BusinessMagazin

Tag: viata

  • SONDAJ: Care este principala problemă a României după aderarea la UE. Cum s-a schimbat viaţa românilor după aderare

     Potrivit sondajului de opinie “Român în Europa”, mai mult de jumătate dintre românii chestionaţi (53 la sută) au afirmat că nu ştiu care sunt instituţiile europene şi care este rolul lor, însă acest procent este în scădere comparativ cu anii precedenţi, după ce, în 2011, 70 la sută dintre cei chestionaţi au afirmat acelaşi lucru, iar anul trecut, 61 la sută.

    De asemenea, 51 la sută dintre români au afirmat că nu cunosc obligaţiile şi drepturile ce revin cetăţeanului european, răspunsurile negative fiind, şi în acest caz, în scădere: 65 la sută în 2012 şi 71 la sută în 2011.

    La întrebarea “Aderarea la Uniunea Europeană v-a adus o schimbare a vieţii în bine sau în rău?”, 58 la sută dintre cei care au participat la sondaj au afirmat că “în rău”, 31 la sută – “în bine”, iar 11 la sută nu au răspuns.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ATENTATUL din BOSTON: Singurul suspect în viaţă a fost transferat de la spital la închisoare

     Americanul de origine cecenă, în vârstă de 19 ani, a fost transferat la centrul federal medical Devens, situat la 65 de kilometri distanţă de Boston, unde a fost spitalizat în urmă cu o săptămână, după ce a fost grav rănit într-o cursă de urmărire cu poliţia, la câteva zile după atentatul soldat cu trei morţi şi 264 de răniţi la 15 aprilie.

    Djohar Ţarnaev a fost inculpat pentru folosirea unei arme cu potenţial distructiv major şi riscă pedeapsa cu moartea.

    Fratele său mai mare, Tamerlan, în vârstă de 26 de ani, cu care ar fi comis dublul atentat de la maratonul din Boston, a fost ucis într-un schimb de focuri cu poliţia săptămâna trecută, cu o zi înainte de arestarea lui Djohar, ascuns într-o ambarcaţiune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine a plănuit ATACURILE DIN BOSTON: Dezvăluirile făcute de singurul suspect rămas în viaţă

     Interogatorii preliminare cu Ţarnaev arată că cei doi fraţi fac parte din categoria jihadiştilor auto-radicalizaţi, a apreciat sursa citată de CNN.

    Jokar, rănit şi reţinut la un spital în Boston, a declarat că fratele său, care a fost ucis în noaptea de joi spre vineri într-un schimb de focuri cu forţele de ordine, dorea să apere islamul de atacuri, potrivit aceleiaşi surse.

    Sursa guvernamentală a subliniat că interogatoriile sunt preliminare şi că este necesar ca versiunea prezentată de către Ţarnaev să fie verificată şi urmărită de către investigatori.

    Un oficial federal din cadrul forţelor de ordine a declarat pentru CNN că, deşi investigatorii nu au observat vreun lucru care să indice că suspecţii au acţionat împreună cu altcineva, sunt necesare eforturi pentru confirmarea acestui lucru. El a refuzat să comenteze în legătură cu vreun motiv sau detalii specifice despre ceea ce le-a comunicat Jokar oficialilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Potretul-robot al workaholicului român

    De cealaltă parte, managerul său îşi doreşte să aibă cât mai mulţi astfel de angajaţi în echipă, pentru că reprezintă exemplul ideal în materie de productivitate. Un lucru este ignorat de ambele părţi: pe termen lung, angajatul capătă probleme de sănătate fizică şi mentală, iar acest lucru îi afectează productivitatea. Cum poate fi recunoscut, cum este perceput de colegi şi de şefi şi ce îl determină pe angajatul workaholic să muncească mai mult decât ceilalţi?

    Andrei, un tânăr de 27 de ani angajat în departamentul de vânzări al unei companii de cercetare de piaţă, a ajuns într-un moment din carieră când lucrează mai mult decât niciodată. Stă mai mereu peste program şi munceşte tot timpul, fără să ţină prea mult cont că e seara târziu sau weekend. N-a fost însă dintotdeauna aşa. Din contră, povesteşte despre o perioadă în care nu depăşea niciodată opt ore petrecute la serviciu şi nici nu muncea prea mult, ba chiar i se reproşa uneori că ia pauze prea dese pentru a ieşi la ţigară şi nu îşi îndeplineşte norma. Perioadă cu care probabil că nu se va mai întâlni prea curând. “În principiu, depinde cât de conştiincios eşti ca angajat, dacă natura job-ului îţi permite o oarecare libertate şi dacă lucrurile se pot amâna. Dacă pot, cei mai mulţi oameni le amână. Pe de altă parte, dacă lucrezi cu deadline-uri fixe, îţi rămâne doar libertatea de a te încadra în ele”, este de părere Andrei. Pentru el, lucrul cu deadline-uri strânse este noua realitate a vieţii profesionale şi, cum nici nu le poate amâna prea mult, rămâne la serviciu peste program. “Nu am de ales. În afară de câteva ştiri pe care abia apuc să le citesc şi poate o conversaţie pe Facebook sau pe messenger, lucrez tot timpul”, explică tânărul, motivat însă să continue de evoluţia în carieră şi de majorarea semnificativă a salariului din ultima perioadă.

    Ca el sunt mulţi în peisajul muncii din România. Programul de lucru de la 7 dimineaţa la 3 după-amiaza de acum mai bine de două decenii a rămas istorie, fiind înlocuit adesea cu zile de muncă de 10-12 ore sau chiar mai bine, cu lucrul de acasă, seara sau în weekend, şi chiar cu răspunsul la mail-uri sau rezolvarea unor sarcini de serviciu urgente din vacanţă. Mulţi o fac pentru a arde etape şi a avansa mai repede în carieră, alţii pentru a-şi păstra jobul, mai ales în contextul economic din ultimii ani care a lovit puternic piaţa muncii din România. Şi, nu în ultimul rând, mai sunt şi cei pentru care jobul este cel mai important aspect din viaţa cotidiană şi pentru care munca pe care o fac este foarte importantă şi mai presus decât familia sau prietenii.

    Sunt descrişi drept workaholici, termen englezesc din ce în ce mai popular în România, care sintetizează stilul de viaţă al majorităţii angajaţilor din economie. Dependenţa de muncă la care face referire termenul este însă mai rar întâlnită la noi, dar lipsa unui echilibru între viaţa profesională şi cea personală, munca peste program şi responsabilităţile prea multe preluate adesea fără o motivaţie financiară suplimentară sunt cât se poate de frecvente. Şi cu cât este mai înaltă funcţia ocupată, cu atât mai mare predispoziţia la sindromul workaholicului.

    Mai bine de jumătate, chiar spre 60%, dintre românii cu poziţii de management, fie de nivel C – CEO, CFO sau COO, de pildă, fie de executive director sau de vicepreşedinte, lucrează cel puţin 50 de ore pe săptămână, cu o medie care ajunge chiar şi la 12 ore în fiecare zi, arată un studiu realizat recent pe tema workaholicului român de firma de consultanţă în domeniul resurselor umane HART Consulting, pe un eşantion de 100 de angajaţi şi manageri. “În 18 ani am avut 21 de zile de concediu”, spunea recent într-un interviu pentru Business Magazin Mihaela Cristescu, cea care a pus bazele lanţului de clinici şi spitale private MedLife. Chiar şi acum, la 70 de ani, continuă să se implice atât în consiliul de administraţie al companiei, cât şi la cârma spitalului de pediatrie din nordul Capitalei, “unde sunt prezentă zilnic, de luni până sâmbătă”.

    Sindromul workaholicului a intrat în lumina reflectoarelor în România abia în urmă cu câţiva ani. În 2007, povestea unei tinere de 31 de ani, manager de audit într-una din companiile de consultanţă din Big 4, a fost intens mediatizată după ce s-a presupus că ar fi murit de epuizare. Ulterior, în discuţie au apărut şi alte motive care au condus la situaţia tinerei, dar asta nu schimbă cu nimic semnalul de alarmă tras asupra programului prelungit de muncă. Trei ani mai târziu, un alt caz a stârnit reacţii puternice, după ce o tânără de 34 de ani, angajată a unei companii de cercetare online care muncea după spusele familiei cel puţin zece ore pe zi, de multe ori chiar şi acasă, a făcut stop cardio-respirator la serviciu şi a intrat în comă.

    “Workaholicul român lucrează până la 50 de ore pe săptămână. Aproximativ 92% dintre angajaţii care au participat la cercetare s-au încadrat aici. Mai mult, lucrează şi în weekenduri şi îşi verifică cel puţin o dată emailul de serviciu în afara orelor de program”, explică Mădălina Bălan, managing partener în cadrul HART Consulting. 53,8% dintre managerii aflaţi la început de carieră şi 51,2% dintre cei ajunşi deja pe poziţii de middle management susţin de asemenea că depăşesc programul de lucru de opt ore. Iar o bună parte dintre ei întrec acest nivel cu cel puţin două ore.

  • Viaţa savurată după cum spune Tripadvisor

    TEHNOLOGIA NE-A SIMPLIFICAT INDUBITABIL VIAŢA. Şi, cam de pe când au apărut internetul, forumurile, comunităţile virtuale şi posibilitatea de a-ţi da cu părerea, amator sau profesionist, am devenit mai leneşi, inclusiv în alegerea distracţiilor.

    Cumpărăm cărţi recomandate de alte minţi sau suflete, vedem filme pentru că au fost plăcute de alţi ochi, mergem în vacanţe, hoteluri şi restaurante încercate deja de alte trupuri. Vrem rezumatul la orice înainte de orice; alegem filme, cărţi, restaurante şi hoteluri ca şi cum am alege un televizor, aspirator sau anvelope. Eliminăm riscul, renunţăm la curiozitate şi mergem pe drumuri bătute.

    Simplificăm procesul, credem; dar luând de-a gata deciziile altora, ne uităm pe noi şi subiectivismul care face ca aceste decizii să nu ni se potrivească.

    TripAdvisor zice că acel hotel e de designer? Parcă nu e chiar aşa la faţa locului. Filmul lăudat de toţi ţi s-a părut slab; torturile făcute de acel cake designer de pe Facebook merită cu mult mai multe like-uri decât are. Dorada de la noul restaurant era congelată şi prin urmare justifică preţurile decente care i-au încântat pe evaluatori.

    CÂND SE IA PĂREREA CELORLALŢI DREPT ETALON, TREBUIE SĂ NE ÎNTREBĂM CINE SUNT CEILALŢI? Cât de mult ne putem încrede în părerile lui thedirtypaw, Bart Simpson sau fj2010?

    Este dificil de analizat o comunitate virtuală, cu atât mai mult cu cât componenta ei este volatilă. Este suficient însă să reţinem că subiectivismul şi diletantismul caracterizează mare parte din recenziile găsite pe site-uri, forumuri etc.

    În lipsa unor criterii de evaluare clare, opinia comunităţilor online de lifestyle trebuie luată cu titlu orientativ şi provocată, verificată. Ca să poţi avea o opinie, trebuie să încerci personal, nu prin corespondenţă. Tocmai de aceea, când mi s-a cerut să scriu o recenzie de restaurant, am avut îndoieli. Nu cred în recenzii decât ca lectură, dacă sunt scrise de profesionişti şi nici atunci. Gusturile nu se discută; se pot educa, deschide şi atât.

    Şi, dacă primele două acţiuni îmi sunt peste puteri, o pot încerca pe a treia. Aşadar, continuarea acestui articol vine însoţită de avertizarea firească că este o opinie personală, rezultatul experienţei directe şi nemijlocite a autorului şi trebuie tratată (eventual verificată) ca atare.

    BON ESTE UN RESTAURANT FRANŢUZESC AUTENTIC, situat în pitorescul centru vechi bucureştean, căruia îi exploatează aerul francez dat de arhitectură, ba chiar merge mai departe şi îi conservă o parte din istorie, după cum afirmă Cristian Corvin, tânărul arhitect aclamat internaţional în ultimii ani pentru proiectele sale – Lacrimi şi Sfinţi, Laborator de cocktailuri, La bonne bouche etc.

    La BON, păstrarea vie a trecutului se face prin cele 300 de uşi şi ferestre de lemn recuperat care îi acoperă integral pereţii. Interiorul este uşor teatral, cu lămpi realizate din damigene retezate şi obloane în interior, dar extrem de primitor graţie unui scenariu de lumini ce aruncă căldura galben-aurie peste mesele cu meniuri de plută şi şervete vesele în pătrate albe şi roşii.

    ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR,PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

  • Cine te supraveghează ilegal zi şi noapte

    PE BĂTRÂNUL CONTINENT, lumea nu vorbeşte, pe la colţuri, tocmai de bine despre Facebook şi Google. La târgul de comunicaţii mobile de la Barcelona, operatorii telecom arătau cu degetul către faptul că regulile antimonopoliste se aplică diferit în cazul celor două companii. „Excesul de zel din Europa ţinteşte doar operatorii din telecom„, spunea franc şeful Vodafone Vittorio Colao, arătând către competiţia agresivă şi preţurile foarte mici pe care le pot pretinde clienţilor.

    Apoi, Camera Inferioară a Parlamentului german decidea să limiteze mărimea ştirilor pe care Google şi alţi operatori le pot etala în serviciile de căutare pe internet. Publisheri precum Axel Springer şi Bertelsmann, ale căror venituri obţinute din ziare şi reviste sunt în scădere, au cerut ca motoarele de căutare şi servicii precum Google News să plătească pentru ştirile postate. În Franţa, compania anunţa alocarea a 60 de milioane de euro pentru finanţarea proiectelor digitale ale presei franceze, după o perioadă în care editorii francezi, sprijiniţi de preşedintele Hollande, s-au războit cu Google, la fel ca vecinii nemţi.

    De departe, ştirea care a suscitat cel mai crescut interes se lega de noi investigaţii şi „o măsură punitivă„ din partea autorităţilor europene de reglementare, pentru că Google nu a respectat un termen limită până la care trebuia să arate cum va alinia politica în domeniul confidenţialităţii datelor la reglementările UE, după cum relata Bloomberg, citată de Mediafax.

    MATT BRITTIN, UNUL DINTRE VICEPREŞEDINŢII GOOGLE ÎN EUROPA, vorbea la Londra despre continuarea ofensivei pe toate planurile pentru consolidarea afacerilor companiei în pofida animozităţilor din diverse pieţe: „După ce ani buni ne-am petrecut timp să fim în casele utilizatorilor noştri, acum, când toţi cunoscuţii, informaţiile şi internetul sunt în buzunarul lor, ne adaptăm să fim şi acolo„.

    „Serviciile adiţionale pe care le oferim, precum reţeaua socială Google Plus sau serviciul Google Earth, au rolul de a aduce valoare adăugată pentru utilizatorii finali, dar şi pentru clienţii noştri, care se pot promova mai bine în funcţie de obiceiurile internauţilor şi deci să crească efectul publicităţii„, a declarat Ed Parsons, responsabilul de tehnologie geospaţială.

    Spre exemplu, un client care caută prin Google, de pe mobil, un magazin de electrocasnice va primi printre rezultate pe cele mai apropiate de locul în care se află. Aşadar, un comerciant se va putea promova doar în locul în care activează, iar un astfel de serviciu oferit „plăteşte cât pentru toată investiţia noastră în astfel de sisteme„.

    Ed Parsons spune că aspectele legate de localizare sunt „extrem de sensibile, mai ales în aceste vremuri„, iar pentru a evita intruziunea în viaţa privată, utilizatorului i se solicită acordul pentru a putea fi identificat – la nivel mondial, procentul celor care aleg regulat să poată fi localizaţi este mai mic de 10% şi va rămâne stabil în anii următori, potrivit datelor Google.

    „Ca să fiu sincer, am fost puţin luaţi prin surprindere de impactul pe care l-a avut serviciul Street View asupra oamenilor, aşa că am dezvoltat rapid o tehnologie prin care să blurăm feţele oamenilor sau care să elimine, ca urmare a unor reclamaţii, anumite imagini„, comentează Parsons. Analiştii Bernstein Research consideră că principalele avantaje ale companiei în viitorul apropiat vor fi derivate din rata tot mai ridicată de utilizare a smartphone-urilor şi tabletelor în rândul consumatorilor, care va genera, pe fondul contextului de care menţionează oficialul Google, venituri tot mai mari din publicitate.


    Europa e încă în aşteptarea răspunsurilor la întrebările trimise încă de anul trecut referitoare la respectarea confidenţialităţii datelor.

  • Zgonea, copiilor veniţi în vizită la Palatul Parlamentului: Băsescu este un coleg instituţional. Nu e modelul meu în viaţă

     Valeriu Zgonea s-a întâlnit cu un grup de copii de la Şcoala 18 din Craiova, şcoala pe care Zgonea a urmat-o, unde a jucat fotbal şi s-a îndrăgostit prima dată, când era în clasa a VII-a.

    Zgonea le-a prezentat copiilor biroul său de preşedinte al Camerei Deputaţilor, dar şi sala de plen a deputaţilor.

    Un băieţel l-a întrebat pe Zgonea cum se înţelege cu preşedintele Traian Băsescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce a fost condamnat autorul masacrului de la Perla, Gheorghe Vlădan, la închisoare pe viaţă. Motivarea instanţei

     “În raport cu urmările produse şi care se puteau produce, cu rezonanţa deosebit de negativă a faptelor în cadrul colectivităţii faţă de numărul mare de persoane supuse acţiunii de ucidere, cu împrejurarea că inculpatul era salariat al unei instituţii publice (Ministerul Administraţiei şi Internelor – n.r.) însărcinată printre altele cu apărarea vieţii şi integrităţii corporale a tuturor persoanelor, precum şi cu periculozitatea deosebită a inculpatului, care deşi avea neînţelegeri cu soţia, a înţeles să-şi îndrepte acţiunea criminală şi asupra altor persoane absolut nevinovate aflate întâmplător în incinta salonului (…), tribunalul apreciază că se impune aplicarea faţă de inculpat a pedepsei detenţiunii pe viaţă şi a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b C.p. pe o durată de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, singura pedeapsă în măsură să asigure atingerea scopului preventiv”, arată Tribunalul Bucureşti (TB), în motivare.

    Instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunile de omor, că Vlădan “a acţionat cu intenţie directă, în condiţiile în care a prevăzut rezultatul faptelor sale, uciderea persoanelor aflate în Salonul (…), şi a urmărit acest rezultat”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Viaţa unui miliardar: Cum trăieşte fondatorul IKEA, la 87 de ani

     Ingvar Kamprad este fondatorul companiei IKEA, retailerul care a ajuns celebru în toată lumea pentru soluţiile de design interior şi amenajare. Chiar dacă averea acumulată de acesta pe parcursul vieţii ar putea să îi asigure un trai excentric, Kamprad a ales să se refugieze în anonimat şi cheltuieli zilnice chibzuite, notează Daily Express.

    Omul de afaceri suedez, care pe 30 martie împlineşte 87 de ani, locuieşte într-o casă obşinuită, este mare fan al chifteluţelor produse şi vândute de IKEA şi preferă de fiecare dată să zboare la clasa economică în dauna clasei întâi oferită de companiile aeriene. Pe deasupra, afaceristul suedez nu pune mare accent pe partea materială a vieţii, acesta preferând să meargă la cumpărături la piaţa aflată în apropierea casei sale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • POZA ZILEI: Viaţa cotidiană: Martie 2013

    VEZI AICI GALERIA COMPLETA