BusinessMagazin

Tag: export

  • Centrul comercial care iţi ia 400 de zile dacă vrei să il vizitezi pe jos

    Futian Market sau Yiwu International Trade City este cel mai mare centru comercial din lume. Se întinde pe 4 milioane de metri pătraţi, cu peste 70.000 de standuri comerciale, şi pe care Naţiunile Unite, Banca Mondială şi Morgan Stanley l-au numit, încă din 2005, cel mai mare angro din lume pentru bunuri de consum.

    „Nu există produs care să nu fie la Futian Market, la fel cum nu există producător chinez, de la cei mai mărunţi până la cei mai mari, şi nici multinaţională importantă care să nu aibă un reprezentant acolo”, spune Claudiu Ciobanu, proprietar Bizz2China. Ciobanu, care locuieşte din 2006 în Yuwi şi care îşi conduce de acolo afacerea, spune că pentru a vizita pe jos tot centrul comercial ai nevoie cam de 400 de zile, de aceea este foarte important ca doritorii de produse din Futian Market să fie îndrumaţi către sectorul care îi interesează.

    Centrul comercial a fost înfiinţat în 1982 în oraşul Yiwu din China şi avea 700 de standuri. Yiwu International Trade City este împărţit în cinci districte, unde oricine poate găsi orice, de la flori şi umbrele până la pantofi şi piese de schimb. Nu mai puţin de 400.000 de tipuri de produse sunt expuse în fiecare zi, iar 65% dintre ele sunt exportate peste tot în lume. Districtele au fost deschise treptat, de-a lungul anilor, primul fiind deschis în 2002, iar ultimul în 2011.

  • De ce acest bărbat primeşte 4000 de dolari că să felieze o şuncă?

    Florencio Sanchidrián este ambasadorul jamonului iberico în lume. Îl promovează la nivel mondial şi este un maestru când vine vorba de tăiat şi feliat una dintre cele mai apreciate cărnuri, relatează gustarte.ro.

    În Spania, jobul său se numeşte cortador de jamone. Tăierea şi felierea jamonului este o profesie extrem de respectată, asta pentru că spaniolii sunt foarte mândri de acest produs, unul cheie când vine vorba de export.

    Florencio Sanchidrián este faimos în toată lumea. A feliat şi apoi aranjat platouri cu iberico pentru unii dintre cei mai importanţi lideri ai planetei, între care Barack Obama, premierii Italiei sau Marii Britanii sau regele Spaniei. Iar pentru asta primeşte 4.000 de dolari, notează finedininglovers.com.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Prima săgeată a Abenomics: de ce nu funcţionează?

    De la lansarea Abenomics (nume care reuneşte măsurile economice promovate de premierul Japoniei, Shinzo Abe şi care se bazează pe ”trei săgeţi”: stimuli fiscali, relaxare monetară şi reforme structurale n.red) la începutul lui 2013, Banca Japoniei (BJ) a diminuat agresiv politica monetară, cunoscută în mod obişnuit ca „prima săgeată a Abenomics”, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei de asigurări de credit Coface. Această măsură a inclus introducerea „Relaxării monetare cantitative şi calitative (RMCC)” în Aprilie 2013, modificarea „RMCC cu o rată negativă a dobânzilor” în Ianuarie 2016 şi cel mai recent anunţ, „Relaxare monetară cantitativă şi calitativă cu control asupra curbei de randament”, în Septembrie 2016. La doar 3,5 ani de la lansare, impactul primei săgeţi a devenit mai puţin eficace, mai ales asupra exportului şi a Yenului Japonez.

    De ce deprecierea yenului, care a apărut în timpul succesului timpuriu al primei săgeţi, nu a mărit volumul exporturilor de mărfuri în Japonia ?

    Impactul deprecierii yenului asupra exporturilor poate fi explicat de către puterile externe ale creşterii mondiale economice subpare, care au început să cântărească în activităţile de tranzacţionare de mărfuri la nivel global, incluzând exporturile Japoniei. Un motiv este comportamentul de „stabilire a preţurilor în piaţă” ale exportatorilor japonezi. Aceştia menţin preţurile la echivalentul în valută costurilor de pe piaţa internă – în ciuda nivelului yenului. Acest lucru limitează stimularea cererii pentru export, în Japonia.

    Ce industrii ar putea fi afectate cel mai mult când preţul yenului fluctuează?

    Din cauza acestui comportament de stabilire a preţurilor la piaţă, creşterea profiturilor operaţionale ale producătorilor japonezi imită fluctuaţiile yenului. Stimulul monetar agresiv al BJ ar fi trebuit să îi bucure pe producătorii japonezi. Un alt factor important ce determină un impact al fluctuaţiilor yenului asupra profitabilităţii producătorilor japonezi  poate fi ponderea încasărilor în valută ale exporturilor. Industriile cu un grad mai mic de diferenţiere a produsului exportat, rezultând într-o pondere mai mică a încasărilor în yeni, sunt mai sensibile la fluctuaţiile yenului. Jucătorii acestor industrii sunt prin urmare mult mai vulnerabili în perioadele de consolidare ale yenului, dar se bucură de o creştere a profitabilităţii pe durata slăbirii yenului.

    Combinând aceste evaluări teoretice şi empirice, industriile textilelor şi chimice sunt mai vulnerabile în perioadele de consolidare ale yenului, în timp ce industria generală a maşinăriilor este mai puţin afectată.

    Politica monetară expansionistă pare să piardă viteză. Ce se va întâmpla în continuare?

    În teorie, o creştere a masei monetare, pe fondul politicii monetare expansioniste, ar trebui să ducă la deprecierea monedei. Cu toate acestea, în contextul turbulenţelor de pe pieţe în 2016, statutul de siguranţă a yenului japonez a rămas la un nivel puternic, în ciuda politicii monetare expansioniste a ţării.

    „Ultimele cifre sugerează că Japonia ar putea, încă o dată, să fie într-o capcană a lichidităţii. Ceea ce este şi mai alarmant este că au fost puţine semne de avertizare ale riscului deflaţiei. Cu puţin spaţiu pentru politica monetară sau fiscală, guvernul japonez are nevoie să efectueze dereglementări îndrăzneţe şi reforme structurale pentru a stimula productivitatea şi creşterea salariilor. În caz contrar, situaţia Japoniei de creştere lentă şi deflaţie s-ar putea prelungi”, spune Jackit Wong, economist Coface Asia-Pacific.

     

  • Povestea antreprenorului din spatele îngheţatei Alpin 57 Lux

    “Am început la nivel micro, alături de soţia mea, iar astăzi am ajuns la peste 500 de angajaţi“. Ioan Istrate, fondatorul Alpin 57 Lux din Sebeş (judeţul Alba), a vândut anul acesta o parte din business către grupul letonian Food Union, care va susţine investiţiile companiei şi ieşirea acesteia la export.

    Ioan Istrate, antreprenorul care a pus pe picioare producătorul de îngheţată Alpin 57 Lux, a construit de la zero unul dintre cei mai mari jucători din domeniu, primii bani făcându-i din distribuţie. Acum, Alpin 57 Lux a ajuns la afaceri de peste 20 de milioane de euro anual şi produce 100 de tone de îngheţată care ajunge pe rafturi ale magazinelor din întreag ţară.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

     

  • Revelaţia antreprenorului de 37 de ani care exportă jumătate din brânzeturile produse într-o fabrică din Alba

    Şeful fabricii de lactate Unilact are 37 de ani, iar în momentul în care au fost puse bazele Unilact era licean; spune că niciodată tatăl său, fondatorul Unilact, nu i-a spus că se aşteaptă să se implice în afacere. Aşa că tânărul, căruia îi plăcea de mic să meşterească („Şi acum îmi place, dar nu mai am timp“), a dat admitere la Politehnică, la Cluj, şi a intrat printre primii, gândindu-se că i se potriveşte domeniul. Când era student în anul III au apărut reţelele „de cămin“, jocurile în reţea, cu grafică bună, iar pe colegii săi nu-i mai dezlipea nimeni de calculator; „mie asta nu mi-a plăcut. Nu puteam să stau toată ziua la calculator. Nu eram chiar aşa de pasionat“. Spune că a mai mers la facultate în anii IV şi V doar pentru a termina o treabă începută, iar la terminarea studiilor a început o afacere cu scări de interior; lucra cu constructori, arhitecţi şi câţiva tâmplari.

    „Câştigam bani frumoşi, am prins perioada de boom în construcţii, dar am încheiat în 2008, când nu numai că nu mai plătea nimeni pentru scări de interior, dar nu puteau să-şi termine casele.“ Aşa că s-a concentrat doar pe fabrica de brânză, a cărei activitate o coordona din 2003, când tatăl său l-a rugat să se ocupe de construcţie. „Am preluat eu proiectul de construcţie, cu fonduri SAPARD, al doilea din regiunea Centru-Nord; erau unii pionierii pionierilor, cu o livadă de pomi în Mureş. Nu ştia nimeni nimic, nici legislaţie, nu aveau răspunsuri la nicio întrebare – pentru orice era nevoie să sune la Bucureşti.“ La terminarea fabricii, tatăl său i-a propus să se ocupe în continuare de activitatea acesteia şi a acceptat. Fabrica produce brânzeturi într-o localitate rurală din Alba, iar afacerea s-a dezvoltat de la an la an şi a ajuns în 2015 la vânzări de 14 milioane de lei şi profit de 1,8 milioane de lei, 60 de angajaţi şi jumătate din vânzări peste hotare. În 2015, Unilact a raportat şi o creştere cu 87% a exporturilor comparativ cu anul anterior. Astfel, dacă în 2014 vânzările de peste hotare s-au situat la 3,2 milioane de lei şi 255 tone, în 2015 acestea au ajuns la peste 6 milioane de lei şi 465 tone de produse. În acest moment, Unilact comercializează pe piaţa locală şi externă, sub brandurile Pachet de Acasă şi De la Ferma.

    „În zece ani aş vrea să vad afacerea noastră în forma ei finală, gata, aşa cum doar visez acum. Aş vrea să merg la fermă şi să văd totul perfect funcţional, oameni care fac lucrurile bine fără să se străduiască, din instinct. Bineînţeles că aş vrea să fie profitabilă şi peste zece ani, dar aş vrea să păstrăm dimensiuni relativ reduse ale afacerii. Mi-ar plăcea ca afacerea noastră să treacă la următoarea generaţie profitabilă, simplă şi frumoasă.“

  • Acesta este adevărul despre România pe care niciun Guvern nu vrea să îl spună. Documentele tocmai au fost publicate

    Este una dintre cele mai „sensibile” informaţii despre România, iar Guvernele din ultimii 26 au evitat să vorbească despre acest lucru. Documentele au fost însă publicate, iar informaţiile au fost preluate de cele mai mari ziare din lume.

    O anchetă realizată de jurnaliştii de investigaţii prezintă documente care până acum nu au mai fost făcute publice, iar datele nu au fost negate de Guvernul României care a preferat să dea o replică seacă prin intermediul Ministerului de Externe.

    Află aici care este adevărul despre România pe care niciun Guvern nu vrea să îl spună. Documentele tocmai au fost publicate

  • Cine este singura femeie de care ascultă Vladimir Putin

    Prima întâlnire a Elvirei Nabiullina cu capitalismul a avut loc în timpul studiilor universitare, când s-a înscris la un curs numit „teoria critică a economiei occidentale”. Un început neobişnuit pentru un bancher central. Dezvoltarea economiei rusiei a avut de suferit din cauza corupţiei, a sancţiunilor impuse de occident, dar şi din cauza preţului scăzut al petrolului, principalul export al ţării. Raportul Transparency International din 2015 privind nivelul corupţiei plasează Rusia pe locul 119 din 174 de ţări, alături de Sierra Leone, Azerbaidjan şi Guyana, mult mai jos de locul 82 ocupat în 2000, anul de început al regimului Putin la Moscova.

    Cu toate acestea banca centrală a Rusiei este un model de competenţă şi politică tehnocrată. Iar din momentul când Nabiullina a devenit guvernatoare în 2013, banca centrală a ţinut economia Rusiei pe linia de plutire, scrie The Economist.

    Elvira Nabiullina s-a născut pe 29 octombrie 1963 în Ufa, capitala Republicii Barcortostan, iar tatăl ei a fost şofer şi mama sa a lucrat într-o fabrică. Nabiullina este căsătorită cu Yaroslav Kuzminov, rectorul Şcolii Superioare de Economie din Moscova, este pasionată de poezie, iar autorii săi preferaţi sunt Anna Akhmetova şi Paul Verlaine. Cei care o cunosc o descriu drept „dură, precisă şi exigentă“, potrivit The Moscow Times.

    Din 1991 până în 1994 ea a lucrat în cadrul Uniunii Ruse a Industriaşilor şi Antreprenorilor. Apoi a lucrat în cadrul Ministerului Economiei până în 1998.

    Când este vorba de economie, Vladimir Putin „nu are idei foarte clare”, susţine Evgheni Iaşin, un fost ministru al economiei. Drept urmare Putin a încredinţat politica economică unui cadru de profesionişti, cum ar fi Elvira Nabiullina, care a devenit ministru adjunct al economiei în 2000 şi ministru deplin în 2007, iar în 2013 a fost numită la conducerea băncii centrale din Rusia.

    Criza din 2008-2009, când preţul petrolului s-a prăbuşit şi economia globală a stagnat, a dezvăluit faptul că economia rusească era dependentă de fondurile de investiţii şi de investitorii din retail. Rusia a înregistrat ieşiri de capital de miliarde de dolari, banca centrală a încercat să stabilizeze rubla şi a pierdut peste 200 miliarde de dolari de rezerve valutare în doar câteva luni. În 2009 PIB-ul Rusiei s-a redus cu 8%. Acest lucru a determinat Rusia să adopte reforme.

    În primul rând, şi-a diversificat sursele de finanţare. În 2013, autorităţile de reglementare au făcut posibil ca Euroclear şi Clearstream, sisteme de cliring, să facă tranzacţii cu obligaţiuni ruseşti. Acest lucru a contribuit la atragerea investitorilor străini, cărora le place să cumpere active atunci când sunt ieftine, spune Jan Dehn de Ashmore, manager de fond.
    Tot în timpul mandatului Elvirei Nabiullina investiţie pe piaţa internă au crescut. Goldman Sachs crede că activele fondurilor de pensii locale, care sunt reglementate de banca centrală, vor creşte de la aproximativ 60 miliarde, cât sunt în prezent, la aproximativ 200 de miliarde de dolari în 2020.

    Potrivit lui Dehn, diversificarea finanţării a redus nevoia de capital a economiei. Raportat la dimensiunea acesteia, capitalul din sectorul privat în 2014-2015 a fost mai mic decât în 2008-2009. Iar anul trecut PIB-ul a scăzut cu 4%, mai puţin decât pe timpul crizei, deşi preţul petrolului a scăzut şi mai mult.

    A doua mare schimbare adusă de Elvira Nabiullina se referă la rezervele valutare. Acestea au crescut de la 140 miliarde de dolari la peste 500 miliarde de dolari în perioada de boom a preţului petrolului. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care Rusia a fost în măsură să adopte o politică antioccidentală, deoarece nu avea nevoie să apeleze la FMI pentru un plan de salvare, aşa cum a făcut în timpul crizei din 1998. Poate acest lucru nu este un avantaj, dar îi va oferi Elvirei Nabiullina spaţiu de manevră, potrivit The Economist. De-a lungul anilor, acest specialist în finanţe a dobândit autoritate, dar şi dreptul la o linie directă cu şeful statului. Nabiullina, subliniază Bloomberg, nu ezită să spună lucrurilor pe nume sau să-şi impună punctul de vedere.

    De asemenea, surse apropiate şefului băncii centrale spun că anul trecut, când majoritatea consilierilor de la Kremlin îi recomandau preşedintelui Putin să instituie controlul asupra fluxurilor de capital, Nabiullina s-a opus categoric, insistând că rubla trebuie lăsată să „plutească liber“. Puţin a ascultat-o. Sprijinirea rublei ar fi fost o mişcare populistă, pentru că puterea de cumpărare a rusului obişnuit nu ar fi fost afectată, însă ar fi consumat din nou rezervele valutare ale ţări. În schimb, banca centrală a trimis dolarii băncilor afectate de sancţiuni şi companiilor energetice pentru a le ajuta să plătească datoriile externe. De asemenea, rezervele au fost folosite pentru finanţarea deficitului bugetar. Pe măsură ce preţul a revenit, şi banca centrală a început să readucă rezervele de valută la nivelul de 500 miliarde de dolari, din nou.

     

  • Cine este singura femeie de care ascultă Vladimir Putin

    Prima întâlnire a Elvirei Nabiullina cu capitalismul a avut loc în timpul studiilor universitare, când s-a înscris la un curs numit „teoria critică a economiei occidentale”. Un început neobişnuit pentru un bancher central. Dezvoltarea economiei rusiei a avut de suferit din cauza corupţiei, a sancţiunilor impuse de occident, dar şi din cauza preţului scăzut al petrolului, principalul export al ţării. Raportul Transparency International din 2015 privind nivelul corupţiei plasează Rusia pe locul 119 din 174 de ţări, alături de Sierra Leone, Azerbaidjan şi Guyana, mult mai jos de locul 82 ocupat în 2000, anul de început al regimului Putin la Moscova.

    Cu toate acestea banca centrală a Rusiei este un model de competenţă şi politică tehnocrată. Iar din momentul când Nabiullina a devenit guvernatoare în 2013, banca centrală a ţinut economia Rusiei pe linia de plutire, scrie The Economist.

    Elvira Nabiullina s-a născut pe 29 octombrie 1963 în Ufa, capitala Republicii Barcortostan, iar tatăl ei a fost şofer şi mama sa a lucrat într-o fabrică. Nabiullina este căsătorită cu Yaroslav Kuzminov, rectorul Şcolii Superioare de Economie din Moscova, este pasionată de poezie, iar autorii săi preferaţi sunt Anna Akhmetova şi Paul Verlaine. Cei care o cunosc o descriu drept „dură, precisă şi exigentă“, potrivit The Moscow Times.

    Din 1991 până în 1994 ea a lucrat în cadrul Uniunii Ruse a Industriaşilor şi Antreprenorilor. Apoi a lucrat în cadrul Ministerului Economiei până în 1998.

    Când este vorba de economie, Vladimir Putin „nu are idei foarte clare”, susţine Evgheni Iaşin, un fost ministru al economiei. Drept urmare Putin a încredinţat politica economică unui cadru de profesionişti, cum ar fi Elvira Nabiullina, care a devenit ministru adjunct al economiei în 2000 şi ministru deplin în 2007, iar în 2013 a fost numită la conducerea băncii centrale din Rusia.

    Criza din 2008-2009, când preţul petrolului s-a prăbuşit şi economia globală a stagnat, a dezvăluit faptul că economia rusească era dependentă de fondurile de investiţii şi de investitorii din retail. Rusia a înregistrat ieşiri de capital de miliarde de dolari, banca centrală a încercat să stabilizeze rubla şi a pierdut peste 200 miliarde de dolari de rezerve valutare în doar câteva luni. În 2009 PIB-ul Rusiei s-a redus cu 8%. Acest lucru a determinat Rusia să adopte reforme.

    În primul rând, şi-a diversificat sursele de finanţare. În 2013, autorităţile de reglementare au făcut posibil ca Euroclear şi Clearstream, sisteme de cliring, să facă tranzacţii cu obligaţiuni ruseşti. Acest lucru a contribuit la atragerea investitorilor străini, cărora le place să cumpere active atunci când sunt ieftine, spune Jan Dehn de Ashmore, manager de fond.
    Tot în timpul mandatului Elvirei Nabiullina investiţie pe piaţa internă au crescut. Goldman Sachs crede că activele fondurilor de pensii locale, care sunt reglementate de banca centrală, vor creşte de la aproximativ 60 miliarde, cât sunt în prezent, la aproximativ 200 de miliarde de dolari în 2020.

    Potrivit lui Dehn, diversificarea finanţării a redus nevoia de capital a economiei. Raportat la dimensiunea acesteia, capitalul din sectorul privat în 2014-2015 a fost mai mic decât în 2008-2009. Iar anul trecut PIB-ul a scăzut cu 4%, mai puţin decât pe timpul crizei, deşi preţul petrolului a scăzut şi mai mult.

    A doua mare schimbare adusă de Elvira Nabiullina se referă la rezervele valutare. Acestea au crescut de la 140 miliarde de dolari la peste 500 miliarde de dolari în perioada de boom a preţului petrolului. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care Rusia a fost în măsură să adopte o politică antioccidentală, deoarece nu avea nevoie să apeleze la FMI pentru un plan de salvare, aşa cum a făcut în timpul crizei din 1998. Poate acest lucru nu este un avantaj, dar îi va oferi Elvirei Nabiullina spaţiu de manevră, potrivit The Economist. De-a lungul anilor, acest specialist în finanţe a dobândit autoritate, dar şi dreptul la o linie directă cu şeful statului. Nabiullina, subliniază Bloomberg, nu ezită să spună lucrurilor pe nume sau să-şi impună punctul de vedere.

    De asemenea, surse apropiate şefului băncii centrale spun că anul trecut, când majoritatea consilierilor de la Kremlin îi recomandau preşedintelui Putin să instituie controlul asupra fluxurilor de capital, Nabiullina s-a opus categoric, insistând că rubla trebuie lăsată să „plutească liber“. Puţin a ascultat-o. Sprijinirea rublei ar fi fost o mişcare populistă, pentru că puterea de cumpărare a rusului obişnuit nu ar fi fost afectată, însă ar fi consumat din nou rezervele valutare ale ţări. În schimb, banca centrală a trimis dolarii băncilor afectate de sancţiuni şi companiilor energetice pentru a le ajuta să plătească datoriile externe. De asemenea, rezervele au fost folosite pentru finanţarea deficitului bugetar. Pe măsură ce preţul a revenit, şi banca centrală a început să readucă rezervele de valută la nivelul de 500 miliarde de dolari, din nou.

     

  • Trei timişoreni au lansat ”Evianul de România”. Contine aur, iar 80% din producţie merge la export, inclusiv în China

    Trei oameni de afaceri din Timişoara au deschis o fabrică de apă de lux destinată exportului şi hotelurilor şi restaurantelor româneşti. Aflată în localitatea Ocna de Fier din judeţul Caraş-Severin, fabrica reprezintă obiectul unei investiţii de cinci milioane de euro. Aceasta a început să producă în luna iunie marca Aur’A şi are o capacitate de 2 milioane de sticle pe lună, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Aproximativ 80% din producţie este destinată exportului, iar compania a încheiat până în prezent contracte de distribuţie pentru Germania, Cehia, Slovacia, Belgia, Austria, dar şi pentru mai multe ţări din Asia, printre care şi China. În România, apa va ajunge la distribuitori din zona HoReCa.

    Aur’a Mineral Water, compania care deţine fabrica, are trei acţionari – Horaţiu Rada, Eleodor Coptil şi Mihai Petrăchioiu. Horaţiu Rada a intrat în afaceri în anul 1997, când a înfiinţat firma Cons Electrificarea Instal, cu domeniu de activitate în construcţiile civile, care a trecut ulterior şi la realizarea branşamentelor şi a construcţiilor de reţele electrice. Alături de partenerul şi asociatul Eleodor Coptil au extins domeniul serviciilor şi au trecut şi la lucrări de infrastructură, suprastructură şi hidroizolaţii. Cons Electrificarea Instal are o cifra de afaceri anuală de 5 -7 milioane de euro. Horaţiu Rada a fost în 2006 preşedinte al Federaţiei Patronale din Energie, iar în 2004 a înfiinţat Asociaţia Patronală din domeniul energetic din zona de vest – Energobanat. Mihai Petrăchioiu are afaceri în domeniu turistic, în cel al serviciilor medicale şi de producţie a lifturilor, iar de aproape 20 de ani este manager regional la Rio Bucovina.

    Cei trei oameni de afaceri au hotărât să investească în acest domeniu când Horaţiu Rada a primit o ofertă pentru cumpărarea unei fabrici de apă, dar a constatat că tehnologia de producţie şi condiţiile de îmbuteliere erau desprinse, parcă, din Evul Mediu, iar preţul cerut era mult prea mare. “Din toată această poveste a rămas doar ideea că o investiţie în domeniu poate fi de foarte bun augur. Mi-am dat seama că un business în domeniu e o oportunitate, dar am ştiut că e nevoie de altceva, ceva corect şi serios, calitativ şi care să aducă o noutate într-un domeniu aproape saturat”, spune Horaţiu Rada.

    După trei ani de căutări prin Munţii Banatului, după discuţii cu localnici, geologi, pasionaţi de natură şi după cercetări prin văi, păduri şi peşteri, au luat legătura cu profesorul Gheorghe Rogobete şi cu Constantin Gruescu, un geolog pasionat de Munţii Banatului, cel care are un muzeu particular de minerale estetice, singurul din Romania, potrivit informatiilor trimise de companie.  Împreună cu cei doi au localizat mai multe izvoare care au intrat într-un proces de analiză, iar în final, Ursoanea a fost izvorul câştigător, după mai multe serii de analize realizate în laboratoare specializate din Târgu Mureş, Cluj-Napoca, Bucureşti, dar şi din Germania.

    Prima etapă a investitiei a inclus lucrările de proiectare, documentele, analizele, avizele, autorizaţiile, hala de producţie, linia de îmbuteliere, realizarea branding-ului, dar şi construcţia efectivă şi amenajările şi a fost gata în luna februarie a acestui an.

    “Ne poziţionăm ca o apă de top, respectăm un standard, oferim un produs corect şi de o calitate extraordinară, plecăm pe un drum greu, dar avem încredere că facem ceea ce trebuie. Numele este o combinaţie : <<aur>> – aur pe care îl conţine apa şi <<a>> de la argint, de asemenea un element prezent în această apă. Cele două îi dau practic valenţele care o fac atât de specială”, a declarat Horaţiu Rada, unul dintre cei trei investitori.

    Potrivit antreprenorilor, coloizii de aur conţinuţi de apă au proprietăţi antiinflamatorii şi antialergice, iar argintul este de asemenea un metal cu virtuţi terapeutice.
     
    Sticla este realizată de producatorul în fabrica din Slovacia (au 8 unităţi de producţie în Europa – Elveţia , Austria, Republica Cehă, Slovacia, Croaţia, Ucraina şi Italia). Apa va fi comercializată în două tipuri de sticle, de 0,75 l şi 0,33 l, dar şi de 0,5 l, în viitor.

     

     

     

     

  • Trei timişoreni au lansat ”Evianul de România”. Contine aur, iar 80% din producţie merge la export, inclusiv în China

    Trei oameni de afaceri din Timişoara au deschis o fabrică de apă de lux destinată exportului şi unităţilor HoReCa de pe piaţa locală.  Aflată în localitatea Ocna de Fier din judeţul Caraş-Severin, fabrica reprezintă obiectul unei investiţii de cinci milioane de euro. Aceasta a început să producă în luna iunie marca Aur’A şi are o capacitate de 2 milioane de sticle pe lună, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Aproximativ 80% din producţie este destinată exportului, iar compania a încheiat până în prezent contracte de distribuţie pentru Germania, Cehia, Slovacia, Belgia, Austria, dar şi pentru mai multe ţări din Asia, printre care şi China. În România, apa va ajunge la distribuitori din zona HoReCa.

    Aur’a Mineral Water, compania care deţine fabrica, are trei acţionari – Horaţiu Rada, Eleodor Coptil şi Mihai Petrăchioiu. Horaţiu Rada a intrat în afaceri în anul 1997, când a înfiinţat firma Cons Electrificarea Instal, cu domeniu de activitate în construcţiile civile, care a trecut ulterior şi la realizarea branşamentelor şi a construcţiilor de reţele electrice. Alături de partenerul şi asociatul Eleodor Coptil au extins domeniul serviciilor şi au trecut şi la lucrări de infrastructură, suprastructură şi hidroizolaţii. Cons Electrificarea Instal are o cifra de afaceri anuală de 5 -7 milioane de euro. Horaţiu Rada a fost în 2006 preşedinte al Federaţiei Patronale din Energie, iar în 2004 a înfiinţat Asociaţia Patronală din domeniul energetic din zona de vest – Energobanat. Mihai Petrăchioiu are afaceri în domeniul turistic, în cel al serviciilor medicale şi de producţie a lifturilor, iar de aproape 20 de ani este manager regional al producătorului de apă minerală Rio Bucovina.

    Cei trei oameni de afaceri au hotărât să investească în acest domeniu când Horaţiu Rada a primit o ofertă pentru cumpărarea unei fabrici de apă, dar a constatat că tehnologia de producţie şi condiţiile de îmbuteliere erau desprinse, parcă, din Evul Mediu, iar preţul cerut era mult prea mare. “Din toată această poveste a rămas doar ideea că o investiţie în domeniu poate fi de foarte bun augur. Mi-am dat seama că un business în domeniu e o oportunitate, dar am ştiut că e nevoie de altceva, ceva corect şi serios, calitativ şi care să aducă o noutate într-un domeniu aproape saturat”, spune Horaţiu Rada.

    După trei ani de căutări prin Munţii Banatului, după discuţii cu localnici, geologi, pasionaţi de natură şi după cercetări prin văi, păduri şi peşteri, au luat legătura cu profesorul Gheorghe Rogobete şi cu Constantin Gruescu, un geolog pasionat de Munţii Banatului, cel care are un muzeu particular de minerale estetice, singurul din Romania, potrivit informatiilor trimise de companie.  Împreună cu cei doi au localizat mai multe izvoare care au intrat într-un proces de analiză, iar în final, Ursoanea a fost izvorul câştigător, după mai multe serii de analize realizate în laboratoare specializate din Târgu Mureş, Cluj-Napoca, Bucureşti, dar şi din Germania.

    Prima etapă a investitiei a inclus lucrările de proiectare, documentele, analizele, avizele, autorizaţiile, hala de producţie, linia de îmbuteliere, realizarea branding-ului, dar şi construcţia efectivă şi amenajările şi a fost gata în luna februarie a acestui an.

    “Ne poziţionăm ca o apă de top, respectăm un standard, oferim un produs corect şi de o calitate extraordinară, plecăm pe un drum greu, dar avem încredere că facem ceea ce trebuie. Numele este o combinaţie : <<aur>> – aur pe care îl conţine apa şi <<a>> de la argint, de asemenea un element prezent în această apă. Cele două îi dau practic valenţele care o fac atât de specială”, a declarat Horaţiu Rada, unul dintre cei trei investitori.

    Sticla este realizată de producatorul în fabrica din Slovacia (au 8 unităţi de producţie în Europa – Elveţia , Austria, Republica Cehă, Slovacia, Croaţia, Ucraina şi Italia). Apa va fi comercializată în două tipuri de sticle, de 0,75 l şi 0,33 l, dar şi de 0,5 l, în viitor.