BusinessMagazin

Tag: europa

  • Care e dovada că problemele zonei euro nu se opresc la Grecia sau Portugalia

    Miliardarul american John Paulson, unul dintre investitorii cei mai învinuiţi de atacurile speculative contra monedei euro, a declarat că el pariază pe deprecierea obligaţiunilor suverane europene şi că a cumpărat contracte CDS (de asigurare contra riscului de neplată) pentru titlurile europene de datorie. Paulson, fondatorul unui fond speculativ ce administrează active de 24 mld. dolari, le-a spus investitorilor că e cu deosebire îngrijorătoare situaţia băncilor din Spania, întrucât portofoliile de obligaţiuni ale statului spaniol pe care le deţin şi retragerile de depozite le fac foarte dependente de finanţarea de la Banca Centrală Europeană.

    Reflecţiile unor mari investitori speculativi că o ţară sau alta din zona euro sunt pe marginea prăpastiei nu mai sunt de mult noutăţi. Ştirea despre Paulson apărea însă pe Bloomberg cu doar patru zile înainte de marea licitaţie de obligaţiuni spaniole pe care mulţi comentatori au considerat-o un moment de cotitură în evoluţia crizei datoriilor europene, pentru că un eşec al licitaţiei ar fi marcat trecerea la o fază complet nouă, în care Spania, a patra economie din zona euro şi de două ori mai mare decât cele combinate ale Greciei, Irlandei şi Portugaliei, ar fi împlinit în sfârşit profeţiile Casandrelor din pieţele financiare şi ar fi apelat la ajutorul FMI-BCE-UE, adică exact ceea ce a evitat cu înverşunare până acum.

    Mai mult încă, în condiţiile în care FMI n-a reuşit să strângă încă de la statele membre banii pentru fondul de protecţie contra crizei datoriilor din zona euro (sumă estimată de Christine Lagarde, şefa instituţiei, la 400-500 mld. dolari), un eşec al licitaţiei spaniole ar fi fost exact elementul de care era nevoie ca Banca Centrală Europeană să fie împinsă spre o a treia rundă de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), după cele din decembrie şi februarie, în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Primele două runde de LTRO au avut darul să liniştească apele pe pieţele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-şi amelioreze bilanţul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deţinerile lor de obligaţiuni suverane, ceea ce a îmbunătăţit întrucâtva randamentele acestora.

    Numai că, la fel ca şi în cazul Rezervei Federale cu operaţiunile sale de “relaxare monetară”, când, după ce începea să treacă efectul unei runde, reapăreau mişcări de piaţă ori speculaţii de natură să provoace o nouă rundă, şi cu BCE se întâmplă acum la fel. Moody’s a anunţat zilele trecute că se pregăteşte ca în mai să taie ratingurile a 114 bănci din Europa, ceea ce ar lovi, evident, nu numai în băncile zonei euro, majorându-le brusc necesităţile de finanţare, ci şi în statele lor de origine.

    FMI, în ultimul raport asupra stabilităţii financiare globale, scrie că 58 de mari bănci europene, care trebuie să ajungă până la 30 iunie la o rată a capitalului de bază de 9%, considerată reper de stabilitate, vor sfârşi prin a-şi reduce activele cu un total între 2.200 şi 3.800 mld. dolari până la sfârşitul anului viitor, prin restructurări şi scăderea creditării. Acesta e contextul în care Christine Lagarde, după ce nu cu multă vreme în urmă spunea că norii crizei s-au mai risipit, a cerut acum liderilor UE să folosească o parte din Fondul European pentru Stabilitate Financiară direct pentru recapitalizarea băncilor.

    Licitaţia de joi s-a încheiat cu bine: în segmentul cel mai important, cel al obligaţiunilor pe zece ani, Spania a atras 1,4 mld. euro, în condiţiile suprasubscrierii de 2,42 ori a ofertei, la un randament de 5,74%, faţă de 5,4% la oferta din ianuarie. Un insucces al licitaţiei ar fi însemnat fie o cerere insuficientă de obligaţiuni, fie randamente de peste 6-7%. Pericolul însă n-a trecut: în aceeaşi zi, contractele CDS pentru datoria spaniolă au crescut iarăşi la peste 500 de puncte de bază, după ce scăzuseră la 490.

  • Ce-i de făcut pentru şomerii Europei

    “Europa are nevoie de o strategie de creare de locuri de muncă ca răspuns la ratele inacceptabile ale şomajului cu care se confruntă. UE are un uriaş potenţial neutilizat în ce priveşte încurajarea pieţei în această direcţie”, a spus preşedintele CE, Jose Manuel Durao Barroso. “Împreună, sectoarele economiei ecologice, al sănătăţii şi al noilor tehnologii vor genera, în anii care vin, peste 20 de milioane de locuri de muncă noi. Statele membru trebuie să profite de aceste posibilităţi, mobilizând resursele existente şi stimulând piaţa internă a muncii, în strânsă colaborare cu partenerii sociali.”

    Deşi a publicat un raport care recomandă introducerea salariului minim în ţările unde el nu există în lege (Germania) şi majorarea lui în ţările unde e foarte redus ca pondere din salariul mediu, Comisia n-a recomandat şi formal astfel de măsuri, notând doar că “salariul minim joacă un rol important în lupta contra sărăciei şi a inegalităţii”.

    Comisia se referă explicit şi la România şi Bulgaria, în capitolul “Pachetul privind ocuparea forţei de muncă”:
    “Pentru îmbunătăţirea mobilităţii lucrătorilor, Comisia este pe deplin hotărâtă să înlăture obstacolele juridice şi practice din calea liberei circulaţii a lucrătorilor, de exemplu prin îmbunătăţirea transferabilităţii drepturilor de pensie, a tratamentului fiscal al lucrătorilor transfrontalieri sau a nivelului de conştientizare a drepturilor şi obligaţiilor. Ea le solicită statelor membre să permită exportarea prestaţiilor de şomaj pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă într-o altă ţară (pentru o perioadă de până la 6 luni). De asemenea, Comisia trimite un mesaj puternic guvernelor, cerându-le să elimine restricţiile privind accesul pe piaţa forţei de muncă pentru lucrătorii din Bulgaria şi România şi să permită resortisanţilor din alte state membre să aibă acces la locurile de muncă din sectorul public.”

  • “Mini Las Vegas” în Europa. Un miliardar vrea să recreeze paradisul jocurilor de noroc în Spania

    Adelson, preşedinte şi director general al grupului Las Vegas Sands, doreşte să creeze “un Las Vegas strip în miniatură” în Barcelona sau Madrid, staţiunea urmând să includă şi un complex de cazinouri.

    Miliardarul şi-a anunţat intenţiile miercuri, la inaugurarea unui cazinou la Macau, cea mai importantă destinaţie turistică din lume pentru pasionaţii de jocuri de noroc, unde Las Vegas Sands vrea să-şi majoreze semnificativ cota de piaţă în următoarele 12 luni.

    “Ne gândim la 12 complexuri turistice integrate, a câte 3.000 de camere. Un mini Las Vegas, cam jumătate faţă de Las Vegas strip, în Spania, pentru piaţa europeană”, a spus Adelson.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Scrieţi-i Comisiei Europene cum vreţi să se modifice legislaţia insolvenţei

    Normele existente (Regulamentul privind procedurile de insolvenţă) datează din 2000 şi stabilesc modul cum procedurile în caz de faliment – al întreprinderilor sau ale persoanelor fizice – ar trebui coordonate între mai multe ţări ale UE. Rezultatele consultării vor contribui la a stabili dacă şi în ce mod regulamentul existent trebuie revizuit pentru a stimula întreprinderile şi piaţa unică a UE.

    În 2010, în UE un număr total de 220.000 de întreprinderi au intrat în lichidare, ceea ce înseamnă că, zilnic, şi-au încetat activitatea circa 600 de întreprinderi din Europa. Această tendinţă a continuat să se înregistreze şi în 2011. Prin urmare, este esenţial să existe dispoziţii legale moderne şi proceduri eficiente pentru a ajuta întreprinderile care au forţă economică suficientă, să surmonteze dificultăţile financiare şi să beneficieze de o a doua şansă.

    “O legislaţie modernă în materie de insolvenţă va contribui la consolidarea economiei, întrucât va oferi o a doua şansă întreprinderilor solide din punct de vedere financiar, dar care întâmpină dificultăţi financiare pe termen scurt. Din acest motiv, am lansat o consultare care se adresează atât întreprinderilor, cât şi juriştilor, autorităţilor judiciare şi publicului larg”, a afirmat comisarul UE pentru justiţie, Viviane Reding.

    Comisia consultă întreprinderile mici şi mari, persoanele care desfăşoară activităţi independente, practicienii din domeniul insolvenţei, autorităţile judiciare, autorităţile publice, creditorii, cadrele universitare şi publicul larg cu privire la experienţa lor în materie de insolvenţă, în special în procedurile transfrontaliere de insolvenţă. Răspunsurile lor vor ajuta Comisia să stabilească dacă şi în ce mod cadrul legal actual ar trebui îmbunătăţit şi modernizat.

    Consultarea este deschisă până la 21 iunie 2012 şi poate fi accesată aici.

  • Deutsche Bank a redevenit cea mai mare bancă europeană, cu active de 2.160 miliarde euro

    Activele Deutsche au crescut anul trecut cu 14%, la 2.160 miliarde euro, banca extinzându-şi portofoliul în timp ce principalii rivali au renunţat la unele active pentru a se alinia noilor standarde de reglementare, transmite Bloomberg.

    Astfel, activele celei mai mari bănci germane au crescut cu 40% din anul 2006, în mandatul directorului general Josef Ackermann, care se va retrage în luna mai.

    Deutsche Bank este a doua bancă din Europa după gradul de îndatorare şi, dintre cele mai mari 10 instituţii de credit europene, este pe locul opt în funcţie de ratele de adecvare a capitalului, deşi Ackermann a crescut în ultimii ani rezervele şi a redus dependenţa de împrumuturi a grupului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fitch: Băncile-mamă continuă să-şi sprijinie subsidiarele din Europa de Est

    Creditorii din Europa de Vest, care controlează trei sferturi din activele sectorului bancar est-european, vor ca diviziile din regiune să-şi finanţeze activitatea de creditare din depozite şi fonduri atrase pe pieţele locale unde funcţionează, din moment ce resursele băncilor-mamă sunt restrânse de înăsprirea reglementărilor bancare internaţionale privind rezervele de capital, citată de Bloomberg. Cu toate acestea, scăderile înregistrate în finanţarea acestor subsidiare au avut caracter limitat, consideră Artur Szeski, director la departamentul pentru instituţii financiare al Fitch Varşovia. “Vedem o modificare a politicii băncilor-mamă, însă nu am constatat vreun efect drastic în privinţa fondurilor aflate la dispoziţia subsidiarelor. Nu am observat nicio situaţie în care o bancă-mamă să nu pună la dispoziţia subsidiarei sale capitalul de care a fost nevoie”, a spus analistul Fitch.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Pagina Facebook, inaccesibilă din România şi mai multe ţări din Europa

    Numeroşi utilizatori ai reţelei de socializare au postat mesaje pe Twitter, spunând că Facebook nu funcţionează.

    Conform www.zdnet.com , reţeaua de socializare a căzut în mai multe ţări din Europa. Numeroşi utilizatori din Albania, Belgia, Bosnia, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Estonia, Franţa, Finlanda, Germania, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Macedonia, Malta, Norvegia, Portugalia, Polonia, România, Rusia, Serbia, Spania, Suedia, Elveţia, Turcia, Ucraina şi Marea Britanie.

    Conform Belfast Telegraph, utilizatori din Marea Britanie, Irlanda, Suedia, Spania, Germania şi Turcia au declarat miercuri dimineaţă că nu pot accesa site-ul Facebook de pe calculatoarele lor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bloomberg: Salvarea Greciei nu a eliminat riscul de default din Europa

    La capătul a şapte luni de negocieri, Grecia a primit acordul miniştrilor de Finanţe din zona euro pentru pachetul de ajutor de 130 de miliarde de euro necesar evitării intrării în faliment, în martie, când trebuie răscumpărate obligaţiun ide 14,5 miliarde de euro, relatează Bloomberg. Păsuirea obţinută de Grecia ar putea fi numai temporară, după ce a aprobat un program de austeritate şi reforme economice menite să reducă datoria publică de la 160% la sfârşitul anului trecut la 120,5% în 2020. În timp ce investitorii privaţi şi băncile centrale lucrează la reducerea datoriilor Greciei, analişti ai Citigroup şi Commerzbank au avertizat deja că statul elen ar putea din nou să nu îşi respecte angajamentele, din cauza celui de-al cincilea an de recesiune, a apropierii alegerilor şi a mişcărilor sociale.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Moneda euro, comparată cu vrăjitorul din “Stăpânul inelelor”: Precum Gandalf, euro poate renaşte după criza declanşată de Grecia

    Actuala criză din zona euro, bazată pe diferenţele de competitivitate dintre ţările din nord şi cele din sud, se poate încheia doar în două feluri, potrivit publicaţiei. O opţiune este ca ţările mai slabe să părăsească uniunea monetară şi să implementeaze politici monetare adecvate propriei situaţii. Alternativa ar fi să accepte să facă ce le cer ţările din nordul Europei, în schimbul unor substanţiale transferuri fiscale. După cum arată situaţia în prezent, prima variantă este cea mai probabilă, notează The Guardian.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Voi, cei care schimbaţi istoria

    Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schaeuble, a calificat Grecia drept “sac fără fund” şi a sugerat că ar fi mai bine ca alegerile anticipate din această ţară, programate pentru aprilie, să fie amânate pentru 2013, iar până atunci să fie la putere un guvern de tehnocraţi în stil italian, scopul fiind ca Germania şi creditorii Greciei să se asigure că Atena se ţine de planul de austeritate.

    Oficialii finlandezi au cerut Greciei să aducă garanţii pentru viitoarele credite de la UE şi FMI, iar cei olandezi au spus că zona euro e gata să amâne noul pachet de credite pentru Grecia, adică să lase ţara în incapacitate de plată, ca pedeapsă că opoziţia elenă face nazuri la planul de austeritate. Pentru prima dată de la declanşarea crizei datoriilor greceşti, preşedintele Karolos Papoulias, octogenarul veteran al rezistenţei elene antinaziste, a reacţionat cu furie, afirmând că nu permite ca Schaeuble să-i insulte ţara: “Cine-i Schaeuble să insulte Grecia? Cine sunt finlandezii? Cine sunt olandezii?”

    Reacţia lui Papoulias venea la câteva zile după violentele manifestaţii de stradă din Atena, care s-au lăsat cu devastări de magazine, incendieri de clădiri şi cererea sindicatului poliţiştilor ca oficialii UE şi ai FMI să fie arestaţi. “Protestele din Grecia reflectă, poate, o altă faţetă a protestelor mondiale: bogaţi vs. săraci – în cazul acesta, nu indivizi, ci ţări întregi”, comentează Paul Donovan, analist al băncii elveţiene UBS.

    Într-adevăr, dacă protestele indignaţilor spanioli, francezi, britanici ori italieni şi ale “ocupiştilor” americani vizau faptul că democraţia politică a fost înlocuită cu dictatul pieţelor financiare, iar preocuparea statelor s-a deplasat de la servirea societăţii la servirea lobby-ului corporatist, varianta grecească a protestului vizează, pe lângă cele de mai sus, şi faptul că tot visul de convergenţă a dezvoltării între statele europene a făcut loc brusc unei realităţi în care statele periferice (PIIGS) nu numai că sunt culpabilizate că s-au dezvoltat pe datorie. Ci şi puse să restituie cu dobândă această dezvoltare, dobânda fiind pierderea suveranităţii asupra bugetelor şi sărăcirea populaţiei pe termen lung.

    Cuvântul esenţial pentru motivarea protestelor e aici “brusc”: în urmă cu doar trei ani, aceleaşi pieţe financiare, reprezentate inclusiv de marile grupuri bancare ulterior salvate din faliment de state, nu găseau nimic în neregulă în faptul că principiile de la Maastricht (datorie sub 60% din PIB, deficit bugetar sub 3%) erau încălcate regulat de europeni, astfel încât au continuat liniştite cu aceştia jocul profitabil al rostogolirii datoriilor. Cât despre Germania, Finlanda sau Olanda, statele care acum culpabilizează PIIGS, a fost mult mai uşor pentru ele să-şi acuze partenerii mai slabi din eurozonă decât să admită cât de temătoare sunt ele însele faţă de forţa pieţelor. Ca atare, răspunsul Europei la criză a fost pactul fiscal de austeritate – cel la care va adera şi România oficial la 1 martie – şi simpla ignorare sau dezavuare a protestelor de stradă. Recunoaşterea şi analiza protestelor a venit însă din altă parte: din SUA.

    În America, a cărei marjă de acţiune în raport cu pieţele financiare e natural mult mai mare, protestele populare au fost valorificate de administraţia Obama în sprijinul încercării ei de a reintroduce legi vechi de reglementare a pieţelor (Glass-Steagall) şi de a aplica o combinaţie de coerciţie şi stimulente fiscale pentru readucerea acasă a locurilor de muncă pierdute în folosul Asiei (“insourcing”). “Nu vreau ca America să fie o ţară cunoscută pentru speculaţii financiare şi care se îndatorează cumpărând mărfuri produse în alte ţări. Nu vreau ca următoarea generaţie de slujbe în industrie să se implanteze în China sau Germania, ci în Michigan sau Ohio”, a rezumat preşedintele Barack Obama.

    Or, ce altceva îşi doresc americanii furioşi care ocupă parcurile naţiunii? Aşa se explică faptul că, punând în paranteză ciocnirile spectaculoase cu poliţia şi arestările de pe teren, analizele americane le-au atribuit protestelor o importanţă istorică extraordinară. Revista Time a socotit Protestatarul, ca figură colectivă, drept personalitatea anului 2011, iar echivalenţa de mesaj justiţiar între Piaţa Tahrir, Plaza del Sol, Zuccotti Park sau Piaţa Syntagma a fost socotită automat şi o echivalenţă de efect.