Ultima mare bulă care tocmai s-a spart este cea a cărţilor despre criză. Editorii americani au dat publicităţii câteva seturi de date – nu mă îndoiesc că sunt aplicabile şi la noi, păstrând totuşi proporţiile – iar rezultatele sunt grăitoare.
În iunie 2008 au apărut două titluri, iar până în septembrie 2008 numărul acestora a urcat vertiginos la 20. Din septembrie 2008 şi până în decembrie 2009 numărul titlurilor apărute s-a menţinut în zona 15 – 20 lunar, cu un vârf spectaculos, de 26 de titluri în iunie 2009. În 2010 şi 2011 tendinţa a fost de scădere năprasnică – în august şi octombrie 2010 nu a apărut nici măcar un titlu legat de criză.
Datele pentrui 2011 nu sunt valabile, dar nu am nicio îndoială că autorii şi editurile nu mai mizează pe criză. Cu alte cuvinte, despre criză s-a spus cam tot ce a fost de spus, cel puţin din punctul de vedere al economiştilor şi specialiştilor capabili să scrie mai mult decât 100 de cuvinte într-o postare de blog sau 5.000 de cuvinte într-un articol de ziar. Rămân să ţină aprinsă flacăra crizei prietenii de la Business Insider – care, apropo, sper să aibă puterea să depăşească zona “15 grafice care vă vor arăta clar cum vine apocalisa luna viitoare” – şi editorialiştii de la Wall Street Journal şi Financial Times, care au jumătate de normă pentru număratul zilelor Europei.
Neregăsindu-mă între capetele luminate pe care tocmai le-am enumerat, aş vrea să privesc cumva optimist spre 2012. Mi s-ar părea logic, firesc ca oamenii să înceapă să se întoarcă spre o serie de valori fundamentale – cumpătare, prudenţă, muncă tenace. Companiile şi şefii de companii ar trebui să regăsească ideea de bază din business, cum bine spunea cineva la club – “să câştig bani”. Bani din afaceri, desigur, şi nu învârtind aiurea hârtii, făcând speculă cu terenuri sau case sau tăind în neştire cheltuieli şi dând afară din ce în ce mai mulţi oameni.
Îi spun primul an de capitalism autentic pentru că etapele de până acum au oferit doar faţete ale întregului: unu, perioada de început, a celor curajoşi şi a lui “nu ne vindem ţara, dar ne place Coca-Cola”, doi, începutul reformelor şi al perioadei de creşteri de doi digiţi, trei – euforia, perioada în care toată lumea şi-a pierdut capul. Patru – criza.
Ideea “să facem bani” respectând regulile pieţei oferă, cum ar spune un corporatist, o sumedenie de provocări. Prima, şi cea mai puternică, îmbâcseala din România. Politicieni, sărăcie, infrastructură deficitară, alegeri. Pe urmă climatul de austeritate care s-a instaurat în Europa, cu efecte directe asupra consumului şi investiţiilor. Pe urmă politicile fiscale nesigure şi mersul economiei mondiale, China, preţul petrolului şi al alimentelor, războaiele comerciale sau pe materii prime.
Să ne rezumăm la ce putem încerca să controlăm, îmbâcseala din România. 2012 este un an electoral şi cred, sper ca mediul de afaceri sănătos să înţeleagă nu numai că este momentul să înceapă să facă bani, ci şi să îşi dea seama de importanţa pe care o are, de forţa pe care i-o conferă locurile de muncă pe care le oferă şi taxele şi impozitele şi salariile pe care le plăteşte. Simpla ignorare a tupeului politicianist ar putea modifica radical jocul, iar câştigul ar fi considerabil, pentru că am putea recupera şi o bucată bună din decalajul care ne separă de restul statelor europene.
Pentru că următorul număr al revistei apare în ianuarie, aş vrea să le mulţumesc tuturor cititorilor noştri, în print sau pe internet. Aceleaşi mulţumiri am pentru colaboratorii revistei, oameni de afaceri sau analişti, care răspund întrebărilor noastre şi care participă la evenimentele pe care le organizăm – Clubul BM şi Meet the CEO.
La mulţi ani!
