BusinessMagazin

Tag: obiecte

  • Arta prin poştă

    O joacă începută cu o felie de pâine prăjită trimisă prin poştă s-a transformat într-o adevărată îndeletnicire pentru un artist britanic, Peter Liversidge. Acesta, scrie The Independent, expediază către diverse persoane tot felul de obiecte, de la titirezi la mere sau cozi de topor, dar nu numai, neîmpachetate, pe care lipeşte timbrele necesare, practica sa încadrându-se la ceea ce se numeşte artă poştală.

    De ceva vreme, destinatarii trimiterilor sale sunt şi unele galerii de artă, prima lucrare expediată către acestea fiind un scaun dezasamblat şi plin, bineînţeles, de timbre, recunoaşte artistul. Liversidge are şi colaboratori, cum ar fi o poştăriţă din New York, căreia îi trimite piesele care formează o instalaţie de artă poştală pe care aceasta le asamblează după cum crede de cuviinţă la o galerie din oraşul american.

  • Randamentele fabuloase ale investiţiilor în lux

    Bijuterii sau pur şi simplu diamante? Maşini de epocă? Poate obiecte de artă? Pentru persoanele cu averi mari, cumpărarea unui diamant sau a unei maşini rare este deopotrivă o investiţie, dar şi o cheltuială pentru propria plăcere. Aproape un sfert din bogaţii lumii continuă să cheltuiască mai mult pe bunuri de lux şi numai 8% spun că vor să reducă sumele alocate acestor produse, arată studiul The Wealth Report 2015, realizat de compania de consultanţă Knight Frank. Cei mai mulţi dintre cei cu apetit în creştere pentru bunuri de lux se găsesc în Marea Britanie, ţară cu cea mai mare densitate a rezidenţilor cu averi de peste 30 de milioane de dolari. La finalul lui 2014 în Marea Britanie se aflau 81 de miliardari în euro şi aproape 2.500 de persoane cu averi mai mari de 100 de milioane de euro. Pentru comparaţie, studiul arată că România are doar 2 miliardari şi 48 de persoane cu averi de peste 100 de milioane de euro. Numai în 2014, averile bogaţilor au crescut cu 700 de miliarde de dolari. În vârful piramidei bogaţilor sunt 53 de nou intraţi tot anul trecut, arată The Wealth Report.

    Nu se vorbeşte foarte mult despre românii care aleg să investească în pietre preţioase sau colecţii de timbre, dar este de notorietate colecţia de maşini a lui Ion Ţiriac. Aceasta reuneşte peste 150 de exponate de epocă, fabricate începând cu anii 1899, dar şi automobile performante, cu un design actual. Este singura colecţie din lume cu cele 6 Rolls-Royce Phantom produse până în 1972, precum şi cu exemplare care au apărut anterior unor personalităţi ca Sir Elton John, Sammy Davis Jr. sau Bernie Ecclestone. Ion Ţiriac spune, în materialul de prezentare de pe site-ul Ţiriac Collection, că totdeauna a fost pasionat de maşini, dar că din păcate, vreme de 50 de ani nu a prea avut timp pentru a se dedica acestui hobby. Povesteşte că a început să cumpere maşini în momentul în care şi-a permis, din punct de vedere economic, respectiv când a început să facă bani din sport. „În 1969 a fost cel mai bun an al meu, când am câştigat 17 turnee. Cel mai rău m-am clasat la Roland Garros, pe locul opt, fiind singurul amator lângă şapte profesionişti. În acel an am adunat la un loc 5.000 de dolari şi mi-am cumpărat primul Mecedes 280 S, ţin minte că am ales S, pentru că era cu carburator şi puteau românii să umble cu şurubelniţa la el“.

    Campionii din tenis câştigă acum zeci de milioane de dolari, sume despre care Ion Ţiriac spune că sunt rezonabile. Adaugă şi că a fost un mare pasionat de Ferrari: „Mereu am luat, am luat, am luat, le-am ţinut pe unde nu am mai ştiut. O poveste complet ridicolă – când a ieşit Ferrari F40 mi-au alocat unul – cu marketingul «serie limitată» pe care îl au sunt probabil cea mai isteaţă companie din lume -, de-abia aşteptam să vină şi am mai luat unul la suprapreţ.“

    Le-a ţinut vreme de zece ani la un prieten, spune Ion Ţiriac, iar la un moment dat neamţul l-a întrebat ce să facă cu cele două Ferarri de la el din grajd; Ion Ţiriac le-a vândut într-o singură zi la preţ de unul şi regretă şi în ziua de azi, pentru că în prezent un astfel de automobil se vinde cu peste un milion de euro. „Este o boală cronică, nu numai o pasiune. Nu mă mai duc la licitaţii, deşi din când în când nu pot să mă abţin. Sunt lucruri care îmi plac, poate peste măsură şi atunci nu prea am limită. De pildă 600-le Mercedes eu cred că e o maşină din care am opt bucăţi şi cred că mai cumpăr dacă mai găsesc. Mi se par atât de performante şi fiabile încât am cumpărat tot pe ce am putut să pun mâna.“

    Recondiţionarea unei maşini de colecţie poate dura până la doi ani şi jumătate, iar costurile pot fi uriaşe, deoarece pentru o singură piesă de la o maşină rară un investitor poate ajunge să plătească cât pentru o maşină întreagă. Cât ajunge să valoreze după recondiţionare? „Numai atât cât este cineva dispus să plătească pe ea“, punctează Ion Ţiriac, care apreciază că Spania a găzduit, cel mai proababil, cele mai mari colecţii de maşini. Valoarea unei maşini de colecţie este dată de un complex de factori, iar istoria contează în cazul acesta aproape tot atât de mult cât şi obiectul în sine. „S-au făcut doar 16 maşini Phantom 4 şi au fost vândute numai către casele regale. Eu am singurele două Phantom 4 care se află în mâini private“, spune Ţiriac, care povesteşte că a învăţat să conducă la 15 ani, când lucra la fabrica de camioane Steagul Roşu „şi am luat palme de mi-au sărit urechile de la cei mai în vârstă până am învăţat să conduc“.

  • Povestea omului care a fondat una dintre cele mai importante case de licitaţii din lume

    Christie’s organizează anual circa 450 de licitaţii, la care sunt prezentate obiecte decorative, bijuterii, vinuri, fotografii, opere de artă şi altele, cu preţuri de pornire cuprinse între 200 de dolari şi 100 de milioane de dolari.

    James Christie, născut în ţinutul Perth din Scoţia, în 1730, a petrecut câţiva ani în marină, iar apoi s-a angajat ca asistent la o casă de licitaţii din Londra. A ales însă propriul drum şi a fondat casa de licitaţie când avea 36 de ani, la Londra, ocupându-se de unele dintre cele mai importante vânzări de la finalul secolului XVIII. A fost căsătorit de două ori, din prima căsătorie având patru fii, iar cel mai mare, James Christie (1773-1831), i-a succedat la conducerea casei de licitaţii pe care o înfiinţase. Fondatorul Christie’s s-a stins din viaţă la 73 de ani, în 1803.

    James Christie este cel care a crescut reputaţia casei de licitaţii, odată ce Londra a căpătat statutul de cel mai important centru în comerţul cu obiecte de artă, după ce revoluţia franceză afectase Parisul. În 1859, compania şi-a schimbat numele în Christie, Manson & Woods. În 1958 a deschis primul birou de reprezentare peste hotare, la Roma.

    Între 1973 şi 1999, Christie’s a fost listată la bursa de la Londra; în mai 1998 Groupe Artémis a preluat un pachet de 29,1% din acţiunile companiei, pentru 243,2 milioane de dolari. Ulterior, grupul francez a preluat şi restul acţiunilor într-o tranzacţie care a evaluat compania la 1,2 miliarde de dolari. De la acel moment, Christie’s nu a mai raportat profitul, dar comunică rezultatele de la vânzări, de două ori pe an, sume care nu reflectă însă informaţii despre costuri sau câştigul casei de licitaţii.

    Compania, acum deţinută de Groupe Artemis, este prezentă cu 53 de birouri în 32 de ţări, iar în prima jumătate a acestui an valoarea tranzacţiilor de la licitaţiile organizate de Christie’s a ajuns la 4,5 miliarde de dolari. În 2014, valoarea vânzărilor de la licitaţiile companiei a ajuns la suma record de 8,4 miliarde de dolari. Anul acesta, la licitaţia organizată pe 11 mai, Christie’s a vândut tabloul „Femei din Algeria“ de Pablo Picasso pentru 179,3 milioane de dolari, unui cumpărător necunoscut. Acest tablou a devenit astfel a patra cea mai valoroasă operă de artă vândută vreodată la licitaţii. În acest moment, recordul pentru cel mai scump tablou, cel puţin în cazul tranzacţiilor despre care există informaţii, este deţinut de vânzarea tabloului „Când te căsătoreşti“, de Paul Gauguin, cumpărat anul acesta pentru 300 de milioane de dolari.
     

  • Miliardari prinşi la furat. Proprietarii magazinelor Hobby Lobby sunt anchetaţi pentru că ar fi furat sute de tablete antice din Irak pentru muzeul lor

    Proprietarii lanţului de magazine Hobby Lobby sunt anchetaţi pentru că ar fi furat sute de tablete antice din Irak pentru muzeul lor non-profit, Museum of the Bible, relatează New York Post.

    Familia Green a fost pusă sub investigare încă din 2011, potrivit Daily Beast, când agenţii vamali au confiscat aproape 300 de tablete de lut ce erau destinate să ajungă la Museum of Bible, instituţia de 800 de milioane de dolari a cărei construcţie este proiectată să fie încheiată în 2017. 
    “Este posibil ca acele pachete să conţină obiecte obţinute ilegal? Este posibil”, a declarat Steve Green, CEO-ul companiei Hobby Lobby.
    Hobby Lobby ar fi încercat să aducă pe ascuns aceste tablete în Statele Unite, declarând incorect conţinutul pachetelor FedEX ca fiind “plăci artizanale” în valoare de doar 300 de dolari, ascunzând astfel semnificaţia şi originea obiectelor.

    De fapt, acele “plăci artizanale” sunt tabletele  vechi de mii de ani, ce conţin inscripţii cuneiforme.”A fost un transport care nu avea documentarea corespunzătoare”, a explicat încurcătura Cary Summers, preşedintele muzeului Museum of the Bible.

    În cazul în care proprietarii sunt găsiţi vinovaţi, aceştia trebuie să predea tabletele şi să plătească o amendă.

    Familia Green a acumulat o avere de 4,5 miliarde de dolari de la lansarea magazinului în 1970.

  • Forme animaliere realizate cu cartuşe folosite

    Nu toţi artiştii se dau bătuţi atunci când nu au succesul scontat în cariera aleasă, ci caută soluţii pentru a reuşi, chiar dacă acest lucru înseamnă să-şi schimbe tehnica. Aşa a procedat columbianul Federico Uribe.

    Acesta, după ce a încercat să se impună ca pictor, şi-a dat seama că adevărata lui chemare nu este să picteze pe pânză sau să deseneze, ci să creeze imagini vii din diverse obiecte. În mâinile lui, şireturi, ace cu gămălie, tacâmuri de plastic, cărţi şi bucăţi de creioane colorate, dar nu numai, se transformă în portrete şi scene diverse.

    Mai nou, artistul realizează sculpturi cu cartuşe folosite pentru diverse arme de foc, pe care le modelează în forme animaliere, o parte din creaţiile sale putând fi admirate la o expoziţie de la Adelson Galleries din Boston.

  • Hainele purtate în copilărie sau obiectele vestimentare vechi pot deveni sursă de inspiraţie

    Aceasta pare să fie strategia adoptată de o serie de mici producători de jeanşi, care, pentru a putea concura cu succes cu firmele mari din domeniu, se străduiesc să creeze nişte jeanşi cât mai eleganţi, scrie Wall Street Journal.

    Creatoarea Rachel Comey, de exemplu, a lansat gama Legion, nişte jeanşi cu talie înaltă şi craci largi, care amintesc de cei din anii ‘70. Un element distinctiv al acestora este faptul că par să fi fost tiviţi şi descusuţi, creatoarea având ca sursă de inspiraţie blugii purtaţi în copilărie, scurtaţi când erau prea mari şi apoi lungiţi la loc când creştea.

    Casa AMO s-a specializat pe jeanşi care combină patina unora vechi cu croieli moderne. Alte mici companii din domeniu utilizează procedee aparte de spălare a materialului care îi dau acestuia o culoare mai frumoasă şi pot presupune până la treizeci de paşi, toţi realizaţi manual, ceea ce nu le permite să aibă o producţie mare.

    La rândul său, casa franceză Vetements foloseşte în produse sale material din jeanşi vechi, pe care creatoarea Demma Gvasalia şi echipa sau îi cumpără din magazine second-hand din Londra, Paris sau Bruxelles, după care din două perechi confecţionează una singură. Procesul este laborios, căci trebuie descusuţi vechii pantaloni, călcat materialul, croit în noua formă şi cusut. Jeanşii produşi de aceste mici firme costă de la trei sute la peste o mie de dolari în cazul Vetements.

     

  • Accesori inedite: broşe cu diamante, aur alb şi cochilii de melci sau bijuterii de doliu

    În dorinţa de a realiza piese cât mai spectaculoase, creatorii de bijuterii îşi îndreaptă atenţia spre materiale până nu demult ignorate, spre natură sau spre trecut pentru a găsi idei şi a înlocui sau completa aurul prezent în majoritatea acestor obiecte, scrie The Telegraph.

    Creatoarea Bibi van der Velden pare dornică să dovedească faptul că fildeşii mamuţilor se pot admira foarte bine nu numai în muzee sau în colecţii particulare, ci şi pe degetele doamnelor, transformaţi în inele în formă de dragoni, şerpi sau aligatori decorate cu perle şi pietre preţioase.

    Vieţuitoarele contemporane constituie şi ele sursă de materiale pentru creatorii de bijuterii, Van der Velden având şi piese cu aripi de cărăbuşi, care se regăsesc şi la piese Dior sau la unele semnate Daniela Villegas, care foloseşte însă şi insecte sau ţepi de porc spinos pentru creaţiile sale.

    Printre cele mai spectaculoase astfel de bijuterii se numără cele realizate de casa germană Hemmerle, nişte broşe cu diamante, aur alb şi cochilii de melci.

    O altă creatoare, Jacqueline Cullen, a readus în atenţia publicului jaisul de Whitby, utilizat în epoca victoriană pentru confecţionarea bijuteriilor de doliu, pe care îl înnobilează cu aur şi diamante.

    Casa Hemmerle se remarcă şi prin combinaţiile neobişnuite de materiale, aceasta montând pietre preţioase în fier, alamă sau cupru. Nici titanul nu a scăpat atenţiei creatorilor de bijuterii, el regăsindu-se în colecţii de la Carnet, în inele de logodnă de la Glenn Spiro sau combinat cu aur roz la Pomellato.
     

  • Un angajat Harvard a cheltuit 80 de mii de dolari din banii Universităţii pe seturi Lego

    Shawn Bunn, în vârstă 44 de ani, managerul laboratorului de computere al Harvard, este acuzat că s-a folosit de banii universităţii pentru achiziţia a diferite obiecte personale, în valoare de 80.000 de dolari, conform infoblizzard.com

    Poliţia a găsit la domiciliul bărbatului seturi lego, televizoare, dar şi o mulţime de tablete iPad. Potrivit inspectorilor poliţiei, investigaţia a început după ce s-au observat nişte nereguli în finanţele şcolii. S-a descoperit că Shawn Bunn a făcut sute de cumpărături de-a lungul a patru ani.

    Shawn Bunn a fost eliberat, pus sub supraveghere şi aşteaptă procesul pe 28 octombrie.

  • Un angajat Harvard a cheltuit 80 de mii de dolari din banii Universităţii pe seturi Lego

    Shawn Bunn, în vârstă 44 de ani, managerul laboratorului de computere al Harvard, este acuzat că s-a folosit de banii universităţii pentru achiziţia a diferite obiecte personale, în valoare de 80.000 de dolari, conform infoblizzard.com

    Poliţia a găsit la domiciliul bărbatului seturi lego, televizoare, dar şi o mulţime de tablete iPad. Potrivit inspectorilor poliţiei, investigaţia a început după ce s-au observat nişte nereguli în finanţele şcolii. S-a descoperit că Shawn Bunn a făcut sute de cumpărături de-a lungul a patru ani.

    Shawn Bunn a fost eliberat, pus sub supraveghere şi aşteaptă procesul pe 28 octombrie.

  • Serviciile de fotografie şi filmare aeriană, un nou domeniu de business

    Dronele sunt un simbol al modernităţii. Iniţial proiectate ca arme de război, utilizate pentru cercetarea terenului, dar şi pentru luptă, au intrat apoi în uzul comercial, fie ca hobby, fie pentru business. A fost nevoie doar de un pas pentru a fixa camere foto/video pe aparatele de zbor, pentru a deschide un nou domeniu, filmarea şi fotografierea aeriană. Acest segment a captivat în ultimii ani atenţia oamenilor de pretutindeni, dar nu a scăpat de controverse.

    Zborul este una dintre cele mai întâlnite fantezii printre oameni. Lui Icar i-a plăcut atât de mult încât nu s-a putut opri şi a zburat tot mai sus către soare. Oamenii au creat tuburi de oţel de zeci de tone ce străbat cerul zi şi noapte de-a lungul globului. Iar una dintre noile metode de a ne zgândări această dorinţă este pilotajul de la sol al aeronavelor mici. Când spun o metodă nouă, mă refer la amploarea pe care a luat-o fenomenul de zboruri cu drone în ultimii ani.

    În Romania, această afacere se află la început de drum şi nu foarte multă lume este conştientă de existenţa unor astfel de servicii; dar există potenţial de creştere, după cum aveam să aflu de la câţiva dintre antreprenorii care activează în domeniu. La o simplă căutare pe Google, pagina este împânzită de companii ce oferă astfel de servicii.

    Filmarea aeriană (o să includ în această exprimare şi fotografierea) nu este destinată doar realizării de clipuri video impresionante, ci are mai multe aplicări. Pe lângă valoarea evidentă de entertainment pe care o aduce o astfel de filmare (fie ea concert, nuntă sau clip de prezentare), mai există şi utilizarea practică: mapare 2D sau 3D sau filmarea termică  pentru inspecţia echipamentelor şi a structurilor. Se prevăd şi alte utilizări ale dronelor, de exemplu livrarea produselor direct către cumpărător sau utilizarea pentru trimiterea medicamentelor, fie unui pacient aflat în nevoie, fie pentru un spital. Dar acestea sunt pentru viitor şi campanii de marketing. „Asemenea proiecte nu sunt încă fezabile la nivel economic, dar vor deveni, cu siguranţă, realitate odată cu creşterea autonomiei, distanţelor şi punerii la punct a sistemelor de supraveghere şi control al acestui tip de transport“, spune Octavian Isăilă, director general la 360tourist.

    Primul obstacol în lansarea unei afaceri ar fi legislaţia care nu este foarte permisivă atât pe plan local, cât şi global. Cadrul legislativ încă nu este bine stabilit şi de asta se plâng atât pasionaţii de pilotaj, cât şi antreprenorii. „Într-adevăr, legislaţia este destul de restrictivă şi cu avize greu de obţinut“, spune Sebastian Pop, manager la AeroDrone. Pe de altă parte chestiunea trebuie examinată şi invers. Există pericole ca drona, pur şi simplu, să cadă şi să rănească pe cineva sau să se ciocnească cu un aparat de zbor. Recent, în Statele Unite o dronă a încurcat elicopterele pompierilor care încercau să stingă un incendiu. „Am avut şi solicitări pe care le-am declinat din cauza că reglementările actuale nu permiteau efectuarea operaţiunilor de zbor în zonele intravilane“, spune Octavian Isăilă. „Sper să existe reglementări care să ne permită operarea în condiţii normale desfăşurării activităţii cu tot ce implică aceasta: locuri de muncă, salarii, impozite etc.“, adaugă el.

    Să plimbi o dronă pe cer cu o cameră ataşată nu este simplu ca bună ziua. Trebuie îndeplinite mai multe condiţii. Lăsând la o parte dimensiunea tehnică necesară pilotării unei aeronave, în primul rând, este nevoie de aprobarea MApN a activităţii de filmare. Apoi trebuie identificat echipamentul la Autoritatea Aeronautică Civilă Română (emiterea unui permis de zbor naţional pentru dronele care depăşesc 20 kg). Urmează segregarea spaţiului în zona unde se vor desfăşura activităţile (un acord de zbor între companie, Statul Major al Forţelor Aeriene şi Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA). Şi, în final, ROMATSA trebuie să fie anunţată cu 24 de ore înainte care este zona unde va zbura drona şi ora la care începe şi se termină acţiunea.

    Pentru a porni o asemenea afacere investiţiile variază, în funcţie de planuri, însă o sumă avansată este de 1.500 de euro, care poate ajunge şi la zeci de mii de euro, în funcţie de echipamentul achiziţionat sau de tipul de filmare. „Se poate porni cu o dronă de aproximativ 1.500 euro cu care se pot efectua filmări şi fotografii aeriene“, spune Gabriel Vătafu, proprietarul flycams. Dacă vorbim de o companie ce se bazează pe servicii de mentenanţă preventivă, inspecţii şi verificări, investiţia este şi mai mare. „Costurile sunt destul de ridicate ţinând cont că un astfel de sistem ajunge undeva la 4.000-5.000 euro pentru vectorul aerian plus camera de termoviziune, în jur de 7.000 euro“, spune Pop.

    Investiţia nu se rezumă doar la bani, ci şi la personal: piloţi, cameramani, editori. „Filmarea aeriană nu înseamnă doar ridicarea dronei de la pământ“, spune Cosmin Brezoescu, director general la Aeroview. Pentru a putea pilota o dronă cum trebuie, un pilot are nevoie de mai multe ore de pilotaj şi de experienţă. Nu există un brevet de pilot de dronă, în momentul de faţă, însă se lucrează la profesionalizarea şi specializarea piloţilor prin cursuri şi există chiar şi o bază de antrenament. „FAE este constructor de drone şi a creat o şcoală de pilotare de drone în scop comercial în primavăra acestui an şi suntem mândri de absolvirea cu brio a celei de-a doua promoţii de piloţi de dronă“, a spus Mihai Dragu, manager la FAE Drones. Iar baza de antrenament de care vorbeam se află pe drumul dintre Târgovişte şi Bucureşti, în apropierea localităţii Mircea Vodă. Este o zona segregată special pentru zboruri de antrenament şi teste de drone.