BusinessMagazin

Tag: plati

  • FOCUS: Homeschooling în România, între pedeapsa cu închisoarea şi plăţi de mii de dolari

    Înainte de orice dezbatere pe tema homeschoolingului, ar trebui să lămurim exact ce înseamnă şi ce presupune acesta.

    Ce este homeschooling-ul?

    Homeschooling-ul este o mişcare care a luat amploare în mai multe ţări de pe mapamond, în care părinţii aleg ca ei să-şi educe copiii, în locul unei şcoli tradiţionale din sistemul public sau privat. Astfel, părintele devine profesorul propriului copil. Familiile aleg această variantă din diferite motive, pornind de la problemele din sistemul educaţional la credinţele religioase sau diferite filosofii de educare. Există homeschooling care se realizează după un curriculum şi există homeschoolingul care nu se realizează după nicio structură, iar copilul studiază în fiecare zi ce vrea.

    Cum arată o zi de homeschooling?

    Potrivit unei mămici din Canada, care-şi educă cei şase copii acasă şi care este şi profesoară într-o şcoală publică, nicio zi nu seamănă cu alta. Copiii lucrează la diferite proiecte şi studiază ce vor, în funcţie de preocupările pe care le au. Sunt zile în care şcoala acasă înseamnă o vizită la muzeu pentru a afla mai multe despre dinozauri sau despre alt subiect care îl preocupă pe copil. De asemenea, pot fi zile în care copilul vrea să se joace pe calculator sau diferite jocuri video, acestea fiind de asemenea activităţi agreate în sistemul de homeschooling în afara unui curriculum.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • FOCUS: Culesul viei se face cu forţă de muncă scumpă şi greu de găsit, în ciuda unui an viticol foarte bun / “Se mulţumesc cu ajutoarele sociale şi nu vor să vină la muncă”

    În această perioadă, recoltatul strugurilor este în toi, dar forţa de muncă este greu de găsit. Administratorii podgoriilor din ţară spun că nici măcar şomerii sau asistaţii social din comune nu vor să lucreze, chiar dacă li se oferă uneori şi peste 100 de lei pe ziua de lucru.

    Cele mai multe societăţi comerciale care administrează podgorii oferă, pe lângă plata în bani, şi transportul zilierilor, dar şi o masă sau un echivalent în produse. Nici aceste facilităţi nu sunt însă convingătoare pentru a-i atrage la muncă pe oamenii care nu au de lucru, ei temându-se că ar putea pierde ajutoarele de la stat dacă se angajează.

    „Anul viticol este foarte bun sau în orice caz peste media multianuală atât ca producţie, cât şi din punctul de vedere al calităţii. Dar marea problemă este găsirea forţei de muncă, pentru recoltă, în întreaga ţară”, a declarat pentru MEDIAFAX preşedintele Patronatului Naţional al Viei şi Vinului (PNVV), Ovidiu Gheorghe.

    La Cotnari (judeţul Iaşi), culegătorii sunt aduşi de la distanţe mari, pentru că pe plan local au fost dificil de identificat chiar şi din rândurile şomerilor sau beneficiarilor de ajutoare sociale. „Forţa de muncă am găsit-o cu mare dificultate. Am ajuns să aducem oamenii de pe o rază de 200 de kilometri faţă de podgorie, sunt foarte greu de convins. Îi plătim, în funcţie de productivitate, cu 50-80 de lei pe zi, le asigurăm transport şi masă”, a declarat pentru MEDIAFAX reprezentantul podgoriei Cotnari, Răzvan Serghiuţă. La Cotnari, „producţia în acest an este de 9-10 tone la hectar şi se încadrează în standardele noastre de calitate”, a mai spus Răzvan Serghiuţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţara unde oamenii sunt plătiţi de stat să îşi părăsească casele

    Pe coasta de Est a Canadei există un orăşel mic diviziat de o criza. Fabrica de peşte din localitate care susţinea majoritatea business-urilor, inclusiv şcoala, a fost închisă. Automat foarte multă lume a plecat, însă câţiva dintre oameni refuză să plece, înclusiv Perry Locke, care a fost primar, şeful pompierilor şi administrează o staţie generatoare de curent electric. Fiul lui a fost ultimul care s-a înscris la liceu, scrie Bloomberg.
     
    Acum autorităţile au decis că este mai ieftin să plătească oamenii din Little Bay Island să plece decât să-i mai administreze în actuala formulă. Astfel locuitorilor le sunt oferiţi 189.000 de dolari să-şi părăsească casele. Regiunea Newfoundland are una dintre cele mai mici rate de naştere din Canada, cea mai mare medie de vârstă, cea mai mare rată a şomajului şi cel mai mic grad de alfabetizare, potrivit RBC Economics Research. Cu toate acestea oamenii nu sunt decişi dacă să plece sau să rămână în oraşul natal. 
     
    Relocarea s-a întâmplat de-a lungul timpului şi din ce în ce mai mulţi oameni au acceptat banii, însă alţi sunt împotrivă. “Ce să fac cu banii dacă nu-mi pot găsi un loc de muncă”, a declarat Locke, ce deţine staţia generatoare de curent electric. 

  • Ţara unde oamenii sunt plătiţi de stat să îşi părăsească casele

    Pe coasta de Est a Canadei există un orăşel mic diviziat de o criza. Fabrica de peşte din localitate care susţinea majoritatea business-urilor, inclusiv şcoala, a fost închisă. Automat foarte multă lume a plecat, însă câţiva dintre oameni refuză să plece, înclusiv Perry Locke, care a fost primar, şeful pompierilor şi administrează o staţie generatoare de curent electric. Fiul lui a fost ultimul care s-a înscris la liceu, scrie Bloomberg.
     
    Acum autorităţile au decis că este mai ieftin să plătească oamenii din Little Bay Island să plece decât să-i mai administreze în actuala formulă. Astfel locuitorilor le sunt oferiţi 189.000 de dolari să-şi părăsească casele. Regiunea Newfoundland are una dintre cele mai mici rate de naştere din Canada, cea mai mare medie de vârstă, cea mai mare rată a şomajului şi cel mai mic grad de alfabetizare, potrivit RBC Economics Research. Cu toate acestea oamenii nu sunt decişi dacă să plece sau să rămână în oraşul natal. 
     
    Relocarea s-a întâmplat de-a lungul timpului şi din ce în ce mai mulţi oameni au acceptat banii, însă alţi sunt împotrivă. “Ce să fac cu banii dacă nu-mi pot găsi un loc de muncă”, a declarat Locke, ce deţine staţia generatoare de curent electric. 

  • Omul care face bani din singurătatea altora. Acum a angajat şi alţi oameni pentru că nu făcea faţă cererii

    Cu toţii ştim că există persoane care plimbă câinii pentru alţii care nu au timpul pentru aşa ceva şi sunt plătiţi pentru asta. În Los Angeles a apărut primul serviciu de “plimbat oamenii”, scrie The Guardian. Chuck McCarthy a lansat un serviciu prin care acesta se plimbă şi vorbeşte cu străinii. Cine vrea să apeleze la serviciile lui trebuie să plătească 7 dolari pe milă.

    Ideea i-a apărut lui McCarthy în urmă cu câteva luni şi o vedea ca pe o modalitate de a face ceva bani în plus, având în vedere că bărbatul, care este actor, nu-şi găseşte de muncă. “Am făcut plimbări aproape în zilnic săptămâna trecută. Am avut şi clienţi care au revenit, ceea ce este de dorit”, a spus el. Acesta îşi promovează serviciul pe pagina de facebook, dar şi prin afişe lipite prin oraş.

    “Încerc să ascult mai mult, decât să vorbesc. Discutăm lucruri minore, de suprafaţă de cele mai multe ori. Chiar şi aşa cred că este terapeutică discuţia”, mărturiseşte el.

    Afacerea a început să înflorească şi chiar a angajat alţi oameni din diferite părţi ale oraşului pentru că nu făcea faţă cererii. Cu toate acestea, el nu opreşte un procent din veniturile celorlalţi “plimbători” până nu-şi stabileşte un business plan. Ideea lui deja s-a răspândit în Israel, Marea Britanie sau New York 

  • Singurătatea, oportunitatea de business a viitorului

    Izolarea în rândul tinerilor creşte ceea ce dă naştere a unei industrii de companie, de tovărăşie. În curând a plăti pentru plimbări, cine sau întâlniri romantice va fi ceva normal, scrie Emily White într-un articol pentru The Guardian.

    Chuck McCarthy a pornit un serviciu prin care se oferă să se plimbe cu străini în schimbul unei sume de bani (despre care am scris aici). Dacă ai bani, acum poţi închiria un prieten, poţi plăti pentru a fi îmbrăţişat sau poţi să iei o masă cu un străin. Reacţia oameniilor la auzul acestor lucruri variază. Aplaudăm asemenea gesturi când vine vorba de bătrâni, dar îi judecăm pe cei tineri care sunt dispuşi să plătească pentru o plimbare. Cu toate acestea, indiferent de vârstă, toţi oamenii au nevoie de o conexiune cu o altă persoană.

    Ne gândim că poate cei tineri nu au nevoie de aşa ceva, ei îşi pot crea singuri prietenii, relaţii amoroase, însă mulţi dintre aceştia suferă la acest capitol, scrie White. Institutul pentru Sănătatea Mintală din SUA a găsit faptul că tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani sunt mai predispuşi să se simtă singuri decât persoanele în vârstă (peste 55 de ani) şi studiul sugerează că acest sentiment ar creşte şi mai mult în viitor.

    Nu sunt în favoarea plăţii pentru o interacţiune umană, însă nu nici împotriva ei, spune Emily White. Tinerii se află sub o presiune socială mare azi: nu există multe locuri de muncă unde colegii sunt statornici, sunt puţine cartiere cu parcuri şi locuri publice şi puţine joburi cu orare predictibile. Vieţile noastre au devenit mai dificile şi o piaţă s-a deschis pentru servicii de îngrijire: plătim străini să aibă grijă de bătrâni, de câinii noştrii, să ne organizeze petrecerile de zilele de naştere.

    Peste un deceniu, plata pentru o conexiune, interacţiune cu o altă persoană ar putea fi la fel de normală ca şi plata pentru terapie. Acum criticăm, dar nevoia de companie va persista. Nevoia de o conexiune socială este primordială: dacă există un serviciu prin care putem vorbi cu cineva ca cu un prieten îl vom accepta, nu ne vom îndepărta de o astfel de oportunitate.

  • Statistica sărăciei: câte familii din România nu-şi permit să cumpere mâncare

    Cheltuielile importante (întreţinerea locuinţei, rate, plata utilităţilor etc.) nu pot fi acoperite din veniturile lunare de către 32,2% din gospodării, arată studiul „Condiţiile de viaţă ale populaţiei în anul 2015”, dat publicităţii de Institutul Naţional de Statistică (INS), informează Mediafax

    Dintre plăţile pentru care s-au înregistrat restanţe în cursul anului 2015, cele mai frecvente cazuri au fost la energia electrică şi abonamentul radio (54,6% din gospodăriile cu restanţe), întreţinerea locuinţei (53,2%) şi abonamentul telefonic (34,1%). Ponderi reduse s-au înregistrat la restanţele pentru rate la împrumuturi (9,1%) – „explicabil prin specificul acestor tipuri de plăţi care sancţionează mai sever nerespectarea termenelor de plată, precum şi prin frecvenţa redusă a gospodăriilor care au de restituit împrumuturi”, notează autorii studiului.

    De asemenea, 21% din gospodăriile populaţiei „nu şi-au permis consumul a cel puţin un fel de mâncare cu carne sau peşte o dată la două zile”, se mai arată în studiul INS. Documentul mai consemnează şi că 13,1% din gospodării „nu şi-au permis menţinerea unei temperaturi adecvate în locuinţă”, iar 69,2% „nu şi-au permis plata unei săptămâni de vacanţă”.

    Citiţi continuarea www.mediafax.ro

  • Singurătatea, oportunitatea de business a viitorului

    Izolarea în rândul tinerilor creşte ceea ce dă naştere a unei industrii de companie, de tovărăşie. În curând a plăti pentru plimbări, cine sau întâlniri romantice va fi ceva normal, scrie Emily White într-un articol pentru The Guardian.

    Chuck McCarthy a pornit un serviciu prin care se oferă să se plimbe cu străini în schimbul unei sume de bani (despre care am scris aici). Dacă ai bani, acum poţi închiria un prieten, poţi plăti pentru a fi îmbrăţişat sau poţi să iei o masă cu un străin. Reacţia oameniilor la auzul acestor lucruri variază. Aplaudăm asemenea gesturi când vine vorba de bătrâni, dar îi judecăm pe cei tineri care sunt dispuşi să plătească pentru o plimbare. Cu toate acestea, indiferent de vârstă, toţi oamenii au nevoie de o conexiune cu o altă persoană.

    Ne gândim că poate cei tineri nu au nevoie de aşa ceva, ei îşi pot crea singuri prietenii, relaţii amoroase, însă mulţi dintre aceştia suferă la acest capitol, scrie White. Institutul pentru Sănătatea Mintală din SUA a găsit faptul că tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani sunt mai predispuşi să se simtă singuri decât persoanele în vârstă (peste 55 de ani) şi studiul sugerează că acest sentiment ar creşte şi mai mult în viitor.

    Nu sunt în favoarea plăţii pentru o interacţiune umană, însă nu nici împotriva ei, spune Emily White. Tinerii se află sub o presiune socială mare azi: nu există multe locuri de muncă unde colegii sunt statornici, sunt puţine cartiere cu parcuri şi locuri publice şi puţine joburi cu orare predictibile. Vieţile noastre au devenit mai dificile şi o piaţă s-a deschis pentru servicii de îngrijire: plătim străini să aibă grijă de bătrâni, de câinii noştrii, să ne organizeze petrecerile de zilele de naştere.

    Peste un deceniu, plata pentru o conexiune, interacţiune cu o altă persoană ar putea fi la fel de normală ca şi plata pentru terapie. Acum criticăm, dar nevoia de companie va persista. Nevoia de o conexiune socială este primordială: dacă există un serviciu prin care putem vorbi cu cineva ca cu un prieten îl vom accepta, nu ne vom îndepărta de o astfel de oportunitate.

  • Omul care face bani din singurătatea altora. Acum a angajat şi alţi oameni pentru că nu făcea faţă cererii

    Cu toţii ştim că există persoane care plimbă câinii pentru alţii care nu au timpul pentru aşa ceva şi sunt plătiţi pentru asta. În Los Angeles a apărut primul serviciu de “plimbat oamenii”, scrie The Guardian. Chuck McCarthy a lansat un serviciu prin care acesta se plimbă şi vorbeşte cu străinii. Cine vrea să apeleze la serviciile lui trebuie să plătească 7 dolari pe milă.

    Ideea i-a apărut lui McCarthy în urmă cu câteva luni şi o vedea ca pe o modalitate de a face ceva bani în plus, având în vedere că bărbatul, care este actor, nu-şi găseşte de muncă. “Am făcut plimbări aproape în zilnic săptămâna trecută. Am avut şi clienţi care au revenit, ceea ce este de dorit”, a spus el. Acesta îşi promovează serviciul pe pagina de facebook, dar şi prin afişe lipite prin oraş.

    “Încerc să ascult mai mult, decât să vorbesc. Discutăm lucruri minore, de suprafaţă de cele mai multe ori. Chiar şi aşa cred că este terapeutică discuţia”, mărturiseşte el.

    Afacerea a început să înflorească şi chiar a angajat alţi oameni din diferite părţi ale oraşului pentru că nu făcea faţă cererii. Cu toate acestea, el nu opreşte un procent din veniturile celorlalţi “plimbători” până nu-şi stabileşte un business plan. Ideea lui deja s-a răspândit în Israel, Marea Britanie sau New York 

  • Statistica sărăciei: câte familii din România nu-şi permit să cumpere mâncare

    Cheltuielile importante (întreţinerea locuinţei, rate, plata utilităţilor etc.) nu pot fi acoperite din veniturile lunare de către 32,2% din gospodării, arată studiul „Condiţiile de viaţă ale populaţiei în anul 2015”, dat publicităţii de Institutul Naţional de Statistică (INS), informează Mediafax

    Dintre plăţile pentru care s-au înregistrat restanţe în cursul anului 2015, cele mai frecvente cazuri au fost la energia electrică şi abonamentul radio (54,6% din gospodăriile cu restanţe), întreţinerea locuinţei (53,2%) şi abonamentul telefonic (34,1%). Ponderi reduse s-au înregistrat la restanţele pentru rate la împrumuturi (9,1%) – „explicabil prin specificul acestor tipuri de plăţi care sancţionează mai sever nerespectarea termenelor de plată, precum şi prin frecvenţa redusă a gospodăriilor care au de restituit împrumuturi”, notează autorii studiului.

    De asemenea, 21% din gospodăriile populaţiei „nu şi-au permis consumul a cel puţin un fel de mâncare cu carne sau peşte o dată la două zile”, se mai arată în studiul INS. Documentul mai consemnează şi că 13,1% din gospodării „nu şi-au permis menţinerea unei temperaturi adecvate în locuinţă”, iar 69,2% „nu şi-au permis plata unei săptămâni de vacanţă”.

    Citiţi continuarea www.mediafax.ro