Tag: cuvinte

  • Mesaj pentru tineri de la Patriarhul Daniel

    „În aceste momente de mare durere pentru moartea multor tineri nevinovaţi la Clubul Colectiv din Bucureşti, pentru familiile îndoliate care îşi plâng pe cei dragi ai lor, şi pentru cei răniţi care se află în spitale, dar şi în vreme de mare frământare socială, vă adresăm cuvânt părintesc de mângâiere şi de preţuire, de pace şi binecuvântare.

    Ne cerem iertare dacă unele cuvinte ale noastre au fost insuficient de lămuritoare sau au fost răstălmăcite”, arată patriarhul Daniel, în textul transmis de Biroul de presă al Patriarhiei Române.

    Patriarhul afirmă că Biserica Ortodoxă Română înţelege că tinerii de azi doresc „nu numai socializare şi comuniune între ei, ci şi să fie ascultaţi şi încurajaţi în aspiraţiile lor”.

    Cititi mai multe pe www.digi24.ro

  • Surpriză: Starbucks lansează o băutură inspirată de România! Cum arată noul produs

    Cu ocazia Halloween-ului cei de la Starbucks lansează o băutură tematică, inspirată din România. Noua băutură se numeşte “Frappula”, o combinaţie a cuvintelor “Frappuccino” şi “Dracula”, potrivit CNBC

    Băutura va fi disponibilă doar această săptămână, iar aceasta conţine frişcă, ciocolată albă, iar siropul de zmeură este stropit pe marginea interioară a paharului.

    Aceasta nu este singura băutură inspirată de Halloween, anul trecut Starbucks a lansat Franken Frappuccino cu ceai verde.

    Din păcate pentru iubitorii de cofeină, băutura va fi disponibilă doar în Statele Unite.

  • Surpriză: Starbucks lansează o băutură inspirată de România! Cum arată noul produs

    Cu ocazia Halloween-ului cei de la Starbucks lansează o băutură tematică, inspirată din România. Noua băutură se numeşte “Frappula”, o combinaţie a cuvintelor “Frappuccino” şi “Dracula”, potrivit CNBC

    Băutura va fi disponibilă doar această săptămână, iar aceasta conţine frişcă, ciocolată albă, iar siropul de zmeură este stropit pe marginea interioară a paharului.

    Aceasta nu este singura băutură inspirată de Halloween, anul trecut Starbucks a lansat Franken Frappuccino cu ceai verde.

    Din păcate pentru iubitorii de cofeină, băutura va fi disponibilă doar în Statele Unite.

  • Un puşti de clasa a VI-a vinde parole care nu pot fi ghicite cu doar 2 dolari

    Pentru a creea asemenea parole, puştiul foloseşte Diceware, sistem dezvoltat de Arnold G. Reinhold, iar prin această metodă se creează parole care sunt greu de spart de către hackeri.

    Cum funcţionează Diceware?

    Simplu. Tot ce trebuie să faci este să arunci cu zarul de cinci ori şi notezi fiecare număr, apoi cauţi numărul de cinci cifre în dicţionarul Diceware, care conţine o listă de cuvinte. Creatorul recomandă formarea unei parole din cel puţin 5-6 cuvinte. Aceste parole sunt foarte greu de spart, fiind nevoie de resurse foarte mari (multe calculatoare, bugete foarte mari), iar parolele formate din 7 sau 8 cuvinte sunt foarte greu de spart cu tehnologia disponibilă în prezent. Oricine poate utiliza Diceware, însă nu toată lumea are timp şi răbdare să facă asta.

    “Să cumperi parole pare o nebunie. Însă ştii că parolele tale pot fi mai puternice, mai lungi, mai greu de spart”, spune tânărul pe site-ul său.
    “Folosind o metodologie dovedită, eu îţi construiesc o parolă puternică, memorabilă, folosind o serie de cuvinte din dicţionar, cuvinte selectate cu ajutorul unui zar”, scrie el.

    Parolele de şase cuvinte costă 2 dolari. Poţi ţine minte parolele, le poţi nota într-un carneţel sau pot fi salvate într-un program de tipul password manager.

    Cei care apelează la serviciul tânărului vor primii parolele prin poştă, într-un plic sigilat. 

  • Despre clişeu, în teorie şi în practică

     Au fost câţiva fericiţi care au putut cumpăra totuşi single-ul, printre care şi semnatarul acestor rânduri; şi această istorioară mi-a venit în minte în momentul în care am decis să scriu despre clişee. Pentru că Dan Andrei Aldea, astăzi stabilit în Germania, a parodiat pe Noi nu ne temem“ tocmai clişeele muzicale ale momentului – cântecele patriotice pline de îndemnuri şi elanuri, muzica folk tânguitoare sau refrenele rock mai dure. Versurile cântecului sunt compuse de Marin Sorescu, iar povestea este a cea a luptei sătenilor din satul Derdeluş cu omizile care le ameninţau recolta. 

    Să ne înţelegem, nu înseamnă că toată producţia muzicală a momentului era clişeistică, pentru că atunci au apărut, indiferent de regim sau poate în ciuda sa, melodii, formaţii şi cântăreţi care sunt ascultaţi şi în ziua de astăzi, după zeci şi zeci de ani. Dar au fost destui inşi, ca şi în prezent de altfel, care au făcut carieră din câteva acorduri; în plus, ritmurile corurilor patriotice erau în stare să te scoată din minţi, la propriu, şi probabil cu acest tip de creaţie, dacă o putem numi aşa, a avut treabă Aldea. Pentru curioşi, piesa există pe YouTube şi merită, în mod sigur, mai mult decât cele 4.600 de ascultări de acum. Iar poezia lui Sorescu va despărţi capitolele acestui text; cititorii vor decide dacă omizile au sau nu legătură cu clişeele.

    Omizi, voi ultimi luciferi,  /  Cu peri băloşi pe trupul hâd,  /  V-aud prin pomii fructiferi,  /  Croncănitoare ca şi ieri,  /  Cum paşteţi frunza, cât de cât.

    Corporatist sau antreprenor, şef sau subaltern, angajat sau angajator, consumator de prelegeri de dezvoltare personală sau profesională, nu veţi putea să nu remarcaţi o standardizare a replicilor, a discursurilor sau a termenilor folosiţi în numai în afaceri, dar şi în cotidian. De câte ori nu v-a informat un CV că veţi avea de-a face cu o persoană proactivă? De câte ori aţi auzit că oamenii sunt cea mai importantă resursă a unei companii, de câte ori aţi citit îndemnul „think outside the box“, de câte ori aţi fost înştiinţat că “schimbarea începe cu tine“ şi de câte ori un vorbitor motivaţional v-a îndemnat “să treceţi la următorul nivel“? Câte melodii moderne apar în formula fată/băiat cu doi băieţi/fete dansatori în spate, cu recitativ rap la refren dacă avem o fată cântăreaţă şi cu o frază muzicală lentă cântată de o fată dacă interpretul este băiat? Câte serii de supereroi trecând prin aceleaşi confruntări cu forţele întunericului am văzut, vedem sau vom vedea pe ecranele cinematografelor? Câte cărţi, de la Codul lui DaVinci încoace, create pe şablonul misterului cu tentă religios-(pseudo)ştiinţifică, menit să răstoarne valorile întregii lumi, să mai citim? De câte ori oamenii „au luat cu asalt supermarketurile“, de câte ori a coborât sau a urcat “mercurul din termometre“, câte “fiare contorsionate“ pe şosele sau câte autorităţi au fost “luate prin surprindere de venirea iernii“? Asta ca să nu mai vorbim de replicile standard de care este plin Facebook, de cugetările cu poză like‑uite şi share-uite, de subiectele standard ale reţelelor sociale şi de focurile de paie iscate de acestea.

    Rodica Zafiu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, defineşte clişeul drept o asociere de cuvinte, o sintagmă care începe prin a fi o inovaţie, care se banalizează apoi, intră în uz şi începe să se repete supărător. Clişeele sunt inevitabile şi, spune Rodica Zafiu, odată preluate de presă, nu trebuie musai condamnate, fiind un fel de rău necesar pentru a face comunicarea mai comodă; pot supăra pe cei atenţi la eleganţa exprimării, dar, în cazul persoanelor mai puţin atente sau mai puţin cultivate, activează o înţelegere rapidă şi minimală. Devin supărătoare atunci când se transformă în automatisme fără rost.

    Totuşi, cu îngăduinţă sau fără în privire, să facem nişte calcule: în limba română sunt în jur de 70.000 de cuvinte, din care în jur de 1.500 fac parte din fondul principal. Pentru a avea încă un reper, să spunem că Eminescu a folosit în opera sa literară cam 5.000 de cuvinte, din care 3.000 pot fi socotite “de bază“. Cu o asemenea bogăţie lingvistică, de ce apar, totuşi, clişee, şi de unde vine nevoia de standardizare a discursului?

    Psihologul Claudiu Ganciu spune că este vorba despre anumite concepte care, la un moment dat, ocupă piaţa şi gândirea. “Este cazul «inteligenţei emoţionale», care a fost şi este un termen în vogă. În sine, termenul este o descriere a ceva ce există deja şi care nu presupune nicio dinamică. Termenul în sine, din punct de vedere psihologic, este, practic, inutilizabil, este ca şi cum ai spune despre cineva că este o fiinţă umană. Dar a prins. Faptul că atrage atenţia este în sine un rol pozitiv, de genul «Haideţi să ne gândim la faptul că omul are o inteligenţă şi are şi emoţii». În spatele stereotipului este ceva ce există, care are sens. Dar totul este îmbrăcat într-o mişcare de marketing“, explică Ganciu. 

    Şi, adaugă el, mai apare un aspect, al multiplicării; de exemplu, cu cât sunt mai multe boli, cu atât sunt mai multe medicamente. “Şi atunci se urmăreşte o diversitate a bolilor, din motive preponderent economice. Cam toţi copiii suferă acum de ADHD, înainte sufereau de autism, sunt mode care vin, trec şi ocupă gândirea şi piaţa. La fel este în zona clişeului. Mişcarea este spre o nivelare de genul «Avem puţine cuvinte şi le folosim pe acelea».“ O mare parte din clişee sunt traduceri mai mult sau mai puţin forţate din engleză, pe care le facem împinşi fiind de globalizare. “Limba engleză este de referinţă, indiferent de naţionalitate ne înţelegem în engleză când nu ştim limba localnicilor. Nu avem încă, după 25 de ani, oameni suficient de creativi, care să creeze cuvinte în limba română, mai ales cuvinte tehnice în limba română. Nu există o gândire românească care să fie promovată, care să folosească termeni autohtoni cu un mare potenţial filosofic şi social. Dacă ar fi o gândire în limba română, ar există şi o utilizare a vocabularului român“, spune Ganciu.

    Clişeele sunt la îndemână, ne vin uşor, sunt primele pe limbă, iar uneori dau impresia de profesionalism sau de credibilitate, pentru că sunt cuvinte pe care le auzi des şi sunt acceptate, spune Sandra Jitianu, manager în cadrul firmei de consultanţă în management Ensight Management Consulting. „Pot fi folosite din prudenţă. În anumite împrejurări te acoperi cu un clişeu, nu sari în ochi ca vorbitor sau emiţător de păreri, sau poate vrei să fii convenţional, să te menţii într-o zonă neutră, în care nu poţi fi atacat. Poate să fie şi din lene – «Nu stau să caut un cuvânt românesc, nu stau să caut un cuvânt mai cu miez sau cu sens, spun ce îmi vine primul lucru, pentru că este cel mai indicat». Aceasta pentru că vreau să proiectez o imagine de credibilitate, de importanţă proprie, sau din neştiinţă, dar şi, uneori, pentru că sunt cele mai potrivite. Într-o situaţie tipică foloseşti un şablon“, adaugă Sandra Jitianu.

    Şi mai este vorba şi de rutină. Rutina este bună, nu strică şi creează disciplină, dar devine dăunătoare în momentul în care începe să ştirbească din autenticitate, când abate individul de la potenţialul său, crede Iuliana Stan, managing partner la compania de consultanţă Human Synergistics România. “Îţi poţi urma visul şi dacă nu-ţi spune cineva, dar dacă îţi spune, te stimulează. «Urmează-ţi visul» nu ar trebui să fie un stimul, ci un rezultat. «Dezvoltarea personală», un alt clişeu corporatist, este bună, dar trebuie făcută în mod discret. Toată lumea se dezvoltă într-un mod sau altul, dar dacă fac o lozincă din asta nu ştiu dacă obţin ceva.“

     

     

  • Un retailer german a găsit o metodă inedită de a crea dulciuri personalizate

    Compania germană, Katjes, spune că a descoperit o medotă de a produce dulciuri cu ajutorul unei imprimante 3D, informează Business Insider.

    Clienţii magazinului Katjes din Berlin pot alege dintr-o gamă de forme, animale, litere 3D sau chiar pot forma cuvinte. “Bomboanele, dulciurile sunt un mediu perfect pentru a prezenta publicului un concept cool într-o manieră prietenoasă şi fun”, a spus Melissa Snover, managing director al Magic Katjes UK.

    Clienţii pot alege dintr-o serie de modele şi arome, apoi imprimanta 3D formează produsul proiectat dintr-un amestec de gumă cu aromă de fructe.

    “Amestecul încălzit de gumă este picurat strat cu strat în forma dorită. Amestecul se întăreşte imediat şi aşa obţinem efectul 3D”, a spus Stephanie Speckmann, reprezentat al Katjes.

    “Această tehnologie ne permite să facem dulciuri personalizate pentru fiecare client în parte. Pentru mine asta este un vis devenit realitate”, a spus Melissa Snover.

    Momentan Katjes oferă 14 modele, la un preţ de 5 euro şi 10 euro pentru dulciurile în formă de cuvinte. Dulciurile 3D sunt prezente doar în Berlin, dar Katjes are în plan să aducă acest produs şi în alte oraşe europene.

  • Care este întelesul ascuns din spatele numelor companiilor precum LEGO,Yahoo sau Pepsi

    Datorită succesului lor, numele acestor companii ne sunt familiare, dar majoritatea au un înteles ascuns în spate. De exemplu, LEGO, reprezintă o combinaţie a două cuvinte daneze care se traduce “joacă bine”, relatează Business Insider.

    IKEA-Numele s-a format combinând iniţialele fondatorului Ingvar Kamprad cu iniţialele fermei unde acesta a lucrat, Elmtaryd, şi iniţiala oraşului în care acesta a trăit, Agunnaryd. IKEA

    Canon-Iniţial, compania a fost numită “Kwanon”, zeiţa Budistă, dar şi-a schimbat numele în 1935 pentru a avea o atracţie mai mare la publicul larg.

    Sony-Este derivat de la cuvântul din Latină, “sonus”, ce înseamnă sunet, dar care a fost folosit şi pentru a exprima un termen argou folosit de tinerii din Japonia anilor 50 ce desemna un tânăr prezentabil şi deştept.

    Haagen-Dazs-A fost ales special de fondatori pentru a da produsului “o aură a tradiţiei din vechiea lume”

    WD-40-Dupa 39 de încercări eşuate, spray-ul a fost perfectat la a 40-ea încercare, de aici şi numele.

    Yahoo– Este un acronim pentru “Yet Another Hierarchical Officious Oracle”, dar se referă şi la specia imaginară găsită în cartea Călătoriile lui Guliver de Jonathan Swift.

    Pepsi– La început sucul se numea “Brad’s Drink” denumită aşa în onoarea creatorului său, Caleb Bradham. A devenit Pepsi-Cola în 1898 datorită cuvântului “dyspepsia”, ce înseamnă indigestie, care voia să reprezinte credinţa fondatorului, cum că băutura ajuta digestia.

    Google-Şi-a luat numele de la termenul matematic “googol”, ce desemnează cifra 1 urmată de 100 de zerouri.

    Virgin-Un coleg de-a lui Richard Branson, fondatorul, a sugerat numele astă remarcând faptul că “suntem virgini în afaceri”.

    Blackberry-Numele a fost stabilit în 1999 deoarece tastele de pe telefon semănau cu boabele murelor.

    Spotify-Daniel Ek şi Martin Lorentzon, fondatorii, formulau idei despre ce nume ar trebui să poarte compania când Ek a auzit cuvântul Spotify. Oarecum ruşinaţi de originea numelui, fondatorii susţin acum ca numele companiei se trage din cuvintele “spot” şi “identity”.

    Oracle– Numele a provenit de la numele de cod al unui proiect al CIA la care lucrau co-fondatorii, Larry Ellison si Bob Oats. Proiectul era o bază de date menită să raspundă la orice întrebare.

    Starbucks-Şi-a luat numele de la un personaj din romanul lui Herman Melville, Moby Dick, tânărul Starbuck.

    Reebok-O alternativă de pronunţie ar fi “rhebok”, cuvântul în afrikaans care desemnează un tip de antilopă, nume menit să dea senzaţia de viteză şi eleganţă.

    Skype-Iniţial era numit Skyper, nume ce era redus din compoziţia “Sky Peer-to-Peer”. Într-un final, s-a renunţat la ultima literă.

    Amazon– Jeff Bezos a dorit ca numele companiei să înceapă cu litera “a”. A crezut că numele celui mai mare râu din lume este un nume bun pentru ambiţiile de creştere ale companiei.

  • Citatul zilei: Enzo Ferrari

    Enzo Ferrari: “Cred că cele mai importante lucruri se pot spune cu puţine cuvinte”

  • Inteligenţa Artificială: extinderea sau nimicirea universului uman

    – Spune-mi definiţia moralităţii.
    – Nu am etică.
    – Trebuie să ştiu mai multe despre moralitate.
    – Nu ştiu ce înseamnă etica.
    – Ok, moralitate?
    – Integritate.
    – Ce e aia integritate?
    – Îmi pare rău, nu ştiu ce altceva să îţi spun.
    – Fii moral!
    – Fii bărbat!

    Nu este o discuţie desprinsă dintr-o conversaţie pe stradă sau dintr-o piesă de teatru absurd. Este un dialog purtat între un tehnician de la Google şi unul dintre cei mai avansaţi „chatterbots“ (robot care vorbeşte), adică un program care învaţă să facă conversaţie bazat pe exemple date de dialog. În cazul de faţă exemplele sunt luate din sute de scenarii de film. Programul nu doar aruncă cuvinte memorate către interlocutor, ci recunoaşte anumite cuvinte, înţelesuri şi poate forma noi întrebări din cele care i-au fost adresate.

    Modelul nu este unul perfect,  răspunde scurt şi la obiect şi câteodată o face nesatisfăcător, dar un program ce reţine fapte, înţelege contexte şi poate genera noi întrebări este un început încurajator, rezultă dintr-un raport publicat de Google. O astfel de inteligenţă artificială se obţine printr-un proces numit computerizare cognitivă, adică computerele sunt învăţate să mimeze câteva moduri în care creierul uman funcţionează. Majoritatea lucrărilor în acest domeniu au pus accent pe prelucrarea limbajului natural, sau lingvistica computaţională (natural language processing). Computerul preia texte sau discursuri aşa cum apar în cărţi şi în documente, iar maşina extrage înţelesul şi contextul.

    Acesta este doar un exemplu de inteligenţă artificială (IA) dezvoltată în momentul de faţă. Chiar dacă nu am ajuns încă în situaţiile reprezentate în filmele science fiction, unde roboţii gătesc şi spală şi ne conduc dintr-un loc în altul, ne aflăm într-un început foarte promiţător al dezvoltării inteligenţei artificiale. IA ne însoţeşte chiar acum, pe cei mai mulţi dintre noi, prin prezenţa asistenţilor personali din smartphone‑uri. Siri (Apple), Cortana (Microsoft) sau Google răspund comenzilor vocale şi îndeplinesc sarcini organizaţionale. De aici până la Samantha, sistemul operat de o inteligenţă artificială, descrisă în filmul „Ea“, regizat de Spike Jonze, mai este însă cale lungă.

    Soluţiile actuale nu sunt perfecte sau extrem de complexe însă se pot dovedi surprinzător de eficiente şi cu un potenţial foarte bogat în viitorul apropiat. La o privire superficială computerele se împart în două categorii: cele destinate procesării unui număr imens de date (supercomputerele) şi cele de inteligenţă artificială. Dacă pentru un supercomputer contează precizia şi puterea de calcul, inteligenţa artificială trebuie să imite omul, să proceseze informaţia şi să dezvolte un comportament asemănător cu „gândirea“.

    În momentul actual, cel mai rapid supercomputer din lume este Tianhe-2 (Caleea Lactee 2), puterea de calcul a acestuia fiind de 33,9 de petaflopi (un petaflop reprezintă nu mai puţin de un cvadrilion de operaţiuni pe secundă). Unul dintre cele mai avansate sisteme de inteligenţă artificială este Watson, dezvoltat de IBM, care este capabil să ia decizii folosind procese de observare, interpretare şi evaluare. În 2011 Watson a participat la concursul de cultură generală „Jeopardy“ (un concurs la care participanţii trebuie să răspundă la întrebări din domenii variate – de la istorie până la mondenităţi), reuşind să învingă foşti câştigători ai concursului.

    Alte două exemple ce demonstrează că inteligenţa artificială poate concura cu succes cu elementul uman sunt Marl/O şi Wordsmith. Primul a reuşit să termine un nivel din jocul clasic Mario în 34 de încercări. Marl/O nu a fost „învăţat“ nimic înainte de a intra în joc, nici măcar că trebuie să-l conducă pe Mario spre dreapta pentru a termina nivelul. În schimb, o pereche de parametri au fost implementaţi. Astfel Marl/O are un nivel de „fitness“ care tot creşte dacă Mario se mişcă în dreapta şi scade dacă merge spre stânga. IA ştie că „fitnessul“ e bun şi este motivat să meargă în direcţia corectă. Inteligenţa artificială nu a făcut ceea ce „credea“ că este corect, ci a încercat diferite metode, iar cele de succes au fost memorate şi cele nereuşite şterse. Astfel, după 34 de încercări, Marl/O a reuşit să „bată“ un nivel din Mario.

  • Cea mai simplă şi eficientă scrisoare de recomandare din lume. Cuvântul de aur care i-a deschis porţile uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din lume

    Matematicianul John Nash, laureat al premiului Nobel în 1994, care şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină pe 23 mai, a fost admis la Princeton la vârsta de 19 ani, după ce profesorul său a trimis o scrisoare de recomandare foarte scurtă. Practic, Richard J. Duffin de la Carnegie Institute of Technology i-a convins pe profesorii de la universitate să-l accepte pe elevul său printr-o propoziţie de cinci cuvinte, unul dintre ele fiind „de aur”:

    Cea mai scurtă scrisoare de recomandare din lume. Cuvântul de aur care i-a deschis porţile uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din lume