Tag: comportament

  • Cazul elevei ameninţate pentru că a purtat la şcoală o bentiţă tricoloră: ActiveWatch condamnă comportamentul dirigintei şi al conducerii Liceului “Korosi Csoma Sandor”

     Organizaţia neguvernamentală Active Watch consideră că evenimentele de la Liceul “Korosi Csoma Sandor” ilustrează felul în care un conflict artificial generat şi alimentat de mediul politic se poate răsfrânge asupra unor elevi de liceu, arătând că prima responsabilitate pentru tensiunile stârnite între elevi aparţine sistemului educaţional, care are un rol esenţial în prevenirea unor astfel de conflicte.

    “Solicităm conducerii şcolii şi Ministerului Educaţiei să se implice activ, să preia iniţiativa pentru a controla un fenomen care, dacă va scăpa de sub control, riscă să ia proporţii dramatice. Prin lege, şcoala nu trebuie să fie un spaţiu de înfruntare a unor teme politice, deci ţinta intervenţiei conducerii şcolii trebuie să fie dezamorsarea conflictelor, iar nu alimentarea acestora. Mai mult, cerem autorităţilor să respecte dreptul la liberă exprimare al cetăţenilor, indiferent de etnie”, se arată în comunicatul transmis, vineri, agenţiei MEDIAFAX.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Economia hipsterului. Analiza unui fenomen social şi cultural

    În The Hipster Handbook, cartea de căpătâi care mai risipeşte cât de cât din ambiguitatea pe care o generează hipsterii, hipsterul e socotit drept o persoană cu preferinţe, atitudini sociale şi opinii socotite a fi cool de către cei cool. Deşi, după cum susţine documentul, cool nu mai e un cuvânt prea folosit de hipsteri, noul său sinonim fiind deck. Deşi îşi consumă existenţa în rândul maselor mari de oameni, nu consideră că ar face parte din ele şi cataloghează drept kitsch tot ce e pe gustul mulţimii. Finalmente, se spune despre hipsteri că nu ar avea un procent mai mare de 2% de grăsime din masa corporală.

    Asta ar fi definiţia din manual. De aici şi până la ce e pe teren e totuşi cale lungă. Spuneam că liniile în care s-ar putea încadra tinerii din această categorie sunt cât se poate de ambigue pentru că, asemeni masonilor, însăşi esenţa de a fi hipster e aceea de a nu-ţi recunoaşte apartenenţa la categorie. La hipsteri e ceva mai greu, dat fiind că îi trădează tocmai stilul lor de viaţă. Ascultă acelaşi gen de muzică, mai ales indie, frecventează aceleaşi locuri şi au cam aceleaşi gusturi vestimentare. Iar profilurile lor de Facebook sunt pline de poze bizare, dar care, bineînţeles, contribuie la crearea identităţii lor, mai ales în faţa celorlalţi.

    Cristina împlineşte în vară 25 de ani. A absolvit Matematica, dar a înţeles, după patru ani de facultate, că nu e tocmai pe gustul ei şi că trebuie să facă altceva, aşa că s-a apucat de litere. Nu a lucrat niciodată pentru că nu ştie exact ce vrea. Este înaltă şi slabă, poartă ochelari şi spune că a moştenit “fashion sense-ul” de la mama ei. Pare mereu răvăşită, însă îşi alege atentă hainele de fiecare dată când iese în oraş. Locuieşte într-o mansardă vintage de pe lângă Arcul de Triumf şi se arată încântată de parcurile din nordul oraşului şi de liniştea de pe străduţa pe care locuieşte. Spune chiar ea că să fii hipster e relativ ieftin, din punct de vedere economic, şi chiar simplu, din cel social, pentru că te îmbraci şi comporţi de parcă n-ai niciodată bani. “Să n-ai într-adevăr bani într-o zi e chiar un avantaj. Te scuteşte de disimulare”, spune ironic Cristina. La nici un an de la startul masterului, şi-a dat seama că România nu mai e pe gustul ei. Aşa că a decis să plece cu o bursă de un an în Slovacia, unde să cunoască oameni noi, o cultură diferită şi să iasă, măcar temporar, din rutina tot mai apăsătoare din ţară. Şi după pozele care însoţesc cea mai recentă postare a sa de pe Facebook – “în sala de calculatoare a intrat o fată care miroase puternic a iarbă. M-a făcut să-i zâmbesc frumos” – pare că şi-a găsit locul în noua sa casă. Spune că hispterii îşi petrec o bună parte din timpul liber în Photoshop pentru că nu postează imagini needitate. Şi, da, vorbeşte despre ei la persoana a treia: “îşi pierd vremea în Photoshop şi citind cărţi dubioase, dar fără de care nu-şi pot lărgi cercul social. Hipsterii pierd mai mult vremea prin baruri decât prin cluburi. în cluburi e prea gălăgios şi nu pot povesti despre cărţile pe care le-au citit”.

    Spune că nu e scump să fii hipster şi că singurul efort financiar pe care l-a făcut a fost să-şi cumpere un aparat foto D-SLR ca să facă poze frumoase. Mulţi s-au plictisit însă de pixeli perfecţi şi şi-au cumpărat o cameră foto pe film la cinci lei de la ruşi: “Toate pozele arată varză acum, dar sunt cool în repere hipstereşti”. Cristina încă trăieşte din banii părinţilor, dar şi-a construit un stil de viaţă care să-i permită să nu aibă nevoie de prea mulţi. Foloseşte doar transportul în comun, merge mult pe jos, nu fumează şi evită ieşirile în localuri prea scumpe. îşi completează ţinuta cu tenişi şi nu ezită să intre în magazine second-hand pentru a-şi găsi îmbrăcăminte vintage. După cum puncta Anca, designer de la un nou brand, Bipolar, care a lansat o linie de tricouri retro-cool, pentru revista The One, hipstereala se mulează perfect pe tânărul român, ca o cămaşă în carouri pe un trup slab de purtător ironic de mustaţă, ce se distrează în stil new age infuzat cu puţin vintage. “Totul e ironic şi la zeflemea. E cu haz de necaz, cum ne place nouă românilor. De la mustăţile ironice de porn star de anii ’80 şi colanţii neon, hidoasele borsete sau cămăşile de tăietor de lemne şi până la ochelarii de vedere purtaţi ca accesoriu, totul e un regal de ironie.” Cristina e convinsă de crezul în care se regăsesc cei de vârsta sa – “Munca te îndobitoceşte” – de aceea sunt mult mai preocupaţi de dezvoltarea lor personală. Hipsterii citesc mult, deci ştiu multe. De aceea, spune Cristina, toţi vor să se angajeze la librăria Cărtureşti, deşi salariile sunt de nimic: “Ei stau prost cu principiul conservării, dar dacă ar avea bani, i-ar cheltui pe multe chestii care ţie poate ţi s-ar părea dubioase şi inutile”.

  • Preşedintele socialiştilor europeni cere liderilor UE să condamne comportamentul lui Băsescu. Ce acuze îi aduce Stanişev

    PES a criticat “un exploziv interviu TV dat de preşedintele României, Traian Băsescu, marţi, 27 noiembrie”.

    “Cu numai 10 zile înainte de alegerile parlamentare, în direct la postul de televiziune B1 TV, Băsescu l-a descris pe primul-ministru Victor Ponta ca «mincinos», «prost» şi «un porc»”, menţionează un comunicat de presă transmis joi de PES.

    Potrivit comunicatului PES, “preşedintele Băsescu a mers mai departe şi a ameninţat că nu îl va desemna pe Victor Ponta ca şef al Guvernului, chiar dacă USL, coprezidată de Ponta, va câştiga o majoritate absolută pe 9 decembrie”. “În prezent, coaliţia USL are un procent impunător de 62% în sondajele de opinie”, se mai arată în comunicat.

    De asemenea, Serghei Stanişev s-a declarat “dezamăgit şi şocat de comportamentul preşedintelui Băsescu”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Şi mâine e o zi – sau ravagiile procrastinării

    “Încremenirea în proiect” (apud Gabriel Liiceanu), lâncezirea, lălăiala, lăsarea de pe azi pe mâine, indolenţa, anchiloza volitivă, lenea, tărăgănarea sunt, toate, dimensiuni (sau sinonime parţiale) ale procrastinării. Aceasta este o maladie universală, o pandemie de fapt, care nu ţine seama de zone geografice sau de anumite perioade ale istoriei. Este o boală de natură ereditară, impregnată în firea omenească, un “act iraţional de tergiversare”, care presupune “amânarea voluntară a îndeplinirii unor sarcini, în ciuda faptului că suntem conştienţi de greşeala pe care o facem”. Altfel spus, atunci când procrastinăm, avem simultan percepţia faptului că ne punem singuri beţe în roate. Cu toate acestea, amânarea, lăsarea îndatoririlor pe ultima sută de metri, continuă să se insinueze, uneori cu consecinţe dramatice, în viaţa noastră. Iar noi îi îngăduim această intruziune stând cu mâinile în sân.

    Piers Steel, autorul lucrării de faţă, a fost el însuşi un procrastinator. Unul care s-a hotărât să iasă din amorţeală şi să spună lucrurilor pe nume, adunând informaţii din zona psihologiei, neuroştiinţelor, economiei, istoriei umanităţii sau matematicii. A rezultat un portret riguros al acestei disfuncţii, o panoramă amplă a procrastinării şi un tabel al elementelor fundamentale ale dinamicii care ne îndeamnă la procrastinare. Dar şi – iar aceasta este partea cea mai interesantă a lucrării – o întreagă suită de soluţii terapeutice împotriva acestui flagel, pentru că, în ciuda impregnării sale adânci în natura umană, suntem capabili să ne modificăm obiceiurile şi să ne schimbăm comportamentul, pentru că – spune Steel – “procrastinatorii care înţeleg procesul de la baza inacţiunii lor îl pot stăpâni, eliberându-se astfel de stresul termenelor limită şi devenind mai capabili să le facă faţă”.

    Gândiţi-vă deci – aşa cum rostea un slogan al epocii beat – că “va veni o zi, când nu va mai veni nicio zi”. Aşa că faceţi de ce e de făcut în mult-puţinul timp care v-a mai rămas până atunci.

    Piers Steel, “Procrastinarea”, Editura Litera, colecţia IQ 230, Bucureşti, 2012

  • Spune-mi ce culoare ai ca să-ţi spun cine eşti

    Studiul efectuat pe cinteze-curcubeu, o specie de păsări trăitoare în Australia, a arătat că firea acestora diferă în funcţie de culoarea pe care o au pe cap, culoare care apare ulterior ieşirii din ou, când toate păsările sunt oliv spre cafeniu.

    Păsările cu cap negru sunt mai îndrăzneţe şi capabile de riscuri, având potenţial de conducere în cadrul grupurilor, iar cele cu cap roşu sunt mai agresive, dar mai puţin curajoase decât cele cu cap negru.

  • Cum poţi să te pui bine cu vecinii

    Un astfel de studiu care-i are ca subiect pe piţigoii mari a dat la iveală faptul că aceştia se adună în grupuri ca să alunge prădătorii care le ameninţă puii, dar şi spre a sări în ajutorul vecinilor cunoscuţi, după ce au cuibărit în acelaşi loc de mai multe ori, dacă din trilurile acestora reiese că sunt în pericol.

    Acest comportament, afirmă autorii studiului, se datorează faptului că păsările ori au primit ajutor de la vecini cu altă ocazie, ori se tem ca nu cumva şi cuibul lor să nu fie ameninţat şi nu vor să-şi strice relaţiile cu aceştia.

  • Criza erodează încrederea românilor în viitor – numărul căsătoriilor, la jumătate faţă de 2007; cel al nou-născuţilor, la minimul istoric

    Scăderea este şocantă din punct de vedere demografic, pentru că deşi este o tendinţă naturală de scă­de­re a numărului de căsătorii ca urmare atât a scăderii popu­laţiei, cât şi a modernizării societăţii, o asemenea evoluţie abruptă în patru ani nu a mai fost văzută până acum. Datele pe întregul an 2011 au fost esti­mate de ZF pornind de la raportările pe primele 11 luni ale anului 2011, care arată 101.696 de căsătorii, în scădere cu 10% faţă de aceeaşi perioadă din 2010.

    În total în 2010 au fost 115.778 de căsătorii, faţă de circa 134.000 în 2009, 149.000 de mii în 2008 şi 189.000 în 2007, un de vârf după Revoluţie din acest punct de vedere. Practic, între 2007 şi 2011, din care ultimii trei ani au fost de criză, numărul cu­plurilor care decid să se căsăto­reas­­că a scă­zut de la 189.000 la 105.000, deci cu 45%. În 2011 au împlinit 31 de ani, vârsta medie ac­tuală a căsătoriei, cir­ca 355.000 de români, din care 172.000 fe­mei şi 183.000 de bărbaţi.

    Mai multe pe zf.ro

  • Noile reguli din afaceri

    In toamna anului 2007, o copertă BUSINESS Magazin clama îndemnul “Think Big”, comun în lumea afacerilor şi, probabil, sintagma definitorie pentru perioada ante-criză, de creştere economică în România. Think Big avea atunci în prim-plan hotelul Rin Grand, cel mai mare din Europa de altfel, al fraţilor Negoiţă, proiectul Băneasa al oamenilor de afaceri Puiu Popoviciu şi Radu Dimofte sau ansamblul Sema Park de pe fosta platformă industrială Semănătoarea din Bucureşti. Sunt doar câteva dintre planurile ce implicau sume considerabile, proiecte care marcau o piaţă frenetică ce se împărţea între nebunia consumeristă şi frenezia imobiliară.

    Patru ani mai târziu fraţii Negoiţă îşi anunţă intenţia de a transforma o parte din camerele hotelului Grand Rin în apartamente de locuit; aceasta este iarăşi o decizie emblematică pentru perioada pe care o trăim şi pentru modul cum criza a rescris, practic, regulile de business ale mediului românesc. Robert şi Ionuţ Negoiţă au dovedit putere de adaptabilitate şi curajul de a schimba direcţia unei afaceri, lucruri destul de puţin comune până acum câţiva ani în mediul de afaceri românesc, caracterizat în general de o rigiditate chiar mai mare decât acceptă afaceriştii.

    Cinstit vorbind, nu sunt reguli noi, ba unele au fost şi sunt eficient folosite oriunde în lumea capitalistă. “Ce s-a schimbat este atitudinea faţă de aceste reguli, ele devenind o <prezenţă constantă> în agenda de zi cu zi a celor care conduc o afacere. Aici aş putea menţiona: <nu ceda în faţa panicii>, <revizuieşte strategia de marketing>, <intensifică instruirea personalului>, <reducerea, în limita rezonabilului, a cheltuielilor de operare>, <încurajează creativitatea, încurajează creativitatea, încurajează creativitatea>”, spune Alexandru Dobrescu, country manager al Air France KLM România.

    Totuşi, în România au fost posibile experimente de afaceri, în imobiliare şi nu numai, care astăzi pot părea cel puţin naive: exemplele pornesc de la unele dezvoltări imobiliare de lux în zone lipsite de utilităţi elementare sau apariţia unor centre comerciale construite între trei cimitire. “Au căzut anumite repere care păreau infailibile, cum ar fi valoarea terenurilor şi a imobilelor, soliditatea unei companii care plătea cu bilete la ordin, evoluţia cererii de consum sau chiar siguranţa locului de muncă şi nivelul de venit aferent. Astfel de lucruri păreau că nu pot avea decât evoluţii pozitive în ultimii 2-3 ani, înainte de declanşarea crizei”, explică Bogdan Roşu, preşedintele Asociaţiei Române de Factoring.

    IATĂ CÂTEVA DINTRE SCHIMBĂRILE MAJORE APĂRUTE:
    SCHIMBĂRI ÎN ABORDAREA DE DEZVOLTARE: expansiunea înseamnă acum adaptabilitate şi prudenţă, investiţiile sunt privite mai atent, iar accentul este pus pe potenţialul afacerii. Să le spunem “Investeşte cu cap!”.

    SCHIMBĂRI ÎN ABORDAREA FINANŢELOR COMPANIEI: accentul cade pe cash-flow, costurile sunt urmărite mai atent, este evitată îndatorarea. Să le spunem “Show me the money!”.

    SCHIMBĂRI ÎN POLITICA DE RESURSE UMANE: restrângerea echipelor şi creşterea gradului de încărcare pe angajat, scăderea vitezei de rotaţie a angajaţilor. Să le spunem “Mai puţini, dar mai motivaţi!”.

    SCHIMBĂRI ÎN COMUNICARE: unele dintre marile companii par să fi făcut un pas înapoi, în timp ce cei mici au ieşit în faţă cu campanii TV; accentul cade pe publicitatea neconvenţională, dar de multe ori mesajul şi calitatea acestuia lasă de dorit. Să le spunem “Comunicaţi? Comunicaţi! Comunicaţi”.

    SCHIMBĂRI ÎN MEDIUL DE BUSINESS ÎN ANSAMBLU: precauţia este cuvântul de ordine: avem ceva mai puţine afaceri intrate în piaţă, mai puţine tranzacţii, tot mai multe insolvenţe. “Gândeşte pe termen mediu şi lung!” este regula în acest caz.

    SCHIMBĂRI ÎN DIMENSIUNILE AFACERILOR: “mai mic” este la modă, astfel încât chiar şi marile companii merg pe formate mai restrânse, de genul Metro Punct sau Carrefour Market, în timp ce noii intraţi, cum este reţeaua Mic.ro a lui Dinu Patriciu, merg din start pe ideea magazinelor mici, în acest caz de proximitate. Să o denumim “Felia mai mică este mai gustoasă!”.

  • Zece greseli care va pot lasa fara loc de munca (GALERIE FOTO)

    Roy Cohen, autor al cartii “The Wall Street Professional’s
    Survival Guide”, publicata anul trecut, atrage atentia ca o
    concediere poate sa nu aiba lo din vina celui concediat, dar e bine
    ca orie angajat sa-si evalueze comportamentul, ca sa vada daca nu
    cumva face greseli care il expun inutil, de la cele mici, ca de
    pilda postarea prea frecventa pe retelele de socializare online, si
    pana la obiceiul de a da vina mereu pe altii pentru propriile
    greseli sau lipsa de masura atunci cand cer mariri de
    salariu.

    “Chiar daca pe ansamblu angajatul respectiv ramane productiv, e mai
    bine sa se fereasca din timp de greseli de comportament decat sa
    fie mai intai concediat”, sustine Cohen. Timp de 14 ani,
    principalul client al lui Cohen a fost grupul Goldman Sachs, pentru
    care a oferit servicii de plasament si sustinere in cariera in
    folosul angajatilor care plecau sau erau dati afara din
    companie.


    Zece greseli care va pot lasa fara loc de munca (GALERIE
    FOTO)

    The Wall Street Journal a alcatuit o lista cu zece greseli
    frecvente la locul de munca, pe care angajatorul le poate folosi ca
    argumente pentru a decide sa dea afara un angajat, chiar daca
    altminteri ar avea motive sa fie multumit de performantele lui
    profesionale.

  • Tot sa fii cuc, cand alte pasari cred ca esti uliu

    Mai precis, penajul cucilor, in special cel de pe burta, seamana
    foarte bine cu cel al uliilor pasarari, ceea ce le permite sa
    sperie potentialele “gazde”, facandu-le sa abandoneze cuibul, asa
    incat cucul isi poate depune propriul ou fara sa fie atacat.
    Studiul a aratat cum, daca in cuibul unui lacar (Acrocephalus
    scirpaceus) sunt plasate modele care imita cuci si modele care
    imita ulii, lacarul se va feri sa atace ambele specii de
    invadatori, dar daca penajul de pe burta al modelelor este
    acoperit, atunci lacarul ii ataca deopotriva pe ambii
    invadatori.

    Expertii considera rezultatele studiului drept o confirmare
    spectaculoasa a teoriei evolutioniste, la fel ca si alte studii
    care au aratat felul cum puii de cuc s-au adaptat astfel incat sa
    imite chemarile catre parinti ale pasarilor din specia “gazda”.