Tag: deseuri

  • Cât a reciclat România în ultimii zece ani?

    “De ce să arunc gunoiul separat? Nu am unde să pun trei coşuri de gunoi în bucătărie. Apoi, nu găsesc nici container chiar lângă bloc şi trebuie să traversez cu pungile.„ Părerea lui Andrei, 28 de ani, este des întâlnită în rândul celor care nu îmbrăţişează sau nu înţeleg colectarea selectivă. Însă de la acelaşi mod de gândire au pornit şi europenii, unde astăzi colectarea este un obicei firesc. „Când am auzit prima oară de colectarea selectivă, m-am întrebat ce folos are. Nu înţelegeam de ce trebuie să schimb felul cum arunc gunoiul. O prietenă îmi spunea că nici măcar nu are loc în casă pentru aşa ceva. A fost ciudat la început, dar acum totul pare firesc şi puţini sunt cei care uită să separe corect hârtiile de sticla şi PET-urile de gunoiul menajer„, spune Martina, care însă nu e româncă, ci locuieşte în nordul Belgiei. Când aude despre situaţia din România, tânăra nu pare deloc uimită, pentru că acelaşi lucru se întâmpla şi în Belgia, dar acum 15-20 de ani. Oricum, nimic nu se poate întâmpla peste noapte, spune ea, în timp ce pocneşte din degete. „Cert e că acum, când te trezeşti cu abţibildul roşu lipit pe sacul de gunoi şi de pe toată strada ţi l-au lăsat în faţa casei numai pe al tău, ai şi o ruşine faţă de vecini şi te apuci să răscoleşti în sac ca să vezi ce ai aruncat greşit.„ Nimeni nu scapă nepedepsit, dat fiind că cei care ridică gunoiul sunt foarte perspicace. Sunt de regulă doi oameni: o fată care se uită atent în sac ca să vadă dacă nu s-a strecurat ceva nepotrivit şi care decide dacă gunoiul pleacă sau rămâne şi un bărbat foarte solid care ridică sacii colectaţi corect în maşina de gunoi. Iar abţibildul roşu lipit pe saci nu e numai o pedeapsă în faţa vecinilor, pentru că, la trei greşeli, sacul rămâne tot în faţa porţii, dar în plus vine şi poliţia cu o amendă de două-trei sute de euro. În România, povestea e abia la început. Percepţia asupra colectării selective nu e foarte clară, iar mulţi români se întreabă, probabil: „Ce câştig dacă nu mai arunc gunoiul la grămadă?”.

    Circuitul ambalajelor în natură

    Ne întoarcem în timp zece ani. Primele semne ale colectării selective apăreau în legislaţia naţională şi se vorbea în premieră în România de obligaţiile de reciclare şi de valorificare a deşeurilor de ambalaje. Noile reguli vizau firmele şi nu populaţia şi au demarat în 2004, ca urmare a formalităţilor de preaderare la Uniunea Europeană prin însuşirea acquis-ului comunitar. Ţinta iniţială era de reciclare a 15% din deşeurile de ambalaje puse pe piaţă de agenţii economici. Procentele au crescut treptat de la an la an, atât pentru cantităţile totale de ambalaje puse pe piaţă, cât şi pentru fiecare tip de material în parte – plastic, metal, hârtie, carton, sticlă şi lemn -, iar pentru anumite ambalaje, precum PET şi aluminiu, au apărut obligaţii specifice introduse pentru producătorii şi importatorii de bunuri ambalate începând cu anul 2011.

    Companiile puteau fie să gestioneze intern responsabilitatea legală, fie să delege atribuţiile unei organizaţii de transfer care să îi îndeplinească obiectivele. Tot atunci, autorităţile locale era obligate prin lege să creeze cadrul pentru respectarea legii. Cunoscând deja procedura similară din afara ţării, multinaţionalele s-au constituit într-o asociaţie ca să creeze o nouă structură având interesul comun de a respecta hotărârea de guvern. Coca-Cola, Pepsi, Brau Union, Mars, Unilever, Argus şi Ball Packaging au fondat în 2004 Eco-Rom Ambalaje, prima organizaţie de transfer de responsabilitate. „Am mers mai întâi la 11 companii de colectare şi toate s-au arătat interesate. La acea vreme încă funcţiona sistemul de tip REMAT. Ei erau autorizaţi să colecteze deşeuri şi singura cerinţă în plus faţă de ceea ce faceţi în prezent este să separaţi deşeurile de ambalaje„, îşi aminteşte Sorin Cristian Popescu, director general al companiei – „nu erau echipamente de sortare, totul se făcea manual„. Pentru efortul pe care îl făceau să colecteze un deşeu, Eco-Rom suporta 20-25% din costuri, deci s-a creat şi un interes suplimentar de a colecta mai mult aceste deşeuri. Şi piaţa de desfacere era alta în urmă cu zece ani. La nivel naţional existau patru reciclatori de sticlă, 13 de hârtie şi circa zece de plastic, iar metalele mergeau către marile combinate siderurgice, majoritatea închise în anii următori. Cât despre operatorii de salubritate, aceştia spun că abia de câţiva ani au început să colecteze separat deşeuri din teren, sortarea făcându-se până în 2009 în propria curte.

    „La începutul sistemului, gunoaiele se ridicau împreună, deşi erau colectate pe compartimente. Cantităţile nesemnificative de deşeuri făceau afacerea neprofitabilă„, spunea anterior Dan Ceauşescu, directorul companiei de salubritate Urban din Bucureşti. Odată ajunse la sediu, acestea erau totuşi triate în vederea reciclării de către angajaţii firmei, fără ca populaţia să ştie. De atunci volumul a crescut, iar acum cantitatea de gunoi justifică din punct de vedere economic existenţa unor fluxuri separate. Cei de la Romprest declară însă că procesul de implementare este încă în curs, aşadar „nu putem spune că este vorba de o cifră de afaceri, ci mai degrabă de costuri, implementarea precolectării şi colectării selective având ca certitudine doar partea de investiţii„.

    Un alt director al unui operator de salubritate, Zoltan Pasztai de la Ecobihor din Oradea, spune că tot procesul colectării ţine şi de percepţia în rândul populaţiei, care nu s-a schimbat mult – „sunt doar 15% care respectă, restul aşteaptă să fie amendaţi ca apoi să intre în sistem„. Din cifra de afaceri a unui operator de salubritate, colectarea şi valorificarea deşeurilor reciclabile pot să atingă 35%.

    În urmă cu zece ani, îndeplinirea obligaţiilor României privind deşeurile de ambalaje era zero. Astăzi, Eco-Rom Ambalaje îndeplineşte 71,5% din obligaţia României în ceea ce priveşte reciclarea deşeurilor de ambalaje, conform Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. Pe piaţă mai activează alte şapte organizaţii de transfer de responsabilitate care grupează restul de aproape 30%.

    Ileana Dumitru, director juridic şi corporate affairs al Bergenbier, spune că, pentru îndeplinirea obligaţiilor legale de reciclare impuse de UE şi de legislaţia naţională, compania a plătit anul trecut 0,25% din cifra de afaceri, adică sute bune de mii de euro. „Obligaţiile legale ar trebui îndeplinite de toţi subiecţii de drept. Totuşi, companiile îşi pot impune şi propriile ţinte specifice în materie de reciclare, iar apoi să poată capitaliza beneficii de imagine„, spune Dumitru. Ea mai spune că, din evaluările angajaţilor Bergenbier, a reieşit că aceştia tind să fie motivaţi de faptul că o companie este responsabilă şi din punctul de vedere al protecţiei mediului.

    Fireşte, obligaţia producătorilor de ambalaje de a recicla este transformată de către companii într-un instrument de marketing. În cazul îmbuteliatorului Coca-Cola, un exemplu este sticla Dorna, lansată în 2012 ca parte din iniţiativa Coca-Cola HBC de micşorare a cantităţii de materiale folosite la ambalajul apelor companiei. Ambalajele PET ale apelor Dorna şi Dorna Izvorul Alb au fost modificate pentru a fi mai uşoare cu până la 25%, se pot răsuci ocupând astfel mai puţin loc şi, în consecinţă, devin mai uşor de depozitat în vederea reciclării. Anul trecut, fiecare a şasea sticlă de PET pentru produsele CCHBC a fost colectată separat şi reciclată.

    Tatiana Borcan, şefa serviciului de prevenire şi protecţie a mediului din cadrul producătorului de ulei Argus, spune că firmele se pot folosi de tactici care transformă obligativitatea reciclării ambalajelor într-un mod de promovare, precum informaţii legate de impactul deşeurilor de ambalaje după folosirea produsului respectiv, exploatarea minimă a resurselor, efectele pozitive pe care le are un ambalaj reciclat asupra preţului produsului sau crearea de noi locuri de muncă. În medie, 55-60% din ambalajele puse pe piaţă de Argus sunt fabricate din material reciclat. Acest procent reprezintă greutatea paletului de lemn, în general reciclat, şi greutatea ambalajelor produsului. Borcan admite că populaţia tinde să fie oarecum sceptică în ce priveşte cumpărarea unui produs ambalat în material reciclat şi pune această atitudine pe seama slabei informări legate de acest subiect, din care rezultă o nesiguranţă legată de impactul asupra produsului.

    Angajaţii Bergenbier, Coca-Cola HBC şi Argus colectează selectiv gunoiul de la birou de ani buni, însă practica nu a fost adoptată la scară largă în rândul companiilor din România câtă vreme acestea nu au fost stimulate în niciun fel să separe deşeurile. Un moment important în domeniul reciclării a fost atingerea pragului maxim de valorificare a 60% din deşeurile de ambalaje puse pe piaţă în 2013. Pentru anul 2014, obligaţiile legislative se păstrează la nivelul anului precedent. În prezent, există discuţii la nivel european privind creşterea actualelor obligaţii de reciclare începând cu anul 2016.

  • Business Magazin – ediţie tematică: Cât a reciclat România în zece ani


    Câteva dintre principalele teme ale revistei Business Magazin “Cât a reciclat România în zece ani”:

    ·         Reciclarea deşeurilor de ambalaje: legislaţie naţională şi România la nivel european

    ·         Rolul actorilor implicaţi în sistemul de colectare separată a deşeurilor de ambalaje

    ·         Despre producători şi organizaţiile de transfer de responsabilitate 

    ·         Impactul Eco-Rom Ambalaje în România după 10 ani de activitate 

    ·         Evoluţii în sistemul de colectare separată şi reciclare a deşeurilor de ambalaje


    Proiect susţinut de 


    Ediţia tematică “Cât a reciclat România în zece ani” a revistei Business Magazin este disponibilă, începând cu 23 iunie 2014, în reţelele Inmedio şi Relay.

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    1%
    ponderea deşeurilor municipale reciclate în 2012, ceea ce plasează România pe ultimul loc în UE, faţă de o medie de 27% la nivelul UE

    980.000
    numărul contractelor de asigurare obligatorie a locuinţelor existente la finele lunii februarie, de trei ori mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului trecut

    3,45 mld. euro
    valoarea schimburilor comerciale cu Bulgaria în 2013, care depăşesc pentru al treilea an consecutiv pragul de 3 mld. euro

    13%
    rata şomajului în Italia în februarie, cea mai mare din 1977 până acum, în timp ce şomajul în rândul tinerilor a atins 42,3%

    80 mld. euro
    valoarea estimată de PwC pentru 2014 a tranzacţiilor cu portofolii de credite neperformante şi neesenţiale în UE, faţă de 64 mld. euro în 2013

    10,6%
    rata şomajului din UE în februarie, faţă de 10,6% în ianuarie, în timp ce în zona euro şomajul a scăzut de la 12% la 11,9%

  • Noua lege a salubrizării: 2.000 de firme colectoare de ambalaje se plâng că sunt scoase din joc

     Un act normativ care modifică actuala lege a salubrizării localităţilor se află pe masa preşedintelui Traian Băsescu, pentru a fi promulgat. Prin el se stabileşte că singurele firme care au dreptul să strângă deşeurile reciclabile din localităţi sunt cele care au încheiat contract de salubrizare cu municipalităţile. Astfel, se creează un monopol prin care mii de firme colectoare de ambalaje pentru reciclare sunt scoase din joc, în favoarea firmelor de salubritate, pe o piaţă care valorează un miliard de euro, iar reciclarea deşeurilor de către populaţie este descurajată, susţin reprezentanţi ai industriei colectoare de deşeuri şi ONG-uri de mediu, scrie publicaţia Gândul.

    Modificarea legii 101/2006 privind salubrizarea localităţilor a fost adoptată de Camera Deputaţilor la începutul lunii februarie şi se află acum pe masa preşedintelui Traian Băsescu, care are posibilitatea să o promulge sau să o retrimită în Parlament pentru dezbatere. Prin această nouă lege, se stabileşte că singurele firme care au dreptul să strângă deşeurile reciclabile din localităţi sunt cele care au încheiate contracte de salubrizare cu municipalităţile. Joi, aproximativ 200 de reprezentanţi ai industriei colectoare şi reciclatoare au protestat în Piaţa Constituţiei, cerând ca noua lege să nu fie aprobată, pentru că îi lasă fără obiectul muncii şi instituie monopol în activitatea de salubrizare a fiecărei localităţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Patronul celei mai mari gropi de gunoi din Europa, plasat în arest la domiciliu

    Manlio Cerroni, în vârstă de 86 de ani, supranumit de presă “regele gunoaielor”, controla Malagrotta, care se întinde pe o suprafaţă de 250 de hectare şi este considerată cea mai mare groapă de deşeuri din Europa.

    În virtutea normelor europene, această groapă a trebuit închisă în 2007, însă ea a funcţionat până în octombrie 2013.

    Potrivit presei italiene, Manlio Cerroni şi societăţile sale controlau activitatea de gestionare a deşeurilor în Lazio, o regiune din centrul Italiei, şi în Roma.

    Cifra de afaceri a acestor societăţi este de aproximativ un miliard de euro pe an, potrivit aceleiaşi surse.

  • Nuclearelectrica a strâns 545 mil. lei pentru construcţia unui depozit de deşeuri radioactive

     “Contribuţia Nuclearelectrica la Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive (ANDR), plătită în perioada 2004 – 30 noiembrie 2013, este în sumă de 545 milioane lei”, potrivit datelor Nuclearelectrica transmise la solicitarea MEDIAFAX.

    Suma de 545 milioane de lei provine din două taxe pe care Nuclearelectrica le plăteşte pentru energia electrică produsă.

    Pentru a strânge aceste fonduri, Nuclearelectrica virează anual banii la ANDR, care apoi îi depune într-un depozit la Trezoreria statului. Construcţia depozitului de deşeuri radioactive este estimată la 452 milioane de euro, fără TVA. Sumele vor fi utilizate progresiv, iar pentru deschiderea depozitului este nevoie de 69 milioane de euro, fără TVA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Concurs de solidaritate digitală pentru educaţie

    “Scopul principal al acestei actiuni este cresterea constientizarii in randul companiilor privind reutilizarea si reciclarea deseurilor de echipamente electrice si electronice. Concursul se va finaliza printr-un seminar pe tematica reutilizarii si reducerii consumului de energie si materiale, consumul si productia responsabile, la care ONG-urile de mediu si de dezvoltare durabila vor fi invitate pentru a prezenta studii de caz ale proiectelor lor de succes catre reprezentanti ai companiilor interesate de acest domeniu. Celor 3 companii de la care vom colecta cele mai mari cantitati de DEEE le vom oferi premii de nepretuit facute din materiale reciclate!” a declarat Patrick Ouriaghli, Directorul Executiv al Ateliere Fara Frontiere.

    O mare parte din calculatoarele si monitoarele colectate vor fi reconditionate si donate ONG-urilor si institutiilor de invatamant care desfasoara programe de educatie in sprijinul copiilor, tinerilor si persoanelor aflate in dificultate. Restul DEEE va fi reciclat in cadrul atelierului de insertie, conform normelor de mediu. Actiunea se inscrie intr-o serie de activitati desfasurate de Ateliere Fara Frontiere si organizaţia colectivă nonprofit care gestionează deşeurile de echipamente electrice şi electronice ECOTIC in Proiectul co-finantat printr-un grant din partea Elvetiei prin intermediul Contributiei Elvetiene pentru Uniunea Europeana extinsa.
     

  • Eco-Rom Ambalaje lansează procedura de achiziţie de servicii pentru gestionarea deşeurilor de ambalaje

    Aceasta presupune atribuirea contractului de prestări servicii de colectare/sortare pentru reciclarea şi valorificarea prin incinerare cu recuperare de energie a deşeurilor de ambalaje provenite din circuitul industrial-comercial şi din cel al achiziţiilor de la populaţie.

    Piaţa deşeurilor din România a ajuns la un nivel de maturitate caracterizat de un sistem care s-a dezvoltat gradual, fără însă a fi optimizat constant. ,,În prezent, Eco-Rom Ambalaje are contracte cu peste 210 colectori şi operatori de salubritate, iar numărul acestora in sistem a crescut cu o medie de 5% de la an la an. În acest context şi ţinând cont de dezvoltarea pieţei deşeurilor din România, am simţit nevoia unei eficientizări a relaţiei cu partenerii noştri, astfel încât serviciile de colectare, reciclare şi valorificare a deşeurilor să se desfăşoare în condiţii de transparenţă şi corectitudine dar optime din punct de vedere al costurilor.” a declarat Sorin Cristian Popescu, Director General Eco-Rom Ambalaje

    Modelul este adaptat realităţilor naţionale după modele din Belgia şi Austria. Printre beneficiile acestuia se numără transparentizarea modului de selectare a prestatorilor de servicii de colectare/sortare, dezvoltarea calităţii serviciilor de colectare separată din sistemul Eco-Rom Ambalaje şi, implicit, la nivel naţional, asigurarea unui management al deşeurilor corect, conform legislaţiei în vigoare şi asigurarea unui preţ competitiv al serviciilor de colectare, sortare şi transport ale deşeurilor de ambalaje, în vederea reciclării.

    Cantitatea totala ce va fi contractata pentru anul 2014 este de cca. 400.000 de tone de deşeuri de ambalaje , iar contractele vor fi oferite celor mai avantajaoase oferte din punct de vedere economic – atât financiar (50% pondere), cât şi tehnic (50% pondere). În acelaşi timp, în scopul dezvoltării capacităţilor de reciclare din România, Eco-Rom Ambalaje aplică o majorare de 10% la tarifele colectorilor sau operatorilor de salubritate care trimit deşeurile de ambalaje în afara ţării pentru a fi reciclate. 

    Eco – Rom Ambalaje este o organizaţie înfiinţată la sfârşitul anului 2003 de un grup de companii care activează în România şi care au luat iniţiativa implementării sistemului ”Der Grüne Punkt” – Punctul Verde, în ţara noastră. Acest sistem are ca scop îndeplinirea obligaţiilor de reciclare a deşeurilor de ambalaje ce revin producătorilor care pun pe piaţă produse ambalate. Eco-Rom Ambalaje a început activitatea în 2004 cu 81 de companii care au aderat la sistemul companiei, urmând ca anul 2012 să se încheie cu 2.526 de companii responsabile în portofoliu. Eco-Rom Ambalaje a preluat şi a îndeplinit cu succes, în fiecare an, obligaţiile de valorificare şi reciclare pe care şi le-a asumat pentru membrii săi.
    Eco-Rom Ambalaje implementează şi dezvoltă în România un sistem de colectare selectivă a deşeurilor de ambalaje ce vizează atât agenţii economici, cât şi populaţia, care contribuie semnificativ la realizarea ţintelor de colectare şi reciclare impuse României de către Uniunea Europeană.

    În 2012, Eco-Rom Ambalaje a îndeplinit obiectivul legal de reciclare de 55% şi a valorificat 61% (398.463 tone) din cantitatea de deşeuri de ambalaje puse pe piaţă de membrii săi (651.126 tone).Astfel, la finalul anului 2012, au fost reciclate 2,7 miliarde de PET-uri (67.902 tone) şi 400 de milioane de doze de aluminiu (5.073 tone). În prezent, aproximativ 41% din populaţia României – circa 8,8 milioane de români – au acces la sistemul de colectare selectivă prin cele 18.590 de pubele colorate puse la dispoziţie de Eco-Rom Ambalaje
     

  • Cum s-a făcut de-a pierdut România un Bucureşti

    Am risipit câteva ore bune făcând nişte calcule şi, în buna tradiţie românească, am obţinut rezultate contradictorii. În spiritul ultimelor dispute care animă societatea românească, exploatarea de la Roşia Montană, problemele ecologice şi cele sociale ale zonei, mă interesa cam câte hectare de teren a pierdut ţărişoara cea frumoasă în general, acoperite de halde de steril şi deşeuri miniere, de ape uzate şi alte asemenea rămăşiţe industriale.

    Pe site‑ul Ministerului Economiei există două documente, cu inventarele iazurilor de decantare, în număr de 53, acoperind 1.056,68 hectare de teren. Documentul mai contabilizează cinci evenimente cu impact sever asupra mediului şi 24 de iazuri care se află la o distanţă mai mică de un kilometru de un sit Natura 2000, reţeaua europeană de zone naturale protejate.

    Tot aici găsim şi inventarul haldelor de deşeuri miniere aparţinând minelor ce şi-au sistat activitatea: sunt 627 de halde, pe mai mult de 3.400 de hectare de teren (nu există un total, iar adunările le-am făcut ceva mai în grabă, cu rotunjiri, sunt totuşi peste 600…). Cu totul vreo 4.500 de hectare de teren.

    O informare a fostului ministru al mediului Laszlo Borbely vorbeşte de 250 de halde de steril, 270 de iazuri de decantare sau bataluri şi peste 400 de depozite industriale în aer liber, amplasamente care au nevoie de ecologizare urgentă. Nu sunt precizate suprafeţe.

    Informaţiile cele mai complete le-am descoperit pe site‑ul unui institut de cercetare; documentul este nedatat, dar pare a fi destul de recent. Acolo se vorbeşte de 799 de halde de steril brut rezultat din industria minieră, pe 6.900 de hectare, de 109 iazuri de decantare rezultate din prelucrarea zăcămintelor feroase şi neferoase, pe 2.140 ha, de 63 de halde de zgură şi cenuşă de la termocentrale, pe 2.638 de hectare, şi 133 de halde aferente metalurgiei, pe 750 de hectare.

    Alte 10.300 hectare sunt ocupate de 687 de depozite pentru deşeuri industriale în funcţiune, iar termocentralele mai adaugă 3.035 hectare de depozite de zgură (altele decât cele citate deja). Cu totul 25.763 de hectare de teren, adică o suprafaţă ce depăşeşte suprafaţa municipiului Bucureşti, de 228 de kilometri pătraţi, şi se apropie de cei 285 de kilometri pătraţi ai zonei urbane a Capitalei. Şi mai reprezintă 25.000 de terenuri de fotbal.

    Să mai luăm în calcul şi cei circa trei milioane de români care au plecat din ţară după revoluţie; aici avem un calcul simplu, dar uluitor în simplitatea lui: în cei 24 de ani scurşi de la Revoluţie, câte un român a părăsit România la fiecare patru minute.

    Sigur că alăturarea terenurilor şi a oamenilor plecaţi este cumva nedreaptă, industria a mers, cu bune şi rele, cu precădere în comunism, în timp ce migraţia este apanajul perioadei capitaliste. Dar din punctul de vedere al societăţii comunismul şi capitalismul au o relevanţă ceva mai redusă; ideea este că aşa ceva s-a produs, că nu prea ştim să gospodărim astfel de probleme şi că nici nu avem puterea de a le împiedica. Iar şefilor acestei naţii nu le-a păsat.

    Şi nici naţiei în sine, dacă e să fim sinceri. Dar nu pot să nu mă întreb care ar fi fost impactul nu atât al terenurilor pierdute, deşi 25.000 de hectare sunt o moşie frumoasă, care ar putea hrăni o sumedenie de oameni, ci mai ales al celor trei milioane de oameni, cei mai mulţi buni de muncă, puternici şi calificaţi, asupra economiei şi societăţii, dacă ar fi avut locuri de muncă şi posibilităţi de dezvoltare. În mod cert ar fi depăşit cele 3-7 miliarde de euro trimise acasă de înstrăinaţi.

    Imaginea este un turn Babel, oraşul pierdut pictat în 1595 de Lucas van Valkenborch, un pictor renascentist flamand; este, mi se pare mie, cea mai frumoasă dintre cele trei variante de turn Babel pe care le-a pictat maestrul.
     

  • Concurenţa începe audierea firmelor implicate în investigaţia pe piaţa de electrice şi electronice

     “Investigaţia trebuia să se finalizeze anul trecut, dar avocaţii firmelor investigate au reuşit să ne amâne audierea la vremea respectivă, făcând nişte obiecţii procedurale. Am reuşit să câştigăm surprinzător de rapid. Am reuşit în şase luni să trecem şi de Curtea de Apel şi de Înalta Curte. Procesele au durat până în iulie, când ne-a venit hotărârea Înaltei Curţi. Atunci am reluat procedura de audiere, iar săptămâna aceasta vom începe audierile. Sunt 30 de firme miercuri şi 30 de firme joi”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei.

    El a arătat că dacă până la audierile de miercuri nu mai există nicio contestaţie din partea firmelor investigate, Consiliul Concurenţei va da o decizie în acest caz în câteva săptămâni.

    Investigaţia a fost declanşată iniţial în 2007 şi avea ca obiect o posibilă încălcare a legislaţiei de concurenţă de firmele membre ale Eco Tic-Asociaţia de gestionare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice de consum.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro