iar cantitatea de date de la 16,3 megabiţi la 3,5 megabiţi. Per total, numărul de fişiere recepţionate de telefon a fost de opt ori mai mic.

    În cazul LA Times (latimes.com), timpul de încărcare s-a redus cu 75%, de la 12 secunde cu reclame la doar 3 secunde fără anunţurile respective. Cel mai „curat“ site s-a dovedit însă theguardian.com, care s-a încărcat complet în 6 secunde în ambele variante.
    Nu trebuie să ne aşteptăm ca mesajele publicitare de pe site-uri, fie ele pe mobil sau nu, să dispară peste noapte. Industria publicitară va găsi metode de adaptare, aşa cum a făcut-o atunci când lumea modernă a făcut cunoştinţă cu televizorul sau cu internetul. Importanţa programelor de tip ad blocker este însă evidentă, iar disputele asupra oportunităţii lor vor continua cu siguranţă.
     

     

  • Smartphone-urile pot fi compromise printr-un simplu mesaj

    Edward Snowden susţine că agenţia de spionaj a Marii Britanii, GCHQ, are o suită de programe prin care poate prelua controlul unui smartphone al unui individ, fară ca acesta să ştie, informează BBC.

    Agenţia ar putea câştiga accesul prin trimiterea unui mesaj criptat, ce nu ar fi văzut de către utilizator, apoi ar avea acces la camera sau microfonul telefonului.

    Suita de programe se numeşte “Smurf Suite” şi este compusă din Dreamy Smurf, prin intermediul căruia telefonul poate fi închis sau deschis, Nosey Smurf, care poate activa microfonul şi asculta proprietarul telefonului şi Paranoid Smurf, program care ascunde orice activitate suspicioasă.

    “Ar putea vedea pe cine suni, ce mesaje trimiţi, locurile unde ai fost, ce ai căutat pe internet, lista de contacte şi aşa mai departe. Pot chiar să te fotografieze”, a spus Snowden.

    Şi alte agenţii, precum NSA, au astfel de programe la dispoziţie, potrivit lui Snowden.