Tag: carti

  • Cine este şi cât câştigă cel mai bun jucător de poker din România

    Vlad Darie este originar din Satu Mare, a început timid cu câteva turnee şi încet-încet a ajuns să participe la competiţii majore. Având nickname-ul “dariepoker” pe PokerStars, Vlad şi-a croit drumul spre succes cu multă determinare şi concentrare. În 2013, a primit recunoaşterea pentru toată munca depusă. A câştigat marele pot al Main Event-ului PokerFest de la Mamaia, în valoare de 36.000 de euro. A participat la multe turnee mari online şi a prins două mese finale la PokerStars Spring Championship of Online Poker. A primit premiul pentru Cel mai bun jucător de poker din România, premiu acordat de revista Casino Life & Business Magazine. Vlad a mărturisit într-un interviu pentru revistă că trecerea de la turneele online la cele live nu a fost deloc uşoară.

    „La început am avut probleme cu stăpânirea emoţiilor, cu disciplina. La turneele live joci o singură masă, trebuie să fii mult mai conştient de imaginea pe care o ai tu la masă, cum te văd ceilalţi la masă. Nu se poate să fii ca pe online unde ai 10-12 mese şi un singur soft care să îţi zică ceva despre adversari. E mult mai solicitant la live”, a spus tânărul.

    La începutul anului 2014, câştigă cel mai mare premiu din istoria turneului de PokerStars super Tuesday, de 120.960 de dolari, o performanţă greu de egalat. La sfârşitul anului 2014, el mai are o reuşită: ajunge câştigător în Main Event-ul Pokerfest-ului organizat la Royal Poker Club din Cluj Napoca, premiu ce-i aduce 10.300 de euro în buzunar. Succesele continuă să vină pe banda rulantă, iar în 2016, conform Global Poker Index, instrumentul universal acceptat de măsurare a performanţelor unui jucător, îl plaseză pe locul I, ca cel mai bun din România, scrie satmareanul.net

     

  • Adolescenta din România care a scris două cărţi şi studiază în China

    „Mereu mi-a plăcut să mă aflu în cadrul a multor proiecte. De la canto la ani lungi de teatru şi de spectacole, reclame, filme cu Jason Gedrick sau Matt Damon, până la începerea unor limbi străine şi conceperea acestor cărţi. Chiar dacă activităţile au consumat şi continuă să consume o bună parte din timpul meu liber, reuşesc să mă organizez şi să îmi împart energia între prieteni, familie, şcoală şi pasiunile pe care le am. În mod cert nu este uşor, iar vara asta este cea mai grea pentru că trebuie să îmi aleg universităţi, să mă întâlnesc cu prietenii pe care nu i-am mai văzut de jumătate de an şi să continui şi treaba pentru colegiu. Este dificil, dar într-un fel îmi place acest mod de viaţă alert”, descrie Andreea Coscai priorităţile sale, la venirea sa în ţară în vacanţa de vară.

    Adolescenta studiază la un colegiu în China şi a lansat deja două cărţi: prima, lansată în mai 2016, se numeşte „În Liceu” şi conţine interviuri cu liceeni din Bucureşti şi din alte oraşe ale României despre viaţă de adolescent, modul în care este văzută aceasta de ei.  A doua se numeşte „În High School în China”, se bazează pe acelaşi concept de interviuri, dar de data aceasta este vorba despre ale celor de la colegiul la care studiază în prezent, United World College. „Am fost inspirată de comunitatea în care mă aflu în China. Din moment ce suntem o familie, am vrut să transmit asta celor din România şi să las în urmă o amintire pentru colegii mei ce au absolvit anul acesta, cei din generaţia mea şi cei ce vor veni”, spune ea.

    Încă de la lansare, „În liceu” a fost printată în 1.000 de copii şi „chiar după un an, unii oameni încă mă întreabă cum ar putea obţine cartea”, spune Andreeea. „În high school în China” a fost publicată în iulie 2017: „Obiectivul principal este să îmi împărtăşesc povestea în ţară unde m-am născut şi să îi inspir astfel şi pe alţi tineri să fie curajoşi şi să îşi încerce norocul pentru şansă de a avea o experienţă internaţională.”

    A ajuns să studieze în China prin United World Colleges, o organizaţie educaţională care reuneşte instituţii de învăţământ din 150 de ţări. Are sediul central în Regatul Unit şi 17 şcoli şi colegii în Canada, India, Italia, Norvegia, Singapore, Swaziland, Statele Unite, Regatul Unit, Germania, Armenia, Costa Rica, Bosnia şi Herzegovina, Thailanda, China, Olanda şi Japonia (în restul de ţări până la 150 are comitete naţionale). Andreea Coscai spune că  depinde de norocul fiecărui elev ce opţiuni i se prezintă în anul aplicaţiei; alegerea nu este la latitudinea candidatului.

    „Aşadar, pot spune că nu eu am ales China, ci China m-a ales pe mine. Cât despre paşii urmăriţi pentru a obţine bursă, primul include completarea formularelor cu date personale, activităţi extra şcolare şi un număr de eseuri despre diferite problem locale sau internaţionale, explică ea. Odată acceptat pentru etapă următoare, urmează un interviu individual şi unul de grup unde cei din comitet vor să vadă ce fel de persoană eşti. Bursa pe care a primit-o acoperă trei mese pe zi, cazarea în campus şi costurile de studii.

    În ceea ce priveşte programa românească, privită după experienţa chineză, adolescent a observat că „sistemul nostru are potenţialul de a fi unul foarte bun, dar este implementat prost.” Ea consideră că ideea de a face cât mai multe din toate este bună, chiar dacă specializarea într-un anumit domeniu este de obicei mai benefică şi mai apreciată. „În acelaşi timp, este un dezinteres din partea unor elevi şi din partea unor profesori. Legătură această nu este bine fondată şi de aici apar problemele. După ce a experimentat sistemul internaţional de Internaţional Baccalaureate, a realizat că deşi nu poate spune că nu a învăţat nimic în şcoală în România (aş minţi, mi-a format mare parte din educaţie), multe din informaţiile pe care le-am acumulat pentru note şi pentru medii de final de an, au rămas uitate undeva într-un vid. ”

    Ea spune că există paşi ce pot fi făcuţi în direcţia îmbunătăţirii sistemului românesc de învăţământ, iar unul dintre acesta ar fi să-i înveţe să pună întrebări. ”Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri în educaţie. Să îţi pui întrebări te face mai curios, ceea ce îţi da oportunitatea să te educi singur într-o anumită măsură.”

    În viitor, Andreea Coscai şi-a propus să urmeze studii orientale, posibil la Oxford, în Anglia, deşi este interesată şi de America şi alte părţi ale lumii.  „Până la urmă, acum doi ani nu m-aş fi gândit niciodată că voi studia în China, aşa că nu ştiu ce se va întâmplă nici în continuare. Las oportunităţile care îmi apar în cale să mă surprindă.”

    Din rândul celor pe care îl admiră îl numeşte pe Nelson Mandela, care este de altfel şi unul dintre fondatorii United World Colleges: „S-a concentrat pe educaţie şi pe dezvoltarea acesteia o bună parte din viaţa lui.”

     

  • Tânăra care la 19 ani conduce o publicaţie cu 80 de angajaţi, a editat patru cărţi si jucat într-o piesă de teatru pe Broadway

    Tavi Gevinson nu este o fată tipică de 19 ani. Până acum a editat patru cărţi, a jucat într-o piesă de teatru pe Broadway şi conduce Rookie, o publicaţie online cu 80 de angajaţi, relatează Business Insider.

    În plus, tânăra a pozat pentru celebra fotografă, Annie Leibovitz, pentru calendarul Pirelli 2016. Pentru prima dată, calendarul nu mai conţine fotomodele nud sau semi-nud, ci femei din diferite domenii, care întruchipează succesul. Amy Schumer, Patti Smith, Serena Williams , Tavi Gevinson sunt doar câteva dintre femeile care au pozat pentru noul calendar.

    Gevinson şi-a început cariera de la o vârstă fragedă. La 11 ani a lansat blogul Style Rookie, care a devenit o senzaţie în comunitatea de fashion. Trei ani mai târziu, în 2010, ea lua interviuri la New York Fashion Week.

    La doar 15 ani a pornit Rookie, publicaţia online adresată adolescenţilor. “Îmi aduc aminte când am început Rookie că tata m-a întrebat cum o să fac şi asta, având în vedere că sunt tot timpul la şcoală. I-am răspuns că o să public trei articole pe zi, după şcoală, seara şi ultimul înainte de culcare, atunci când adolescenţii au timp liber”, a spus ea.

    “Am fost foarte încântată să apar în acest calendar (Pirelli) alături de atâtea femei incredibil. Este un produs iconic, tot timpul l-am apreciat, însă mă bucur că merge într-o direcţie nouă”, este de părere Tavi.

    În prezent, Tavi scrie în continuare despre modă, dar s-a îndreptat şi spre alte domenii-iubire, feminism, cultură pop etc.
    Anul trecut, ea a jucat alături de Michael Cera şi Kieran Culking în piesa de teatru “This is Our Youth”. În ianuarie 2016 va juca în piesa “The Crucible” de Arthur Miller.

    S-a mutat din Chicago în propriul apartament în New York. “Merg în fiecare seară la premiere, lecturi sau la evenimente. Scriu despre toate. Încerc să sintezizez evenimentele cât mai bine. Încă am multe de învăţat”, a mai spus Tavi.
    În 2012 a publicat “Rookie Yearbook One”, o colecţie de articole, interviuri, eseuri şi ilustraţii realizate de comunitatea Rookie. A patra ediţie a fost publicată în octombrie 2015.

  • “Americanii sunt prea graşi să încapă în duşuri şi olandezii sunt obsedaţi de lenjeriile de pat”. Ce am învăţat închiriind o cameră prin Airbnb

    Autoarea şi-a închiriat camera timp de trei ani de zile pentru a căştiga câţiva bani în plus. Peste 500 de persoane, cu vârste cuprinse între 16 şi 80 de ani, i-au trecut pragul casei din Oxford. Cei mai mulţi dintre vizitatori au fost chinezii despre care sunt obsedaţi de cumpărături si nu vin în Oxford pentru muzee sau galerii de artă ci pentru că vor să facă cumpărături în Bicester Village, cel mai mare outlet din Europa. Nu ştiu engleză şi se folosesc de telefon pentru a traduce.

    Mulţi dintre americanii care au vizitat-o sunt bătrâni, utilizează maşini uriaşe pe care se chinuie să le conducă pe străzile micuţe şi nu se descurcă deloc cu sensurile giratorii. Sunt graşi şi recunosc că nu vor să stea la hoteluri pentru că nu încap în duşurile din camere.

    De asemenea, a observat că francezii tind să se plângă de mâncare, olandezi sunt obsedaţi de lenjeria de pat.

    Scandinavii sunt de obicei divorţaţi, vorbesc excelent engleză şi lasă recenzii pozitive. Cuplurile gay sunt distractive, vorbesc mult şi se critică mult. Australienii sunt zgomotoşi, bine dezvoltaţi, dar şi foarte distractivi, în opinia autoarei.

    Despre germani are numai lucruri bune de zis, sunt amuzanţi şi ea a mai spus că-i preferă în dauna britanicilor.

    Liz Hodgkinson spune că găzduirea prin AirBnB a fost o experienţă interesantă, dar necesită foarte multă muncă şi se va opri în octombrie. Principalul motiv pentru care renunţă este impozitul prea mare. În momentul de faţă poate câştiga până la 7500 de lire sterline pe an fără să fie nevoită să plătească taxe, parte a programului “Rent a Room”, însă guvernul vrea să oprească asta.

    AirBnB era evaluată în martie 2017 la 31 de miliarde de dolari

  • Ce am învăţat închiriind o cameră prin Airbnb: americanii sunt prea graşi să încapă în duşuri şi olandezii sunt obsedaţi de lenjeriile de pat

    Autoarea şi-a închiriat camera timp de trei ani de zile pentru a căştiga câţiva bani în plus. Peste 500 de persoane, cu vârste cuprinse între 16 şi 80 de ani, i-au trecut pragul casei din Oxford. Cei mai mulţi dintre vizitatori au fost chinezii despre care sunt obsedaţi de cumpărături si nu vin în Oxford pentru muzee sau galerii de artă ci pentru că vor să facă cumpărături în Bicester Village, cel mai mare outlet din Europa. Nu ştiu engleză şi se folosesc de telefon pentru a traduce.

    Mulţi dintre americanii care au vizitat-o sunt bătrâni, utilizează maşini uriaşe pe care se chinuie să le conducă pe străzile micuţe şi nu se descurcă deloc cu sensurile giratorii. Sunt graşi şi recunosc că nu vor să stea la hoteluri pentru că nu încap în duşurile din camere.

    De asemenea, a observat că francezii tind să se plângă de mâncare, olandezi sunt obsedaţi de lenjeria de pat.

    Scandinavii sunt de obicei divorţaţi, vorbesc excelent engleză şi lasă recenzii pozitive. Cuplurile gay sunt distractive, vorbesc mult şi se critică mult. Australienii sunt zgomotoşi, bine dezvoltaţi, dar şi foarte distractivi, în opinia autoarei.

    Despre germani are numai lucruri bune de zis, sunt amuzanţi şi ea a mai spus că-i preferă în dauna britanicilor.

    Liz Hodgkinson spune că găzduirea prin AirBnB a fost o experienţă interesantă, dar necesită foarte multă muncă şi se va opri în octombrie. Principalul motiv pentru care renunţă este impozitul prea mare. În momentul de faţă poate câştiga până la 7500 de lire sterline pe an fără să fie nevoită să plătească taxe, parte a programului “Rent a Room”, însă guvernul vrea să oprească asta.

    AirBnB era evaluată în martie 2017 la 31 de miliarde de dolari

  • Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

    Restaurantul este creaţia lui Jean-Luc Andre, chef dar şi proprietar de galerie de artă, şi oferă o experienţă culinară VIP, într-un decor extrem de personal şi interesant.

    VEZI AICI CUM ARATA RESTAURANTUL

    Meniul este scris de mână de Jean-Luc, iar mâncărurile sunt din produse organice 100%. Restaurantul este împodobit cu fresce, iar în decor sunt o mulţime de obiecte deosebite, dar şi cărţi. Din personal fac parte şi căţelul Fernando şi pisica Racaillou.

  • Profesori de la Princeton, Harvard şi Yale îţi spun ce cărţi ar trebui să citeşti

    Dascăli din cele mai importante 10 universităţi americane au împărtăşit celor de la Business Insider titlul cărţii pe care ei o consideră esenţială.

    Jill Abramson, Harvard: “Stilul paranoic în politica americană”, de Richard Hofstadter

    James Berger, Yale: “Orfeo”, de Richard Power

    Eric Maskin, Harvard şi Maurice Schweitzer, Universitatea din Pennsylvania: “Proiectul desfacerii”, de Michael Lewis

    David B. Carter, Princeton: “Strategia conflictului”, de Thomas Schelling

    WJT Mitchell, Universitatea Chicago: “O teorie a dronelor”, de Gregoire Chamayou

    Kenneth Warren, Universitatea Chicago: “Racecraft: Sufletul inegalităţii în viaţa americană”, de Karen E. Fields şi Barbara J. Fields

    Harold Bloom, Yale: Totul de Shakespeare

  • Povestea „nazistului cel bun”, singurul prieten al lui Hitler. Cum a reuşit să scape de spânzurătoare şi să strângă o avere

    Albert Speer, născut în 1905, s-a implicat destul de tânăr în afacerile tatălui său, ce era specializat în arhitectură. Însă viaţa sa a luat o turnură aparte în 1933, când l-a cunoscut Adolf Hitler, ce a fost impresionat de manierele politicoase ale tânărului Speer şi răspunsurile sale directe şi precise. Ulterior, a fost cooptat de Hitler şi angajat pentru a-i renova cancelaria din Berlin. Nu a durat mult până când Speer a devenit o prezenţă constantă alături de Hitler la toate evenimentele. Pe de altă parte, era la rândul său un narcisit, ambiţios fără limite şi nu avea prieteni, fiind distant chiar şi faţă de soţia şi cei şase copii.

    Speer a devenit, aşadar, prieten bun cu Hitler şi unul dintre puţinii oameni care îi cunoşteau gusturile, pretenţiile şi i le respectau întru totul. La rândul său, Furherul i-a recunoscut deseori talentul extraordinar de oraganizator al proiectelor sale  şi loialitatea pe care i-o arăta. Printre „proiectele” sale se numără  deportarea a peste zeci de mii de evrei – un eufemism pentru cei trimişi în lagărele morţii. Dintre aceştia, mulţi erau obligaţi să muncească până la epuizare, cu o dietă de 1.100 de calorii pe zi.

    S-a arătat foarte surprins când a fost judecat, după căderea regimului, însă a reuşit să-şi creeze o apărare genială – a acceptat întreaga responsabilitate pentru acţiunile sale, dar a pretins că nu ştia nimic despre uciderea în masă a evreilor. Calmul său de neclintit şi comportamentul educat, ce contrasta puternic cu fanaticii nazişti, a impresionat juriul, care l-a scăpat de spânzurătoare şi i-au dat 20 de ani de închisoare.

    După eliberarea sa, în 1966, Speer şi-a publicat memoriile. Cititorii s-au arătat foarte curioşi de detaliile fascinante ale vieţii private a lui Hitler, iar volume sale au cunoscut un succes fenomenal. De asemenea, Speer a câştigat o avere din încasările acestora. Autoportretizarea sa,  ca „The good nazist”  (Nazistul cel bun), a absolvit de vină o întreagă generaţie de germani, ce purtau eticheta de „nazişti”. „Dacă un membru al cercului cel mai intim al lui Hitler nu ştia despre Holocaust, cum ar fi putut şi o persoană obişnuită?”, a fost ideea insuflată de Speer.

     

  • Trei CĂRŢI celebre ce nu pot fi ecranizate

    Circa o treime dintre filmele produse vreodată de Hollywood sunt adaptări ale unor romane sau nuvele.
     
    Mai mult, în ultimii trei ani, cel puţin jumătate dintre cele mai de succes pelicule din box office-ul american au fost adaptări.
     
    Cu toate acestea, există câteva capodopere literare a căror transpunere pe marile ecrane este imposibilă.