BusinessMagazin

Tag: populatie

  • Dramatic: Populaţia României s-ar putea reduce până în 2070 cu 4 milioane de locuitori, în scenariul optimist, sau cu până la 7,5 milioane persoane, în varianta pesimistă

    Populaţia României s-ar putea reduce până în 2040 la 17 milioane persoane, faţă de 19,3 milioane în 2019, iar estimările pentru 2070 arată chiar o scădere mai accentuată, la 13,2 milioane, arată un studiu publicat de INS.

    Datele reflectă varianta medie şi cea mai plauzibilă asupra evoluţiei populaţiei.

    INS a evaluat însă şi alte variante posibile.

    Astfel, în varianta optimistă, pentru anul 2070, rezultatul proiectării la nivel naţional este de 15,3 milioane locuitori, iar în varianta pesimistă de 11,8 milioane locuitori.

    În varianta intermediară populaţia rezidentă este estimată, în anul 2070, la 13,8 milioane locuitori.

    Varianta constantă reprezintă o „variantă reper”, cu rol de a compara rezultatele obţinute prin menţinerea valorilor fertilităţii, speranţei de viaţă şi migraţiei nete din anul 2019 înregistrate în cadrul fiecărui judeţ. În varianta constantă, România ar urma să ajungă în anul 2070 la 10,8 milioane locuitori.

    În toate variantele de proiectare, populaţia rezidentă se va reduce cu valori cuprinse între 4,1 milioane persoane (varianta optimistă) şi 8,6 milioane persoane (varianta constantă).

    Populaţia feminină ar continua să fie predominantă, iar în anul 2070 ponderea acesteia ar varia de la 52,3% (în varianta intermediară) la 53,5% (în varianta constantă), înregistrând o creştere faţă de anul 2019 (51,1%).

    În ceea ce priveşte evoluţia pe judeţe, în varianta medie de proiectare, scăderile vor oscila între -73,2% (Teleorman) şi -4,5% (Braşov).

    Cel mai puţin afectate judeţe ar Braşov, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Covasna, Harghita, Iaşi, Sălaj, Sibiu, Suceava şi Timiş.

    În 2070 Municipiul Bucureşti ar urma să aibă în continuare cea mai numeroasă populaţie (1,59 milioane persoane), urmat de judeţul Iaşi (a cărui populaţie va scădea la 740.100 persoane).

    Tulcea ar înregistra o reducere a populaţiei cu aproximativ 108.700 persoane (56,2%) şi va rămâne în continuare judeţul cel mai puţin populat.

    Populaţia rezidentă a judeţelor Prahova şi Argeş va înregistra cea mai mare reducere până în anul 2070, de 351.300 persoane şi respectiv de 271.700 persoane.

    Dintre cele 8 regiuni de dezvoltare, în comparaţie cu anul 2019, populaţia rezidentă a regiunilor Sud-Vest Oltenia şi Sud-Muntenia ar urma să se reducă la puţin peste jumătate în anul 2070.

    La polul opus, Bucureşti-Ilfov ar înregistra o scădere de numai 1,3% datorată creşterii populaţiei judeţului Ilfov.

    Scăderea populaţiei din celelalte regiuni ar fi cuprinsă între 21,8% în regiunea Centru şi 43,8% în regiunea Sud-Est.
     

  • Pandemia, refugiaţii şi „superioritatea” morală suedeză. Si cum a ajuns să fie privită în lume ca omul „ciudat” al Europei

    Mulţi dintre cei care au lăudat strategia „iubirii de libertate” a Suediei în ceea ce priveşte pandemia de COVID-19 sunt aceiaşi oameni pe care politica „inimilor deschise” adoptată de guvernul suedez în criza refugiaţilor din 2015 i-a îngrozit. Pentru cei mai mulţi, Suedia este de neînţeles.

    O criză capătă dimensiuni globale, iar Europa suferă cumplit. Aproape toate ţările reacţionează la unison, cu excepţia Suediei. Faptul că ţara scandinavă îşi alege propria cale reverberează în titluri internaţionale care se întreabă de ce aceasta iese din turmă.

    Astfel s-ar putea descrie acum arhicunoscutul răspuns al Suediei la pandemia de COVID-19 şi modul în care ţara a refuzat să aplice blocajele de carantină adoptate de restul Europei. Însă tot aşa ar putea fi rezumată reacţia Suediei la criza refugiaţilor din 2015, când a acceptat mai multe cereri de azil decât orice altă ţară membră a UE în raport cu mărimea populaţiei.

    „Este frapant faptul că în ultimii cinci ani Suedia a luat-o pe căi foarte diferite faţă de alte state în ceea ce priveşte două crize internaţionale”, spune Nicholas Aylott, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Sodertorn. „Sunt exemple ale excepţionalismului suedez.” Este izbitor cum această ţară nordică bogată, cu 10 milioane de locuitori, a ieşit în evidenţă în ultimele două mari crize internaţionale atât de diferite.

    Suedia a ajuns să fie privită în lume ca omul „ciudat” al Europei. Există oare ceva care să coreleze reacţiile sale la criza refugiaţilor şi pe cele la criza cauzată de pandemie? Experţii au găsit o serie de motive, dar în esenţă este impresia că, în pofida dimensiunii sale reduse în comparaţie cu alte ţări europene, Suedia este o „superputere morală” care încearcă să acţioneze raţional în timp ce percepe comportamentul altor ţări ca fiind bazat pe calcule politice sau emoţii.

    Acest statut este adânc înrădăcinat în neutralitatea de lungă durată a Suediei – nu a luptat într-un război de mai bine de două secole -, însă politologii spun că acest comportament poate altera în timp viteza de reacţie. „Suntem în pace de atâţia ani. Suedia nu a avut crize foarte mari de-a lungul istoriei, aşa că am stat în mica noastră lume romantizată, unde totul este în regulă”, spune Jenny Madestam, politolog la Universitatea Sodertorn. „Suntem, într-un anumit sens, naivi, crezând că nu vom trece prin crize grele – oamenii spun că Suedia este o ţară bună şi va ieşi cu bine din astfel de crize.”

    Peter Wolodarski, editor la ziarul liberal Dagens Nyheter, spune că în ambele cazuri poziţia Suediei nu a avut la bază un plan cuprinzător, ci guvernul mai degrabă a improvizat o explicaţie pentru politica sa. În cazul pandemiei de COVID-19, a evitat restricţiile formale şi s-a bazat pe responsabilitatea individuală pentru a obţine schimbări de comportament. De la lipsa lockdownurilor şi până la utilizarea foarte limitată a măştilor, omul responsabil cu răspunsul faţă de pandemie în Suedia – epidemiologul Anders Tegnell – a insistat că el urmăreşte dovezile ştiinţifice în timp ce alte ţări iau decizii din motive mai politice.

    „SE POTRIVEŞTE IMAGINII PE CARE O AVEM DESPRE NOI ÎNŞINE, CĂ SUNTEM DIFERIŢI ŞI SUPERIORI. NE SPUNEM CĂ AVEM IDEI MAI BUNE DECÂT ALŢII. SUNTEM O NAŢIUNE EXTREM DE LAICĂ ÎN CARE RAŢIONALITATEA ESTE PERCEPUTĂ CA FIIND O VALOARE SUPERIOARĂ, SPUNE WOLODARSKI, CARE PRIVEŞTE CU SCEPTICISM ABORDAREA LUI TEGNELL. „NU ESTE ADEVĂRAT CĂ ŞTIINŢA ESTE
    CLAR DE PARTEA NOASTRĂ.“

    Fascinaţia lumii pentru răspunsul Suediei pare aproape fără limite. Întrucât ţară după ţară a impus restricţii de carantinare a populaţiei rareori văzute pe timp de pace, Suedia a devenit un simbol al dezbaterii cu privire la modul de a se obţine imunizarea populaţiei. „Suedia a avut dreptate”, a fost judecata fondatorului Tesla, Elon Musk, postată  pe Twitter în stilul lui Trump şi reflectând sprijinul puternic al unor libertari americani pentru strategia suedeză.

    Scopul Suediei nu a fost niciodată de a suprima virusul în totalitate, ci doar de a se asigura că sistemul său de sănătate va putea face faţă în timp ce sănătatea populaţiei în ansamblu nu este trecută cu vederea. Poate că acolo nu au fost blocaje de tip lockdown impuse prin lege, însă o combinaţie între o cultură a consensului şi o încredere puternică în autorităţi a însemnat că majoritatea oamenilor au ales să lucreze de acasă şi să evite contactul social.

     

    Alte ţări au părut că au încercat să imite Suedia – în special Marea Britanie la începutul pandemiei – dar au cedat la presiunea publică intensă pe fondul creşterii numărului de morţi. În Suedia, 5.900 de persoane au murit din cauza coronavirusului, ceea ce înseamnă o rată de deces pe cap de locuitor de aproximativ 10 ori mai mare decât în ţările vecine Finlanda şi Norvegia.

    Criticile interne au fost slabe, agenţia de sănătate publică şi Tegnell beneficiind de un sprijin puternic. Deşi acest sprijin a slăbit uşor în ultimele luni, majoritatea criticilor încă vin din afara ţării.

    „SUEDIA ARE O ÎNCREDERE ÎN SINE COLECTIVĂ ATUNCI CÂND VINE VORBA DE ORGANIZAREA SOCIETĂŢII PENTRU BINELE TUTUROR. ATÂT POLITICIENII, CÂT ŞI CETĂŢENII AU O ÎNCREDERE PROFUNDĂ ÎN AUTORITĂŢILE GUVERNAMENTALE”, spune Jonas Ludvigsson, profesor de epidemiologie clinică la Institutul Karolinska din Stockholm.

    Este ceva aproape religios. „A fost o încredere cam cum a fost cea în Merkel, că «da, putem face asta»”. În 2014 şi 2015, Suedia s-a remarcat din nou. Atunci, când un număr mare de solicitanţi de azil au venit în Europa, majoritatea ţărilor au încercat să îşi închidă graniţele. Unele, precum Germania, au primit un număr mare de refugiaţi, dar Suedia a acceptat şi mai mulţi, raportat la numărul de locuitori, mai mulţi decât orice altă ţară din UE.

    Premierul de atunci, politicianul de centru-dreapta Fredrik Reinfeldt, i-a îndemnat pe suedezi „să-şi deschidă inima” refugiaţilor chiar înainte de alegerile naţionale din 2014. Administraţia sa a fost înlocuită de un guvern de centru-stânga care a păstrat politica pe tot parcursul anului 2015 chiar după ce alte ţări au cedat.

    Pe fondul unei presiuni interne puternice din partea democraţilor suedezi anti-imigranţi, precum şi al atenţiei internaţionale, Suedia a cedat şi ea în cele din urmă, impunând propriile restricţii în noiembrie 2015. Atunci, prim-ministrul Stefan Lofven a recunoscut că este „o situaţie de nesuportat”. Cererile de azil au scăzut la 22.000 în 2019 de la nivelul maxim de 163.000 în 2015.

    Mulţi dintre cei care au lăudat strategia „iubirii de libertate” a Suediei în ceea ce priveşte pandemia au fost aceiaşi oameni îngroziţi de politica inimilor deschise privind imigraţia din 2015. În Suedia, unii văd puţine legături între cele două abordării. Dar alţii au identificat legături mai subtile.

    Tegnell a declarat pentru Financial Times în august că îngrijorările legate de ambele crize ar putea fi exagerate: „Criza refugiaţilor nu a fost cu adevărat o criză. I-am absorbit pe acei oameni şi, desigur, nu suntem cea mai bună ţară din lume în integrarea lor şi, desigur, ei sunt încă o problemă. Dar nu sunt o problemă majoră. Economia a continuat să trăiască. Situaţia locuinţelor nu s-a schimbat foarte mult.” Întrebat dacă el crede că coronavirusul ar fi o problemă similară, a răspuns: „Îmi e destul de clar ce se va întâmpla. Rolul meu va dura încă cinci sau şase luni şi apoi va dispărea, sunt sigur ”. Pentru alţii, există explicaţii mai profunde. Wolodarski susţine că o parte din răspuns ţine de ceea ce el descrie a fi poziţia „dubioasă” a Suediei în cel de-al Doilea Război Mondial. El susţine că Suedia şi-a menţinut statutul neutru în război – deşi uneori a ajutat Germania nazistă, dar şi pe aliaţi – din „motive pragmatice, nu ideologice”. Cu toate acestea, când ajutorul dat Germaniei a fost pus în discuţie de istorici şi de unii suedezi, spune Wolodarski, neutralitatea „a fost injectată cu tonuri morale”. „A trebuit să explicăm de ce Suedia a ales această cale: eram diferiţi de alte ţări. Când vă gândiţi la criza refugiaţilor şi la coronavirus, momente în care Suedia s-a remarcat, nu este ceva nou pentru noi. Oamenii sunt destul de mândri de asta”, a adăugat el.

    Suedia îşi susţine valorile. Sondajul World Values Survey dă ţărilor calificative în funcţie de cât de mult acestea favorizează valorile tradiţionale ca religia şi familia sau pe cele laice-raţionale; şi în funcţie de înclinaţie spre valori de supravieţuire centrate pe securitatea economică şi fizică sau spre modurile de autoexprimare care evidenţiază aspecte precum protecţia mediului şi toleranţa faţă de străini şi homosexuali. Suedia are cel mai mare scor pentru valorile de autoexprimare şi aproape cel mai mare pentru cele laice-raţionale. „De fapt, suntem la extreme în multe privinţe”, spune Ludvigsson. Unii văd o combinaţie de istorie şi valori în ambele crize recente. Johan Strang, profesor de studii nordice la Universitatea din Helsinki din Finlanda, spune că remuşcările Suediei legate de cel de-al Doilea Război Mondial „s-a tradus prin ideea de a deveni o superputere morală”. Acest lucru, la rândul său, a însemnat că politica suedeză se învârte adesea mai degrabă în jurul unor dezbateri ideologice, decât pe lângă probleme considerate mai practice la vecini precum Finlanda.

    „SUEDEZII AU ACESTE IDEALURI ŞI ACEST SENTIMENT DE A FI ÎNAINTEA TIMPURILOR, ÎN AVANGARDA  DEZVOLTĂRII UMANE. EI TREBUIE SĂ REZOLVE FIECARE PROBLEMĂ DE DRAGUL ÎNTREGII OMENIRI ”, adaugă el.

    Madestam spune că în centrul valorilor Suediei stă un paradox: „Pe de o parte, avem un stat foarte puternic, care are întotdeauna grijă de individ; dar, în acelaşi timp, acest stat foarte puternic ne spune că ar trebui să fim independenţi şi să ne asumăm responsabilitatea individuală pentru viaţa noastră.” În ceea ce priveşte coronavirusul, acest lucru nu s-a tradus prin lockdown naţional, ci prin presiune asupra fiecărui individ pentru a accepta responsabilitatea şi ţine distanţa unul faţă de celălalt. „Depinde de tine. Este libertatea ta să alegi cum te comporţi”, a adăugat ea. Un alt factor, spun criticii, este că Stockholmul pare adesea să reacţioneze lent la crize. Suedia a fost cea mai afectată din toate ţările europene de tsunamiul asiatic din 2004, care a ucis aproape 550 de suedezi, mai ales în Thailanda. Însă guvernul a fost puternic criticat atât într-un raport independent, cât şi de familii pentru răspunsul său întârziat. În mod similar, atât în 2015, cât şi în 2020, când alte ţări s-au grăbit să impună restricţii, Suedia pare că are nevoie de mai mult timp pentru a reacţiona. Ludvigsson spune că a fi lent este pur şi simplu „preţul pe care îl plăteşti pentru că nu reacţioneazi excesiv”. „De multe ori, este un lucru bun. Nu poţi reacţiona exagerat la toate. Dar asta înseamnă, de asemenea, că reacţionezi puţin mai încet atunci când trebuie”, a explicat el. Alţii susţin că tradiţia Suediei ca una dintre cele mai paşnice ţări ale lumii – ultimul război la care a participat activ a fost în 1814 – înseamnă că este adesea slab pregătită pentru crize.

    Când pandemia a lovit, Finlanda a recurs la propriile rezerve de echipamente medicale de urgenţă şi la legile proiectate pentru o posibilă pandemie, în timp ce Suedia a trebuit să se bată cu alte ţări pentru a obţine măşti, iar guvernul cu greu a obţinut puterile de care avea nevoie. Întrebat dacă neimplicarea în război a afectat caracterul Suediei, Tegnell a răspuns: „Acest lucru se vede cel puţin în atitudinea faţă de importanţa pregătirii. Există ceva acolo. ”

    Epidemiologul de stat a minimalizat mult timp probabilitatea ca Suedia să fie puternic afectată de Covid-19, susţinând la începutul lunii martie că pandemia a atins atunci punctul culminant. În timp ce alte ţări precum Norvegia şi Danemarca s-au grăbit să protejeze azilele de bătrâni, Suedia a interzis vizitele abia în aprilie, când virusul făcea deja ravagii în multe unităţi. În 2015, guvernul suedez a impus restricţii privind imigraţia doar când municipalităţile suedeze suprasolicitate au avertizat că serviciile vitale sunt expuse riscului – şi cu mult după ce au acţionat alte ţări.

     

    Puterea semnificativă acordată conform constituţiei Suediei agenţiilor independente – care funcţionează aproape de guvern – contribuie, de asemenea, la explicarea deciziilor luate în 2015 şi 2020. Dacă Agenţia pentru Migraţie a avut influenţă în 2015, omologul din sănătate a avut un rol chiar mai central în abordarea pandemiei. „Consecinţa acestui fapt este că agenţiile sunt foarte puternice şi decid singure cum trebuie abordate crizele”, spune Madestam. Aceasta înseamnă că factorii de decizie sunt mai izolaţi de presiunea publică sau politică decât în alte ţări în care politicienii sunt cei care iau deciziile. Dar acest lucru a atras critici grele asupra guvernului din partea deputaţilor din opoziţie, care cer mai multă conducere politică într-o criză. Mattias Karlsson, liderul parlamentar al democraţilor suedezi, a declarat pentru FT în august că Tegnell este „un expert în virusuri, dar nu este un politician”, adăugând că „guvernul a vrut să se ascundă în spatele acestuia, astfel încât să nu poată fi învinuit.”

    Aylott crede că „spaţiul oferit de constituţia suedeză agenţiilor independente a creat probleme de responsabilitate democratică”.

    Abordarea poate funcţiona, deoarece suedezii au încredere mai mare în autorităţi decât cetăţenii majorităţii ţărilor europene. Dar chiar şi acest lucru este în pericol. „Mă tem că Suedia devine o societate mai polarizată şi cu mai puţină încredere decât acum 20-30 de ani. De fapt, mă îngrijorează foarte, foarte mult ”, spune Ludvigsson.

    O altă legătură între 2015 şi 2020 este guvernul lui Lofven. Prim-ministrul a fost sindicalist înainte de a deveni şef al social-democraţilor în 2012. „Politica nu-l interesează, nu pare să vrea să conducă. . . Înseamnă că procesul de elaborare a politicilor suedeze este uneori atât de mult descentrat de opinia publică suedeză şi europeană ”, spune Aylott.

    Wolodarski crede că Suedia poate schimba în cele din urmă strategia de luptă cu pandemia, dar este puţin probabil să recunoască că a greşit ceva – ca în 2015 cu imigraţia. Pe măsură ce numărul de cazuri creşte din nou, agenţia suedeză de sănătate publică are în vedere posibilitatea unor măsuri localizate, cum ar fi avertismente ca evitarea transportului public şi a centrelor comerciale, precum şi a contactului social cu membrii altor gospodării, ceea ce aduce ţara mai aproape de abordarea altora, dar totuşi o fereşte de restricţiile ca pe timp de război.

    „Este ceva tipic pentru suedezi”, spune Wolodarski. „Ne prefacem că am fost întotdeauna raţionali, dar ne schimbăm. Suedia se pricepe la schimbarea lucrurilor. Suntem foarte flexibili şi foarte pragmatici.”

  • Iohannis: Vom primi peste 10 milioane de doze de vaccin. Vaccinarea întregii populaţii, în primăvară

    Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat, marţi, că România va primi peste 10 milioane de doze de vaccin în prima tranşă, ia primii care vor fi vaccinaţi vor fi lucrătorii din sănătate şi persoanele aflate în situaţie de risc. Întreaga populaţie se va putea imuniza în primăvară.

    Preşedintele Klaus Iohannis a spus, într-o conferinţă de presă, că situaţia infectărilor cu SARS-CoV-2 este tot mai îngrijorătoare.

    „Populaţia este expusă unui risc major de infectare cu SARS-CoV-2. România se confruntă, la rândul ei, cu cifre îngrijorătoare şi autorităţile se adaptează permanent prin noi măsuri pentru a controla transmiterea virusului. În acest context, ne punem cu toţii mari speranţe în dezvoltarea cât mai curând posibil a unui vaccin anti-COVID-19, vaccin sigur şi eficient iar eforturile făcute la nivel internaţional confirmă dorinţa tuturor de a avea acest vaccin”, a spus Iohannis.

    Potrivit preşedintelui, România va primi 10 milioane de doze de vaccin anti-COVID-19.

    „România este parte a acordurilor încheiate de către Comisia Europeană pentru furnizarea de vaccinuri anti-COVID-19 atunci când acestea vor fi disponibile urmând ca ţării noastre să îi revin o alocare de peste 10 milioane de doze de vaccin. Din cauza cererii extrem de ridicate la nivel mondial şi a capacităţii, totuşi, destul de reduse de producţie, vaccinul va ajunge în ţările europene în mod etapizat. Pentru România, ne aşteptăm ca prima tranşă primită să ajungă sunt cel mai favorabil scenariu în primul trimestru al anului viitor”, a spus preşedintele.

    Acesta a subliniat că în bază convenţiilor făcute în Uniunea Europeană, toate statele europene vor primi în acelaşi timp aceste traşe de vaccin.

    „În momentul în care vaccinul va fi disponibil şi va fi livrată prima tranşă toate statele europene vor primi cota corespunzătoare din prima tranşă, la fel din a doua tranşă şi aşa mai departe”, a afirmat şeful statului.

    Klaus Iohannis a precizat că primii care vor fi vaccinaţi sunt lucrătorii din sănătate.

    „Primii care vor fi vaccinaţi, în mod natural, vor fi toţi lucrătorii din sistemul medical, dar şi persoanele din grupele de risc. Vaccinarea întregii populaţiei va începe cel mai devreme – asta trebuie să fie foarte clar – cel mai devreme în primăvară. Vrem să ne asigurăm, totodată, că vaccinurile folosite au cel mai înalt nivel de eficienţă şi siguranţă şi se respectă toate reglementările internaţionale”, a mai spus Iohannis.

     

  • În aşteptarea neperformantelor: Băncile din zona euro încetinesc creditarea către businessuri şi populaţie

    Băncile din zona euro încetinesc ritmul în care acordă credite în Europa către businessuri şi populaţie, în contextul în care acestea se aşteaptă la o creştere a creditelor neperformante, generată de pandemia de Covid-19, aşa cum arată un sondaj realizat de Banca Centrală Europeană (BCE), citat de FT.

    Mutarea arată că numărul de consumatori şi de businessuri care vor putea accesa un credit este în scădere, în contextul în care clienţii băncilor sunt afectaţi de restricţiile impuse de guvernele lumii pentru a lupta cu al doilea val al pandemiei de Covid-19.

    Sondajul trimestrial realizat de BCE a descoperit „o înăsprire a criteriilor de creditare în ceea ce priveşte creditarea către companii în al treilea trimestru din 2020, ceea ce indică motive asociate riscului de credit, pe fondul pandemiei de Covid-19”.

    Băncile au declarat pentru banca centrală că se aşteaptă ca „criteriile de creditare pentru firme să se înăsprească în continuare, ceea ce reflectă temerile legate de ritmul potenţialei revenire, în contextul în care anumite sectoare sunt încă vulnerabile, iar anumite măsuri de sprijin fiscal ar putea să nu mai fie menţinute în Europa”.

    Rezultatele sondajului conturează un tablou îngrijorător pentru BCE, a cărui consiliu se va întâlni săptămâna aceasta pentru a discuta despre politica monetară. Una dintre temerile aflate pe masa BCE ar putea fi potenţiala deteriorare a situaţiei din piaţa muncii în cazul în care băncile continuă să încetinească creditarea către businessuri şi populaţie.

    Guvernele europene au lansat programe cu credite garantate de stat în valoare totală de sute de miliarde de euro pentru a ajuta businessurile aflate în dificultate, iar băncile centrale au inundat sistemul bancar cu credite foarte ieftine, astfel încât companiile să poată primi credite.

    Cu toate acestea, cererea pentru credite generată de businessurile din zona euro a scăzut în al treilea trimestru, ceea ce arată o scădere a nevoilor de lichiditate, în comparaţie cu trimestrul anterior.

  • Măsuri fără precedent: O ţară europeană mobilizează mii de soldaţi şi pompieri pentru a testa întreaga populaţie de 5,5 milioane de oameni. Ţara intră parţial în lockdown

    Slovacia mobilizează mii de soldaţi şi pompieri pentru a testa întreaga populaţie de 5,45 milioane de oameni a ţării, într-o încercare de a evita un lockdown total, potrivit The Telegraph.

    Presa internaţională notează că Slovacia va organiza 5.000 de spaţii de testare.

    Slovacia a decis săptămâna aceasta să treacă la un lockdown parţial, unde majoritatea şcolilor se închid iar populaţia nu trebuie să iasă din casă decât pentru muncă, cumpărături esenţiale şi plimbări în natură, a anunţat premierul Igor Matovic, joi, citat de Reuters.

    După ce a trecut de primul val al pandemiei cu una dintre cele mai mici rate de infectare din Europa, Slovacia se confruntă cu o creştere accelerată a numărului de cazuri noi, ceea ce împinge autorităţile spre noi restricţii.

    „Este ultima soluţie pe care o avem pentru a evita un lockdwon total, soluţie pe care multe alte ţări au ales-o deja. Acesta val a venit de 100 de ori mai puternic decât primul”, a spus Matovic în faţa jurnaliştilor.

    Majoritatea şcolilor din ţară vor fi închise începând de luni. Noile măsuri anunţate se adaugă restricţiilor deja existente în societate, cum ar fi închiderea restaurantelor la interior şi a sălilor de evenimente, precum şi a piscinelor, sălilor de fitness şi a teatrelor.

    Matovic a confirmat ieri planul de a testa gratuit întreaga populaţie, prin teste rapide, care sunt mai puţin eficiente decât testele PCR.

    Slovacia a raportat astăzi 2.581 de cazuri noi de infectare cu noul coronavirus şi 19 decese noi, ducând totalul la 37.911 îmbolnăviri şi 134 de decese.

  • China va testa în cinci zile un oraş de 9 milioane de locuitori după ce au fost descoperite 12 infecţii cu coronavirus

    Autorităţile chineze au declarat luni că vor efectua teste de depistare a coronavirusului pentru întreg oraşul Qingdao, care are o populaţie de aproximativ 9 milioane de locuitori, scrie Reuters.

    Infecţii zilnice din China au scăzut drastic de la începutul pandemiei până în prezent. Autorităţile au raportat în ultimele două luni doar cazuri importate din alte ţări, însă au rămas în alertă maximă.

    Oraşul Qingdao numără 12 cazuri noi de COVID-19, dintre care şase sunt asimptomatice. Procesul de testare a început deja, urmând să fie finalizat în circa cinci zile.

    Nu este prima testare în masă realizată în China. Oraşul Wuhan – epicentrul original al pandemiei – şi-a testat încă din luna mai întreaga populaţie, fiind efectuate scheme asemănătoare în Beijing şi Urumqi.

    Comisia Naţională pentru Sănătate din China a numărat 21 de cazuri cu coronavirus pe 11 octombrie. Astfel, bilanţul ajunge la 85.578 de infecţii şi 4.634 de decese cauzate de coronavirus. Până acum, comisia de sănătate din Qingdao a efectuat aproape 115.000 de teste, toate fiind negative, spune Global Times, ziar deţinut de statul chinez.

    Wuhanul a organizat zilele trecute primul festival de muzică clasică de la începutul pandemiei de COVID-19. Spectacolul face parte dintr-un efort de a încuraja populaţia oraşului şi este dedicat muzicienilor care şi-au pierdut locul de muncă din cauza restricţiilor de circulaţie.

     

  • Coronavirus: OMS estimează că 10% din populaţia globală a contactat COVID-19. Cifra este de peste 20 de ori numărul de cazuri confirmate oficial

    Directorul departamentului de urgenţe al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a declarat luni că „cele mai bune estimări” ale agenţiei indică că aproximativ 1 din 10 persoane din întreaga lume ar fi fost infectat cu noul coronavirus

    Raportat la o populaţie globablă de 7,6 miliarde, estimarea OMS înseamnă că 760 de milioane de oameni au trecut prin boală, realtează AP. Cifra este de peste 20 de ori numărul de cazuri confirmate oficial

    Dr. Michael Ryan, vorbind într-o sesiune specială a consiliului executiv al OMS cu 34 de membri, concentrându-se pe COVID-19, a declarat că cifrele variază de la zonele urbane la cele rurale şi între diferite grupuri.

    „Boala continuă să se răspândească. Este în creştere în multe părţi ale lumii “, a explicat Ryan. „Cele mai bune estimări actuale ne spun că aproximativ 10% din populaţia globală ar fi putut fi infectată de acest virus”.

    Chiar şi acestă estimare înseamnă că „marea majoritate a lumii rămâne în pericol. El a spus că pandemia va continua să evolueze, dar există instrumente pentru a suprima transmiterea şi a salva vieţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Coronavirus: OMS estimează că 10% din populaţia globală a contactat COVID-19. Cifra este de peste 20 de ori numărul de cazuri confirmate oficial

    Directorul departamentului de urgenţe al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a declarat luni că „cele mai bune estimări” ale agenţiei indică că aproximativ 1 din 10 persoane din întreaga lume ar fi fost infectat cu noul coronavirus

    Raportat la o populaţie globablă de 7,6 miliarde, estimarea OMS înseamnă că 760 de milioane de oameni au trecut prin boală, realtează AP. Cifra este de peste 20 de ori numărul de cazuri confirmate oficial

    Dr. Michael Ryan, vorbind într-o sesiune specială a consiliului executiv al OMS cu 34 de membri, concentrându-se pe COVID-19, a declarat că cifrele variază de la zonele urbane la cele rurale şi între diferite grupuri.

    „Boala continuă să se răspândească. Este în creştere în multe părţi ale lumii “, a explicat Ryan. „Cele mai bune estimări actuale ne spun că aproximativ 10% din populaţia globală ar fi putut fi infectată de acest virus”.

    Chiar şi acestă estimare înseamnă că „marea majoritate a lumii rămâne în pericol. El a spus că pandemia va continua să evolueze, dar există instrumente pentru a suprima transmiterea şi a salva vieţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Aproape o treime din populaţia României nu era conectată la sistemul public de alimentare cu apă în 2019. În Moldova ponderea ajunge la 50%, în Bucureşti-Ilfov este 12%

    Aproape o treime din populaţia României, respectiv 5,6 milioane persoane, nu era conectată la sistemul public de alimentare cu apă în 2019, dar numărul locuinţelor racordate a crescut faţă de 2018,  arată datele publicate miercuri de INS.
     
    În cursul anului trecut, numărul persoanelor care au acces la sistemul public de alimentare a crescut cu 212.518 persoane, la un total de 13,7 milioane (70% din total).  Creşterea a fost determinată de racordarea populaţiei la reţelele de alimentare cu apă nou construite.

    Pe regiuni, ponderea cea mai mare a populaţiei conectate la sistemul public  era în Bucureşti-Ilfov (87,7% din totalul populaţiei), urmată de regiunea Sud-Est (82,3%).

    La polul opus se află regiunea Nord-Est, în zona Moldovei doar jumătate din populaţie având acces la apă (50,1%), urmată de regiunea Sud-Vest Oltenia (59,3%).

    Din volumul total de apă, 43,4% a fost distribuită populaţiei, 35,8% pentru agricultură şi piscicultură, 13,3% pentru activităţi din industrie şi construcţii.

    Cele mai mari cantităţi de apă distribuită s-au înregistrat în bazinele hidrografice Buzău-Ialomiţa (25%), respectiv Argeş-Vedea (19%).

     

  • În doar 25 de ani, cei mai bogaţi oameni din lume au generat de două ori mai multe emisii de carbon decât populaţia săracă a planetei

    În perioada 1990-2015, cei mai bogaţi oameni din lume – 10% din populaţia totală a planetei – au fost responsabili de peste jumătate (52%) din emisiile de carbon înregistrate la nivel mondial, conform unui raport publicat luni de Oxfam International şi Institutul pentru Mediu din Stockholm,.

    Criza climatică continuă să fie alimentată de acumularea de CO2 în atmosferă, aşa că scăderile înregistrate în urma perioadei de carantină nu vor soluţiona problema pe termen lung, scrie Euronews.

    Între 1990 şi 2015, 1% din cei mai bogaţi oameni din lume au produs 15% din cantitatea totală de dioxid de carbon, în timp ce populaţia săracă a planetei a produs 7%.

    Pentru a îndeplini cerinţele impuse de Acordul climatic de la Paris din 2015, ţările care au semnat tratatul – 196 la număr – vor trebui să menţină încălzirea globală sub 1,5 grade celsius până la finalul secolului XXI.

    Agenţia Europeană pentru Mediu (AEM) declara săptămâna trecută că factorii de mediu, precum poluarea aerului şi valurile masive de căldură, contribuie la circa 13% din totalul deceselor din Europa. De asemenea, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) anunţa la începutul anului că este necesar să se reducă până în 2030 rata poluării la jumătate, iar o treime din suprafaţa planetei trebuie să fie intens protejată.