Macheta, realizată în epoca victoriană, reprezintă o mică măcelărie cu tot cu camera de tranşat şi locul în care se vindea carnea, bucăţi de carne şi carcase de animale expuse, precum şi doi măcelari (unul la vânzare şi celălalt la tranşat).
Anterior se mai vânduse o machetă de măcelărie pentru o sumă ceva mai mare, notează The Telegraph, dar aceasta avea două clădiri in plus, trei măcelari, precum şi 200 de bucăţi de carne expuse.
Problema a reprezentat-o terenul, care trebuia să fie într-o zonă bună, în timp ce lotul găsit în cele din urmă era în pantă, avea o formă neobişnuită şi, colac peste pupăză, era străbătut de un drum de acces public. Aşa încât casa înălţată pe el seamănă, susţin arhitecţii, cu o plantă ce creşte din pământ şi se deschide la o oarecare distanţă de sol, datorită formei deosebite.
Distribuită pe trei niveluri, casa are la parter un birou şi câteva camere de depozitare, la primul etaj trei dormitoare, iar la la doilea, ieşit în consolă deasupra drumului de acces, se află încăperile cele mai bine iluminate, bucătăria şi o sufragerie, precum şi o terasă. Proiectarea şi construirea casei au durat un an, iar costul s-a apropiat de 600.000 de dolari.
În colecţiile de primvară/vară din acest an se remarcă o dorinţă a creatorilor de a ţine pasul cu era digitală, iar unii dintre ei ajung să includă imprimeuri fotografice în ţinutele create. Colecţia Zero+ a creatoarei de origine chiliană din New York, Maria Cornejo (foto sus), se remarcă prin imprimeuri abstracte în culori strălucitoare, care la origine nu au fost altceva decât fotografii făcute de ea la Musee du Quai Branly din Paris, ori unele făcute cu telefonul în timpul unei excursii prin Strâmtoarea Bosfor. Creatoarea foloseşte fotografiile drept sursă de inspiraţie pentru culori şi modele pe care să le transpună în articole de vestimentaţie.
La rândul său, Bruno Basso de la casa londoneză Basso & Brooke a profitat de o excursie în Siberia unde a fotografiat ape, păduri şi cer, apoi a modificat culorile fotografiilor cu unele ce amintesc de regiuni tropicale, iar partenerul său de creaţie, Christopher Brooke, le-a transformat în piese vestimentare.
Alţi creatori păstrează neschimbate imaginile, aşa cum este cazul designerului belgian Dries Van Noten. El a remarcat nişte fotografii la un festival de modă şi fotografie, a ales câteva dintre ele cu peisaje nocturne şi le-a reprodus întocmai pe rochiile şi tricourile create pentru acest sezon.
Aşa stau lucrurile cu o mică firmă din San Francisco, JellyFish Art, înfiinţată împreună cu câţiva prieteni de Alex Andon, un tânăr fascinat de delicateţea meduzelor, care, în ciuda acestei caracteristici, supravieţuiesc în apele planetei de sute de milioane de ani.
Pornind de la observaţia că multora le place foarte mult să admire meduzele la expoziţiile de creaturi acvatice, tânărul s-a gândit că ar putea face o afacere din plasarea de meduze la doritori, împreună cu spaţiul locativ corespunzător, deoarece acestea nu pot sta într-un acvariu obişnuit, pentru că rămân blocate pe la colţuri sau sunt rănite de pompele de aer care le aspiră.
Apelând la site-ul de crowdfunding Kickstarter.com, fondatorii JellyFish Art au reuşit să facă rost de aproape 163.000 de dolari, banii necesari pentru construirea unui acvariu adecvat, donaţi mai ales de cei care-şi doreau meduze pe post de animale de casă, astfel încât şi-au permis să dea comandă în China, cerând să se monteze în acvarii şi un sistem de lumini colorate care să pună în valoare meduzele ce plutesc în ele. Comenzile de meduze nu au întârziat să apară, iar proprietarii companiei se gândesc deja la extindere.
“Întotdeauna a fost un vis de-al meu să văd Moscova şi acum devine realitate. Mi-am luat bilet şi o să merg în mai să vizitez timp de patru zile capitala Rusiei”, spune Răzvan Pascu, pe care cei mai mulţi îl cunosc pentru blogul său de turism, unde povesteşte experienţele sale din călătorii. Există însă şi cei, mai puţini la număr, care ştiu că el este şi manager clienţi corporate în cadrul ING Pensii.
Povestea călătorului Răzvan Pascu începe în urmă cu aproape un deceniu, când a venit din Brăila în Bucureşti să urmeze cursurile Facultăţii de Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice. După cum spune, a ştiut întotdeauna că vrea să studieze marketing şi chiar să profeseze în domeniu. Viaţa a avut însă alte planuri cu el.
“Deşi facultatea nu m-a ajutat decât cu studii teoretice, pot să spun că mi-a plăcut pentru că aveam suficient timp liber pentru a mă angaja cu jumătate de normă.” A lucrat în agenţii de publicitate şi pentru companii de cercetare de piaţă, ba chiar a cochetat şi cu jurnalismul, scriind la reviste pentru studenţi. “Primul job serios a fost la Orange în anul doi de facultate.”
Înainte de a se angaja însă în cadrul operatorului de telefonie mobilă, Răzvan Pascu a plecat în vacanţa dintre anul întâi şi anul doi de facultate în Marea Britanie într-un program de tipul Work and Travel. A rămas acolo mai mult decât îi permitea vacanţa de vară, mai exact cinci luni. “Am lucrat în Scoţia şi în Anglia. Mi-a plăcut pentru că am putut atât să vizitez, cât şi să fac bani.”
Înainte mai fusese plecat din ţară, însă doar la şcoli de vară în ţări din regiune precum Polonia şi Ungaria. “Încă de pe atunci îmi plăcea să organizez eu programul de vizite. Făceam asta pentru tot grupul”, îşi aminteşte el. Situaţia financiară însă nu îi permitea atunci să călătorească mai mult.În timpul celor cinci luni petrecute în Marea Britanie a reuşit să câştige suficienţi bani pentru a pune de-o parte pentru vacanţe în străinătate. “Am făcut mai mulţi bani decât mă aşteptasem iniţial.
Reuşeam să câştig câte 2.500-3.000 de euro pe lună, însă lucram 10 ore în mod normal, iar de multe ori chiar 12-14 ore pe zi.” Lucra în cadrul unor sere de legume ecologice unde făcea de toate, de la plivit la cules de roşii şi castraveţi ecologici. În Marea Britanie era plătit la oră, iar, dacă muncea peste 40 ore pe săptămână, era plătit mai mult, ca overtime. “Şi atunci preferam să muncesc mai mult. Ei aveau de lucru, astfel că munceai cât puteai, uneori chiar sâmbăta şi duminica.”
Unele weekenduri şi le-a păstrat pentru plimbări. Ce nu a reuşit să vadă cât a lucrat a vizitat imediat după. A rămas în Marea Britanie după ce a terminat lucrul la ferme să vadă Londra, care a rămas şi astăzi în topul oraşelor sale preferate. Cu banii puşi de-o parte a mers apoi la Paris şi Barcelona. “Atunci a fost prima dată când le-am vizitat.”La întoarcerea în ţară a câştigat o bursă Orange pentru “Şcoala de comunicare”, unde i-a avut timp de trei luni ca profesori pe Aneta Bogdan şi Bogdan Naumovici. “A fost un prim pas important în cariera mea”, spune el.
După ce a terminat această şcoală s-a angajat la Orange, unde a rămas timp de un an. “Cei de la Orange mi-au propus mie şi altor câţiva dintre participanţi să rămânem în cadrul companiei. M-am angajat în departamentul Relaţii cu Clienţii.”După un an a fost recrutat de ING Pensii pentru o poziţie în cadrul departamentului de Pensii Facultative. Acum lucrează de peste patru ani în cadrul companiei olandeze şi ocupă din septembrie 2011 poziţia de manager clienţi corporate.
În paralel cu jobul la ING Pensii şi-a lansat şi un blog de business şi travel. “Am blogul de trei ani şi jumătate şi încă de la început l-am făcut pentru a deveni o afacere.” Acum, razvanpascu.ro are 50.000 de vizitatori unici pe lună şi îi aduce venituri de 2-3.000 de euro lunar din publicitate. “Pe lângă aceşti bani, blogul mi-a deschis şi multe uşi, pentru că datorită lui am reuşit să închei mai multe contracte de PR şi evenimente cu agenţii de turism şi companii aeriene.”
Casele inspirate din natură nu se rezumă la un stil decorativ care abundă în plante sau elemente rustice, ci însăşi arhitectura unei astfel de construcţii încearcă să redea în detaliu un anumit element cheie din natură. Iată cele mai interesante case inspirate din natură.
VEZI MAI JOS SI ALTE GALERII FOTO
SURSA: www.cnbc.com
Conacul a fost clădit în 1702 de arhitectul Nicholas Hawksmoor şi ceea ce este complet neobişnuit pentru clădirile de acest fel este că nu a fost niciodată deschis publicului larg. “Prinţul” despre care discutăm este Leon Max, un rus putred de bogat, ce a plătit pentru domeniu (ce poartă şi un nume – Easton Neston) 15 milioane de lire sterline în 2005, când l-a cumpărat de la lordul Hesketh, care în anii ’70 avea propria echipă de Formula 1. Se spune că Max a cheltuit 25 de milioane de lire sterline pentru reamenajarea conacului. O pictură a lui Rubens stă aşezată deasupra căminului, pânza având dimensiunea unui pat dublu.
Max, pe numele său întreg Leonid Maxovici Rodovinski, este unul dintre ruşii bogaţi care cumpără bucăţi întregi din Marea Britanie. Dar în loc să-şi cheltuiască averea pe cluburi de fotbal, aşa cum facce Roman Abramovici, Max a făcut ceea ce niciun alt conaţional de-al său nu mai făcuse: a cumpărat o casă impunătoare, spectaculoasă, în stil englezesc.
În timpul partidelor de vânătoare de la Easton Neston, casa este înţesată cu oaspeţi de vază, ca ducele şi contesa de Albemarle sau actriţa Georgina Rylance. Nu sunt insa prea mulţi angajaţi. Valetul, de pildă, petrece cea mai mare parte a timpului în reşedinţa rusului din Los Angeles (şi care anterior i-a aparţinut Madonnei). Nu există nici o doamnă Max, rusul fiind divorţat de două ori. Are o singură fiică, de 24 de ani, care trăieste în Portland, Oregon.
Blonda de aproape doi metri înălţime este model, fiind noua imagine a liniei de modă a lui Leon Max. Rusul a descoperit-o când ea avea doar 14 ani, într-un oraş la sud de Moscova. Născut în Leningrad, Max a fugit din Rusia pe vremea când era doar adolescent, cu o viză de evreu. Dar în loc să schimbe avionul la Viena, a cerut azil politic. “Străzile erau încântătoare la Viena, dar toate semnele erau în germană, o limbă pe care n-o înţelegeam. Atunci am înţeles că trebuie să înot sau mă voi scufunda”. Din fericire, Max avea în bagaje trei rame Faberge, în care ţineau fotografii de familie; le-a vândut şi a început cu acei bani noua sa viaţă.
Mama lui, care are 90 de ani, trăieşte tot în Sankt Petersburg şi Max merge de câteva ori pe an s-o vadă. “Când mă întorc acum, sunt privit ca un străin bogat, ceea ce e foarte bine”.
În tinereţe a lucrat mai întâi ca antrenor personal în New York, dar în scurt timp s-a angajat la o companie de modă din Los Angeles. “M-am gândit că pot să fac şi eu asta. Mi-am făcut o companie şi până la 25 de ani eram milionar”. Afacerea pe care a clădit-o este în domeniul vestimentaţiei mass market şi în fiecare lună se vând un milion de piese.
Ingredientele unei vacanţe gastronomice sunt lecţiile de gătit, degustările de vinuri şi răsfăţul cu brânzeturi, ciocolată sau alte produse pe perioada vizitării unei noi destinaţii. Din ce în ce mai mulţi români pasionaţi de bucătăriile internaţionale aleg să meargă în tururi gastronomice, al căror preţ începe de la câteva sute de euro.
“Anul trecut am avut ocazia să organizăm câteva vacanţe gastronomice foarte interesante. Prima a fost pentru un grup de 10 persoane, toţi având o pasiune comună: arta culinară”, povesteşte Anca Nechifor, managing director al companiei de turism Jet Set Planner, care propune mai multe tururi gastronomice în străinătate.
Ea a organizat un circuit în Franţa, care a inclus vizitarea a cinci destinaţii pentru lecţii de gătit, iar pentru un cuplu a organizat o vacanţă în Marrakech pentru a învăţa secretele bucătăriei africane.
O altă vacanţă a inclus câteva zile dedicate “bucătăritului” pe Coasta Amalfi. În această vacanţă pe Coasta Amalfi un cuplu şi-a petrecut două zile la ferma Mamma Agata unde a avut ocazia să înveţe să pregătească paste, să coacă pâine şi să guste din desertul casei, Dolce al Limone.
“Anul acesta o doamnă i-a făcut cadou soţului ei gurmand un week-end la Paris, la Hotelul Ritz. Chef-ul restaurantului L’Espadon (Michel Roth), premiat cu două stele Michelin, le va oferi posibilitatea să îşi aleagă ingredientele pentru cină”, spune Anca Nechifor.
Vacanţele gastronomice au două tipuri de turişti. Pe de o parte, sunt turiştii pasionaţi sau chiar specializaţi pe degustări de tot felul (vinuri, ciocolată, cafea, trufe), care pleacă în vacanţă în primul rând pentru acest lucru. Aproape 5% din persoanele preocupate de gastronomie merg în vacanţe gastronomice pentru a face tururi culinare, potrivit datelor din piaţă. Pe de altă parte, sunt turiştii care participă la diverse festivaluri gastronomice (festivalul berii, festivalul clătitelor) şi care se duc mai mult pentru atmosfera din locul respectiv şi mai puţin pentru a pătrunde rafinamentul unui anume tip de mâncare ori al unei băuturi.
“Costurile pentru o vacanţă gastronomică sunt mai ridicate cu 25% – 50% comparativ cu o deplasare obişnuită în zona respectivă, deoarece, când se apelează la un astfel de pachet de servicii turistice, şi pretenţiile turistului sunt mai mari”, susţine Ciprian Enea, consultant al agenţiei de turism Best Turism. El menţionează că participarea la astfel de degustări presupune costuri suplimentare consistente, în funcţie de tipul de produse alese, de destinaţie, de perioadă, de consultanţa acordată sau de variantele de entertaiment. Mulţi dintre aceşti turişti au caiete speciale de degustare, în care notează impresii şi păreri. Mai mult, dacă produsele nu sunt perisabile, oamenii pleacă din locul respectiv cu bagajele pline de achiziţii culinare. Cele mai căutate ţări pentru tururi gastronomice sunt Italia, Franţa, Spania, Ungaria, Austria, Germania şi Elveţia.
“Românii care vor nu doar să viziteze o destinaţie, ci şi să se bucure de preparatele tradiţionale, îmbină de obicei turul de oraş cu cel gastronomic”, explică Mircea Vladu, reprezentantul agenţiei de turism Prestige Tours, parte a grupului Happy Tour. Deşi vacanţele gastronomice reprezintă un segment de nişă, gurmanzii ştiu foarte bine ceea ce vor, iar atunci când pleacă în vacanţă se asigură că în oraşul unde îşi vor petrece timpul există restaurante cu stele Michelin sau unele foarte cunoscute pentru preparatele tradiţionale. “Un turist pasionat de mâncare va alege o destinaţie care îi oferă şi un restaurant Michelin în defavoarea uneia care nu are un astfel de restaurant. Spre deosebire de un turist care merge în vacanţă doar pentru a vizita, un turist pasionat de mâncare alocă un buget suplimentar pentru masă”, a spus Vladu.
Fotograful de modă şi autorul de filme publicitare Jacob Sutton a imortalizat evenimentul într-un scurt film pentru care a petrecut trei nopţi la -25 de grade C, încercând să-l filmeze pe snowboarderul profesionist William Hughes alunecând pe pârtie, în costumul din LED-uri realizat de designerul John Spatcher. “Mi-a plăcut ideea unui personaj făcut din lumină, care zboară prin întuneric”, a spus Sutton, citat de publicaţia Nowness.
“Să filmez îmbrăcat în costumul luminos a fost cel mai ireal lucru pe care l-am făcut în peste 20 de ani de snowboarding”, a fost reacţia lui Hughes. “Bine că am avut suficient vin roşu ca să mă încălzesc, iar entuziasmul lui Jacob ne-a ajutat pe toţi să uităm de frigul nopţii.”