BusinessMagazin

Tag: forta de munca

  • Cât costă să înfiinţezi o plantaţie de coacăz pe un hectar? „Cheltuielile cu materialele, forţa de muncă şi lucrările mecanice sunt 26.000 de lei/hectar“

    În ultimii ani, tot mai mulţi fermieri mici au pariat pe culturi de nişă.

    Înfiinţarea unei plantaţii de coacăz – negru sau roşu – pe o suprafaţă de un hectar costă în medie 26.000 de lei, însă pro­ducţia anuală a plantei este de 10 tone de fruct şi valoarea ei este de aproape 50.000 de lei, potrivit consul­tantului Sorin Bondoc, director general al companiei RGIC Consultanţă.

    „Cheltuielile cu materialele, forţa de muncă şi lucrările mecanice sunt 26.000 de lei/hectar. Din vânzarea pro­ducţiei principale, de 10 tone, veniturile sunt de 48.800 de lei/hectar. Fermierii mai pot obţine şi subvenţii europene şi na­ţionale”, a spus Sorin Bondoc, direc­tor general al companiei RGIC Consultanţă. Pentru a beneficia de subvenţii, soli­citantul trebuie să fie înscris în Re­gis­trul Fermelor, iar  suprafaţa pe care o deţine să nu fie mai mică de un hectar, formată din parcele de cel puţin 0,1 hectare în cazul coacăzului, adaugă consultantul.

    Plantarea propriu-zisă (fasonarea, mocirlirea) a materialului săditor se face toamna de la începutul lunii noiembrie până la începutul lunii decembrie sau primăvara, de la începutul lunii martie până la mijlocul lunii aprilie. Materialul se plantează la o distanţă de 0,5 metri între tufe şi 2,5 metri între rânduri. Imediat după plantare, plantele trebuie udate cu 10-15 litri apă/tufă. Coacăzul plantat poate fi atât roşu, cât şi negru. Pentru cel negru, soiurile Negre mari şi Black Down au o productivitate foarte mare. Zonele premontane sunt foarte favorabile pentru dezvoltarea culturii, dar şi în zonele de câmpie, la semiumbră, cu posibilităţi de irigare, cultura se dezvoltă în condiţii optime. Totodată, solurile luto-argiloase, argilo-lutoase, argiloase, aluvionare bogate în humus, bine drenate sunt proprice pentru creşterea plantelor.

    În timpul sezonului, lunile iunie – iulie, coacăzele costau 5-10 lei/kg la uşa producătorului, iar în supermarket 200 g costau în medie 20 de lei.

    În ultimii ani, tot mai mulţi fermieri mici au pariat pe culturi de nişă, mai întâi experimentale, pornind cu o su­pra­faţă de câţiva metri pătraţi într-o gră­dină şi îndreptându-se acum spre suprafeţe însemnate de câteva hectare.

     

     

     

     

  • Atunci eu de ce mai plătesc taxe şi impozite?

    Dincolo de faptul că oferta de forţă de muncă este redusă – sunt săptămâni întregi în care pentru un job nu sună nimeni –, este şi de slabă calitate, din perspectiva aşteptării firmelor.
    Toată lumea vrea oameni bine pregătiţi, tineri, serioşi, care să fie implicaţi la cel mai mic preţ posibil.
    Iar şcoala şi piaţa muncii nu oferă acest lucru.
    Conform unui sondaj al Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România în parteneriat cu Ministerul pentru Mediul de Afaceri, 68% din patroni spun că experienţa angajaţilor este principalul element de care ţin cont într-un interviu, 54% se uită după calităţile şi abilităţile de specialitate deţinute de un potenţial angajat, iar 48% se uită la gradul de implicare al angajaţilor din companie.
    Interesant este că numai 31% cer ca un potenţial angajat să fie inteligent.
    De asemenea, se caută angajaţi care să depună efort, să fie fideli faţă de companie, să ştie limbi străine şi să aibă abilităţi de lucru în echipă.
    Piaţa muncii nu oferă aceste lucruri, iar companiile, în special cele româneşti, sunt din ce în ce mai nervoase.
    Şcoala, de la care au aşteptări nerealiste de a le furniza angajaţi cu aceste calităţi (la care se adaugă dorinţa de a fi gata pregătiţi), nu ţine deloc pasul cu cererea.
    „Atunci eu de ce mai plătesc taxe şi impozite?”, se întreabă Teodor Negrea de la Form Space Cluj, o companie care administrează un spaţiu de evenimente la parterul complexului sportiv Cluj Arena. El a fost unul dintre cei care, de-a lungul timpului, au iniţiat două proiecte de entertainment mari din Cluj – Boiler şi Electric Castle, unde a fost director artistic.
    De fapt, aproape toţi patronii, toţi antreprenorii, toţi oamenii de afaceri se întreabă acest lucru: „Eu de ce mai plătesc taxe şi impozite, dacă trebuie să mai investesc din banii companiei în pregătirea şi trainingul angajaţilor pentru a se apropia cât de cât de necesarul unui job?”.
    El, ca şi toată lumea, nu are ce face şi trebuie să facă aceste investiţii, trebuie să muncească cot la cot cu angajaţii, pentru că nu are alternativă.
    Pentru cei care au planuri pe termen lung în România, pentru cei care se aşteaptă ca afacerea lor să reziste şi peste 10 ani, soluţia este să investească, să se chinuie cu noi angajaţi, cu noile generaţii, să piardă bani cu ei – mulţi, după ce fac cursuri sau învaţă un job, pleacă imediat la concurenţă – şi să-şi creeze propriile şcoli, propriile centre de pregătire şi să obţină facilităţi şi deduceri fiscale pentru acest lucru.
    Parcul de maşini din România a explodat, ceea ce necesită mai multe service-uri auto, deci şi mai mulţi tinichigii auto. Dar tinerii nu prea mai vor să fie tinichigii auto, nu mai vor să stea cu mâinile în ulei, indiferent de preţ, indiferent de salariu.
    Dacă nu ar fi fost show-ul MasterChef, cu toate declinările lui, piaţa de restaurante nu ar fi crescut atât de mult în ultimii ani: acum 10 ani nimeni nu voia să fie bucătar, dar acum toţi vor să fie chefi.
    Şcoala nu are cum să ţină pasul cu dezvoltarea businessului, cu apariţia atâtor posturi şi joburi noi, care necesită tot timpul alte abilităţi.
    Şcoala românească este teoretică, fiind doar câteva facultăţi şi secţii mai aproape de realitatea pieţei muncii – IT, medicină, construcţii.
    De unde să apară angajaţi pentru industria de entertainment, dacă nu există şcoli, dacă nu există cursuri de manageri de discotecă, de cluburi, de complexuri sportive etc.?
    Companiile private trebuie să dezvolte aceste lucruri, aşa cum o fac în fiecare zi, luând oameni de la zero şi învăţându-i ceea ce ştiu.
    Şcoala românească scoate pe bandă rulantă absolvenţi de drept pentru că are profesori în acest domeniu.
    Şcoala nici nu şi-a pus problema să dezvolte şi să aibă cursuri pentru cei care vor să ştie şi vor să înveţe cum se organizează Electric Castel sau Untold.
    Deci patronii de companii trebuie să devină ei profesori. 

  • Cum îşi rezolvă Slovenia criza de forţă de muncă: vrea să aducă între 2.000 şi 5.000 de muncitori filipinezi

    Departamentul Muncii şi Ocupării Forţei de muncă din Filipine a anunţat că Slovenia vrea să importe între 2.000 şi 5.000 de muncitori calificaţi şi semicalificaţi din această ţară pentru a-şi soluţiona problema lipsei de forţă de muncă, notează Total Slovenia News.

    În cadrul acordului ce urmează a fi încheiat între autorităţile celor două ţări, poziţiile care ar urma să fie deschise pentru filipinezi le-ar include pe cele de ingineri, asistente medicale, şoferi de camioane, operatori de echipamente.

  • Dacă vor să supravieţuiască, oraşele va trebui să atragă tineri, aşa cum fac companiile cu forţa de muncă

    Pentru tinerii de azi nu va mai conta ţara de unde sunt, ci oraşul unde locuiesc şi unde muncesc, spune el.
    Azi poţi să stai în Bucureşti, mâine în Praga şi apoi în Viena.Retorica asta naţionalistă este o prostie, crede bancherul austriac.

    Ţările din Europa Centrală şi de Est se confruntă cu plecarea propriilor cetăţeni în alte ţări din Europa sau în Statele Unite. Ei se duc acolo unde cred că viaţa este mai bună, unde au o şcoală cu renume, unde găsesc un job mai bine plătit.

    România a pierdut 5 milioane de cetăţeni, alte ţări au fost mai norocoase, pierzând mai puţin.Pe de altă parte, sunt oraşe din ţările care au pierdut oameni care au reuşit să atragă mai mulţi oameni şi să aibă un număr de locuitori în creştere.

    În viitor, lupta se va da pentru a atrage mai mulţi tineri şi nu numai în oraşe, pentru că la nivelul unor ţări s-ar putea ca lupta să fie pierdută.
    La noi, studiile Băncii Mondiale arată că în 2030 vom avea doar 15 milioane de locuitori dacă se va menţine ritmul actual de scădere. Dar atunci s-ar putea ca Clujul să aibă 1 milion de locuitori şi Bucureştiul peste 6 milioane.

    Va urma o presiune din ce în ce mai mare din partea companiilor pe edili ca să facă oraşele mai bune, pentru a atrage tineri sau alţi oameni din alte ţări.

    Companiile ştiu că dacă nu au forţă de muncă, mai ales tânără, dacă nu vor avea de unde alege talente, afacerea lor va fi pusă în pericol şi nu vor supravieţui. Până la un anumit moment, lipsa de oameni va fi acoperită prin roboţi, prin reorganizarea fluxurilor şi a proceselor de producţie. Dar tot vor avea nevoie de angajaţi.

    De asemenea, investitorii în real estate, dezvoltatorii de clădiri de birouri şi de proiecte rezidenţiale vor avea nevoie de clienţi pentru a-şi umple clădirile şi apartamentele. Şi vor pune presiune pe toată lumea, pentru că în joc vor fi miliarde şi miliarde de euro.

    Iaşiul a revenit la viaţă odată cu complexul Palas, dezvoltat de Iulian Dascălu. Acest complex, care are mall, supermarketuri, birouri, hotel, a devenit un magnet pentru tinerii din judeţele limitrofe, dar şi pentru cei din Republica Moldova şi Ucraina. În lipsa acestui complex, Iaşiul s-ar fi confruntat cu aceeaşi cădere constantă şi sigură cu care se confruntă celelalte oraşe din Moldova. Iaşiul a devenit un pol IT, industrial, de cercetare şi dezvoltare şi poţi să ai o viaţă bună acolo.

    La fel se întâmplă cu Clujul, care are şansa unui puternic centru universitar şi a unui suflu antreprenorial foarte bun.
    Timişoara, cu Iulius Town, va atrage forţă de muncă şi tineri din Serbia şi chiar Ungaria. Dacă Bucureştiul va dezvolta următoarele trei proiecte – Esplanada de la Unirea, Casa Radio de la Eroilor şi va transforma Gara de Nord într-un mall şi clădiri de birouri – care înseamnă investiţii de aproape 5 miliarde de euro, va ajunge un oraş de unde tinerii nu vor dori să plece, ca acum la Viena, Londra, Madrid sau alt oraş din Europa.
    Bineînţeles că infrastructura de transport, infrastructura medicală şi de educaţie va trebui să ţină pasul cu aceste dezvoltări.

    Actualii primari încă trăiesc din trecut, din autorizaţiile de construcţii pe care le eliberează, dar va veni un moment în care vor simţi din spate presiunea companiilor de a îmbunătăţi viaţa locuitorilor, de a mişca lucrurile din loc pentru a ţine forţa de muncă şi pentru a atrage alta nouă.
    Acum se pune presiune pe guvern, dar companiile vor pune presiune şi pe primari.

    Guvernul a fost forţat să aducă 30.000 de muncitori din afară, dar în viitor primarii vor fi forţaţi să aibă planuri de a atrage tineri prin parcuri, prin zone rezidenţiale, prin grădiniţe şi şcoli, prin centre sportive, prin restaurante şi cluburi.

    Ondrej Vlcek, CEO al Avast, o companie de tehnologie specializată în securitate (echivalentul Bitdefenderului, dar de trei ori mai mare), spune că le trebuie mai multă diversitate în companie, că au nevoie de oameni din mai multe ţări, că au nevoie de mai multă deschidere externă pentru a face faţă pieţei.

    Oraşele mari din România au o şansă de a opri ritmul de scădere a populaţiei, cel puţin pentru zona lor. Cu cât o fac mai repede, cu atât vor avea o viaţă mai bună şi vor supravieţui acestei globalizări unde, pentru multinaţionale dar şi pentru companiile locale, nu va mai conta din ce ţară eşti, ci ceea ce ştii să faci. 

  • Veţi dori şi veţi plăti să nu ieşiţi la pensie!

    Nu ştiu cât va fi pensia atunci, dar sunt sigur că generaţia corporatiştilor va dori să lucreze şi după pensie.
    Primul motiv este că banii din pensie plus economiile acumulate nu vor fi suficienţi pentru menţinerea nivelului de trai cu care erau obişnuiţi. De la 1.500-2.000 de euro pe lună, să cobori la 500-600 de euro va fi foarte greu de acceptat şi de rezistat.
    Adio city-breakuri, adio ieşiri la masă în oraş, adio Untold şi Summer Well.
    În al doilea rând, menţinerea în activitate îi va ajuta să nu cadă din punct de vedere psihic şi al sănătăţii, aşa cum s-a întâmplat cu bunicii şi părinţii lor. Aceştia au avut neşansa ca societatea, economia, companiile să nu mai aibă nevoie de ei, pentru că intra în muncă o generaţie mai numeroasă şi mai învăţată, cu o determinare şi o energie mult mai mari.
    Acum lucrurile s-au schimbat radical, pentru că ce vine din urmă din punct de vedere numeric va fi insuficient pentru a ţine economia, businessul şi companiile în picioare.
    În noile generaţii sunt mai puţini oameni, au o altă cultură, aceea de a experimenta şi de a se plimba dintr-un job în altul în speranţa că vor găsi slujba ideală, care să le aducă fericirea.
    Automatizarea, robotizarea, inteligenţa artificială nu vor putea să înlocuiască toate joburile, aşa că vor mai rămâne slujbe disponibile.
    Companiile se vor confrunta cu lipsă de oameni, cum începe să se întâmple de pe acum, şi vor pune presiune pe autorităţi să găsească soluţii. S-ar putea să prefere să-i menţină în muncă pe cei care ies la pensie.
    Dacă statul, partidele şi liderii politici ar fi deştepţi, ar trebui să se gândească de pe acum să vină în întâmpinarea acestui trend şi să ofere avantaje fiscale celor care vor prefera să nu iasă la pensie şi vor dori să lucreze în continuare. De la 65 de ani mai poţi să lucrezi încă 10 ani fără probleme, având în vedere că speranţa de viaţă creşte.
    Statul ar trebui să-i încurajeze pe oameni să nu iasă la pensie pentru că ar trebui în primul rând să le plătească pensiile, în condiţiile în care din urmă nu are cine să muncească pentru aceste plăţi, iar în al doilea rând ar scuti cheltuieli mari de sănătate, pentru că ieşirea la pensie ar duce la o cădere a organismului şi fizic, şi psihic.
    Spre exemplu, statul ar trebui să-i scutească de impozit şi de o parte din taxele sociale pe cei care vor să muncească după vârsta de pensionare.
    În acest fel, nu ar mai trebui să plătească pensiile şi nici cheltuieli de sănătate, iar cei rămaşi în muncă vor beneficia de o creştere salarială netă de peste 30%.
    Dacă se va întâmpla acest lucru, foarte mulţi pensionari vor „plăti” să rămână să muncească în continuare.
    Dacă din 100.000 ar rămâne între 50.000 şi 70.000 de oameni să lucreze în continuare, situaţia bugetară şi din business s-ar schimba radical.
    Companiile vor face investiţii în continuare şi nu îşi vor închide operaţiunile din lipsă de oameni.
    Oamenii, când ies la pensie, încep să se închidă în ei, nu au activitate, nu au cu cine să se întâlnească şi ce să facă, nepoţii încep să crească şi nu mai au nevoie de bunici, iar în ochii societăţii sunt un fel de paria.
    Din acest motiv se gândesc prea devreme la sfârşitul vieţii, iar acest lucru îi distruge psihic. Dacă societatea le mai dă încă zece ani de activitate, cu posibilitatea unor câştiguri mult mai mari, vor dori să muncească în continuare, vor fi dispuşi chiar să schimbe joburile şi să înveţe lucruri noi, numai să rămână activi.
    În acest fel nu mai devin o povară şi pentru copiii lor.
    În mod cert, este mult prea devreme să aducem în discuţie pensia, dar zece ani trec repede şi dacă nu se discută de pe acum această problemă a unor joburi şi după împlinirea vârstei de pensionare, când se va întâmpla acel lucru va fi mult prea târziu.

  • Angajatorii au scos mai mulţi bani din buzunar pentru fiecare angajat: Costul mediu al forţei de muncă a crescut anul trecut

    Conform celor mai recente date furnizate de Insitutul Naţional de Statistică (INS) costul orar cu forţa de muncă a crescut anul trecut cu 14,1% faţă de anul anterior, conform unui comunicat INS.

    Astfel, costul mediu lunar al forţei de muncă în anul 2018 a fost 4.573 lei/salariat, în creştere cu 14,1% faţă de anul2017.

    În anul 2017, costul mediu lunar al forţei de muncă a fost de 4.008 lei/salariat, înregistrănd o creştere de 14,7 % faţă de anul 2016.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ţara cu cei mai longevivi locuitori: 70.000 au depăşit 100 de ani, iar persoanele peste 65 de ani reprezintă 13% din forţa de muncă a ţării

    Persoanele de peste 65 de ani reprezentau 28,4% din populaţia Japoniei şi 12,9% din forţa de muncă, în 2018, ambele procente maxime istorice, a anunţat duminică Guvernul nipon.
     
    Numărul persoanelor trecute de 65 de ani era anul trecut de 35,88 milioane, în creştere cu 320.000 persoane faţă de 2017.

    Cifrele apar într-un raport publicat cu o zi înainte de celebrarea “Zilei respectului pentru cei în vârstă”, festivitate naţională în Japonia, care se aniversează în a treia zi de luni din septembrie.

    Numărul locuitorilor din Japonia este de 127 milioane persoane.

    Pe de altă parte, potrivit datelor oficiale difuzate vineri, Japonia a depăşit pentru prima dată cifra de 70.000 de persoane de 100 de ani sau peste.
    Datele, prezentate într-un sondaj al Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Bunăstării Sociale situează la 71.238 el numărul persoanelor de 100 de ani sau peste. Dintre acestea, 88% sunt femei.

    Din acelaşi sondaj efectuat cu un an înainte a rezultat că japonezii “centenari” erau în număr de 69.785.Persoana cea mai în vârstă din Japonia este Kane Tanaka, de 116 ani, care deţine recordul Guinness, scrie incont.stirileprotv.ro

  • Liderii companiilor se aşteaptă ca automatizarea să dezvolte forţa de muncă cu 27% în următorii trei ani

    Liderii companiilor se aşteaptă ca soluţiile de automatizare precum roboţii, sistemele care pot învăţa (machine learning) şi procesarea limbajului natural să dezvolte forţa de muncă cu 27% în următorii trei ani, conform celui mai recent studiu Deloitte Automation with Intelligence.

    Această creştere reprezintă echivalentul suplimentării cu 2,4 milioane de angajaţi cu normă întreagă în cele 500 de organizaţii care au participat la studiu. Peste jumătate (58%) dintre organizaţiile incluse în studiu au implementat cel puţin o soluţie de automatizare, numărul companiilor care au extins soluţiile de automatizare dublându-se în ultimul an. Conform studiului Deloitte, 8% dintre echipele de management au implementat peste 50 de astfel de soluţii în companiile lor, faţă de 4%, în 2018.

    Studiul a efectuat în rândul a peste 500 de organizaţii din 26 de ţări, inclusiv din România.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • În T2 costul orar al forţei de muncă a crescut cu 12,46% faţă de T2 2018

    Faţă de trimestrul I 2019, costul orar al forţei (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut în toate activităţile economice. Cele mai semnificative creşteri s-au înregistrat în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (21,68%), în intermedieri financiare şi asigurări (16,88%) şi în tranzacţii imobiliare (11,43%).

    Cele mai mici creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) au avut loc în construcţii (2,05%), în activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (2,89%) şi în informaţii şi comunicaţii (2,98%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Radu Berceanu, fost ministru al transporturilor, a adus încă 45 de vietnamezi să lucreze la compania AVI, ce produce piscine în Craiova

    Tot mai multe companii din sectorul producţiei şi din turism de pe piaţa locală au recrutat angajaţi din statele asiatice pentru a compensa deficitul de forţă de muncă din România.

    Radu Berceanu, fostul ministru al transporturilor, a adus 45 de vietnamezi să lucreze la firma AVI Piscine, care produce anual 300 de piscine, după ce, la finalul anului trecut angajase alte 45 de persoane din aceeaşi ţară în fabrica AVI din Craiova, activă în domeniul materialelor compozite, pentru a acoperi deficitul de forţă de muncă.

    „Am adus vietnamezi şi la compania care produce piscine, în total am ajuns în Craiova la 90 de angajaţi din Vietnam. Am dat anunţuri de angajare peste tot pentru AVI Piscine, dar locurile au rămas neocupate, nu a venit ni­meni“, a spus pentru ZF Radu Berceanu, fostul ministru al transporturilor.

    Citiţi mai mult pe zfcorporate.ro.