BusinessMagazin

Tag: profit

  • Lupta pentru banii din impozite ai multinaţionalelor

    Hotelul Savoy îşi întâmpină clientela elegantă şi cu relaţii sus-puse de 131 de ani. Dar cu tot designul Art Deco şi serviciile sublime, Savoy pierde bani. O grămadă de bani, scrie Financial Times.

    De fapt, pierderile se acumulează de când actualii proprietari – prinţul Alwaleed bin Talal al Arabiei Saudite şi Autoritatea de Investiţii din Qatar – au achiziţionat hotelul în 2005. În 2018, acestea au totalizat 20,4 milioane lire sterline, iar anul trecut au ajuns
    la 83 de milioane de lire.
    Compania a aruncat o serie de explicaţii: terorism, Brexit şi puterea excepţională a monedei englezeşti. Covid-19 va fi fără îndoială vinovatul acestei perioade. Există însă un alt motiv evident: în 2018, Savoy avea o datorie de 347 de milioane de lire sterline pentru care plătea o rată de dobândă de până la 15%. Banii au fost împrumutaţi de una din companiile părinte a The Savoy Hotel Limited, Dunwilco (1784) Limited, care la rândul ei este deţinută de o companie numită Dunwilco (1783); această firmă este deţinută de Dunwilco (1847), care este deţinută de Breezeroad Limited, principalul părinte înregistrat în Marea Britanie al Savoy. Datoria, care curge în cascade prin această structură corporativă, a fost refinanţată sau restructurată o dată la fiecare an sau doi.
    Pentru cei doi acţionari ai Savoy – unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume şi unul dintre cele mai mari fonduri suverane  – acest aranjament are două efecte notabile: conturile Savoy par impenetrabile pentru un străin, iar afacerea nu a plătit deloc impozit pe profit în ultimii 15 ani.
    În lumea modernă a impozitării profitului, Savoy este departe de a fi o excepţie. Hotelul este doar una dintre numeroasele companii internaţionale cu nume rezonante care au devenit maestre în minimizarea impozitelor. Metoda este destul de simplă: proprietarii Savoy au împrumutat bani hotelului şi au extras venituri neimpozitabile prin plăţi de dobânzi către jurisdicţiile offshore. Consilierii fiscali au şi alte idei, acolo unde este nevoie, pentru a uşura sarcina fiscală a unei companii.
    „Părerea mea este că acest cadru este complet defect”, spune Michael Devereux, profesor de impozitare a afacerilor la Saïd Business School de la Universitatea Oxford. „Puteţi răspunde la aceste probleme învinovăţind multinaţionalele că au profitat de reguli sau blamând paradisurile fiscale, dar cred că de fapt trebuie să dăm vina pe sistemul fiscal.”
    În întreaga lume, guvernele au răspuns pandemiei de Covid-19 prin cheltuieli publice masive. Au dat cash cetăţenilor şi au finanţat facturile salariale ale întreprinderilor. Fitch Ratings estimează că 20 din cele mai mari economii ale lumii au oferit până în prezent sprijin fiscal de 5.000 de miliarde de dolari, sau 7% din veniturile naţionale combinate, iar factura mai poate creşte.
    La un moment dat, guvernele va trebui să se gândească la cine va plăti pentru deficitele bugetare uriaşe. Iar acest lucru înseamnă că vor avea un motiv istoric şi convingător pentru a analiza din nou cadrul internaţional al impozitării companiilor.
    Companiile multinaţionale sunt o ţintă atractivă. În ansamblu, sectorul corporativ a fost un contribuabil relativ stabil la veniturile din impozite: în ultima jumătate de secol, impozitele pe profit au reprezentat aproximativ 8-10% din veniturile ţărilor OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică). Cu toate acestea, în aceeaşi perioadă ratele de impozitare s-au redus cu mai mult de jumătate, scutirile fiscale au proliferat, iar evitarea plăţii impozitelor cu ajutorul paradisurilor offshore a devenit o modă.
    În spatele acestei anomalii se află o divizare corporativă importantă. Companiile autohtone – baza mai largă a impozitelor din majoritatea ţărilor – beneficiază de o flexibilitate mică în ceea ce priveşte impozitele pe care le plătesc. Însă multe companii internaţionale au profitat în ultimele decenii de şansa de a-şi reduce expunerea la impozitul principal. Economiştii de la FMI au estimat veniturile pierdute prin evitarea impozitelor la nivel global la până la 650 miliarde de dolari în fiecare an.
    În Marea Britanie, mai mult de 50% din subsidiarele companiilor multinaţionale străine nu raportează în prezent profituri impozabile, potrivit unui studiu realizat în 2019 de Katarzyna Bilicka, asociat de cercetare la universitatea Oxford. În SUA, 91 de companii din indicele Fortune 500, inclusiv Amazon, Chevron şi IBM, au plătit o rată a impozitului federal de 0% în 2018.
    Uneori, fondurile de urgenţă injectate în economii au trecut prin companii care plătesc niveluri minime de impozit – în cazul Savoy, prin finanţarea şomajului tehnic pentru 520 de angajaţi.
    De asemenea, multe guverne îşi fac planuri pentru a colecta mai multe venituri din afacerile digitale care au prosperat puternic în vremea pandemiei – chiar dacă operaţiunile lor sunt probabil cel mai dificil de identificat de autorităţile fiscale ale secolului XXI.
    Pentru multinaţionale, ţine de un populism ieftin să fie transformate în ţapii ispăşitori ai creşterii deficitelor bugetare în vremea Covid-19. Dar pentru unii dintre miniştrii de finanţe care supraveghează operaţiuni de finanţare prin îndatorare record, ziua confruntării se apropie.
    „Este pur şi simplu o chestiune de corectitudine”, a declarat pentru FT Bruno Le Maire, ministrul francez de finanţe. „O datorăm cetăţenilor şi companiilor noastre, în special IMM-urilor, care îşi plătesc corect impozitele”, spune Le Maire.
    „Digitalizarea şi optimizarea fiscală internaţională au creat, de prea mult timp, lacune care permit unor companii să scape de taxe. Trebuie să restabilim un sistem bazat pe o impozitare echitabilă.”
    El spune că actuala criză „a făcut mai urgentă ca niciodată nevoia de reformă fiscală”. „Este timpul ca giganţii de tehnologie care au prosperat în această criză să contribuie la efortul public.”
    Pentru schimbarea sistemului ar fi însă nevoie de o revoluţie. Practicile fiscale agresive au intrat în centrul atenţiei în urma crizei financiare din 2008, dând viaţă nenumăratelor promisiuni politice de înăsprire. În timp ce în unele locuri au fost înregistrate progrese, mai degrabă contribuabilii de rând decât corporaţiile au fost cei care au suportat povara suplimentară.
    Până în 2018, la un deceniu de la criza financiară, marile multinaţionale plăteau mai puţine taxe ca proporţie din profit, chiar dacă impozitul pe venitul personal a crescut, potrivit cercetărilor FT.
    Astăzi, Europa şi America par mai aproape de un război comercial din cauza impozitelor digitale decât de stabilirea unor standarde globale noi şi îndrăzneţe. Cu toate acestea, istoria sugerează că stresul financiar poate spori inventivitatea fiscală: războiul civil american a făcut ca guvernul federal al SUA să apeleze pentru prima dată la impozitul pe venit, în timp ce impozitele pe consum au fost testate iniţial în Europa pentru finanţarea Primului Război Mondial. Unii analişti cred că mahmureala fiscală provocată de acestă pandemie ar putea fi un astfel de moment. Alex Cobham, directorul executiv al Tax Justice Network, un grup independent de influenţare a opiniei publice din Marea Britanie, spune că lumea nu se poate întoarce la afacerile „murdare” obişnuite. „De zeci de ani am tolerat ideea că a plăti impozite mai mici este doar o afacere bună. Această dispoziţie a dispărut”, spune el. „Prinderea celor mai agresivi evazionişti era marea oportunitate a următorului deceniu – acum, pare că acest lucru s-ar putea întâmpla în următorii doi ani.”
    Zeci de factori interrelaţionaţi au erodat sistemul de impozitare a multinaţionalelor în ultima jumătate de secol; scăderea ratelor, creşterea continuă a fluxurilor de capital transfrontaliere, lacune apetisante şi stimulente agresive din partea statelor disperate să atragă multinaţionale.
    De la sfârşitul anilor 1980 a existat o schimbare completă a mentalităţii, una iniţiată şi dusă la extrem de General Electric, cel mai mare producător industrial din America în funcţie de capitalizarea de piaţă în cea mai mare parte a ultimilor 40 de ani.
    Sub răposatul Jack Welch, care a condus compania din 1981 până în 2001, o mică echipă de specialişti în impozite pe profit a fost transformată într-o maşină antreprenorială care învârte bani, ajungând să aibă 1.200 de avocaţi fiscali pe cinci continente.
    John Samuels, fost oficial al Trezoreriei SUA şi unul dintre primii experţi fiscali angajaţi de Welch, a condus la GE „Harvardul departamentelor fiscale” până când a părăsit grupul în 2014.
    Rezultatele: între 2008 şi 2015, compania nu doar că nu a plătit impozit pe venit federal în SUA, potrivit cercetărilor Institutului de Politică de Impozitare şi Economică, ci a şi înregistrat beneficii fiscale pozitive în valoare de peste 1,3 miliarde de dolari pe perioada celor şapte ani.
    GE a descris raportul ca fiind „profund greşit şi înşelător” şi a spus că a plătit 32,9 miliarde de dolari din impozitele pe venit la nivel global în ultimul deceniu. Însă departamentul său fiscal este recunoscut de mult timp ca unul dintre cele mai eficiente din lumea corporate americană.
    De-a lungul anilor, nervozitatea publică şi politică provocată de aceste practici a crescut. Pentru GE, acest lucru a adus complicaţii în Marea Britanie, unde guvernul o atacă în justiţie pentru că a încercat fraudulos să se califice pentru o scutire de impozit şi îşi propune să recupereze cel puţin 1 miliard de lire sterline, plus dobânzi şi penalităţi. GE a negat acuzaţiile.
    „Stabilirea punctului în care se află linia dintre evitare şi evaziune şi mersul pe partea corectă a acesteia s-au dovedit a fi o parte importantă a strategiei fiscale a marilor multinaţionale”, spune un expert fiscal cu cunoştinţe despre cazul GE. „Cazul ridică întrebări cu privire la întreaga configuraţie politică a strategiei fiscale.”
    Deşi au existat multe promisiuni politice de a împiedica comportamentul fiscal agresiv după criza din 2008, acestea au fost adesea însoţite de oferte „dulci” din partea guvernelor pentru a atrage investiţii de la companii.
    „Politica fiscală corporativă a devenit o creşă pentru impulsurile populiste”, spune Mihir Desai, profesor la Harvard Business School. „Marile gesturi antagonice – în special către companiile străine – pot fi compensate prin oferte lucrative şi scutiri de taxe pentru inovare pe care nimeni nu le observă. Este o reţetă pentru o politică de impozitare corporativă şi mai bizantină.“
    Însă pandemia – şi mărimea sprijinului acordat afacerilor – ar putea înăspri atitudinea politicului. În Marea Britanie, aproape o treime dintre companiile care au primit împrumuturi pentru a face faţă actualei crize de la Banca Angliei au sediile în paradisuri fiscale sau sunt deţinute de cineva rezident într-un paradis fiscal, potrivit TaxWatch UK. Baker Hughes, o unitate a GE, a primit un împrumut de 600 milioane lire sterline, cu toate că compania mamă a fost trimisă în judecată de Marea Britanie pentru impozitele neplătite de 16 ani.
    Puţine reforme sunt la fel de descurajante pentru factorii de decizie internaţionali cum sunt cele pentru impozitul pe profit. În esenţă, aceasta necesită revizuirea principiilor stabilite pentru prima dată de Liga Naţiunilor în 1924, care au dat statelor dreptul de a impozita veniturile unei companii pe baza existenţei fizice în ţară.
    Aceste principii stau încă la baza tratatelor fiscale bilaterale, care par să ignore modul în care economia digitală a transformat fluxurile globale de capital. Stabilirea locului unde se obţine profit este în cel mai bun caz dificilă pentru multinaţionale cu o reţea extinsă de subsidiare la nivel internaţional. Odată ce este luată în considerare existenţa paradisurilor fiscale, este uşor de văzut de ce criticii consideră sistemul ca o relicvă din secolul XX.
    Inerţia politică a ajutat sistemul să dureze în timp. „Sistemul nostru de impozitare este un tanc petrolier, nu o barcă rapidă, iar atunci când creează valuri, creează valuri foarte mari”, spune Anita Monteith, consultant principal în cadrul Institutului Contabililor Autorizaţi din Anglia şi Ţara Galilor. „Trebuie să schimbi regulile pe plan internaţional, ceea ce nu este uşor; provoacă frustrare şi există riscul de represalii.“
    De la criza din 2008, la solicitarea G20, munca laborioasă pentru o reformă fiscală globală a căzut în sarcina în OCDE şi a lui Pascal Saint-Amans, fost oficial al Trezoreriei franceze, care conduce acum administraţia fiscală a organizaţiei din Paris. El recunoaşte că, în unele ţări, reglementarea fiscală rămâne un simplu cuvânt.
    „Avem jucători globali, dar şi suveranitate locală”, spune el. „Aceşti jucători globali pot întoarce suveranităţile una împotriva celeilalte. Lipsa reglementărilor de către ţări din cauza fricii că îşi vor pierde suveranitatea a făcut ca ţările să-şi piardă de facto suveranitatea.“
    După ani de zile de discuţii în spatele scenei între 137 de ţări, eforturile OCDE sunt acum concentrate pe două reforme pentru îmbunătăţirea captării taxelor de la multinaţionale.
    Prima – aşa-numitul „pilon 1” – consolidează dreptul ţărilor de a impozita veniturile obţinute de companii din vânzările pe teritoriile lor, indiferent de locul în care se află legal baza afacerii (un avantaj pentru majoritatea economiilor mari şi o pierdere pentru paradisurile fiscale).
    „Vor fi câştigători şi învingători”, spune Ross Robertson, partener fiscal internaţional la BDO. Pentru europeni, bomboana este prinderea unei felii mai mari din profiturile giganţilor americani de tehnologie; între timp, Washingtonul şi-ar putea permite pretenţii mai mari asupra profiturilor provenite din mărfurilor de lux sau a automobilelor aduse din Europa şi vândute în America.
    Al doilea pilon încearcă să stabilească un nivel minim de impozitare aplicat tuturor multinaţionalelor. OCDE estimează că cele două reforme ar ridica veniturile din impozitele pe profit cu 4% la nivel mondial, la 100 miliarde de dolari anual.
    Un acord global este imposibil până la finalul anului, recunoaşte Saint-Amans, mai ales ca SUA s-au retras din discuţii, ascuzând că reformele sunt îndreptate împotrica companiilor din Silicon Valley.
    În ciuda acestor obstacole, Saint-Amans crede că, având în vedere bailouturile acordate companiilor în timpul pandemiei, guvernele vor dori să menţină multinaţionalele la un standard de responsabilitate mai ridicat. „Ţările care au cumpărat companii se vor aştepta ca, atunci când acestea vor reveni la profit, să nu mai adăpostească aceste profituri de fisc în paradisuri fiscale”, a spus el.
    Oricare ar fi paşii făcuţi de acum încolo, istoricul specializat în taxe Joseph Thorndike consideră un lucru ca fiind aproape sigur: „În caz de urgenţă, toată lumea plăteşte mai mult”.

  • Elon Musk merge înainte: Tesla a raportat profit pentru al patrulea trimestru consecutiv. Acţiunile cresc cu 5%

    Acţiunile producătorului de vehicule electrice Tesla înregistrează o creştere de 5% înainte de deschiderea şedinţei de tranzacţionare pe bursa americană Nasdaq, întrucât compania lui Elon Musk a raportat al patrulea trimestru consecutiv cu profit, potrivit CNBC.

    Astfel, Tesla a raportat venituri de 6,04 miliarde dolari pentru al doilea trimestru din 2020, în comparaţie cu estimările agregate de Refinitiv, care situau veniturile la 5,37 miliarde dolari. În continuare, Tesla a raportat un profit net de 104 milioane dolari.

    Prin acest rezultat, Tesla atinge patru trimestre consecutive de profit, deci primul an contabil cu profit pe toată perioada de 12 luni, ceea ce înseamnă că acum poate fi inclusă în indicele bursier S&P 500.

    Odată cu rezultatele trimestriale, Elon Musk a anunţat că Tesla îşi va construi următoarea fabrică în Austin, Texas.

    Compania plănuieşte să producă în Fremont California modelele S şi X pentru toate pieţele, cât şi modelele 3 şi Y pentru jumătatea vestică a Americii de Nord.

    Fabrica din Texas va fi utilizată pentru producţia modelelor Cybertruck, Semi, cât şi modelele 3 şi Y pentru jumătatea estică a Americii de Nord.

    Veniturile din automotive au scăzut cu 4% de la an la an pentru Tesla, de la 5,38 miliarde dolari la 5,18 miliarde dolari, în ciuda noilor lansări şi a noii facilităţi de producţie pe care compania a deschis-o în Shanghai în ultimul an.

  • Producătorul de lactate Five Continents din Botoşani şi-a păstrat afacerile la nivelul din 2018, la 70 milioane de lei, însă profitul a scăzut cu 25%

    ♦ Compania este controlată de cinci antreprenori care au participaţii egale.

    Five Continents Group, procesator de lapte din localitatea Răchiţi, judeţul Botoşani, a încheiat anul 2019 cu o cifră de afaceri de circa 70 de milioane de lei, rămânând la nivelul din anul precedent, însă profitul a scăzut cu 25%, până la 4 milioane de lei, arată datele de la Ministerul de Finanţe.

    Compania este controlată de cinci antreprenori care au participaţii egale. Acţionarii companiei sunt Cătălina Chirilă Boldea, Eduardo Khalil, Liana Grecu, Hani Khalil şi Tonino Chirilă Boldea, conform celor mai recente date de la Registrul Comerţului. Anul 2018 a fost cel mai bun an ca nivel al businessului pentru compania înfiinţată în urmă cu aproximativ 16 ani, ce a ajuns anul trecut la un număr mediu de 138 de angajaţi.

    Five Continents produce lapte, iaurt, smântână, sana, ayran, chefir, caşcaval, brânză de burduf, telemea, mozzarella, brânză topită sau urdă cremă, în fabrica ridicată în 2004 după investiţii de 1,4 mil. euro, continuate în 2008 în extinderea spaţiului cu 500 mp. În 2017, compania a mai luat 5 milioane euro fonduri europene să diversifice sortimentaţia de produse şi să modernizeze procesele tehnologice de procesare a laptelui şi ambalare a produselor.

    Pe piaţa lactatelor, cei mai mari jucători sunt Albalact, Danone, Olympus, FrieslandCampina (Napolact), Covalact şi Hochland. Brânzeturile reprezintă, din punctul de vedere al valorii, cel mai important segment din piaţa lactatelor, unde vânzările trec anual de 5 miliarde de lei. în volum, cea mai mare cotă o are laptele.

     

  • PSD propune „o taxă tip Robin Hood pe supra-profitul distribuitorilor de gaze”

    PSD a propus în Parlament „o taxă tip Robin Hood pe supra-profitul distribuitorilor de gaze, pentru că românii nu trebuie să plătească factura incompetenţei liberale”, se arată într-o postare pe pagina de Facebook a social-democraţilor.

    „Guvernarea Orban a sufocat economia şi a stabilit un record negru de 10 mii de şomeri pe zi la final de mai. Numărul locurilor de muncă distruse va ajunge la peste 600.000 la final de iunie, iar ceea ce e mai rău abia acum urmează”, se arată în postarea PSD.

    Potrivit social-democraţilor, euro e cotat aproape de 5 lei în a doua parte a anului, „deci vin scumpiri masive”.

    „Oamenii nu mai au economii din care să trăiască. PNL le-a promis românilor că facturile la gaze scad în urma liberalizării, dar marii furnizori străini menţin preţurile mărite. De aceea, PSD a propus în Parlament o taxă tip Robin Hood pe supra-profitul distribuitorilor de gaze. Românii nu trebuie să plătească factura incompetenţei liberale”, se mai arată în postare.

    Guvernul a luat, în şedinţa de joi, măsuri pentru a definitiva liberalizarea pieţei gazelor naturale.

    „Sunt convins că această liberalizare va duce la o scădere cu un procent între 10-15% şi mă aştept ca în perioada imediat următoare, în cursul lunii iulie, cel mai târziu la începutul lunii august, acest lucru să se vadă şi în facturile cetăţenilor”, a declarat ministrul Economiei, Virgil Popescu.

  • Producătorul vopselelor Köber a făcut afaceri de 354 mil. lei în 2019, plus 7%. Profitul a urcat cu 65%, până la aproape 32 mil. lei

    ♦ În luna martie, imediat după declararea stării de urgenţă, reprezentanţii Köber spuneau că efectele negative în ceea ce priveşte furnizorii de materiale începuseră deja să se resimtă.

    Producătorul de lacuri şi vopsele Köber, deţinut de familia cu acelaşi nume din Neamţ, şi-a majorat cifra de afaceri cu 7% în 2019, până la 354 de milioane de lei, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. 

    Profitul a urcat şi el, cu 65%, situându-se la 31,7 milioane de lei. Ce s-a redus este însă numărul de angajaţi, care a ajuns la 785, cu aproape 50 mai puţini faţă de anul anterior.

    Reprezentanţii companiei nu au răspuns la solicitarea ZF referitoare la evoluţia businessului în ultimele luni, marcate de pandemia de Covid-19, şi la planurile pentru restul anului 2020.

    În luna martie, imediat după decla­rarea stării de urgenţă, reprezen­tan­ţii Köber spuneau că efectele nega­tive în ceea ce priveşte furnizorii de materiale începuseră deja să se re­simtă şi că sunt afectaţi în ceea ce pri­veşte materia primă, având furnizori din China şi din Italia, ţări grav afectate de epidemia de COVID-19. Compania are două fabrici, ambele în judeţul Neamţ.

    Compania producătoare de lacuri şi vopsele din Neamţ a fost fondată în 1990 de Aurel Köber, de profesie inginer. Un an mai târziu, se deschidea prima fabrică de vopsele şi răşini, în lo­calitatea Turtureşti, din judeţul Neamţ, care a ajuns în câţiva ani la o capa­citate de 30.000 de tone pe an de produse decorative şi industriale. În 2008, a fost deschisă a doua fabrică a com­paniei, pe platforma chimică Săvineşti, cu o capacitate de 100.000 de tone pe an.

    Top cinci producători de lacuri şi vopsele se menţine de mai bine de un deceniu în aceeaşi formulă, după cifra de afaceri, potrivit unei analize ZF. Dacă însă, în 2008, liderul era Policolor, în ultimii ani la vârf s-a poziţionat Köber.

    Alături de Savana, Spor, Oskar şi Danke!, Köber se numără printre brandurile de vopsele decorative care au cumulat cele mai multe vânzări în 2019, potrivit datelor furni­zate, la solicitarea ZF, de compania de cercetare de piaţă Market Vector. 

    Köber este şi brandul compa­ni­ei cu acelaşi nume şi a fost prima companie privată producă­toare de lacuri şi vopsele din România, pozi­ţio­nându-se, de câţiva ani, în fruntea pieţei de profil.

    alina.vasiliu@zf.ro

     

  • Compania care a avut un profit de 1 miliard de euro în 2019 şi lasă fără loc de muncă mii de oameni, iar altora le taie din salarii

    Compania aeriană Ryanair negociază cu angajaţii reduceri de salarii, concedii neplătite şi chiar 3.000 de concedieri, întrucât criza actuală a redus numărul de pasageri cu peste 5 milioane, potrivit CNBC.

    Cu toate acestea, Michael O`Leary, CEO-ul Ryanair, a spus că este optimist cu privire la călătoriile în Europa în această vară, aşteptându-se la „reduceri masive” la preţurile zborurilor.

    În rezultatele pentru ultimul an fiscal complet, finalizat în martie, compania irlandeză a obţinut venituri de 8,49 miliarde euro, în creştere cu 10% faţă de anul anterior. În acelaşti timp, profitul a crescut cu 13%, până la 1 miliard euro.

    Însă în contextul crizei actuale, Ryanair se aşteaptă la un an „dificil”.

    Majoritatea aeronavelor au fost ţinute la sol încă de la mijlocul lunii martie, iar compania se aşteaptă să reia cel mult 50% din zborurile programate în al doilea trimestru – cuprins între iulie şi septembrie în cazul Ryanair.

    CEO-ul Ryanair a spus că oamenii din „nordul Europei, Irlanda, Marea Britanie vor merge în Spania şi Portugalia pentru vacanţe de familie, vor merge în continuare la plajă. Sunt puţine incidente de Covid în acele zone”.

    „Noi credem că familiile vor merge în concedii la mare când va începe vacanţa de vară pentru copii, însă în cel mai bun caz vom relua circa 50% din cursele normale”, a spus Michael O`Leary.

    Ryanair, care a spus că nu va cere ajutor de stat, consideră că peisajul competitivităţii ar putea fi perturbat, ca rezultat al ajutoarelor de stat pe care le primesc alte companii aeriene de la guvernele europene.

    În Franţa, guvernul pompează 7 miliarde de euro în AirFrance – care va mai primi ajutor şi din partea guvernului olandez.

    Guvernul italian susţine Alitalia cu 3 miliarde euro, iar în Germania decidenţii pregătesc un pachet de salvare pentru Lufthansa.

  • Încă un brand internaţional prezent şi în România anunţă probleme uriaşe. Profitul companiei a scăzut cu 97%, iar previziunile pentru viitor sunt sumbre

    Adidas şi-a văzut profitul evaporându-se în primul trimestru, după o prăbuşire de 97%. La rândul său, cifra de afaceri a scăzut cu 19%, în principal pentru că 70% din magazinele businessului au fost închise din cauza pandemiei, scrie RetailDetail.

    În următorul trimestru însă, lucrurile se vor înrăutăţi şi mai mult –  compania se aşteaptă la o scădere dublă. Veniturile au înregistrat, de asemenea, în primele trei luni ale anului, o scădere de până la 4,75 de miliarde de euro.

    Profitul net a fost aproape de zero, cu o scădere de 97%, până la 26 de milioane de euro. Pentru restul anului, reprezentanţii brandului nu au îndrăznit să facă estimări, mai ales că viitorul este încă incert în legătură cu redeschiderea unităţilor fizice.

    „Singurul canal care a rămas pe deplin operaţional în cele mai multe părţi ale lumii a crescut cu 35%”, spun reprezentanţii Adidas în legătură cu comerţul electronic. Totuşi, acest lucru nu a fost aproape suficient pentru a compensa pierderile suferite în magazinele fizice.

    Pentru a suporta consecinţele financiare ale COVID-19, Adidas a primit deja trei miliarde de euro în ajutor de stat de la banca germană de dezvoltare.

    În al doilea trimestru, compania se aşteaptă chiar ca scăderile să fie „mai pronunţate decât cele înregistrate în primul trimestru”: se preconizează că vânzările vor scădea cu până la 40% în al doilea trimestru, întrucât impactul complet al crizei va fi resimţit abia atunci.

    Cu toate acestea, pe termen mediu, CEO-ul companiei, Kasper Rorsted vede o îmbunătăţire pentru industria echipamentelor sportive, datorită unei concentrări tot mai mari la nivel global asupra sănătăţii şi fitnessului.
     

  • Peste 2.000 de firme şi 31.000 de persoane fizice au donat deja prin campania „Donează pentru linia întâi”. Cum poţi dona 20% din impozitul pe profit pentru a ajuta în lupta cu pandemia

    Peste 2.000 de companii şi peste 31.000 de persoane fizice au ales să se unească într-un efort comun de sprijinire a sistemului medical şi de repornire a economiei, răspunzând la apelul lansat de eMAG, Banca Transilvania, Bitdefender şi Mobexpert prin lansarea platformei „Donează pentru linia întâi”.

    Din cele 11,3 milioane de lei care au fost colectaţi până acum prin platforma care uneşte antreprenori, companii, dar şi persoane fizice, eroii din linia întâi au beneficiat de echipamente de protecţie, măşti şi echipamente medicale, pentru a lupta mai eficient în faţa pandemiei.

    Persoanele juridice care vor să fie eroi pentru cei din linia întâi pot contribui de două ori, alegând să direcţioneze printr-un contract de sponsorizare 20% din impozitul pe profit către această campanie.

    În cazul societăţilor comerciale care plătesc impozit pe profit, suma aferentă sponsorizării va fi scăzută din impozitul datorat la nivelul valorii minime dintre 0,75% din cifra de afaceri, respectiv 20% din impozitul pe profit datorat.

    De asemenea, microîntreprinderile pot sponsoriza, urmând ca „Donează pentru linia întâi” să deducă valoarea sponsorizării, până la nivelul de 20%, din impozitul pe venit datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile. 

    Citeşte continuarea articolului pe www.zf.ro/doneaza-pentru-linia-intai

  • Dacă va fi vreun lucru sau aspect al actualei crize care-şi va lăsa amprenta asupra culturii omenirii, acesta va fi masca de protecţie

    De asemenea, de acum deja banala mască a scos la lumină paradoxuri economice. Spre exemplu, în timp ce Germania este un producător important de utilaje care fabrică măşti şi materiale, industria germană, până să vină pandemia de COVID-19, nu avea o producţie naţională de măşti.
    Construirea unei astfel de capacităţi de producţie, permanentă sau pentru cazuri de nevoie, pare cu atât mai necesară cu cât este mai mult privită prin prisma unui scandal de fraudă de mai multe milioane de euro cu măşti importate căruia i-a căzut victimă Germania.
    La începutul lunii aprilie, procurorii germani au explicat public cazul. Astfel, spun ei, Renania de Nord-Westfalia, cel mai populat land al ţării şi unul dintre cel mai sever lovite de pandemie, a plătit 14,7 milioane de euro pentru aproximativ 10 milioane de măşti în martie doar pentru a descoperi că acestea nu există, scrie Euractiv. Un director executiv german care conduce două companii de distribuţie cu sediul la Zürich şi Hamburg a sunat alarma după ce şi-a dat seama că a fost păcălit.
    Conform raportului poliţiei, bărbatul a primit la mijlocul lunii martie o ofertă pentru furnizarea de măşti de la companii care se presupunea că au sediul în Asia. Presupuşii furnizori asiatici au primit ulterior o comanda mare de la Renania de Nord-Westfalia.  Autorităţile au transferat 14,7 milioane de euro către una dintre companiile gemane, care a făcut apoi o plată în avans de 2,4 milioane de euro.
    Potrivit anchetatorilor bavarezi, au fost mobilizate 52 de vehicule pentru a ridica râvnitele măşti din Olanda şi pentru a le aduce în ţară sub protecţia poliţiei. Dar măştile nu au fost de găsit. Compania de distribuţie a restituit 12,3 milioane de euro autorităţilor de stat. Cu toate acestea, nu este clar dacă restul de 2,4 milioane de euro, care a fost îngheţat în conturi bancare străine, poate fi recuperat.
    Măştile şi alte echipamente medicale de protecţie au devenit mărfuri mult râvnite la nivel mondial, iar procurarea lor este un motiv de bravadă pentru guverne.

    Cancelarul Angela Merkel a spus că o lecţie care trebuie învăţată din pandemie este că Europa trebuie să devină autosuficientă în producerea de echipamente medicale critice precum măştile. Piaţa a fost dominată până acum de producătorii din Asia, mai ales de cei din China.

    „Indiferent dacă această piaţă este actualmente dominată de Asia, avem nevoie de o anumită autosuficienţă, sau cel puţin să construim un pilon al producţiei proprii, în Germania sau în altă parte a Uniunii Europene”, a declarat Merkel la Berlin.
    Măştile au fost pe cale să provoace şi un scandal diplomatic între SUA şi Germania. Astfel, americanii au fost acuzaţi că au deturnat pentru uzul propriu 200.000 de măşti destinate Germaniei, potrivit BBC.
    Guvernul local din Berlin a declarat că un transport de măşti fabricate în SUA a fost „confiscat” la Bangkok. Măştile de tipul FFP2, comandate de forţele de poliţie din Berlin, nu au ajuns la destinaţie, a informat acesta, precizând că, probabil, transportul a fost redirecţionat către SUA.

    Companiei americane care produce măşti (în China), i s-a interzis să exporte produsele medicale în alte ţări în temeiul unei legi din perioada războiului din Coreea, invocată de preşedintele Donald Trump.
    Trump a spus că foloseşte legea privind producţia de apărare pentru a cere firmelor americane să livreze mai multe consumabile medicale pentru a răspunde cererii interne.

    Preşedintele a explicat că autorităţile americane au luat în custodie aproape 200.000 de aparate pentru respiraţie artificială N95, 130.000 de măşti chirurgicale şi 600.000 de mănuşi. El nu a spus de unde au fost luate.

    Guvernul Berlinului pretinde că SUA se fac vinovate de un „act de piraterie modernă”, demn de „vestul sălbatic”, şi a cerut administraţiei Trump să respecte regulile comerciale internaţionale.
    Acuzaţiile aduse de Berlin rezonează cu sentimentele altor oficiali europeni, care s-au plâns cu privire la practicile de procurare şi de diversiune ale SUA. În Franţa, spre exemplu, liderii regionali spun că se luptă să asigure consumabile medicale deoarece cumpărătorii americani le-o iau înainte în licitaţii. Preşedintele regiunii Île-de-France a comparat cursa pentru procurarea măştilor cu o „vânătoare de comori”. Autorităţile franceze s-au plâns că măştile necesare în lupta cu coronavirusul pe care Franţa le-a comandat din China au fost cumpărate de Statele Unite în ultima clipă în timp ce acestea erau pe cale să fie încărcate pe avioanele de marfă cu destinaţia Franţa. „Americanii plătesc de trei sau de patru ori suma pe care o stabilim noi. Şi plătesc în numerar”, a declarat Jean Rottner, şeful regiunii de est a Franţei, notează France Info. Americanii au reuşit să „deturneze” un avion încărcat cu măşti destinate iniţial Franţei chiar de pe pista de decolare.
    O explicaţie a „actelor de piraterie” americane ar fi că măştile aparţineau companei americane 3M, care avea obligaţia să aprovizioneze în primul rând spitalele americane. Confruntat cu lipsuri mari acasă, guvernul american s-a folosit de ceea ce se numeşte Defense Production Act (DPA, Legea pentru producţia de apărare) din 1950. 3M a vândut măştile celor care au oferit preţul cel mai mare şi care au venit cu cash, încălcând astfel Defense Production Act. Guvernul american s-a văzut astfel forţat să intervină şi să redirecţioneze transporturile de măşti pe care 3M le-a produs în China. Însă contracte anterioare activării DPA pentru ţări ca Italia şi Spania au fost onorate.
    Franţa s-a văzut şi ea în rolul SUA, fiind  forţată de Suedia să returneze măşti de faţă pe care le-a confiscat de la Spania. O comandă de 4 milioane de măşti de protecţie a fost programată să sosească de la compania suedeză Molnlycke – cu sediul în Lyon – în Spania. Cu toate acestea, pe 5 martie, guvernul francez a confiscat măştile. Cu două zile mai devreme, preşedintele francez, Emmanuel Macron, semnase un decret care permitea guvernului rechiziţionarea tuturor produselor necesare în lupta împotriva pandemiei.
    După 15 zile de presiune intensă din partea guvernului suedez, Franţa a fost nevoită să returneze măştile atât Spaniei, cât şi Italiei, care erau destinaţiile iniţiale. Dar nu toate măştile au ajuns acolo, Franţa oprind jumătate, fie pentru a fi folosite acolo, fie pentru reexport. În urma incidentului, compania suedeză nu mai permite ca mărfurile sale să circule prin Franţa şi îşi va muta logistica în Belgia, care va deveni centru de distribuţie. Povestea a fost expusă de revista franceză L’Express. Preşedintele Macron speră că Franţa îşi va reconstrui „suveranitatea naţională” în ceea ce priveşte producţia de echipamente medicale până la sfârşitul anului. Mediapart, sursa mai multor scandaluri în care au fost implicate autorităţile franceze, şi France 2 au anunţat că guvernul a ascuns cu bună ştiinţă penuria de măşti timp de peste două luni, schimbându-şi în consecinţă sfaturile de sănătate. Iniţial, ministerul sănătăţii a recomandat ca orice persoană aflată în contact cu un pacient cu coronavirus să poarte o mască. Dar, pe măsură ce stocurile au început să scadă, a insistat că măştile nu sunt folositoare decât pentru cei care care prezintă simptome de boală sau iau contact cu bolnavii. Când rezervele de măşti au crescut, a urmat o întoarcere la 180 de grade şi Académie Nationale de Médecine a anunţat că măştile de protecţie ar trebui să fie obligatorii pentru oricine iese din casă. Unele ziare germane au remarcat această „treabă franţuzească”. Un renumit doctor francez a descris ceea ce a făcut guvernul ca fiind o „minciună pentru o cauză bună”, anume pentru a se asigura că personalul medical are suficient echipament de protecţie.
    Şi Finlanda are o poveste fabuloasă cu măşti. Este vorba de un scandal care a lovit agenţia pentru aprovizionarea în situaţii de urgenţă a guvernului.
    O livrare de 2 milioane de măşti de protecţie a ajuns la începutul lunii aprilie din China pentru a ajuta la combaterea pandemiei, scrie Politico. Însă organismul guvernamental care coordonează furnizarea de bunuri esenţiale în situaţii de urgenţă NESA a anunţat că testele de laborator arată că măştile nu sunt conforme cu standardele şi nu sunt adecvate pentru utilizare în spital.
    Câteva ore mai târziu, Tiina Jylha – o celebritate de tabloid, vedetă de reality show-uri şi proprietară a unei clinici de chirurgie plastică din Estonia – a anunţat că a fost înşelată cu milioane de euro care i se cuvin pentru rolul său în procurarea măştilor.
    Potrivit lui Jylha, compania ei, Look Medical Care, a semnat un acord de 5 milioane de euro cu guvernul finlandez pentru a obţine măşti din China. În ultimul moment, Jylha a declarat pentru revista Suomen Kuvalehti că banii au fost deturnaţi într-un cont bancar belgian al omului de afaceri finlandez Onni Sarmaste. „Jaful s-a petrecut peste noapte“, a spus Jylha.
    Sarmaste are o versiune diferită a evenimentelor. El susţine că firma sa a fost cea care a încheiat un acord cu guvernul finlandez şi că doar a contactat-o pe Jylha pentru a se informa despre utilizarea clinicii sale ca furnizor de măşti. „Au spus că nu au marfă”, a povestit Sarmaste pentru ziarul Helsingin Sanomat. Aşa că el a cumpărat măştile din altă parte.
    Sarmaste a adăugat că Jylha şi soţul ei Tape Valkonen l-au ameninţat şi au angajat gaşca de motociclişti Hell’s Angels pentru a încerca să obţină 5 milioane de euro de la el. Omul de afaceri a spus că cineva a încercat să intre în apartamentul său în toiul nopţii şi că o piatră a fost aruncată prin fereastra lui. Jylha a negat acuzaţiile. Şeful agenţiei guvernamentale a recunoscut că a fost necesară scurtarea drumului pentru procurarea cât mai rapidă a măştilor. Tomi Lounema, CEO-ul NESA, a spus că agenţia a cumpărat măşti de protecţie şi de la Sarmaste şi de la Jylha, afacerile valorând fiecare câte 5 milioane de euro. Oficialul a precizat că loturile lui Sarmaste conţineau măştile substandard. Omul de afaceri susţine că cele 2 milioane de măşti erau la standarde de spital, dar pentru spitale chineze, nu pentru cele finlandeze.
    „Cel mare, cel rapid şi cel bogat îi vor mânca pe toţi ceilalţi. Condiţiile de pe piaţă sunt foarte dificile”, s-a plâns Lounema. Ulterior, acesta şi-a oferit demsia, care a fost acceptată de guvern. Premierul Sanna Marin a spus că şi-a pierdut încrederea în acest oficial.

  • S-a terminat era profiturilor record pentru sistemul bancar: Profiturile JPMorgan, cea mai mare bancă din SUA, au scăzut cu 69% în T1, la 2,87 miliarde dolari

    Profiturile JPMorgan Chase au scăzut cu 69% în primul trimestru din 2020, întrucât cea mai mare bancă americană şi-a constituit provizioane masive pentru a preîntâmpina potenţialele pierderi generate de creditele acordate clienţilor afectaţi de criza COVID-19, potrivit FT.

    Banca a raportat un profit net de 2,87 miliarde dolari pentru primele trei luni ale anului, în scădere faţă de 9,18 miliarde dolari în aceeaşi perioadă a anului trecut. Câştigul per acţiune (EPS) s-a situat la 0,78 dolari per acţiune, mult sub estimările analiştilor intervievaţi de Bloomberg – de 1,76 dolari per acţiune.

    Ratarea estimărilor a fost impulsionată de o creştere a provizioanelor cu 6,79 miliarde dolari, pe care CEO-ul Jamie Dimon a atribuit-o „probabilităţii unei recesiuni destul de severe”.

    Per total, banca a constituit provizioane de 8,29 miliarde dolari pentru primul triestri din 2020.

    Cu toate acestea, Dimon spune că banca „a evoluat bine în ceea ce s-a dovedit a fi un mediu foarte dur şi unic – majorând depozitele pe toate liniile de business şi furnizând împrumuturi, prin extinderea liniilor de creditare”.