Tag: filme

  • Cum arată nepoata lui Charlie Chaplin, frumoasa actriţă din Game of Thrones – GALERIE FOTO

    Charlie Chaplin este, probabil, cel mai cunoscut actor din perioada filmelor alb-negru, unul dintre cele mai mari staruri ale primelor zile ale Hollywood-ului, potrivit historia.ro.

    Charlie Chaplin s-a căsătorit de patru ori: de trei ori cu partenerele sale din filme, de care a divorţat la scurt timp, iar în 1943, la 54 de ani, s-a căsătorit cu Oona O’Neill, fiica în vârstă de 18 ani a dramaturgului Eugene O’Neill. A avut 11 copii, născuţi în intervalul 1919-1962, scrie libertatea.ro.

    Pentru mulţi cinefili, Charlie Chaplin este un reper al artei cinematografice, fiind considerat un vizionar, un geniu. Nici urmaşii săi nu s-au lăsat mai prejos. Aceştia au încercat să îi ducă numele mai departe cu mândrie.

    Şi acesta este şi exemplul nepoatei sale, Oona Castilla Chaplin, care a moştenit talentul actoricesc de la mama sa şi de la bunicul său. Frumoasa actriţă s-a născut în 1986, la Madrid şi a absolvit Academia Regală de Arte Dramatice din Marea Britanie, în 2007.

    Este fiica actriţei Geraldine Chaplin şi strănepoata laureatului Nobel în literatură, Eugene O’Neill. Şi-a petrecut copilăria în Spania, Elveţia şi Cuba şi vorbeşte fluent spaniola, franceza şi engleza, potrivit cinemagia.ro.

    Oona a început să joace în filme din 2008 şi, până acum, la 29 de ani, are la activ nici mai mult, nici mai puţin de 13 filme. O performanţă remarcabilă, fiind vorba de doar 8 ani de carieră.

    Aceasta a fost distribuită în filme şi seriale TV, printre care Sherlock şi Game of Thrones, cel mai vizionat serial din istorie, unde a interpretat rolul Talisei Maegyr.

    Se pare că are actoria în sânge, pentru că şi mama ei, Geraldine Chaplin, este actriţă, iar tatăl ei, Patricio Castilla, regizor în Chile. În 2009 a şi jucat, alături de mama sa în horror-ul Imago Mortis.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 11 decembrie 2017

    COVER STORY: “Important e ce laşi în urmă”

    Ionuţ Simion a preluat în 2015 mandatul de country managing partner al PwC România şi a reuşit să crească businessul, în doi ani şi jumătate de mandat, cu 27%.
     

    POLITICĂ: Incursiune în procedura bugetară a Uniunii Europene


    MANAGEMENT: Pariul pe pariuri


    HOBBY DE CEO: “Viaţa mea e un hobby”


    SPECIAL: Poveştile simbol ale milionarilor în Bitcoin


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Promovare turistică a României, marca Ministerul Turismului: Dracula şi filme indiene la Bollywood

    Ministerul Turismului gestionează două programe: „Dezvoltarea produselor turistice”, şi „Marketing şi promovare turistică”.

    Pentru dezvoltarea produselor turistice, bugetul de bază este de 14,7 milioane de lei, la care se vor mai putea adăuga credite de angajament de până la 14,7 milioane de lei. Iar pentru mareketingul şi promovarea turistică bugetul de bază este de 13,7 milioane de lei, la care se vor mai putea adăuga credite de angajament de până la 15,7 milioane de lei, scrie Mediafax.

    Proiectul de buget pentru programul „Marketing şi promovare turistică a României” prevede următoarele măsuri şi acţiuni:
    – Valorificarea şi comunicarea elementelor de diferenţiere a destinaţiei turistice România
    – Punerea în practică a diferenţierii prin declinarea conceptului creativ
    – Trecerea de la abordarea tradiţională/convenţională a turismului la crearea de experienţe multisenzoriale, bazate pe specificitatea, unicitatea şi autenticitatea României ca destinaţie turistică
    – Utilizarea storytelling-ului (construirea şi transmiterea de poveşti), ca model de comunicare
    – Desfăşurarea unei campanii integrate, în anul 2018, pentru repoziţionarea pe piaţa internaţională a turismului
    – O mai bună cunoaştere a profilului turistului şi a preferinţelor de consum prin realizarea anuală de cercetări şi studii de piaţă
    – Furnizarea de informaţii complete atât turiştilor interesaţi, cât şi intermediarilor, prin optimizarea modului de utilizare a instrumentelor mobile, capacitarea Centrelor Naţionale de Informare şi Promovare Turistică şi plasarea de infotouch-uri în punctele de contact cu turiştii
    – Stabilirea de parteneriate cu operatori aerieni şi cu furnizori de echipamente tehnologice
    – Familiarizarea touroperatorilor cu oferta turistică a României
    – Îmbunătăţirea prezenţei pe internet prin dezvoltarea site-ului de promovare turistica wwww.romania.travel, dezvoltarea şi creşterea performanţei portalului de ştiri în domeniul turismului: www.newsturism.ro, creşterea vizibilităţii pe reţelele de socializare, desfăşurarea campaniilor pe bloguri interne şi internaţionale, continuarea campaniei actuale de e-mail marketing prin dezvoltarea permanentă a bazei de date, inclusiv la nivel internaţional
    – Optimizarea modului de utilizare a canalelor de comunicare offline, prin optimizarea prezenţei în cadrul târgurilor de profil interne şi externe
    – Realizarea de campanii integrate, utilizând şi execuţii TV, prin plasarea în seriale TV new age, populare, produse în principal în SUA sau la Bollywood, Coproducţii televizate şi promovare pe televiziuni de nişă
    – Desfăşurarea de campanii publicitare outdoor – formate standard şi inovatoare pe pieţele-ţintă
    – Introducerea materialelor de promovare neconvenţionale
    – Realizarea anuală a unei acţiuni de comunicare adresată românilor, pentru a deveni conştienţi de importanţa turismului în dezvoltarea comunităţilor locale
    – Valorificarea diasporei ca ambasador al turismului prin încurajarea organizării a cât mai multor evenimente oficiale şi informale cu tematică românească de către comunităţile româneşti, eventual cu sprijinul ambasadelor şi reprezentanţelor de turism ale României, cu invitarea unui număr cât mai mare de persoane din actualele ţări de reşedinţă, iniţierea unei campanii dedicate românilor din străinătate (exemplu: „Romania is not about borders. Romania is about spirit”) de sensibilizare şi conştientizare a importanţei pe care membrii diasporei o au, în calitate de purtători şi multiplicatori ai mesajelor pozitive despre ţara noastră; conceperea unei campanii virale dedicate diasporei (exemplu: „Ask me what X – Dracula, Nadia Comăneci etc. – and I have in common?”) care să faciliteze furnizarea de informaţii, online şi offline, cu şi despre România, în comunităţile în care trăiesc români
    – Vizite educaţionale şi de informare pentru reprezentan¬ţi mass-media şi alti vectori de imagine
    – Desfăşurarea campaniilor de asociere de imagine prin valorificarea de produse româneşti care să devină simboluri la nivel naţional, dezvoltarea programului Brand Ambasadorii Turismului Românesc, personalităţi recunoscute la nivel internaţional, care pot promova destinaţii turistice şi forme de turism, prin intermediul povestirii experienţelor proprii, legate de „locurile” din România
    – Promovarea României în asociere cu simbolurile sale autentice – portul popular, legendele şi simbolurile specifice regiunii/zonei – în cadrul evenimentelor pe care Ministerul Turismului le organizează sau la care este partener
    – Continuarea asocierii cu obiective turistice din România (Castelul Bran, Castelul Peleş, Castelul Huniazilor, Cetatea Medievală Sighişoara, Cetatea Alba Carolina, Delta Dunării, mocăniţa, Salina Turda şi altele)
    – Continuarea asocierii cu sportivi români, prin promovarea şi încurajarea sporturilor individuale şi de echipă
    – Promovarea României prin fixarea unor teme anuale de comunicare şi focusarea pe evenimente şi produse peste nivelul mediu (aniversări, competiţii naţionale şi internaţionale, evenimente unice)
    – Iniţierea unui sistem de Customer Relationship Marketing (CRM).

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 4 decembrie 2017

    COVER STORY:  Se află la vârful unora dintre cele mai mari companii din economie de mai bine de un deceniu. Au trecut atât prin perioadele de creştere economică, cât şi prin anii de criză, au făcut restructurări sau, din contră, au demonstrat că pot crea sute de noi locuri de muncă. În contextul în care, în medie, mandatul unui CEO în România are o durată de 3 ani, există o serie de manageri de top care au rezistat în funcţie mult mai mult. Care sunt factorii care determină longevitatea unui CEO?


    TRANZACŢIE: Vânzarea Bancpost către Banca Transilvania


    ANALIZĂ: Piaţa cărţilor învie de două ori pe an


    LIFESTYLE: Un butic pentru luxul din locuinţe


    SPECIAL: Cum socialismul şi comunismul incubează în inima capitalismului


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cel mai bun film al anului, ales de către economiştii din domeniul economiei comportamentale

    Anul acesta, economia comportamentală a intrat în vizorul majorităţii după ce premiul Nobel pentru Economie i-a fost înmânat în acest an economistului american Richard Thaler, profesor al Universităţii Chicago, pentru contribuţia acestuia în domeniul economiei comportamentale, respectiv aplicarea mecanismelor psihologice în economice.

    Această ramură a ştiinţelor economice, care îşi poate avea originea chiar în lucrarea “The Theory of Moral Sentiments”, scrisă de către celebrul economist scoţian Adam Smith în 1759, a început în ultimii 30 de ani să câştige teren în faţa curentului raţionalist.

    Teoria ghiontului (Nudge Theory) reprezintă una dintre cele mai importante contribuţii ale lui Thaler, prin care acesta scoate în evidenţă importanţa arhitecturii alegerii, pentru care a şi fost criticat de către o parte a zonei politice de dreapta (susţinători tradiţionali ai Şcolii Chicago), fiind definită ca o teorie paternalistă.

    Să revenim la filme şi la pelicula considerată ca fiind cea mai bună de anul acesta: Marjorie Prime, un film SF care explorează relaţia lui Marjorie, o femeie de 85 de ani, cu o întruchipare a soţului ei decedat, Walter. Soţul reapare în viaţa ei sub forma de hologramă şi acesta funcţionează datorită inteligenţei artificiale şi amintirilor lui Marjorie care-l fac pe Walter să pară real.

    “Este iubirea pe care ţi-o aminteşti la fel ca cea reală? Ce ne aducem aminte şi ce omitem din trecutul relaţiei?” sunt câteva dintre întrebările pe care filmul le propune spectatorilor. În rolurile principale joacă Lois Smith (Marjorie) şi Jon Hamm (Walter) şi filmul este regizat de Michael Almereyda (Experimenter (2015), Hamlet (2000) etc). Filmul este bazat pe o piesă de teatru scrisă de Jordan Harrison.

    Cel mai bun regizor, în opinia economiştilor, a fost Iram Haq cu filmul “What Will People Say”. Cel mai bun scenariu este al filmului “A Dogs Purpose”, iar cel mai bun actor a fost desemnat ca fiind Colin Farrell (The Beguiled) şi cea mai bună actriţă, Gal Gadot pentru “Wonder Woman”.
     

  • A apărut primul trailer al celui mai aşteptat film al anului 2018 – VIDEO

    În trailer îi vedem pe Thor, Spiderman, Iron Man, Black Panther, Doctor Strange şi toţi eroii Marvel infruntându-l pe Thanos.

    Filmul este regizat de fraţii Joe şi Anthony Russo, cei care au regizat unul dintre cele mai apreciate filme din universul Marvel, “Captain America: The Winter Soldier”.

  • Studiourile Marvel au rămas fără idei

    Spun compromis pentru că Thor: Ragnarok încearcă să-şi acopere lipsurile cu o supradoză de umor, dar asta nu e ceva chiar atât de simplu de făcut. Toate filmele produse de Marvel sunt pe alocuri amuzante, pentru că altfel şi-ar pierde jumătate din spectatori, dar ultima parte a trilogiei Thor pare gândită mai degrabă ca o succesiune de glume. Suspansul lipseşte cu desăvârşire – nu că Universul Marvel ar excela la acest capitol – iar faptul că ştii ce urmează să se întâmple în majoritatea scenelor nu ajută deloc. Era însă de aşteptat ca regizorul să abordeze un stil bazat pe comedie, având în vedere că el a intrat în atenţia publicului cu What We Do in the Shadows – o parodie la adresa filmelor cu vampiri.

    Taika Waititi nu este doar regizorul filmului, el joacă şi rolul unui nou personaj CGI din Universul Cinematografic Marvel, pe nume Korg. De altfel, Waititi este cunoscut pentru faptul că are şi roluri în filmele pe care le regizează.

    Un punct pe care Taika Waititi a mizat prea mult, din punctul meu de vedere, e relaţia dintre Thor şi fratele său vitreg, Loki. E o temă care se repetă în toate cele trei părţi şi reprezintă şi baza scenariului din Avengers. N-aş avea neapărat ceva împotriva explorării relaţiei dintre cei doi, dar lucrurile încep şi se termină de fiecare dată la fel. Loki îl trădează pe Thor, Thor se ceartă cu Loki, Loki îl salvează pe Thor, Thor şi Loki se împacă. Cei de la Marvel ar putea să găsească şi un alt fir narativ.

    Reprezentarea lui Hulk este total diferită de cele anterioare. Alter ego-ul lui Bruce Banner nu mai e doar un monstru verde care urlă şi se caţără pe clădiri: în Ragnarok el vorbeşte, face glume şi flirtează cu femei. Nu a fost cea mai bună idee. Ca un fapt interesant, trebuie să ştiţi că Hela, interpretată impecabil de Cate Blanchett, este primul personaj negativ feminin din filmele Studiourilor Marvel.

    Dar dincolo de interpretări, scenariu, glume mai mult sau mai puţin reuşite şi predictabilitate, marea problemă a filmului e că foarte multe scene par improvizate. Sunt câteva dialoguri în care aş fi putut să jur că actorii şi-au uitat replicile, iar asta nu e ceva ce vezi prea des în producţiile Marvel.

    Nu are rost să ne întrebăm dacă Thor: Ragnarok va avea sau nu succes la box-office, pentru că orice film care poartă însemnele Marvel Studios are deja câteva sute de milioane de dolari garantate. E poate şi motivul pentru care cei de acolo au început să o lase mai uşor cu ideile creative. E doar o părere, sigur, dar aş paria că mulţi spectatori îşi doresc o nouă ”colecţie“ de eroi scoşi de la naftalină.

    În concluzie, Thor: Ragnarok e un film pentru fani, dar nu e genul de film care să aducă noi fani. Am râs la film, recunosc că m-am distrat, dar n-am ieşit cu nerăbdarea de a vedea următorul film produs de Marvel.

    NOTA: 6,5/10

     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 27 noiembrie 2017

    COVER STORY:  2017 a fost un an bun pentru industria vinului, mărcile se întăresc de la an la an, dar există şi o întreagă paletă de minusuri – de la lipsa studiilor amănunţite şi până la nevoia acută a unei strategii de promovare a vinurilor rom~neşti. cum se diferenţiază un vin de horeca faţă de unul de retail? la ce se uită un client când vine vorba de o achiziţie: la preţ, brand, etichetă, soi? cât de mult contează eticheta ”made in romania“? câte crame îşi deschid porţile pentru turişti? cu ce tipuri de mâncăruri se asociază diferite feluri de vin? 

     

    CATALOG: Clasamentul valorilor, la a 12-a ediţie

     


    RETAIL: Sprint pe piaţa arcticolelor sportive

     


    COMERŢ: Cumpărăturile online, din ce în ce mai populare

     


    ANTREPRENORIAT: Puterea simbolurilor


    SPECIAL: Jaf şi crimă în Paradis

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Povestea bărbatului cu origini româneşti care a şocat lumea dezvăluind secretele băncilor elveţiene

    A decis să dezvăluie ceea ce ştia autorităţilor, sperând că asta îi va aduce imunitate şi va ajuta la dispariţia aşa-numitului „secret bancar elveţian”; nu a fost însă aşa, pentru că Birkenfeld a ajuns să fie singurul trimis la puşcărie la capătul unui proces care viza fraude de miliarde de dolari. Şi pentru că povestea sa pare ruptă din filme, Bradley Birkenfeld – care lansează zilele acestea cartea „Bancherul diavolului – Cum am distrus secretul bancar elveţian” – vrea ca următorul lui proiect să aducă istoria sa pe marile ecrane.

    „Bunicul meu s-a născut în România, motiv pentru care am călătorit aici des în ultimii 20 de ani”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Este şi motivul pentru care vreau să fac ceva pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor şi pentru a le da speranţă pentru viitor. E nevoie să existe legi pentru denunţători, iar cetăţenii şi politicienii deopotrivă trebuie să susţină această schimbare.” Bancherul american, ajuns în lumina reflectoarelor după ce a denunţat practici ilegale din interiorul băncii elveţiene UBS, este prezent în România pentru lansarea cărţii sale, „Bancherul diavolului: Cum am distrus secretul bancar elveţian”.

    Crede că denunţarea lui a fost esenţială în terminarea secretomaniei generate de băncile elveţiene, spunând că fără declaraţiile sale acest sistem greşit ar exista şi astăzi. „Ca un rezultat direct al acţiunilor mele, numeroşi denunţători din lumea întreagă m-au contactat şi am lucrat alături de ei, ajutându-i să aleagă direcţia corectă în ceea ce priveşte sfaturi juridice, declaraţii în presă şi o planificare generală a întregului proces.”

    Cum a fost pus la pământ secretul bancar elveţian

    Birkenfeld are o diplomă de licenţă în ştiinţe economice de la Norwich University şi un master internaţional în administrarea afacerilor la American Graduate School of Business din Elveţia. El şi-a început cariera de bancher la State Street Global Advisors în Boston, Massachusetts, făcând mai întâi practică şi angajându-se ulterior cu normă întreagă în anul 1988. State Street Global Advisors era o instituţie bancară specializată în servicii pentru fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurări şi organizaţii neguvernamentale. „Am fost martor la activităţi ilegale desfăşurate de directori ai instituţiei, iar asta mi s-a părut în totală contradicţie cu etica mea profesională, ca să nu mai vorbesc de responsabilitatea faţă de clienţi şi colegi”, spune Birkenfeld.

    A părăsit instituţia şi a fost repede angajat de către Credit Suisse şi apoi de către Barclay’s, unele dintre cele mai puternice instituţii financiare ale lumii. Povestea sa a luat însă o turnură neaşteptată în anul 2001, atunci când a preluat o poziţie de bancher privat la UBS, cea mai mare bancă elveţiană care operează la nivel internaţional. În Elveţia, instituţia activează pe segmentele retail, corporate, instituţional, managementul averilor, gestionarea activelor şi investiţii. UBS Elveţia deţine o poziţie de lider în toate cele cinci segmente de business, are o reţea cu circa 300 de sucursale şi 4.700 de angajaţi, iar la serviciile sale apelează una din trei persoane din Elveţia cu o situaţie financiară de nivel înalt şi aproximativ jumătate dintre toate companiile elveţiene.

    În calitate de director al UBS, având clienţi cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca lui Birkenfeld presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunităţi de afaceri. Acest lucru nu era ceva neapărat corect din punct de vedere etic, pentru că în mod normal clienţii sunt cei care trebuie să caute serviciile băncii, şi nu invers. Birkenfeld povesteşte că UBS a făcut acelaşi lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud şi Canada. Pentru a-şi înlesni procesul de prospectare a pieţei în diverse ţări, banca a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă sau expoziţii de maşini clasice. „Am respectat întotdeauna legile elveţiene şi în special secretul bancar elveţian, dar atunci când lucrezi suficient de mult timp la aceste instituţii uriaşe, începi să înţelegi că principalul obiectiv este realizarea unui profit cât mai mare”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Au fost foarte multe exemple de comportament nepotrivit sau acte ilegale comise de directorii cu vechime.”

    Misiunea bancherilor era cât se poate de clară: ei trebuia să folosească evenimentele în cauză pentru a aduce noi clienţi, lucru considerat de Birkenfeld ca o „stârnire” a evaziunii fiscale. El spune că existau şi alte semne că ceva nu era chiar în regulă, aşa cum ar fi documente care îi învăţau cum să folosească laptopuri criptate. El nu a dat însă prea multă importanţă acestor lucruri până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucra la UBS. 

    Semnalul de alarmă a fost dat de un coleg care i-a adus un document UBS de trei pagini ce contrazicea tot ceea ce făcuse până atunci, notând în mod explicit că nu ar trebui să caute şi să facă oferte unor potenţiali clienţi din alte ţări. Practic, documentul îl transforma pe Birkenfeld şi alţi colegi ai săi în ţapi ispăşitori pentru practicile de la UBS.

    Cu alte cuvinte, dacă autorităţile i-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal în acest sens, UBS se putea scuza pur şi simplu spunând că regulamentul interzice o astfel de abordare.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 20 noiembrie 2017

    COVER STORY: Povestea lui Bradley Birkenfeld pare ruptă din filme: a lucrat timp de mai mulţi ani ca bancher, învăţând şi înţelegând practicile instituţiilor financiare, iar la un moment dat a înţeles că multe dintre lucrurile pe care le văzuse nu erau ceea ce păreau a fi.


    AVIAŢIE: Cu aripi noi


    TEHNOLOGIE: Schimbare de filosofie în securitatea cibernetică


    TURISM: 5 ani pentru 50 de milioane


    SPECIAL: Cele mai întunecate secrete ale industriei auto germane


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.