BusinessMagazin

Tag: par

  • Mai este România o ţară low-cost pentru IT?

    „PENTRU NOI, ROMÂNIA MAI ÎNSEAMNĂ DOAR 5% DIN VENITURI, POATE CHIAR MAI PUŢIN“, spune Bogdan Putinică despre operaţiunile de pe plan local ale furnizorului suedez de IT Enea. Asta pentru că din centrul de cercetare şi dezvoltare aflat într-o clădire de birouri din complexul Sema Parc din Capitală, 200 de ingineri şi specialişti IT dezvoltă aplicaţii software şi furnizează servicii IT pentru companii din SUA, Europa de Vest şi China; câteva zeci dintre ei formează chiar echipe independente, un soi de companie în companie, dedicate unui singur client.

    Mai cu seamă, de câţiva ani, piaţa locală unde Enea oferea servicii în special competitorilor din domeniul telecom şi bancar, sectoare afectate de contextul economic nefavorabil, nici nu se mai concentrează asupra extinderii operaţiunilor de aici, motiv pentru care a şi scăzut ponderea din business a României, altădată de peste 10%.

    Pieţele de unde sunt externalizate asemenea servicii către România încep încet-încet să se îndepărteze de destinaţiile fierbinţi de outsourcing de altădată, precum India, unde, deşi oferta de forţă de muncă este mare şi foarte ieftină, există bariere culturale, diferenţe de fus orar şi chiar lipsuri la capitolul specializare şi competenţe tehnice. „E o tendinţă tot mai vizibilă, cel puţin în ce ne priveşte. Am ajuns în punctul în care avem o masă critică de oameni foarte buni, ceea ce ne permite să ne vindem scump“, spune şeful Enea România. Companiile nu se mai uită astfel doar la preţ şi sunt tot mai dispuse să plătească în plus, ceea ce explică inclusiv avansul de aproximativ 20% al vânzărilor înregistrat anul trecut comparativ cu nivelul de 6,1 milioane de euro din 2011, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

    RIENTAREA SPRE PIEŢELE STRĂINE, cu precădere din Vest, a fost de altfel una dintre urmările tranzacţiei de acum câţiva ani prin care Enea a cumpărat compania lui Bogdan Putinică, implicată anterior într-o altă tranzacţie, lucru care se traduce acum într-o serie de contracte multianuale cu valori de mai multe milioane de euro. O alta a fost şi faptul că atât el, cât şi co-fondatorul Daniel Bogdan, au preluat o serie de responsabilităţi la nivel de grup – de anul trecut, Putinică a devenit vicepreşedinte global services, ceea ce înseamnă că a preluat toate operaţiunile companiei în zona de servicii, titulatură căreia i s-a adăugat în acest an şi „senior“. 350 dintre cei 420 de angajaţi din divizia de servicii din toată lumea sunt acum în subordinea executivului, 200 dintre ei fiind localizaţi în România. Ba, mai mult, este singurul străin din consiliul de administraţie al companiei, toţi membrii fiind suedezi, ceea ce înseamnă că, deşi şedinţele de board ar putea fi purtate în suedeză, nimeni nu-i cere să înveţe limba, ci poartă discuţiile în engleză.

    OMÂNIA ÎNCĂ ESTE PERCEPUTĂ CA FIIND O PIAŢĂ IEFTINĂ, dar nu prea mai este chiar aşa“, punctează Putinică, nu doar costul, dar şi calitatea serviciilor sau specializarea forţei de muncă fiind mai ridicate decât în destinaţiile consacrate de outsourcing, chiar dacă faţă de Vest există în continuare o discrepanţă de preţ, crede el, de 30-40% în minus. Prin prisma barierelor şi limitărilor, anumite servicii nici n-ar avea însă cum să fie dezvoltate în asemenea destinaţii.

    „Facem software pentru domeniul sănătăţii folosit pe dispozitive aprobate de FDA (Food and Drug Administration) din SUA“, spune managerul. Concret, oferă Putinică un exemplu, medicul, indiferent unde s-ar afla, se conectează prin intermediul internetului la echipament şi decide, în funcţie de anumiţi parametri şi indicatori despre pacient, ce medicaţie să administreze şi în ce cantitate, iar echipamentul execută comanda, întreg procesul având la bază o aplicaţie dezvoltată de specialiştii din România.

    Competiţia pe piaţa mondială de outsourcing rămâne totuşi destul de acerbă. În India există sute de mii de oameni care lucrează în industria externalizării IT, iar costul mai ieftin rămâne în continuare un argument convingător pentru multe companii din toată lumea. Doar centrul de outsourcing al General Electric numără o cifră impresionantă de angajaţi, iar clădirea nu poate fi înconjurată pe jos într-un timp rezonabil, pe când cu maşina durează cel puţin 15 minute. „Ce şanse să aibă o companie din România sau din alte ţări europene, cu câteva sute de oameni, fără să ofere servicii din altă ligă?“, se întreabă retoric managerul.

  • Opinie Iustin Paraschiv, proprietar al grupului de firme Carmistin

    Nu este vorba de cineva din interior care îşi doreşte discreditatrea industriei agro-alimentare româneşti şi nici grupuri de interese din afara ţării care intenţionează acest lucru.Este vorba despre un pahar în care a picat şi ultima picatură, iar acum dă pe afară.Epidemia de controale cu care ne confruntăm acum este una mai mult decât benefică industriei romanesti. Controalele vor ajuta la curatarea, la asanarea industriei agro-alimentare romanesti. O actiune care trebuia de mult initiata si continuata asiduu, pana la eliminarea din lantul de productie a celor care nu respecta legea. Evident ca acestia exista. Este vorba despre cei care vor sa ajunga foarte repede la profituri substantiale.

    Pe de alta parte, organele de control au privit diferentiat marile lanturi de magazine, fata de retailul mic, insa cu totul nejustificat. Este o realitate faptul ca hipermarketurile sunt mult mai rar verificate de organele de control, cu toate ca aici s-au descoperit acum probleme. Si nu este de mirare.
    Presiunea pe care acestea o pun pe pretul la care cumpara si vor sa vanda produsele agro-alimentare, si nu numai, impinge o serie de producatori mici sau producatori care se confrunta cu probleme in business sa mearga pana la limita legii sau chiar sa o incalce. Aici apar probleme pe partea de etichetare, sunt probleme si de alta natura, dupa cum am vazut.

    Este adevarat ca sistemul de control din zona alimentara este imbatranit, vedem de mai bine de 10-15 ani aceiasi oameni. Mi-ar placea sa vad si specialisti tineri, insa acum ei sunt o „rara avis”. Autoritatile stiu spre exemplu despre mafia pietelor, insa s-a facut prea putin pentru o asanare in acest domeniu a infractionalitatii.

    Cum sa ne asteptam ca un magazin care vinde carne si care apartine unui medic veterinar sa fie sanctionat la un eventual control de un coleg al acestuia?
    O alta sursa de probleme este implicarea celor platiti de stat sa faca aceste controale in businessuri de productie sau retail – direct sau prin interpusi. Am atras atentia in nenumarate randuri asupra acestor probleme prin asociatiile din care firmele grupului nostru fac parte, insa lucrurile au ramas, in mare parte, nerezolvate.

    Prin asociatiile de producatori putem face un dosar complet al acestor nereguli care lovesc direct in afacerile sanatoase.  Este total incorect sa investesti milioane de euro intr-o afacere pe care o conduci dupa legile momentului si sa te confrunti cu probleme de concurenta din partea unui „garajist” care proceseaza carnea in conditii cu totul mizere, doar pentru ca acesta nu se teme de consecintele unui eventual control.
    Problema carnii de cal

    Mai bine de 80-90 de procente din productia Pajo Holding a mers anul trecut la export. Vorbim de peste 4500 de animale, exportate in viu. Asta pentru ca in Romania pretul oferit producatorilor pentru carnea de vita este in medie cu 30 de procente mai mic decat costurile de productie.

    Aceasta discutie deschide o adevarata Cutie a Pandorei pentru ca pretul este artificial tinut atat de jos din cauza inlocuirii carnii de vita cu carne din alta specie. Prin asociatiile de profil noi am atras de nenumarate ori atentia organelor de control asupra acestor aspecte.

    Iata care a fost procesul care a stat la baza distrugerii pretului carnii de vita: odata cu campania de scarificare a cailor bolnavi de Anemie Infectioasa Ecvina, statul a oferit despagubiri persoanelor care isi sacrificau animalele bolnave. Prin urmare, cei care isi duceau caii la sacrificat nu erau interesati sa obtina un pret corect pe calul vandut la abator pentru ca statul oricum il despagubea pentru animal.

    Astfel, abatoarele care s-au ocupat cu sacrificarea acestor cai au intrat in posesia unor cantitati enorme de carne de cal la preturi derizorii, poate chiar de 10 ori mai mici decat pretul carnii de vita.Organele de control trebuie sa controleze acum, chiar daca este post factum, daca acesti cai au fost sacrificati in conditiile prevazute de lege – carnea trebuie procesata la temperaturi ridicate – cum si cui au fost vandute aceste cantitati de carne. Oricum, din aceasta afacere statul si consumatorul au iesit in pierdere.Hypermarket vs. producatori

    De mai bine de 2 ani producatorii din Romania se confrunta cu mari probleme privind profitabilitatea. Asta din cauza presiunii pe pret exercitate de lanturile de magazine. Odata intrati in acest cerc vicios – ai pret mic vinzi, esti pe raft dar vinzi aproape in pierdere; altfel,  daca nu vinzi, trebuie sa inchizi afacerea – sunt producatori care forteaza limitele legii pentru a putea supravietui, incalcand normele in vigoare. Unii trec de-a dreptul in zona penala. Evident, sunt si marii producatori care apeleaza la solutii alternative, lanturi proprii de retail etc. oricum, este cu totul neprofitabil sa intri in astfel de jocuri.

    Poti risca totul.Asadar, controalele care au scos la suprafata nereguli in lanturile magazinelor importante trebuie sa nu inceteze pentru ca aici pot aparea mari surprize. Autoritatie trebuie sa isi extinda controalele aici. DSVSA-urile se pare ca acum au trecut serios la treaba. Trebuie sa continue pana se curata aceasta industri, o industrie in care s-a investit mult, o industrie in care jucatorii onesti, cu strategii sanatoase de business au standarde de calitate peste media europeana.

    Despre Grupul Carmistin
    Grupul de firme Carmistin apartine familiei Paraschiv si activeaza in domeniul agro-zootehnic, trading  şi retail. Grupul de firme al Familiei Paraschiv numara peste 2000 de angajaţi si este format din companii lideri de piata de segmentele unde activeaza, precum: Ana şi Cornel, Carmistin, Avicarvil, Ladrisi Grup, Pajo Holding etc.
     

  • Bizara piaţă a părului

    Statele Unite ale Americii au avut anul trecut un profit de 1,3 milioane de dolari de pe urma părului uman, potrivit informaţiilor de pe site-ul www.centives.com. Mai mult decât atât, părul uman a devenit atât de valoros în 2011 încât hoţii au furat din saloane păr în valoare de 230.000 de dolari, ignorând televizoarele cu ecrane plate şi casele de marcat. De ce? Perucile de calitate trebuie să fie similare podoabelor capilare naturale, cu rezistenţă şi durabilitate mare, specifice părului “virgin”: niciodată vopsit, tăiat sau procesat. Astfel de peruci, folosite mai ales în filme, pot să ajungă la preţuri de 6000 de dolari.

    Paris Hilton, moştenitoarea faimosului lanţ hotelier Hilton şi-a cumpărat o astfel de perucă pe care a botezat-o “Precious”. A pierdut-o în scurt timp şi “a fost nevoită” să-şi mai cumpere una, cu 10,000 de dolari de această dată.

    Perucile de tip Cornrow (care au modelul împletiturilor pe scalp) sunt cel mai dificil de făcut, iar uneori e nevoie ca trei oameni să lucreze timp de şase zile pentru realizarea uneia singure. Will Smith foloseşte astfel de peruci, pentru filmul Hancock a purtat trei, una dintre acestea fiind făcută din propriul lui păr.

    După prăbuşirea Uniunii Sovietice, antreprenorii din domeniu s-au dus în Rusia în căutare de păr uman, credeau că oamenii de acolo sunt suficient de săraci pentru a-şi vinde părul. Dar Mafia Rusească a observat cât de prosperă este această “piaţă a părului” şi a cerut un procent de 20% din profit. În consecinţă, atenţia celor din domeniu s-a îndreptat spre India unde tradiţia cere ca femeile să îşi poarte părul lung, astfel, în 2011, aproximativ 66 % din părul uman importat au venit de aici.

    Un exemplu este Tirumala Venkateswara, cel mai vizitat sit religios din lume cu 20 de milioane de pelerini pe an venind aici în căutarea norocului, de trei ori mai mult decât vizitatorii Vaticanului. Dintre aceştia, jumătate sunt femei care consideră că este nevoie de un anumit sacrificiu pentru ca norocul să le surâdă. În fiecare zi, 25,000 dintre acestea îşi rad părul, într-o clădire special amenajată în interiorul aşezământului religios, unde lucrează 6 bărbieri. Administraţia Tirumala colectează pentru ca a-l licita ulterior, la una dintre aceste licitaţii ajungându-se la suma record de 27 de milioane.

    Tradiţiile se schimbă şi în India, iar cei din industrie se orientează către alte ţări pentru a-şi îmbunătăţi rezervele de păr. Există puţini candidaţi, în Ucraina buncăre pline de păr uman sunt păzite de oameni înarmaţi.