BusinessMagazin

Tag: afaceri

  • Încep să apară estimările crizei globale provocate de softul defect Crowdstrike: cel puţin un miliard de dolari

    Costurile cauzate de scoaterea din uz a 8,5 milioane de PC-uri cu Windows – care au blocat operaţiunile în segmente critice precum cel financiar, de sănătate şi transporturi – ar putea depăşi 1 miliard de dolari – doar că nu se ştie cine va plăti factura, scrie portalul CNBC.

    Ceea ce un expert în securitate cibernetică a descris ca fiind “cea mai mare întrerupere IT din istorie” a perturbat afaceri, de la vânzări cu amănuntul la livrări de colete şi proceduri în spitale, costând venituri, timp şi productivitate.
    Problema a fost cauzată de câteva secvenţe de cod defectuos ale CrowdStrike într-o “actualizare de conţinut” software. Din nefericire, corectarea erorii a fost mult mai consumatoare de timp decât provocarea ei, şi ar putea dura zile până când toate sistemele vor reveni la normal.

    CrowdStrike şi-a cerut scuze pentru situaţie dar nu a menţionat dacă intenţionează să ofere compensaţii clienţilor afectaţi.

    Experţii spun că se aşteaptă să existe cereri de despăgubiri şi, foarte probabil, procese şi sunt în general de acord că este prea devreme pentru a avea o estimare fermă a costurilor întreruperii globale a internetului de vineri. Dar aceste costuri ar putea depăşi cu uşurinţă 1 miliard de dolari, a declarat Patrick Anderson, CEO al Anderson Economic Group, o firmă de cercetare din Michigan specializată în estimarea costurilor economice ale evenimentelor precum grevele şi alte perturbări ale afacerilor.

    Anderson a declarat că facturile ar putea fi deosebit de costisitoare pentru companiile aeriene, din cauza veniturilor pierdute din zborurile anulate şi a costurilor excesive cu forţa de muncă şi combustibilul pentru avioanele care au zburat, dar s-au confruntat cu întârzieri semnificative.
    În ciuda dominaţiei CrowdStrike în domeniul securităţii cibernetice, veniturile sale anuale sunt de mai puţin de 4 miliarde de dolari pe an.
     

  • Parteneriat între două businessuri locale care adună împreună afaceri de peste 120 mil. euro

    Grupul City Grill, unul dintre cele mai importante grupuri de restaurante din România, a deschis recent două cafenele 5 to go în incinta Aeroportului Internaţional Henri Coandă, în urma semnării unui contract de franciză cu reţeaua 5 to go. Compania estimează că cele două unităţi vor genera venituri anuale de peste 600.000 de euro.

    “5 to go este un brand românesc care împărtăşeşte entuziasmul şi valorile noastre, se bucură de numeroase recunoaşteri pe piaţa locală şi internaţională şi cu care asocierea a venit firesc. Cu siguranţă vom obţine rezultate excelente împreună şi vom continua să colaborăm pe termen lung“, spune Daniel Mischie, CEO City Grill Group.

    Reţeaua de cafenele 5 to go se apropie de 600 de unităţi deschise în România şi, potrivit oficialilor companiei, trendul de dezvoltare accelerată a afacerii se va menţine şi în următoarea perioadă.

    În plus, creşterea traficului în cafenele face parte din strategia brandului pentru 2024, iar aeroportul Henri Coandă se bucură de o prognoză favorabilă în privinţa numărului de pasageri din acest an, după ce în 2023 a fost tranzitat de 14.6 milioane de persoane.

    Cafenelele 5 to go din aeroport sunt amplasate în terminalele Sosiri şi Plecări, chiar lângă ghişeele de check-in al bagajelor. Aproximativ 1.000 de clienţi trec zilnic pragul celor două cafenele.

    “Prezenţa 5 to go în aeroportul Henri Coandă este o realizare importantă, care ne permite să păstrăm clienţii conectaţi cu brandul (…) Este doar primul pas al parteneriatului cu grupul City Grill, ne bucurăm să avem alături un brand românesc atât de cunoscut şi important în industria HoReCa“, adaugă Radu Savopol, cofondator 5 to go.

    Cele două mari branduri româneşti, City Grill Group şi 5 to go, depăşesc împreună 120 de milioane de euro cifră de afaceri şi un total de aproximativ 3.000 de angajaţi.

    “Asocierea cu City Grill a fost o decizie aliniată planurilor noastre, expertiza  lor ne este extrem de utilă şi  ne va impulsiona să ne îmbunătăţim prezenţa în locaţii cheie şi să reiterăm impactul brandurilor româneşti pe piaţă“, completează Lucian Bădilă, cofondator 5 to go.

    City Grill operează în prezent 24 de restaurante, toate în Bucureşti. Unele sunt în proprietate, altele sunt în administrare, cum e cazul Caru’ cu Bere, spre exemplu. De altfel, grupul are în portofoliu mai multe mărci istorice, precum Pescăruş, Hanu’ lui Manuc sau Caru’ cu Bere.

     

  • A doua cea mai mare metropola a lumii riscă să dispară sub ape, iar soarta mega-oraşului atârnă în mâinile unui miliardar

    Veneţia se scufundă. La fel şi Rotterdam, Bangkok şi New York. Dar niciun loc nu se compară cu Jakarta, megaoraşul care se scufundă cel mai rapid de pe planetă. În ultimii 25 de ani, zonele cele mai afectate din capitala Indoneziei s-au scufundat cu peste 4,5 metri. Potrivit experţilor, oraşul are timp până în 2030 pentru a găsi o soluţie, altfel va fi prea târziu pentru a mai putea opri un dezastru, scrie Bloomberg.

    În acest caz, Anthoni Salim, miliardarul proprietar al PT Air Bersih Jakarta, firma la care guvernul a apelat pentru a extinde imediat, accesul la apă curentă pentru cei 11 milioane de locuitori ai oraşului. În prezent, unul din trei locuitori din Jakarta nu are acces la apă curentă, ci se bazează pe miile de fântâni ilegale care împânzesc oraşul – şi care epuizează pânza freatică şi slăbesc solul, creând condiţii propice pentru continuarea scufundării.

    Pentru Salim, timpul e mai preţios decât orice. El a acumulat peste 10 miliarde de dolari activând în mai multe industrii, devenind inclusiv unul dintre cei mai mari producători de tăiţei instant din lume.

    Controlul aprovizionării cu apă a capitalei a fost o prioritate personală de când o revoluţie aproape că a dezmembrat conglomeratul familiei sale în urmă cu 25 de ani. Atunci când guvernul a solicitat oferte pentru modernizarea infrastructurii de apă a oraşului, compania lui Salim a fost una dintre puţinele care s-au oferit să dea o mână de ajutor.

    Dacă ABJ a lui Salim poate contribui la realizarea planului de a aduce apă în fiecare gospodărie din Jakarta, experţii spun că oraşul are o şansă – iar compania va încasa miliarde de dolari. Dacă nu reuşeşte, este posibil ca haosul să domnească în a doua cea mai mare metropolă din lume. Scufundarea continuă, combinată cu intensificarea furtunilor şi creşterea nivelului mării, va fi mai mult decât pot duce digurile de protecţie ale Jakartei, a declarat JanJaap Brinkman, expert în inundaţii la institutul olandez de cercetare a apei Deltares:

    „Va fi atât de multă apă de mare care se va revărsa, încât nu se va opri niciodată. Nu va exista nicio scăpare”.

    Noul contract al ABJ include drepturi de operare a celor mai mari cinci staţii de tratare a apei din oraş şi de vânzare a mai mult de jumătate din rezervele de apă tratată până în 2048. De asemenea, va construi o nouă uzină şi conducte, dublând numărul de conexiuni până la sfârşitul acestui deceniu.

    Nu există niciun dezavantaj real pentru ABJ: compania va obţine venituri de aproximativ 4,8 miliarde de dolari în urma acestei tranzacţii, potrivit lui Lafrik Bano Rangkuty, director preşedinte la ABJ. Chiar şi în cel mai pesimist scenariu, ABJ nu va pierde bani, spune Simon Melhem, director la compania mamă Moya Holdings Asia Ltd, deţinută de Salim.

    Cu toate acestea, dacă compania dă greş, Jakarta riscă să se confrunte cu un dezastru de proporţii biblice.

    Posibilul salvator al oraşului s-a născut în 1949, fiind fiul cel mai mic al magnatului Sudono Salim, născut în China. Sudono a fost un apropiat al fostului preşedinte indonezian Suharto, unul dintre cei mai bogaţi dictatori din istorie, potrivit organizaţiei germane non-profit Transparency International. Sub patronajul lui Suharto, bătrânul Salim şi-a construit un imperiu. La apogeul său din anii 1990, Salim Group avea sute de companii afiliate.

    În adolescenţă, Anthoni Salim îl însoţea adesea pe tatăl său în vizitele la fabrică, potrivit unei biografii a familiei. După doi ani de studii în Marea Britanie, s-a întors în Jakarta pentru a lucra cu tatăl său. Când a ajuns la 30 de ani, Anthoni era pe cale să preia conducerea.

    Anthoni s-a implicat în aprovizionarea locală cu apă încă din anii 1990. Banca Mondială tocmai acordase Jakartei un împrumut pentru a-şi consolida infrastructura de apă şi canalizare şi pentru a face ca reţelele de apă să devină mai atractive pentru investitori. Suharto a împărţit sistemul de apă din Jakarta în două şi a dat jumătăţile la doi operatori privaţi, care au fost asociaţi cu persoane apropiate dictatorului.

    Grupul Salim şi compania franceză Suez SA au primit o jumătate, în timp ce fiul lui Suharto, Sigit Harjojudanto, şi compania britanică Thames Water Ltd. au primit cealaltă jumătate. Nu a existat nicio licitaţie publică.

    Însă, la scurt timp după semnarea contractului, preşedinţia lui Suharto s-a prăbuşit. În vara anului 1998, au izbucnit revolte în întreaga ţară, alimentate de plângeri legate de corupţie, şomaj ridicat şi penurie de alimente. Protestatarii i-au vizat, de asemenea, pe cei apropiaţi dictatorului.

    După ce protestatrii au incendiat casa familiei Salim, Sudono Salim a fugit în Singapore şi apoi în Los Angeles, lăsându-l pe Anthoni să salveze afacerea familiei. Acesta a început să reducă numărul de companii ale tatălui său, păstrând doar activele de bază.

    Problema apei a fost abandonată. Suez şi Thames Water i-au cumpărat pe Salim şi pe fiul lui Suharto. Companiile franceze şi britanice nu au reuşit niciodată să modernizeze sau să extindă sistemul aşa cum era planificat, iar numărul de puţuri ilegale a crescut.

    În 2006, Thames Water şi-a vândut concesiunea unei alte firme, Acuatico Pte Ltd. Aceasta a declarat la momentul respectiv că a acumulat pierderi de zeci de milioane de dolari. Suez şi-a vândut participaţia unei firme de capital privat în 2017, după ce a investit peste 2,2 trilioane de rupii (130 de milioane de dolari) pentru a îmbunătăţi infrastructura de apă din Jakarta, potrivit unui purtător de cuvânt al Suez.

    Între timp, Salim, după ce a stabilizat conglomeratul, a început să îşi construiască imperiul de active de apă. Când Acuatico, de zece ori mai mare decât Moya lui Salim, a fost scoasă la vânzare în 2017, Moya a cumpărat. A durat 20 de ani, dar Salim a recâştigat controlul asupra a jumătate din instalaţiile de apă din Jakarta.

    În cadrul celei mai recente tranzacţii, compania va cheltui aproximativ 1,7 miliarde de dolari pentru a construi o staţie de tratare, conducte şi racorduri, precum şi pentru a întreţine instalaţiile existente. Compania de stat PAM Jaya va plăti ABJ pentru apă şi infrastructură în rate, pe măsură ce acestea sunt construite.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

  • Breaking. UiPath a raportat în România afaceri de 2,8 mld. lei în 2023, plus 25% şi primul profit net de la înfiinţare – 32 mil. lei. Numărul mediu de angajaţi a crescut la 1.112

    UiPath, cel mai de succes produs al industriei de IT din România, care dintr-un start-up care lucra pentru clienţi externi dintr-un apartament din Bucureşti a ajuns o companie globală listată pe piaţa bursieră americană, a raportat la Ministerul Finanţelor Publice din România afaceri de aproape trei miliarde de lei.

    Cifra de afaceri a fost mai exact de 2,855 mld. lei (574 mil. euro), mai mare cu 25%, iar numărul mediu de angajaţi a fost de 1.112 faţă de 1.035 în anul precedent. Pentru prima dată de la înfiinţarea companiei UiPath SRL în 2015 compania a raportat profit net: 31,9 mil. lei (6,4 mil. euro) faţă de o pierdere netă de 249 mil. lei în 2022, şi o pierdere netă de 360 mil. lei în 2021.
     

  • Pensii private. Afaceri în scădere pentru administratorii de pensii private Pilon II

    Cele şapte fonduri de pensii private Pilon II din România, la care 8 milioane de salariaţi contribuie cu o parte din venitul brut lunar pentru administrarea privată a economiilor de bătrâneţe, au încheiat 2023 cu afaceri cumulate de 292 de milioane de lei, în scădere cu 15% sau 52 de milioane de lei faţă de anul anterior. Împreună, rezultatele nete au ajuns la 107,8 milioane de lei, în creştere cu 24% sau 20,8 milioane de la un an la altul, conform calculelor realizate de ZF.

    Toate cele şapte companii incluse în clasament au înregistrat scăderi ale cifrei de afaceri, în timp ce trei fonduri au consemnat îmbunătăţiri ale rezultatului net. Evoluţia pozitivă a rezultatului net cumulat se explică însă prin dinamica înregistrată de Metropolitan Pensii, companie aflată pe locul trei, cu afaceri de 37,5 milioane de lei. În acest caz, profitul s-a majorat cu peste 300%, la 35,4 milioane.

    Pe de altă parte, fondurile au înregistrat un randament mediu de 17,9% în 2023, cea mai bună performanţă anuală de la lansarea sistemului Pilon II, adică din 2008. Randamentul a fost mai mare cu aproximativ 10 procente peste rata inflaţiei de anul trecut din România.

    Rezultatele înregistrate de pensiile private în 2023 provin în egală măsură din revenirea preţurilor la titlurile de stat şi din aprecierea cotaţiilor bursiere. Anul trecut, valoarea titlurilor de stat şi-a revenit după scăderea din 2022 pe fondul reducerii inflaţiei şi dobânzilor, iar indicii Bursei de Valori Bucureşti, unde fondurile de pensii din Pilonul II sunt cei mai mari investitori instituţionali, au înregistrat creşteri susţinute, reflectată
    într-un avans de 31,8% pentru indicele principal BET.

    La Pilonul II, care are 8,15 milioane de participanţi, activul net a ajuns la 126,7 miliarde de lei la finele anului 2023, iar valoarea medie a unui cont este de 15.543 de lei. Anul trecut, profitul aferent participanţilor a fost de 18,3 miliarde de lei, aproape de profitul cumulat de 18,2 miliarde din 2008-2022.

     

  • Morărit, panificaţie. Spre noi orizonturi

    Industria de morărit şi panificaţie se dezvoltă an de an, companiile căutând continuu portiţe prin care să câştige fie cotă de piaţă, fie să-şi dezvolte afacerile.

    „Industria de panificaţie e aproape 100% românească. Sunt foarte puţine importuri, mai ales pe zona de bake off. Poate fi un model pentru alte industrii. Noi folosim 98% materie primă românească, pe toate segmentele, de la făină, drojdie până la împachetare”, a spus recent Ionuţ Ilie, managing director, Vel Pitar, lider pe piaţa de  panificaţie, cu afaceri de 841 de milioane de lei, în creştere cu 10% faţă de anul precedent. Majoritatea companiilor din top au fost pe creştere anul trecut, fie că vorbim de jucători specializaţi pe morărit ca Goodmills sau Şapte Spice, fie că vorbim de jucători cu un portofoliu mai complex precum Boromir sau companii active şi în retail precum Fornetti sau Tinervis Group. De exemplu, Tinervis Group, care deţine brandul LUCA, este cel mai extins jucător de pe piaţa de covrigării din România, în acest domeniu activând şi alţi jucători precum Simigeria Petru, Simigeria Matei, dar şi multe afaceri mai mici, care operează una-două patiserii, mai ales în oraşele mici şi medii. Piaţa este puternic fragmentată, la fel ca toată industria de panificaţie. LUCA are aproape 150 de brutării în România.

    „Anul 2023 a reprezentat o revenire la normal în ceea ce priveşte consumul prin prisma lipsei de fluctuaţii comparativ cu ultimii doi ani. Comportamentul consumatorului s-a schimbat foarte mult şi continuă să o facă în toate zonele de consum. Fie că vorbim de zone rurale sau marile oraşe consumatorii se comportă diferit nu doar atunci când aleg ceea ce vor să consume ci şi modul în care o fac (fizic sau online)”, spun reprezentanţii Fornetti România. Compania a ajuns să fie în peste 900 de puncte de vânzare, dintre care aproape 600 în sistem de franciză şi mai bine de 300 în HoReCa. În ultimii ani, compania şi-a diversificat universul în care desface produsele, astfel că pe lângă reţeaua de magazine, a intrat şi în retail cu produse care pot fi coapte acasă, dar şi în HoReCa. Practic, fiecare jucător încearcă să găsească o portiţă de creştere.

    Pe de altă parte, jucători precum La Lorraine, Lantmännen Unibake România sau Lidas Tulcea sunt câteva exemple de companii care investesc în extinderea producţiei locale în ritm cu dezvoltarea pieţei. Cea mai recentă investiţie anunţată este cea a grupului suedez Lantmännen Unibake, cu afaceri de 1,1 miliarde de euro.

     

  • Producători de carne. Miliardarii de la masa plină cu carne

    Smithfield România, business cu capital din China, a făcut primul miliard de lei din vânzarea de carne în 2019. Peste doar patru ani, în 2023, numărul miliardarilor în lei a ajuns la şase. Dintre aceste şase afaceri, cinci sunt ale unor antreprenori români, ceea ce arată că alegerea lor, industria cărnii, pe care au pariat în urmă cu 20 sau 30 de ani, s-a dovedit a fi câştigătoare.

    „Bilanţul pozitiv înregistrat de Transavia în anul 2023 reflectă o nouă performanţă, în ciuda mediului de afaceri extrem de provocator cauzat de numeroasele incertitudini, de evoluţia economiei şi a inflaţiei, de situaţia geo-politică ori de fenomenele meteo extreme”, spune Ioan Popa, preşedintele şi fondatorul Transavia.

    Transavia, companie fondată în urmă cu 33 de ani, a finalizat 2023 cu o cifră de afaceri de peste 1 miliard de lei (aproximativ 202 mil. euro) şi estimează o dublare a afacerilor şi a profitului până în 2026. Cu rezultatul obţinut anul trecut, Ioan Popa se alătură antreprenorilor români care au transformat carnea în bilet de intrare în clubul miliardarilor în lei, cum sunt Justin şi Andra Paraschiv (Carmistin), Grigore Horoi (preşedintele Agricola), Bogdan Stanca (Aaylex One) şi Radu şi Cristina Timiş (Cris-Tim).

    Această creştere din ultimii ani a fost influenţată şi de inflaţie – din decembrie 2022 până în decembrie 2023, preţul cărnii şi produselor din carne a crescut cu circa 10%, conform datelor de la INS. Cu toate acestea, a depins şi de abilitatea managementului companiilor din acest sector de a se adapta. „Modelul integrat 100%, ne-a permis să controlăm riscurile şi să fim rezilienţi, să ne consolidăm poziţia în piaţă şi să ne creştem performanţele”, a subliniat Ioan Popa.

    Alte companii, în faţa fluctuaţiei vânzărilor, s-au adaptat prin diversificare şi atragerea unei noi clientele, iar astfel au reuşit să rămână competitive şi să se dezvolte în continuare.

    „Dezvoltăm categoriile unde suntem deja prezenţi şi suntem orientaţi spre inovaţie; nu vom schimba strategia. În fiecare an lucrăm la produse noi, însă, statistic, rata de succes este undeva la 30%. Nu toate performează, cifra de afaceri se face în continuare cu produsele consacrate, însă produsele inovatoare răspund unei nevoi de nişă şi adaugă valoare la reputaţia brandului Agricola”, a spus Grigore Horoi, preşedintele grupul Agricola din Bacău.

     

  • Arta din farfurie

    Pe lângă mâncare, restaurantele îşi îndreaptă de ceva vreme atenţia şi spre veselă, cea albă fiind tot mai des înlocuită de cea colorată, deosebită de la local la local. Multe restaurante servesc acum meniurile de degustare şi restul mâncării în vase special create, scrie The Telegraph. Farfuriile colorate nu numai că le dau impresia clienţilor că mâncarea e mai bună, după cum arată anumite studii, ci pot fi şi folosite pentru a transmite o anumită imagine pe care doreşte să o aibă restaurantul, anumite principii şi să inducă anumite emoţii. În acest scop, localurile colaborează cu artişti ceramişti, care nu numai că creează vase speciale pentru anumite feluri de mâncare, dar se pot dovedi creativi şi în privinţa materialelor pe care le folosesc, recuperând deşeuri de la restaurantul client precum cochilii de scoici, coji de ouă sau sticle de vin, pe care le transformă apoi în argilă şi smalţ. În unele cazuri, vesela casei poate ajunge şi să fie vândută şi clienţilor cărora le-a plăcut.


     

     

  • Chinezii cumpără tot. Încă o fabrică mare din România a fost preluată de un grup gigant chinezesc

    Tranzacţie în industrie: o fabrică de extrudare a aluminiului din Satu Mare, cu afaceri de 100 mil. euro, ajunge la grupul Inner Mongolia Mengtai din China. Fabrica Alu Menziken din localitatea Medieşu-Aurit din Satu Mare a fost susţinută în 2016 cu un ajutor de stat de 20 mil. euro, la o investiţie totală de 40 mil. euro

    Alu Menziken, companie membră a grupului Montana, fondat de antreprenorul austriac Michael Tojner,  a fost cumpărată de grupul chinezesc Inner Mongolia Mengtai Group Co., Ltd, potrivit unui anunţ făcut de firma de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), care a făcut parte din echi­pa inter­naţio­nală de avocaţi care a asistat grupul chinezesc Inner Mongolia Mengtai Group Co., Ltd. în tranzacţie.

    Perfectarea tran­zacţiei face obiectul obţinerii aprobărilor standard din partea auto­rităţilor de re­gle­mentare, preţul de achiziţie nefiind di­vulgat de către părţi.

    Proiectul a fost coordonat de firma de avocatură HEUKING din Germania, care a acţionat ca lead counsel în cadrul tranzacţiei, îndrumând activitatea consultanţilor juridici locali din Elveţia, Austria şi România.

    NNDKP a furnizat asistenţă juridică pentru jurisdicţia românească.

    În România, Alu Menziken a raportat pentru 2023 o cifră de afaceri de 477,6 mil. lei (96,6 mil. euro), în scădere cu 6,7% faţă de anul anterior, când compania a avut afaceri de 512,1 mil. lei (103,8 mil. euro), potrivit informaţiilor existente pe site-ul Ministerului Finanţelor.

    Compania a finalizat anul 2023 cu un profit net de 62,3 mil. lei (12,6 mil. euro), mai mare cu 46,5% faţă de anul precedent, când Alu Menziken a obţinut un câştig net de 42,5 mil. lei (8,6 mil. euro).

    Alu Menziken este un cunoscut producător de componente uşoare din aluminiu, inclusiv soluţii pentru sisteme de baterii electrice, componente structurale şi sisteme de gestionare a accidentelor. Compania este parteneră pentru furnizori cheie şi producători de echipamente originale din domeniile auto, feroviar, construcţii, industrie şi pneumatică.

    Grupul Alu Menziken include Alu Menziken Group AG, Reinach (Elveţia), Alu Menziken Euromotive GmbH, Ranshofen (Austria), Alu Menziken SRL, Satu Mare (România) şi Alu Menziken Germany GmbH, Dillingen (Germania).

    Montana Aerospace AG şi filialele sale operaţionale, caracterizate printr-un nivel ridicat de integrare verticală, sunt un producător şi furnizor de top de componente şi ansamble complexe pentru sectoarele aerospaţial, e-mobility şi energie, derulând operaţiuni de inginerie şi producţie pe plan global.

    Mengtai Group este un important grup chinezesc cu capital privat, axat pe producţia şi distribuţia de energie, agricultură şi aluminiu. Alu Menziken Extrusion AG a fost achiziţionată de Mengtai Germany GmbH, o filială deţinută integral de Inner Mongolia Mengtai Group Co., Ltd.

     

     

  • Businessurile sunt pe mâini bune

    Fiecare generaţie are impresia că schimbă lumea şi se simte neînţeleasă deopotrivă de predecesori, dar şi de urmaşi. Fenomenul se regăseşte, fireşte, şi în lumea afacerilor, iar executivi, manageri şi recrutori au tot felul de poveşti de spus despre cum este cutare sau cutare generaţie. Cu siguranţă că suntem diferiţi, iar fiecare generaţie are un specific, dar acest lucru nu înseamnă că ne putem încadra în şabloane şi tot ce iese din cadru poate / trebuie decupat şi conturul trebuie umplut cu orice preţ. Dimpotrivă, specificul fiecăruia dintre noi poate fi un atu atât în plan personal cât şi profesional.

    2024 este anul în care BUSINESS Magazin sărbătoreşte 20 de ani de când spune poveştile din businessul românesc, iar luna iunie este dedicată „lupilor tineri”, prin catalogul 100 Tineri manageri de top, ajuns anul acesta la a 19-a ediţie, şi prin gala în cadrul căreia îi sărbătorim. An de an, reunim în cadrul acestui proiect poveştile a 100 de tineri, de fiecare dată alţii, care deţin funcţii importante în afacerile de pe piaţa românească.

    Multe lucruri se schimbă, dar foarte multe rămân la fel. Dedicarea, ambiţia, rezistenţa, rezilienţa, efortul sunt constante care se regăsesc permanent în profilul celor care formează echipele de conducere din companiile care pun economia în mişcare. An de an, poveştile pe care le spun aceşti tineri şi pe care le împărtăşim cu cititorii sunt despre reuşite remarcabile, lecţii învăţate, puterea (parcă nelimitată) de a merge mai departe, despre succes. „Ziua începe la ora 4.30 sau 5 dimineaţa, apoi muncesc până la ora 20 sau 23. 5-6 ore de somn pe zi. O zi pe săptămână pentru relaxare, adică sport. Aceasta poate fi sâmbătă, duminică sau una dintre zilele săptămânii, depinde de business şi de nivelul de oboseală acumulat.” Acesta este un exemplu de dedicare extremă în programul de lucru al unuia dintre tinerii care au răspuns pentru ediţia din acest an a catalogului.

    19 ediţii ale catalogului 100 Tineri manageri de top au ieşit, în tot atâţia ani, de la tipar

    Dar gama de răspunsuri este largă, la fel ca şi cele la  întrebarea referitoare la echilibrul dintre viaţa profesională şi cea de familie. Unii dintre tineri consideră că nu e necesară o departajare clară, că succesul înseamnă îmbinarea armonioasă a celor două. Alţii sunt mai fermi şi pun limite mai clare. Este, până la urmă, o alegere, o perspectivă, şi, aşa cum punctează o doamnă, aceste graniţe sunt fluide, uneori câştigă mai mult teren una sau alta dintre „vieţi”. Un alt tânăr antreprenor spune: „În prezent, pot să spun că am ajuns la un work-life balance perfect. Mănânc echilibrat, fac sport, dedic timp familiei şi în acelaşi timp depun eforturile necesare în firmă pentru a o transforma într-o companie de succes. Am ajuns la un nivel flexibil de lucru, astfel încât pot organiza proramul să pot acoperi toate nevoile, iar cel mai important este că atunci când familia mea are nevoie de mine, sunt acolo”.

    Iar dacă onestitatea şi pasiunea sunt îndeobşte întâlnite în rândul celor mai apreciate calităţi în rândul colaboratorilor, indiferent de industrie sau categorie de vârstă, răspunsurile sunt mult mai variate în ce priveşte metodele, sursele de învăţare (de la cursuri specializate, MBA-uri, programe de mentorat, lectură, programe de toate soiurile) şi în ce priveşte mentorii. Pentru unii, VIP-uri internaţionale din arena de business sunt modele de urmat, alţii sunt inspiraţi de propriii copii. „Fiica mea mă inspiră în fiecare zi să redescopăr lumea prin ochii unui copil. De la ea învăţ să fiu curios, deschis şi să apreciez micile bucurii ale vieţii. Această perspectivă îmi îmbogăţeşte atât cariera, cât şi viaţa privată”, spune un tânăr executiv.

    În esenţă, liderii de acum nu sunt radical diferiţi de cei pe care îi prezentam în primele ediţii ale cataloagelor. Diferenţe există şi sunt normale – între generaţii şi între ei. Poate cea mai vizibilă schimbare se leagă de vârsta medie a celor pe care îl prezentăm. Deşi nu avem probleme în a reuni peste 100 de propuneri, în fiecare an, vârsta medie a urcat uşor – acum se plasează în jurul a 35 de ani, iar la primele ediţii era cu câţiva ani mai jos. Dar acum aproape două decenii, multinaţionalele şi companiile locale erau în plină fază de construcţie a echipelor, mizând pe angajaţi cât se poate de tineri.

    Acum, lumea din jurul nostru se schimbă cu o viteză uluitoare. Poate că apanajul noilor generaţii este legat de această viteză permanentă de mişcare, la propriu şi la figurat. Cert este că afacerile pe care le conduc sunt pe mâini sigure.   ■

    Ioana Mihai-Andrei este Redactor-şef, Business Magazin