BusinessMagazin

Tag: Iasi

  • ULTIMĂ ORĂ: Rutele din România la care renunţă Blue Air

    „Din cauza fricţiunilor create de către Aeroportul Internaţional Traian Vuia din Timişoara suntem nevoiţi să vă informăm asupra deciziei companiei Blue Air de a anula zborurile Timişoara-Iaşi- Cluj cu efect imediat.
     
    Este păcat că după o lungă colaborare să ajungem într-un asemenea punct, dar se pare că prezenţa companiilor româneşti pe piaţa din România deranjează din ce în ce mai tare. 
     
    Operarea zborurilor pe acestă rută se suspendă începând cu data de 17 februarie 2018”, a anunţat compania. Blue Air operează zboruri pe această rură de mai puţin de un an. De la Timişoara, Blue Air opera pe timpul verii zboruri spre Constanţa. 
     

  • Cod portocaliu de viscol pentru 19 judeţe. Ninsori însemnate şi vânt cu viteze peste 90 km/h

    Pentru Iaşi, Vaslui, Vrancea, Galaţi, Tulcea şi zona joasă a judeţelor Neamţ şi Bacău avertizarea intră în vigoare joi, la ora 01.00, fiind valabilă până la ora 17.00.

    Meteorologii anunţă intensificări ale vântului cu viteze, în general, de 75…85 km/h şi temporar ninsoare viscolită.

    Miercuri, la ora 18.00, va intra în vigoare un alt cod portocaliu, valabil până joi la ora 20.00, pentru Munţii Banatului, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii de Curbură. În aceste zone, viteza vântului la rafală va depăşi 80…90 km/h, iar pe creste se vor atinge 120 – 140 km/h, viscolind ninsoarea şi troienind zăpada, iar vizibilitatea va scădea sub 50 m.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Cod portocaliu de vânt şi ninsori în mai multe judeţe din centrul şi estul ţării

    Pentru Iaşi, Vaslui, Vrancea, Galaţi, Tulcea şi zona joasă a judeţelor Neamţ şi Bacău avertizarea intră în vigoare joi, la ora 01.00, fiind valabilă până la ora 17.00.

    Meteorologii anunţă intensificări ale vântului cu viteze, în general, de 75…85 km/h şi temporar ninsoare viscolită.

    Miercuri, la ora 18.00, va intra în vigoare un alt cod portocaliu, valabil până joi la ora 20.00, pentru Munţii Banatului, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii de Curbură. În aceste zone, viteza vântului la rafală va depăşi 80…90 km/h, iar pe creste se vor atinge 120 – 140 km/h, viscolind ninsoarea şi troienind zăpada, iar vizibilitatea va scădea sub 50 m.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România noastră este aşa cum suntem şi noi!

    Lumea urbană, a multinaţionalelor, cea din clădirile de birouri din Bucureşti, cea care se duce la M60 sau prin Centrul Vechi, adică voi, cei care credeţi că sunteţi mai buni decât România, ca mediu.

    În mod cert aşa este. Mintea voastră, munca, determinarea şi energia, plus organizarea şi birocraţia aduse de multinaţionale au dus România înainte. Bineînţeles, şi cu antreprenorii români.

    Dar România actuală, aşa cum s-a făurit acum 100 de ani, nu este numai Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Iaşi, Oradea, ci tot ce se află între graniţele actuale.

    Dacă faci un produs, dacă vinzi un produs şi unuia de la ţară, şi în consecinţă banii lui sunt buni, nu te poţi dezice de el că votează altceva decât ai votat tu, atunci când mergi la vot şi nu eşti la mare sau în Centrul Vechi la un pahar de vin, uitându-te pe un ecran şi întrebându-te cum a ajuns PSD să câştige alegerile.

    În acest spaţiu editorial am încercat să scriu despre voi, despre ce-i în mintea voastră, la ce vă gândiţi, ce-aţi vrea să faceţi (să fiţi rentieri, de exemplu) sau despre cum înfloreşte socialismul corporatist.

    Pentru ultimul articol din 2017, am adunat toate titlurile editorialelor din print (pe net, aceste editoriale au un titlu schimbat şi, cum aţi spune voi, de clickbait) în încercarea de a face un rezumat al acestui an deloc plictisitor, cel puţin pentru mine.

    @ România a devenit mult prea repede rentieră şi pensionară @ În rest, au UE şi americanii grijă de noi @ De la consumatori de forţă de muncă la investitori în forţă de muncă @ De ce vă urâţi jobul? @ Ambasadorii români în străinătate trebuie trimişi să caute forţă de muncă pentru România @ Cât aţi vrea să câştigaţi ca mici antreprenori? @ De ce românii care ajung directori în multinaţionale devin vătafi şi îşi trădează conaţionalii? @ De ce departamentele din companii se urăsc între ele? @ Cea mai bună educaţie financiară este luarea unui credit @ De ce şefii de top vor să fie daţi afară @ De ce se sinucid antreprenorii? De ce mulţi nu înţeleg cum au devenit milionari? @ Noua generaţie priveşte profitul companiei ca o formă de exploatare @ Cu cine mai construim capital românesc @ Boss, am un coleţel pentru tine. Poţi să cobori să îl iei! @ Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi restul @ Ce vreau să las în urmă? Cum vreau să mă ţină minte Google sau Facebook @ Fără frică şi lăcomie cultivate intern, companiile capitaliste vor sfârşi în socialism @ Suprarealism în România: primeşti bonus pentru a veni la muncă @ Interesul naţional şi preţul pe care fiecare dintre noi vrea să îl plătească @ România nu are de lucru pentru românii cu înaltă calificare care lucrează în afară @ Daţi clic aici! @ Dar cum să vinzi te gândeşti vreodată? @ Mai merită să te lupţi pentru a ajunge manager? @ De la socialismul din companii la uberizarea muncii @ Cu ce pensie ieşim la pensie @ Până să plece capitalul străin, s-ar putea ca antreprenorii români să nu facă faţă schimbării condiţiilor din piaţă @ Feriţi-vă de sărăcirea clasei de mijloc! @ Creşterea salariilor înseamnă socialism, rezultatul înseamnă capitalism @ Dacă vreţi să valoraţi mai mult, trebuie să vă deschideţi şi să vă internaţionalizaţi @ Tinerii antreprenori ai viitorului vor fi pensionarii, iar copiii vor deveni mai săraci pentru că nu vor mai avea ce moşteniri să primească @ Să nu vă întrebaţi de ce tinerii nu vin să lucreze la voi @ A-ţi da demisia a devenit ceva cool @ Prea puţini dintre voi vă permiteţi să fiţi capitalişti @ Îi contestaţi pe şefii voştri, nu aveţi încredere în ei, dar refuzaţi să fiţi şefi în locul lor @ De ce companiile mari preferă să recruteze şefi cu nume, de la alte companii, deşi succesul trecutului nu este o garanţie pentru viitor @ De ce eşuează antreprenorii români @ Business Magazin, în anul al 14-lea. Cel mai uşor este să scrii. Până începi să scrii @ Toţi IT-iştii români vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates @ Corelaţia dintre apariţia low-costurilor şi scăderea natalităţii @ Mallurile şi supermarketurile, o mare şansă ratată de antreprenorii români, dar fructificată de polonezi @ Cum este să te duci cu mama de mână să te angajezi la 23 de ani? @ România, o ţară în care mulţi români fac bani, dar din care vor să fugă @ Dacă nu sunteţi pregătiţi să înduraţi durerea unui business, nu vă faceţi antreprenori @ Cum poţi să lucrezi pentru o companie ca asta? @ Cea mai mare problemă a corporatiştilor şi a antreprenorilor: „Ce mă fac cu copilul meu? Nu mă mai ascultă deloc, ce se va alege de el?” @ De ce să plăteşti mai puţin, când poţi să plăteşti mai mult?

    Vă mulţumesc că m-aţi citit în 2017, vă urez toate cele bune şi să ne vedem cu bine în 2018!

    La mulţi ani, România la 100 de ani, să fiţi mândri de ea, pentru că este aşa cum suntem noi!

  • Un tânăr a pornit un business în Bucureşti, care azi are afaceri de 700.000 de euro, după ce şi-a adus aminte de reţetele bunicii – VIDEO

    Aşa a apărut Patiseria Tineretului, o afacere de circa 700.000 de euro, pe care fondatorul o vede extinsă la nivel naţional în următorii cinci ani. Produsele sale au aproximativ aceleaşi preţuri ca ale concurenţei, însă, spune el, se diferenţiază prin alegerea unor ingrediente naturale, de la producătorii români şi, mai ales, prin lipsa celor congelate. Sub sigla Patiseria Tineretului funcţionează patru locaţii în Capitală. Cei mai vânduţi sunt covrigii braşoveni cu mac, susan şi seminţe de floarea-soarelui, cu preţ mediu de 1 leu.

    De asemenea, merdenelele, pateurile cu brânză şi ştrudelele sunt populare, având preţul mediu de 2 lei. În general, bonul mediu se situează în jurul valorii de 5 lei. Anul trecut afacerea a înregistrat rulaje de circa 700.000 de euro şi un profit de 24.000 de euro. Pentru 2017 antreprenorul ţinteşte o cifră de afaceri de aproximativ 800.000 de euro şi un profit cel puţin egal cu cel de anul trecut, deoarece investiţiile de anul acesta depăşesc 150.000 de euro. Tot anul acesta a lansat şi sistemul de franciză, prin accesarea unui grant de la BERD. Astfel, în următorii doi ani antreprenorul îşi doreşte să ajungă la zece patiserii în Capitală.

    Chiţu vrea să deschidă puncte de lucru în sistem de franciză în oraşe ca Iaşi, Constanţa, Braşov, Cluj, Timişoara

  • Care este cea mai săracă localitate din România şi care este cea mai bogată?

    Bugetul administraţiilor locale e format din veniturile proprii, sumele din TVA defalcate de la bugetul de stat, subvenţiile de la bugetul de stat, sumele atrase de la UE şi alte venituri. Din cele 18,05 miliarde de lei, cât au fost veniturile cumulate ale primăriilor de comune din România, cele mai mari sume le-au încasat primăriile din judeţele Iaşi (709 milioane lei), Timiş (699 milioane lei), Suceava (642 milioane lei), Prahova (633 milioane lei) şi Argeş (612 milioane lei). Pe de altă parte, Hunedoara, Tulcea, Ialomiţa, Brăila şi Covasna sunt judeţele cu cele mai mici venituri cumulate ale primăriilor de comună în 2015.
     
    Potrivit datelor MDRAP, cea mai bogată primărie de comună din România a fost Primăria Miroslava din judeţul Iaşi, cu venituri totale de 56,2 milioane de lei. Pe locul doi s-a aflat Chiajna, primăria care ocupa prima poziţie în 2014; anul trecut, Chiajna a avut venituri de 55 milioane lei. Potrivit execuţiei bugetare din 2015, Primăria Dragomireşti din judeţul Ilfov ocupă locul trei; urmează comuna Lumina din Constanţa, cu venituri totale în 2015 de 41,3 milioane de lei, Floreşti din Cluj, comuna Cumpăna din Constanţa, Ariceşti din Prahova, Valu lui Traian din Constanţa, Dumbrăviţa şi Giroc din Timiş.
     
    Potrivit Ministerului Dezvoltării, comuna Necşeşti din Judeţul Teleorman este cea mai saracă unitate administrativă din România. Din cei 1.300 de locuitări rămaşi, 1.000 sunt pensionari; astfel, comuna nu mai are şanse de dezvoltare. Paradoxal, Necşeşti se află la doar 100 de kilometri de Bucureşti, cel mai bogat oraş al ţării.
     
    Deloc surprinzător, bugetul Capitalei este mult mai mare decât în cazul oricărui alt municipiu, respectiv peste 8 miliarde de lei. Cea mai mare sumă s-a înregistrat în dreptul Primăriei Generale, 3,5 miliarde de lei, urmată de cea a sectorului 1, cu 1,1 miliarde lei. 
     
    Veniturile sectorului 2 au fost de 840 milioane de lei, urmate de ale sectorului 3, cu 764 de milioane. Cele mai mici venituri le-a avut sectorul 5, respectiv 461 milioane de lei.
     
    În ultimii zece ani, un sfert din judeţele României şi-au crescut ponderea deţinută în economia naţională. Deloc surprinzător, Bucureşti a avut în toată această perioadă cea mai mare pondere în PIB (21% în 2005, 24% în 2015), în condiţiile în care populaţia reprezintă doar 11% din totalul populaţiei rezidente. Urmează în ordine Cluj, Timiş, Ilfov şi Constanţa – acestea înregistrând creşteri semnificative ale ponderii în PIB.
     
    Un aspect extrem de important este nivelul PIB-ului pe cap de locuitor. Judeţele cu cele mai ridicate valori sunt Bucureşti, Constanţa, Timiş, Cluj şi Ilfov, în vreme ce la polul opus se află Teleorman, Mehedinţi, Botoşani, Giurgiu şi Vaslui. Diferenţa dintre Bucureşti şi Vaslui este însă una uriaşă: 21.000 de euro faţă de 3.700 de euro; de altfel, PIB-ul pe cap de locuitor în Bucureşti este 260% faţă de media naţională.
     
    De la momentul integrării în Uniunea Europeană, în 2007, PIB‑ul pe cap de locuitor a crescut de la 6.000 de euro la 7.950 de euro, adică de la 23% din media europeană la 28%. Diferenţele între regiuni erau evidente încă de atunci: în Bucureşti PIB pe cap de locuitor reprezenta 52% din media UE, în vreme ce acelaşi indicator aplicat judeţului Vaslui reprezenta doar 10% din media europeană. Bucureşti, Constanţa, Braşov şi Hunedoara sunt judeţele în care PIB-ul pe locuitor a înregistrat cea mai mare creştere în perioada 2007-2015: peste 2.500 de euro. Cele mai mici creşteri s-au înregistrat în Harghita şi Bihor, sub 500 de euro. 
     

  • Care este cea mai săracă localitate din România şi care este cea mai bogată?

    Bugetul administraţiilor locale e format din veniturile proprii, sumele din TVA defalcate de la bugetul de stat, subvenţiile de la bugetul de stat, sumele atrase de la UE şi alte venituri. Din cele 18,05 miliarde de lei, cât au fost veniturile cumulate ale primăriilor de comune din România, cele mai mari sume le-au încasat primăriile din judeţele Iaşi (709 milioane lei), Timiş (699 milioane lei), Suceava (642 milioane lei), Prahova (633 milioane lei) şi Argeş (612 milioane lei). Pe de altă parte, Hunedoara, Tulcea, Ialomiţa, Brăila şi Covasna sunt judeţele cu cele mai mici venituri cumulate ale primăriilor de comună în 2015.
     
    Potrivit datelor MDRAP, cea mai bogată primărie de comună din România a fost Primăria Miroslava din judeţul Iaşi, cu venituri totale de 56,2 milioane de lei. Pe locul doi s-a aflat Chiajna, primăria care ocupa prima poziţie în 2014; anul trecut, Chiajna a avut venituri de 55 milioane lei. Potrivit execuţiei bugetare din 2015, Primăria Dragomireşti din judeţul Ilfov ocupă locul trei; urmează comuna Lumina din Constanţa, cu venituri totale în 2015 de 41,3 milioane de lei, Floreşti din Cluj, comuna Cumpăna din Constanţa, Ariceşti din Prahova, Valu lui Traian din Constanţa, Dumbrăviţa şi Giroc din Timiş.
     
    Potrivit Ministerului Dezvoltării, comuna Necşeşti din Judeţul Teleorman este cea mai saracă unitate administrativă din România. Din cei 1.300 de locuitări rămaşi, 1.000 sunt pensionari; astfel, comuna nu mai are şanse de dezvoltare. Paradoxal, Necşeşti se află la doar 100 de kilometri de Bucureşti, cel mai bogat oraş al ţării.
     
    Deloc surprinzător, bugetul Capitalei este mult mai mare decât în cazul oricărui alt municipiu, respectiv peste 8 miliarde de lei. Cea mai mare sumă s-a înregistrat în dreptul Primăriei Generale, 3,5 miliarde de lei, urmată de cea a sectorului 1, cu 1,1 miliarde lei. 
     
    Veniturile sectorului 2 au fost de 840 milioane de lei, urmate de ale sectorului 3, cu 764 de milioane. Cele mai mici venituri le-a avut sectorul 5, respectiv 461 milioane de lei.
     
    În ultimii zece ani, un sfert din judeţele României şi-au crescut ponderea deţinută în economia naţională. Deloc surprinzător, Bucureşti a avut în toată această perioadă cea mai mare pondere în PIB (21% în 2005, 24% în 2015), în condiţiile în care populaţia reprezintă doar 11% din totalul populaţiei rezidente. Urmează în ordine Cluj, Timiş, Ilfov şi Constanţa – acestea înregistrând creşteri semnificative ale ponderii în PIB.
     
    Un aspect extrem de important este nivelul PIB-ului pe cap de locuitor. Judeţele cu cele mai ridicate valori sunt Bucureşti, Constanţa, Timiş, Cluj şi Ilfov, în vreme ce la polul opus se află Teleorman, Mehedinţi, Botoşani, Giurgiu şi Vaslui. Diferenţa dintre Bucureşti şi Vaslui este însă una uriaşă: 21.000 de euro faţă de 3.700 de euro; de altfel, PIB-ul pe cap de locuitor în Bucureşti este 260% faţă de media naţională.
     
    De la momentul integrării în Uniunea Europeană, în 2007, PIB‑ul pe cap de locuitor a crescut de la 6.000 de euro la 7.950 de euro, adică de la 23% din media europeană la 28%. Diferenţele între regiuni erau evidente încă de atunci: în Bucureşti PIB pe cap de locuitor reprezenta 52% din media UE, în vreme ce acelaşi indicator aplicat judeţului Vaslui reprezenta doar 10% din media europeană. Bucureşti, Constanţa, Braşov şi Hunedoara sunt judeţele în care PIB-ul pe locuitor a înregistrat cea mai mare creştere în perioada 2007-2015: peste 2.500 de euro. Cele mai mici creşteri s-au înregistrat în Harghita şi Bihor, sub 500 de euro. 
     

  • Povestea tânărului care vrea să cucerească piaţa vinului: “Asta face vinul cu oamenii: le dezleagă limbile“

    Numele Gramma are o poveste în spate, explică Marian Olteanu, fiind inspirat din greaca veche, şi înseamnă ”vinul conversaţiei“. ”Ne-am dat seama că nu avem niciun bunic prinţ, boier, ceva de sânge albastru, nicio bătălie dusă pentru vreo cauză nobilă prin vie, prin urmare nu aveam genul acela de poveste pe care să o spunem prin nume. Şi în timp ce tot degustam, încercând să găsim un nume, ne-am dat seama că am devenit mult mai vorbăreţi şi creativi. Asta face vinul cu oamenii: le dezleagă limbile“, povesteşte omul de afaceri.

    În 2007, alături de părinţii săi, Marian Olteanu a decis să acceseze fonduri europene pentru construirea unei crame, iar în 2009 au produs primele vinuri. Valoarea eligibilă a proiectului a fost de 1.028.000 de euro, dintre care doar 480.000 de euro au fost returnaţi de către instituţiile abilitate.

    ”Aveam la Iaşi o proprietate foarte «colorată», ca să zic aşa – pădure, un hectar de iaz, nişte teren arabil şi o vie. Vie pe care am găsit-o deja plantată acolo, nu am ales noi sortimentele. Este o vie în vârstă, de vreo 40-50 de ani, şi asta nu ne ajută prea mult în ceea ce priveşte productivitatea; în loc să culegem 13 tone pe hectar, noi culegem doar 6“, spune Olteanu. ”Avantajul este însă altul: via fiind veche, rădăcina merge adânc în pământ şi explorează mai multe tipuri de sol, de unde culege un complex de săruri şi minerale mult mai vast decât viţa tânără. Prin urmare, şi strugurele va fi mai bun.“

    În prezent podgoria Gramma e întinsă pe 17 hectare, viţă proprie, la care se adaugă alte 17 hectare luate în arendă. Podgoria are o vechime de aproape 50 de ani şi este formată din soiurile Aligoté, Fetească Regală şi Fetească Albă.

    În România există peste 1.300 de companii care cultivă struguri şi produc vin, iar circa o treime din total sunt întregistraţi în judeţul Vrancea, arată datele de la Registrul Comerţului. Pe poziţiile următoare vin Bucureşti, Prahova, Arad şi Iaşi, însă la distanţă considerabilă de lider. în prezent, peste 20 de judeţe din ţară sunt aproape invizibile pe harta viticolă a României.
    ”Eu încerc să mă feresc de termenul «premium», prefer să îi spun de calitate“, notează Marian Olteanu, referindu-se la producţia podgoriei pe care o gestionează. Vinurile produse sub brandul Gramma sunt distribuite în proporţie de 90% în HoReCa şi de 10% în lanţurile de retail de pe plan local, iar pe pieţele de peste hotare ajung în cantităţi mici în Germania, Olanda şi Anglia.

    În ceea ce priveşte vinurile ce ajung în retail, există gamele Epic, Liric şi Dramatic; acestea acoperă nevoia reţelelor de retail de a avea produse româneşti de calitate. ”În HoReCa, eu văd pe mese mult mai multe pahare de vin decât în urmă cu trei ani. Nu ştiu dacă oamenii au înţeles că e bine ca la masă să mai bei şi vin sau li se pare că e ceva la modă, dar nici nu prea contează“, spune el. ”Vinul ce e? Vinul e expresia strugurelui cules dintr-o anumită zonă, căruia îi aplici o anumită tehnologie modernă – dar asta nu neapărat ca să îl faci mai bun, ci ca să îl protejezi de oxidare, ca să te asiguri că iese un vin curat. Eu dacă fac mult vin într-un an şi nu reuşesc să îl vând, mă complic; prefer să produc mai puţin şi să cresc capacitatea proporţional cu forţa de vânzare.“

    Deşi în România există peste 16.000 de unităţi HoReCa, vinurile Gramma nu sunt prezente decât în anumite spaţii. ”Noi suntem destul de nişaţi, pentru că nu avem cele mai comerciale soiuri, nu comercializăm plajele de gust cele mai căutate, aşa că nu avea rost să intrăm în baruri sau restaurante unde n-am fi avut prea mult succes. Ne-am limitat la Iaşi, Bucureşti, Cluj, Constanţa – locurile cu o viaţă socială mai activă, unde există o cultură de ieşit în oraş, unde se consumă vin frecvent.“

    Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de 250.000 de euro, iar 2017 este primul an în care se apropia de limita de profitabilitate. ”Cifra de afaceri a crescut sensibil, important este că noi nu urmărim nici creşterea acestei cifre şi nici cantitatea produsă. Ţinta noastră pentru următorii ani este să creştem calitatea“, spune Olteanu. Cât despre producţie, ea rămâne la un nivel de 50.000 de sticle vândute în HoReCa şi alte 50.000 pe diferite canale, aşa cum ar fi corporate sau pe export. ”Ne aşteptăm la o uşoară expansiune la export, pe pieţe din sudul Europei spre care nu aveam curajul să ne îndreptăm, însă se pare că există o cerere tot mai mare pentru vinurile albe româneşti, prin prisma calităţii date de temperaturi mai scăzute“, încheie Marian Olteanu.

    Producţia mondială de vin a scăzut cu 8,2% în 2017, până la 246,7 milioane hectolitri, cel mai redus nivel înregistrat după 1961, însă Portugalia, România, Ungaria şi Austria au fost singurele ţări din Europa a căror producţie de vin a crescut comparativ cu 2016, potrivit estimărilor preliminare publicate de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului.

    În schimb, producţia de vin a României a crescut cu 64% comparativ cu 2016, de la 3,3 până la 5,3 milioane hectolitri, ceea ce o plasează pe locul 13 în topul celor mai mari producători mondiali. în 2017 o creştere procentuală mai mare decât cea a României a fost înregistrată doar în Brazilia, unde producţia de vin a crescut cu 169%, până la 3,4 milioane hectolitri.
    România exportă anual doar 4% din totalul vinului pe care îl produce, cifră care o poziţionează pe penultimul loc în UE (între ţările care produc vin), fiind urmată doar de Malta. Prin comparaţie, marii producători precum Spania sau Italia exportă circa jumătate din ce produc. Exporturile anuale de vin ale României depăşesc 20 milioane de euro, în timp ce importurile au o valoare dublă.

    Cum putem creşte interesul oamenilor faţă de vinurile din HoReCa sau retail, în condiţiile în care o mare parte din cei 25 de litri consumaţi anual de românul mediu provine din producţia proprie? ”Eu pot să spun că atunci când compar vinul făcut de mine cu cel făcut de cineva acasă observ o diferenţă de calitate de la cer la pământ. Doar că oamenii care fac vinul acela acasă îl consideră cel mai bun, pentru că e al lor. Sunt tradiţii date din tată în fiu, să facem vinul, să zdrobim strugurii, şi asta chiar dacă vinul nu iese chiar atât de bun. Prin urmare, va fi greu să creştem numărul celor care renunţă la asta pentru a cumpăra vin din retail“, remarcă Marian Olteanu.

    ”Mi-e greu să cred că putem spera la un program centralizat de culturalizare a consumului de vin, însă fiecare producător, în aria lui de influenţă, exact asta face: îşi învaţă clienţii cum se consumă vinul.“

    Profilul consumatorului de vin nu e acela al omului care bea un singur vin toată viaţa, crede el, ci acela al unui căutător activ. ”Te mai opreşti câteodată la un vin pe care l-ai descoperit, apoi te plictiseşti de el şi mai încerci altceva.“

     

  • Deşi nu are autostrăzi, în regiunea Moldovei se construiesc tot mai multe fabrici

    ”În ciuda absenţei infrastructurii rutiere, companiile din automotive şi industria aerospaţială îşi dezvoltă capacităţile de producţie în zonă de nord-est. Ce le determină să facă acest lucru este în principal lipsa de forţă de muncă disponibilă în vestul României, dar nici aici nu le e deloc uşor să găsească oameni“, a explicat Ciprian Ouatu, consultant în cadrul firmei de training Ascendis. în plus, spune el, candidaţii pe care îi găsesc angajatorii sunt mai slab pregătiţi faţă de cei din vestul ţării – în special pentru poziţiile de operator de producţie -, iar fluctuaţia de personal este o problemă importantă şi în această regiune.

    Totuşi, creşterea numărului de curse pe aeroportul din Iaşi, construirea parcurilor industriale, dar şi forţa de muncă ieftină sunt principalii factori care au condus la creşterea interesului investitorilor pentru zona de est a României, altădată cunoscută ca important pol industrial. în prezent, unul dintre cei mai mari angajatori din Iaşi este producătorul de componente auto american Delphi. ”Creşterea costurilor în zona de vest şi externalizarea Aeroporului din Iaşi au contribuit la trezirea şi creşterea interesului investitorilor din zona de est a ţării. Dacă localizarea noastră reprezenta un punct slab, între timp s-a transformat într-o oportunitate“, a spus Ramona Roşca, manager general al Allmetech Tools & Machines, companie ce oferă servicii şi consultanţă pentru companiile din domeniul prelucrării metalelor. 

    Oraşul Iaşi, care era în trecut un pol industrial important, cu 50.000 de angajaţi în fabrici, încearcă să redevină atractiv şi cu ajutorul unor investiţii în parcurile industriale, un nou proiect de 4 mil. euro urmând să înceapă în comuna Leţcani. Noul parc industrial din Leţcani va ocupa suprafaţă de 18,6 hectare şi ar putea să îşi primească primele companii rezidente începând cu vara anului viitor, conform informaţiilor de la reprezentanţii parcului industrial. 

    Zona creşte, însă nu la acelaşi nivel cu alte regiuni ale ţării. ”Zona de est se dezvoltă, însă nu la fel de repede ca alte zone. Aceasta nu este dezvoltată pentru că firmele se feresc de ea din cauză că nu este aproape de graniţa de vest“, este de părere Cristina Săvuică, chief happiness officer al firmei de recrutare Lugera.

    Unii investitori din industrie se orientează mai degrabă spre zona de vest, datorită beneficiilor oferite de infrastructură şi de apropierea de graniţă. Multe firme din industria uşoară sau automotive se îndreaptă spre zona de vest, cum ar fi Cluj sau Alba, pentru că au o infrastructură rutieră mai bine dezvoltată şi pot transporta mai uşor produsul finit. Totuşi, argumentul costului redus cu forţa de muncă este un alt motiv pentru care investitorii au început să se uite spre zona de est. ”Se vede o îmbunătăţire a zonei de est a României în ceea ce priveşte interesul investitorilor mai ales din punct de vedere geostrategic pentru că este o zonă aproape de graniţă. Pe lângă acest lucru, mai intervine şi forţa de muncă ieftină“, spune Mirabela Miron, preşedinta firmei de consultanţă Avisso.

    Mai mult, datorită forţei de muncă mai ieftină, companiile multinaţionale vor să atragă tinerii din această zonă, realizând investiţii în dotările şcolilor din România şi în formarea profesională. ”Firmele multinaţionale au început să organizeze clustere prin care investesc în dotări pentru şcolile din zonă şi investesc în formarea profesională a tinerilor, pornind de la nevoile lor“, adaugă Ramona Roşca de la Allmetech Tools & Machines. Ea spune că firmele sunt dotate cu echipamente noi, iar tinerii nu sunt pregătiţi în timpul facultăţii să le folosească. ”Programele de finanţare cu fonduri europene au oferit firmelor şansa să se doteze cu tehnologie de ultimă generaţie, însă tinerii care ies de pe băncile facultăţilor tehnice nu sunt pregătiţi practic pentru nevoile pieţei.“

    Tinerii reprezintă o forţă de muncă greu angajabilă, dar şi mai greu de reţinut în cadrul unei companii, deoarece sunt tentaţi să renunţe la jobul actual dacă au posibilitatea de a câştiga mai bine în altă parte. ”După 1-2 ani de pregătire, tinerii sunt atraşi de avantajele financiare şi de securitate pe care le oferă ţări precum Germania sau Austria“, explică Roşca. Compania Allmetech Tools & Machines comercializează maşini-unelte cu comandă numerică şi utilaje, dar oferă şi consultanţă pentru companiile din domeniul prelucării metalelor. Până în prezent, în centrul de training al Allmetech au fost pregătite aproximativ 1.000 de persoane, iar pe viitor reprezentanţii companiei au în plan să ajungă la 50-100 de cursanţi pe an. ”Cursurile noastre au o durată de şase luni, iar costurile acestor traininguri sunt ridicate. Spre exemplu, costul pregătirii unei grupe de cinci persoane ajunge la aproximativ 15.000 de euro pe toată perioada“, a mai spus Ramona Roşca.

    Companiile din industrie din estul ţării alocă resurse importante pentru dezvoltarea competenţelor tehnice ale personalului, care sunt primordiale, spun specialiştii. ”Ulterior, investesc şi în competenţele de softskills şi manageriale ale echipelor lor, mai degrabă de nevoie, pentru că văd că altfel lucrurile nu merg, că se menţine fluctuaţia de personal ridicată şi că echipele nu funcţionează la un nivel optim“, completează Ciprian Ouatu de la Ascendis.

    În prezent, cel mai mare angajator din industrie din estul ţării sunt americanii de la Delphi, însă câteva alte companii industriale mari cercetează în prezent piaţa pentru a se extinde spre zona de est a ţării. De asemenea, compania cu capital belgian BMT Aerospace, specializată în producţia de roţi dinţate de precizie, transmisii şi elemente de acţionare pentru industria aerospaţială, face angajări în noua fabrică din Iaşi, conform anunţurilor de pe site-urile de recrutare, în timp ce Autoliv a deschis de curând o fabrică în Oneşti.

  • Revoluţia fiscală. Primăria Iaşi încearcă să blocheze, în instanţă, Codul Fiscal. Primarul Chirica invocă autonomia locală, “încălcată în mod flagrant”. Câţi bani pierde principalul oraş al Moldovei

    Mihai Chirica, primarul municipiului Iaşi, a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, că instituţia pe care o conduce va ataca în instanţă Codul Fiscal.

    ”Mergem pe căile prevăzute de Constituţie, Avocatul Poporului şi vom cere sprijinul altor instituţii care pot contesta aplicarea unei legi, Înalta Curte, Ministerul Justiţiei şi procurorul general. Vrem să fie respectată legea care există în România, este vorba despre autonomia publică locală, care este încălcată în mod flagrant, pentru că există un articol de lege potrivit căruia autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie consultate de o manieră rezonabilă asupra tututor alocaţiilor financiare cuvenite şi care nu sunt repartizate către acestea, ceea ce nu s-a întâmplat şi ceea ce ne afectează pe toţi într-un mod decisiv”, a spus Mihai Chirica.

    Potrivit edilului, autorităţile locale au fost puse ”într-o situaţie jenantă” cu băncile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro