Tag: CEO

  • A venit în România pentru două zile şi a ajuns să conducă una dintre cele mai mari companii locale de leasing operaţional

    Au fost două momente în copilăria mea care m-au format. Primul a avut loc când aveam şase ani, era între clasele întâia şi a doua; atunci am văzut moartea cu ochii“, povesteşte Hezi Shayb, CEO New Kopel Group, care de-ţine pe piaţa locală dealerul Opel Union Motors şi firma de rent a car şi leasing operaţional Sixt New Kopel, dar şi divizia de maşini second-hand Sixt New Kopel SH. „Obişnuiam să petrec timp alături de rude la malul mării, în Israel, şi ţin minte că erau foarte multe stânci în apă care duceau la apariţia unor vârtejuri. Ţin minte că într-o bună zi tatăl meu mi-a spus: «Dacă se întâmplă să fii prins într-un vârtej, nu încerca să ieşi din el. Lasă‑te dus de curent şi, atunci când simţi pământul cu picioarele, împinge cât poţi de tare şi ieşi din apă.» Bineînţeles, acest lucru s-a şi întâmplat, m-am trezit prins în vârtej şi am făcut exact ceea ce mă învăţase tatăl meu. Apa nu era foarte adâncă, să fi avut vreo patru metri, dar pentru mine, un copil de şase ani, era ca şi cum ar trebui să cobor de pe Empire State Building. Am reuşit totuşi, cumva, să ies la suprafaţă. Ţin minte că tatăl meu îmi spusese că există doar o şansă: dacă o ratezi, gata! A fost o lecţie foarte importantă pentru mine, am înţeles că înainte de a acţiona trebuie să ştiu lucruri. Cunoaşterea este extrem de importantă; sunt aici pentru că tatăl meu şi-a făcut timp să mă înveţe acele lucruri. Al doilea moment s-a petrecut ceva mai târziu, eram în clasa a XI-a la un liceu de electronică şi veneam în fiecare zi din provincie pentru cursuri. În cadrul unui program, fiecare liceu trebuia să trimită doi elevi la un examen, iar cei mai buni urma să ajungă pentru câteva luni în Olanda. Nu am vrut iniţial să particip, pentru că nu-mi prea stătea mintea atunci la examene, dar la insistenţele profesorilor m-am dus.“

    A ajuns în cele din urmă în Olanda, iar ceea ce l-a impresionat cel mai mult a fost expresia de pe chipul oamenilor. „La acea vreme, era diferenţă mare între nivelul de viaţă din Israel şi cel din Olanda. Am văzut oameni fericiţi, şi mi-am spus: «vreau să fiu cineva şi am să fac tot ceea ce ţine de mine pentru a fi cineva». Am decis să iau totul în serios şi să-mi trăiesc viaţa în aşa fel încât să nu fie risipită. Spre norocul meu, în Israel există o anumită scurtătură pentru asta. Nu e uşoară, dar este totuşi o scurtătură. La 18 ani trebuie să intri în armată şi, dacă ai anumite abilităţi, poţi să ajungi la trupele speciale. Şi exact asta am făcut: m-am înscris la Academia Navală din Israel, care ţine şase ani şi jumătate. Am terminat cursurile în 1983, dar nu a fost o experienţă uşoară.“

    CEL MAI TÂNĂR VICEPREŞEDINTE

    La primul job a ajuns dintr-o întâmplare, la scurt timp după terminarea armatei. „Am terminat armata la 26 de ani, fără a avea studii superioare şi am găsit un anunţ din partea unei companii de asigurări care oferea un curs de specializare. După absolvirea acestuia, aveai asigurat un loc de muncă şi primeai şi o maşină; la vremea respectivă, cei care aveau maşină erau priviţi ca având un statut special. Problema era că trebuia să ai studii superioare şi să ai 28 de ani. Eu nu respectam niciuna dintre condiţii, dar m-am dus totuşi la interviu. Cel cu care m-am întâlnit mi-a spus: «Am acceptat interviul ăsta doar din curiozitate, cum ai îndrăznit să te prezinţi?». L-am întrebat de câţi oameni are nevoie şi mi-a spus că va angaja zece; aşa că i-am propus să mă angajeze în plus, pe lângă posturile disponibile, ca pe un tânăr lipsit de experienţă. I-am spus: «cunoaşterea nu e totul; promit că ceea ce nu înţeleg în timpul zilei voi studia noaptea, iar a doua zi voi cunoaşte problema.» Şi m-au angajat, era în primăvara lui ’88, iar după opt luni am terminat al doilea curs de specializare. Bineînţeles, a trebuit ulterior să obţin diploma de studii superioare, aşa că am urmat cursuri de administrarea afacerilor la sucursala din Israel a unei facultăţi americane. În 1995 aveam 32 de ani şi eram cel mai tânăr vicepreşedinte la cea mai mare companie de asigurări din Israel; obţinusem, între timp, şi masterul în administrarea afacerilor.“

    A ocupat apoi mai multe poziţii în cadrul unor firme de asigurări, iar în 1999 unul dintre cei mai bogaţi oameni din Israel, pentru care mai lucrase în trecut, i-a propus să pună bazele unei companii de asigurări în sănătate. În 2004, după ce investitorul vânduse grupul din care făcea parte, a decis să facă şi el exit.

    A urmat apoi funcţia de CEO al IVECO Israel, pe care a ocupat-o între 2005 şi 2012. A venit ca o provocare, pentru că nu ştia nimic despre camioane. I s-a explicat că situaţia companiei este una extrem de dificilă şi că nu se aşteaptă minuni de la el, aşa că a decis să accepte. „Au fost două elemente care au adus compania de la stadiul de faliment la cel de succes; în primul rând, ştiam că maşinile IVECO au o imagine foarte proastă, pentru că se stricau destul de des. Am ales cea mai stabilă maşină şi am decis să o vindem cu o garanţie completă de trei ani. Astfel, le-am explicat clienţilor că nu vor mai avea cheltuieli suplimentare, pentru că noi vom acoperi în respectiva perioadă toate costurile de service. Pe piaţa din România putem oferi garanţie de până la 57 de luni în care acoperim toate costurile, fiind vorba de maşini, dar în cazul tractoarelor lucrurile sunt puţin diferite. În fiecare zi în care tractorul stă în service, proprietarul trebuie să anuleze comenzile pe care le-a primit, iar asta complică destul de mult situaţia. La acel moment cota de piaţă era de 8%, dar a crescut în scurt timp la 23%. Am câştigat şi destul de mulţi bani într-o perioadă scurtă de timp, iar asta mi-a oferit practic o fereastră de un an de zile. Problema de fond era însă neschimbată: foarte multe maşini se stricau, şi am înţeles că trebuie să rezolv asta cât mai repede. Am primit mai multe propuneri, dar era vorba de lucruri minore, iar eu căutam ceva care să schimbe datele problemei. Atunci când te afli într-o situaţie de criză, rezolvarea problemelor mici nu reprezintă o soluţie. Trebuie să gândeşti la scară mai mare. Şi s-a întâmplat ca acea soluţie pe care o căutam să ajungă la mine pe birou: un tip oarecare a venit la mine şi mi-a spus că are un sistem care adună informaţiile tehnice ale maşinilor, în timp real, şi le trimite prin satelit, dar că nu ştie ce să facă cu el. Reţineţi, era anul 2006. Am luat 100 de maşini şi le-am echipat cu sistemul, iar la scurt timp am descoperit că doar 20-25 de probleme cauzau toate stricăciunile. Şase luni mai târziu, costurile cu garanţiile scăzuseră cu 30%, iar cererile de reparaţii scăzuseră cu 50%. A fost un pas imens către salvarea companiei. Iar compania care producea softul a ajuns să valoreze, astăzi, în jur de 150 de milioane de euro.“

    Să nu renunţi niciodată este unul din motto-urile sale, dar trebuie să fie pus în practică într-un mod inteligent. „E în regulă să greşim pentru că nimeni nu e perfect. Eu am făcut mai multe greşeli decât alţi 3-4 oameni la un loc. O să vă povestesc despre o greşeală din cauză căreia am avut, multe nopţi la rând, coşmaruri. Atunci când eram în clasa a VIII-a jucam baschet, eram foarte înalt pentru vârsta mea. Am avut un meci cu echipa altei şcoli şi, la pauza mare, a trebuit să merg până la baie. Când am revenit pe teren coşurile se schimbaseră, dar eu nu mi-am dat seama aşa că am plecat cu mingea şi am înscris pentru echipa adversă. După asta, toată lumea din şcoală m-a cunoscut; norocul meu a fost că era ultimul an din şcoala generală. Cât despre carieră, una din greşelile pe care le-am făcut a fost atunci când am refuzat un angajat de-al meu care mi-a propus să lucrăm împreună la un proiect. Eu i-am spus că vreau să mă concentrez pe carieră, iar ulterior produsul său s-a bucurat de un succes fantastic, chiar anul trecut în august a vândut compania pentru 25 de milioane de euro. O altă greşeală am făcut-o în timpul armatei: un coleg a venit şi mi-a propus să construim o maşinărie care combina esenţe pentru parfumuri. Eu i-am spus că nu mă interesează, mai aveam puţin şi terminam armata şi voiam să stau liniştit o perioadă. El a pus pe picioare start-up-ul, era prin 1986, iar la scurt timp după s-a descoperit că în tratamentul împotriva virusului HIV e nevoie de un astfel de aparat care să amestece substanţele. A vândut şi el compania ulterior, iar acum are o avere de vreo 150 de milioane de dolari. Suntem în continuare în relaţii foarte bune, pentru că el spune că prietenii pe care ţi i-ai făcut înainte să te îmbogăţeşti sunt prietenii adevăraţi.“

  • Hobby de CEO: Anca Bidian, CEO Kiwi Finance: „Dacă nu ai pasiune, mai bine nu intri în joc, nici în sport, nici în afaceri”

    Anca Bidian conduce Kiwi Finance, cel mai mare broker de credite din România, companie pe care a înfiinţat-o în anul 2003 şi care, iniţial, s-a numit Gemini Capital. Compania a încheiat 2014 cu o cifră de afaceri de 6,3 milioane de lei şi un volum de credite intermediate de 300 de milioane de lei, mai mult cu 11% faţă de anul precedent. Cifra de afaceri a fost în creştere cu 10% faţă de 2013.

    La finele lunii august 2015, Kiwi Finance avea aproximativ 300 de consultanţi şi o reţea de 65 de sucursale. Valoarea creditelor intermediate se ridică la 700 de milioane de euro. Volumul de credite intermediat în primele nouă luni din 2015 are o valoare de aproximativ 300 de milioane de lei, în creştere cu 45% faţă de perioada similară din 2014.

    Ce hobby aveţi şi cât timp dedicaţi acestei activităţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Principalul meu hobby a fost să am hobby-uri. Unele dintre ele s-au schimbat de-a lungul timpului, dar dacă ar trebui să le aleg pe cele mai reprezentative aş spune: citit, bridge, schi, colecţii (schimb obiectele, dar colecţionez cu aceeaşi pasiune). De-a lungul timpului am colecţionat miniaturi, clopoţei, figurine, globuri pământeşti, magneţi, obiective reprezentative ale ţărilor / oraşelor vizitate, jucării de pluş, maşinuţe, sticle de diverse forme, obiecte vechi. Îmi place să merg în orice târg de vechituri şi am o pasiune dintotdeauna pentru Monchhichi, cea mai simpatică maimuţică din lume. Iar cea mai valoroasă „colecţie” pe care o am sunt prietenii mei.

    Ce corespondenţe există între sport şi afaceri?

    Pasiunea. Dacă nu ai pasiune, mai bine nu intri în joc, nici în sport, nici în afaceri. De aceea cred că afacerile care au viaţă (nu numai proceduri) şi sunt poveşti de succes sunt în esenţă hobby-uri pentru cei care le-au creat.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    În mod direct poate fi, dar nu este obligatoriu.

    Care sunt regulile din sport folositoare în afaceri?

    Pasiunea, anduranţa şi disciplina.

    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport şi în afaceri?

    Fair play, respect, efort, antrenament, anduranţă, ambiţie, competitivitate.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată?

    Scuba diving.

    Înainte de a intra în sectorul financiar, Anca Bidian a lucrat în sectorul IT în Toronto. În cei şapte ani petrecuţi în Canada, a fost programator şi project manager pentru Globe-Tek Corporation, o companie specializată în soluţii informatice de gestiune şi management, înfiinţând ulterior compania de consultanţă Actis Consulting, specializată pe probleme de legislaţie canadiană şi programe de studii. Este inginer informatician de profesie, dar a urmat şi o serie de cursuri de specializare în economie, management şi legislaţie. Din 2007 în acţionariatul Kiwi Finance a intrat şi fondul de investiţii Oresa Ventures.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Încredere
    CARTE: Cititul este unul dintre hobby-urile mele, nu am putut niciodată să reduc preferinţa la o singură carte. Am o bibliotecă întreagă de cărţi preferate.
    PERSONALITATE: Steve Jobs
    SPORTIV: Ivan Patzaichin

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 7 martie 2016

    COVER STORY: Întotdeauna cu un plan
     
    Hezi Shayb a venit în România pentru două zile şi a ajuns să conducă una dintre cele mai mari companii locale de leasing operaţional. Liderul New Kopel Group a vorbit la evenimentul Meet The Ceo despre momentele care i-au definit personalitatea, despre experienţa sa din armată şi despre faptul că nu poate conduce o companie la care totul merge bine. Spune că, deşi nu este un jucător, îi place ca, din când în când, să pună toate cărţile pe masă.
     

    STRATEGIE: Alexandra Copos aduce filosofia Kaizen la Ana


    CONSUM: Cum va afecta legea antifumat afacerile din HoReCa

     


    INTERNAŢIONAL: Ce poate învăţa Donald Trump de la Berlusconi


     STUDIU DE CAZ: Antreprenorii care au redevenit corporatişti când şi-au vândut o parte din afacere


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • CEO-ul care a renunţat la acţiuni în valoare de 14 milioane de dolari pentru a le oferi angajaţilor

    Jeff Weiner, CEO-ul LinkedIn, a renunţat la acţiunile, în valoare de 14 milioane de dolari, pe care trebuia să le primească bonus pentru a le oferi angajaţilor, informează Business Insider. Mişcare care sigur va îmbunătăţii moralul angajaţilor după ce preţul acţiunilor LinkedIn au scăzut cu 40% după raportul de la finalul lunii februarie, de la 192 de dolari pe acţiune la 108 dolari. După acest anunţ preţul a crescut la 119 dolari.

    “Jeff a decis să renunţe la bonusul anual, iar, în schimb, a decis să dea acţiunile către angajaţii LinkedIn”, a declarat un reprezentant al companiei. De asemenea, compania a confirmat că este pentru prima dată când Weiner face acest lucru.

    Totuşi Jeff Weiner nu este primul CEO de la o companie de tehnologie care face acest lucru.Jack Dorsey, CEO-ul Twitter, a renunţat la 1% din companie şi le-a donat acţiunile angajaţilor.
     

  • De ce nu mai avem femei de serviciu şi contabili? Pentru că acum avem cleaning personal şi CFO

    Patronii români au în majoritate aspiraţii occidentale, dovadă fiind denumirile cel puţin originale, cu iz de business ca în filme, în care investitorii subliniază că sunt “owneri” sau CEO, iar afacerile lor au denumiri pompoase, cu pretenţii de multinaţională, potrivit unei analize a KeysFin, informează Mediafax.

    Statistica KeysFin arată că cele mai multe firme active, 11.595, poartă denumirea de “Consulting”, iar alte 9.700 includ numele “Invest”. Denumiri foarte populare la români sunt şi “Construct” (8.856), “Trans” (8.272), “Company” (6.851), “Design” (6.212) şi “Internaţional” (6.122).

    Pe lista celor mai populare denumiri de firmă se mai află Star, Tech, Business, Trading, Management, Media, Expert, Soft, Concept şi Logistic, toate aflate pe cărţile de vizită a peste 100.000 de societăţi comerciale.

    Nu lipsesc şi denumiri precum Best, Smart, Industrial, Marketing, Universal, Super, West, Fast, Gold şi Mega.

    “Acestea denumiri, cel mai des întâlnite, dovedesc faptul că investitorii români, indiferent că au un PFA, un SRL sau un SA, încearcă să-şi asigure un capital de imagine cât mai solid, să dovedească, în primul rând prin denumire, stabilitate şi seriozitate. Că peste 90% dintre firmele din România au sediile sociale în apartamente de bloc, asta este altă problemă”, spun analiştii de la KeysFin.

    Un fenomen tot mai întâlnit în economie îl reprezintă şi înfiinţarea unor companii în afara ţării, la Londra, Paris, în SUA sau în paradisurile exotice, tocmai pentru a sugera potenţialilor parteneri faptul că au de-a face cu firme serioase, nu cu “business-uri de buzunar”.

    “Owner, CEO, manager, business developer, CFO, project manager, asistent manager, etc. Nu prea mai avem directori, contabili şefi, secretare, directori de personal, responsabili aprovizionare, gestionari, magazioneri etc.. Acum femeia de serviciu a devenit cleaning personal, secretara este obligatoriu asistent manager, iar contabilul este CFO. Sunt alte exemple care dovedesc aspiraţiile occidentale ale românilor şi modul în care încearcă să-şi cosmetizeze originea mioritică, cu parfum socialist”, spun experţii KeysFin.

    Potrivit studiului KeysFin, cel mai des întâlnit nume tradiţional este Mioriţa, o denumire aflată pe frontispiciul a peste 170 companii înregistrate la Registrul Comerţului.

    În rest, cele mai multe au denumiri de flori precum Magnolia, Crinul şi Crizantema, de păsări (Albatros, Condor) sau alte denumiri care au legături cu aşteptările oamenilor de afaceri, de la Favorit, Splendid, Elixir, Nirvana, Talisman, Fortuna, Orizont, Unic, Actual, Viitorul, Ascendent, la Cristal, Diamant şi Briliant.

    Studiul KeysFin privind denumirile firmelor a luat în calcul cele 549.427 de firme înregistrate şi active la nivelul anului 2014.

    KeysFin oferă servicii de business information şi credit management dedicate mediului de afaceri, de la rapoarte de credit, monitorizare, analiza competiţiei, la studii şi analize de sector necesare companiilor care doresc să dezvolte un business sănătos pe piaţa romanească.
     

  • Să angajez sau să nu angajez un CEO?

    Cei mai mulţi însă preferă să controleze cu o mână de fier firmele pe care le-au construit, chiar dacă apar din când în când şi încercări de a delega conducerea companiei.

    Antreprenorul Marcel Bărbuţ a reluat conducerea grupului Adeplast după numai un an, perioadă în care îl numise ca CEO pe Bogdan Pîrvu. Nu este însă un caz singular şi poate că aventurile riscante ale câtorva antreprenori joacă un rol esenţial în această preferinţă clară de a păstra frâiele companiei în propriiile mâini.

    Am crezut că voi putea să formez un CEO pentru AdePlast, dar Bogdan Pîrvu nu a performat conform mandatului primit. Voi forma ca CEO pe unul din băieţii mei“, spune Marcel Bărbuţ.

    În urmă cu un an, antreprenorul îl numea în funcţia de conducere pe Bogdan Pîrvu, care anterior deţinuse şefia diviziei de vopsele, una dintre cele trei ale grupului. Despre cei trei ani petrecuţi de Bogdan Pîrvu la conducerea diviziei de vopseluri, Marcel Bărbuţ spune că „a fost un mandat lung pentru mine“; niciun alt manager nu a avut un mandat întins pe parcursul mai multor ani. Antreprenorul povesteşte că decizia luată s-a bazat pe idei clare: „Un CEO îl eliberează pe proprietarul de business de multe operaţii executive – citirea, semnarea nenumăratelor contracte, conducerea operativă a nouă fabrici etc. Altfel spus, probleme zilnice care mănâncă multe ore“. Ca urmare, antreprenorul poate să vadă mai bine piaţa, mai cu seamă pentru că, spune Bărbuţ, sunt nenumărate oportunităţi de achiziţii în prezent, afaceri de cumpărat la preţuri bune. La finalul unui an, Bărbuţ a tras linie, a adunat şi a ajuns la concluzia că Bogdan Pîrvu nu a îndeplinit obiectivele; a reluat conducerea grupului, iar pe termen lung plănuieşte să-l formeze ca CEO pe unul din băieţii săi, implicaţi deja în afaceri.

    Formarea de noi lideri, din cadrul familiei, este şi reţeta cu cele mai mari şanse de câştig, spune George Butunoiu, managing partner al firmei de executive search George Butunoiu Ltd. Nu puţini sunt antreprenorii care îşi trimit copiii la studii şi apoi aceştia se implică în afaceri pentru a prelua – sau a se pregăti să preia – conducerea afacerilor.

    Alexandra Copos de Prada, care conduce afacerile Ana Pan, Ana Baking şi Ana Hotels, înfiinţate de George Copos, a studiat în străinătate, a lucrat în domeniul consultanţei şi s-a întors în ţară pentru a prelua conducerea firmelor create în urmă cu mai bine de 20 de ani. Diana Videanu, fiica lui Adriean Videanu, se pregăteşte să preia afacerile celui mai mare producător de piatră naturală din România, Marmosin, şi ale companiei care prelucrează şi comercializează piatra, Titan Mar.

    Isabelle Iacob, fiica antreprenorului Ovidiu Buluc, fondatorul grupului farmaceutic Farmexim, cu afaceri de peste 400 de milioane de euro în distribuţia şi retailul de medicamente, a ajuns în business încă din timpul facultăţii, când era studentă la ASE. Lanţul de farmacii Help Net, deţinut de Buluc, a fost de fapt un proiect din studenţie al fiicei sale. Isabelle Iacob, în prezent şefa Help Net, şi-a luat trei dintre colegii de facultate şi a fondat alături de ei departamentul de marketing al Farmexim, distribuitorul de medicamente deţinut de tatăl său. Lista este însă mai lungă şi mai cuprinde multe nume de companii, ca Transavia, Vincon, Lemet, Te-Rox Prod.

    „Copiii fondatorilor sunt acceptaţi în mod natural de angajaţi, chiar dacă sunt mai tineri. Or dacă te conduce cineva mai tânăr, instinctiv ai tendinţa de a nu asculta, e natural. Contează şi cât de competenţi sunt, dar şi de cât de mult se dă patronul deoparte“, explică Butunoiu, spunând că este de preferat să existe o perioadă în care şi fondatorul, şi viitorul conducător să se ocupe de coordonarea firmei. În esenţă, cele mai mari dificultăţi cu care se confruntă un manager într-o afacere antreprenorială nu sunt legate de piaţă, competenţe, relaţii cu furnizorii şamd. Cele mai multe companii fac aceleaşi lucruri pe care le fac şi cele din străinătate, după litera cărţii, dar câlcâiul lui Ahile în acest caz este reprezentat de relaţiile sociale din firmă. „Când lucrezi pentru un antreprenor, accepţi necondiţionat să te conducă acesta. Când vine însă un manager la conducere lucrurile se schimbă“, adaugă Butunoiu.

  • Hobby de CEO: Cătălin Olteanu, FM România: „Se vede când nu există etică în sport sau afaceri şi, în timp, lipsa ei se plăteşte”

    Cătălin Olteanu este director general al FM România, companie de logistică cu afaceri anuale de 24 de milioane de euro şi clienţi din farma, sănătate, produse de larg consum şi retail. Anul trecut, FM a extins depozitul de la Petreşti, Argeş, cu 10.000 mp, iar pentru 2016 şi-a propus să mai cumpere trailere, să mărească unul din depozite. Compania are două platforme proprii în Petreşti, judeţul Dâmboviţa, şi în Dudeştii Noi în judeţul Timiş, cinci huburi de distribuţie (Dudeştii Noi, Cluj, Petreşti, Chiajna şi Bacău), 450 de angajaţi şi 55.000 mp² de depozite pe teritoriul României.

    Ce hobby aveti şi cât timp dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Îmi place să schiez, să mă dau cu bicicleta şi să înot; pe toate le fac de mic, am crescut într-un oraş de munte, iar pe munte erau vreo trei lacuri… Deci iarna schiam şi vara înotam.
    În fiecare an încerc să îmi fac timp de mers la schi, în concediu şi în weekenduri prelungite, iar de bicicletă şi înot îmi fac timp la final de săptămână.

    Ce corespondenţe există între sport şi afaceri?

    În cazul meu sportul ajută la deconectare. După o săptămână de şedinţe multiple, nervi nervoşi, negocieri, cifre şi altele, când înot sunt doar eu cu mine. Nu aud pe nimeni, pot să mă gândesc la ce vreau eu. Iar dacă merg cu bicicleta, ascult muzică şi îmi fac damblaua.
    La schi de obicei merg cu amicii, deci… deconectare şi petrecere.
    În plus, pentru fiecare dintre aceste mici plăceri există câte o comunitate de pasionaţi, cu care interacţionez, şi care uneori ajută şi în carieră.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    În primul rând e benefic pentru fiecare om să aibă un hobby, ceva al lui, care să îl deconecteze. Dacă hobby-ul îl duce într-un mediu în care îi găseşte şi pe partenerii de afaceri e şi mai bine, pentru că e mult mai uşor să legi o relaţie într-un mediu informal, în care toţi încearcă să se simtă bine.

    Care sunt regulile din sport folositoare în afaceri?

    În general sporturile de echipă sunt cele care dau regulile folositoare în afaceri – munca în echipă, etica în business, spiritul de competiţie.
    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport şi în afaceri?

    Etica! Atunci când nu există se vede, şi, în timp, lipsa ei se plăteşte.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată?

    Nu cred să fie ceva ce să nu încerc, dar sunt unele chestii cu care nu m-am prea înţeles, de exemplu motociclism…

    De-a lungul carierei sale, Cătălin Olteanu-Heel a parcurs mai multe domenii: a pornit ca inginer proiectant în industria de armament, a trecut apoi în zona managementului de programe, ajungând manager de marketing. Următorul pas a fost în cadrul Solectron România, o firmă pe care o consideră mai degrabă şcoală decât un loc de muncă. Drumul său în acea firmă a plecat de la customer support engineer, a trecut apoi prin diverse funcţii până la cea de manager de operaţiuni a activităţilor de la Timişoara. În 2006 a decis să intre în firma FM Logistic, la recomandarea unui amic; a început ca manager de transport, a urcat alte câteva trepte – cea de manager regional pentru operaţiunile de la Timişoara, iar de la începutul lui 2010 este director general.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Fun!
    CARTE: „The goal”, de Elyahu Goldratt
    PERSONALITATE: Winston Churchill
    SPORTIV: Herman Maier

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 29 februarie 2016

    COVER STORY: Să angajez sau să nu angajez CEO?

    O treime dintre cele mai mari 20 de afaceri antreprenoriale din românia sunt conduse de manageri de carieră, iar fondatorii au făcut pasul în lateral, ocupându-se de strategie sau hobby-uri. Cei mai mulţi însă preferă să controleze cu o mână de fier firmele pe care le-au construit, chiar dacă apar din când în când şi încercări de a delega conducerea companiei. Antreprenorul Marcel Bărbuţ a reluat conducerea grupului Adeplast după numai un an, perioadă în care îl numise ca CEO pe Bogdan Pîrvu. nu este însă un caz singular şi poate că aventurile riscante ale câtorva antreprenori joacă un rol esenţial în această preferinţă clară de a păstra frâiele companiei în propriiile mâini.
     
     
     

    TENDINŢE: Antreprenoriat în lemn

     


    ACTUALITATE: Cum a prins Adrian Ghenie drum liber în lumea artei


    TEHNOLOGIE: Va muşca FBI din Apple?

     


     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • Sfatul de business al săptămânii de la Felix Daniliuc, Raiffeisen Leasing: “În viaţa profesională trebuie să fii oricând pregătit pentru „expect the unexpected“

    Felix Daniliuc, director general al Raiffeisen Leasing IFN

    Cu o experienţă de peste 20 de ani, Felix Danilic conduce Raiffeisen Leasing, companie cu afaceri de circa 100 de milioane de euro anual, al cărei obiectiv pentru acest an este creşterea finanţărilor acordate într-un ritm cel puţin egal cu piaţa, de circa 15-20%. Daniliuc a preluat funcţia actuală în 2010, este preşedintele Asociaţiei Societăţilor Financiare – ALB România şi membru al Fundaţiei Liderilor de Afaceri din România (RBLS). În 2015, Felix Daniliuc ocupa locul 42 în catalogul 100 cei mai admiraţi CEO din România şi poziţia cu numărul 7 în topul celor mai admiraţi finanţişti.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Eram în 2008 şi ajunsesem să construiesc o echipă de 800 de agenţi de vânzări directe. În momentul în care criza economică a devenit o certitudine, am primit sarcina de a redimensiona echipa la un număr de 300 de oameni.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Am învăţat din această experienţă că în viaţa profesională trebuie să fii oricând pregătit pentru „expect the unexpected“.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Accept orice greşeli cât timp nu se repetă şi oamenii care greşesc demonstrează că au învăţat ceva din acestea.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Pilot.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Balerin. Nici până la această vârstă nu am învăţat cum se practică baletul… Mă refer aici la viaţa profesională.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    1. RĂBDARE – cariera reprezintă de fapt viaţa profesională şi, ca şi în viaţă, nu putem să ne naştem bătrâni şi înţelepţi. Este necesar (şi firesc) să fie parcurse etapele copilăriei, adolescenţei, maturităţii şi înţelepciunii profesionale. Cu atât mai mult în domeniul bancar, unde contează percepţia clienţilor. Este nevoie de profesionalism, iar pentru a deveni un profesionist este nevoie (şi) de răbdare pentru a înţelege şi a şti ce şi cum!

    2. SIMPLITATE Şi AUTENTICITATE – un astfel de comportament reprezintă o oportunitate fantastică de diferenţiere. Mai ales în domeniul financiar-bancar, unde, în primul rând, vrem să transmitem încredere. Tot ceea ce este complicat sau sofisticat este şi greu de înţeles!

    3. DISCIPLINĂ ŞI RIGUROZITATE – ambele trăsături comportamentale sugerează precizie, exactitate, calitate, execuţie, adică parte din acele elemente care în domeniul bancar ajută la câştigarea încrederii din partea clienţilor. Ar fi greu de imaginat o carieră de succes în banking, de exemplu (domeniu în care se lucrează cu cifre, deci precizie), afişând un comportament de „artist“, explicând clienţilor costul unei finanţări în nuanţe de interpretare personală.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Sunt două – „încredere“ şi „autenticitate“.
    CARTE: Şi aici sunt două – „Pollyanna“ de Elleanor H. Porter şi „Selling the Wheel“ de Jeff Cox.
    PERSONALITATE: Maica Tereza