Tag: produse

  • Care sunt companiile româneşti care pot deveni unicorni

    Un unicorn este un animal fantastic care în lumea tehnologiei a devenit simbolul excepţionalităţii unor companii care au ajuns să valoreze mai mult de un miliard de dolari. Cine nu a auzit de Uber sau de Airbnb sau de Snapchat sau de Xiaomi? România se mândeşte cu un pachet de antreprenori şi de softişti care au creat companii de succes şi produse folosite de milioane de oameni din lumea întreagă. Când ar putea apărea primul unicorn românesc?

    În imaginea de mai jos puteţi vedea câteva companii româneşti care ar putea deveni unicorni

    Care sunt locurile de pe glob ce se pot lăuda ca fiind zonele cu cei mai mulţi unicorni?

    Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre astfel de companii vă invităm să citiţi cover story-ul “În căutarea primului unicorn românesc”

  • Cum au reuşit trei tineri români să transforme lemnul reciclat în produse de mobilier de lux

    Materia este un exemplu de succes, ca multe altele prezentate în paginile revistei, însă alte zeci de start-up-uri mor în anonimitate. Întâmplarea face că am avut ocazia să-l cunosc pe Silviu Andrei Petran la o conferinţă despre situaţia antreprenoriatului din România. Un raport întocmit de EY România a dezvăluit faptul că în medie antreprenorul român munceşte 10 ore pe zi şi câştigă mai puţin de 500 de euro pe lună. Din acest punct a reînceput discuţia cu Petran, în biroul său dintr-o casă aflată pe o stradă liniştită din nordul Capitalei. „Energia şi pasiunea ta merg în antreprenoriat, însă nu ştii dacă o să ai succes. Eu consider că merită să faci acest sacrificiu, pentru că o faci dintr-o nebunie în care vrei să faci lucrurile altfel“, spune Silviu, aşezat cu un picior sub el pe canapeaua moale din birou.

    „Antreprenoriatul este o zonă de investiţie, o zonă în care nu urmăreşti să-ţi iei banii în trei ani de zile. Trebuie să ai supermultă răbdare. Clar în primii doi ani ai nişte handicapuri, nu te duci în excursii, nu mai ai aceleaşi cheltuieli. E un şoc pe care-l ai la un moment dat, dar îţi doreşti foarte mult, dai bice până când ştii că funcţionează“, adaugă el.

    Acum doi ani, Cristian Branea a venit cu ideea unui start-up în producţia de mobilier, apoi i-a cooptat pe cei doi în echipă şi au aplicat la o competiţi de afaceri sociale. Materia a fost selectat printre cei zece finalişti şi au primit 32.000 de euro finanţare şi consultanţă. Fiecare a mai pus bani din buzunar şi au pornit afacerea cu aproape 60.000 de euro. „Am mers într-o zonă cu riscuri destul de mari pentru că suntem o afacere cu producţie, ceea ce înseamnă că trebuie să avem utilaje, investiţii, materie primă. Nu este o zonă de servicii, unde cheltuielile ar fi mai mici“, spune Silviu Andrei Petran. Mobila Materia realizată din lemn reciclat, cu un aer minimalist, a atras privirile oamenilor, dar şi cumpărători. „Produsele s-au făcut cunoscute prin felul lor foarte autentic de a fi, foarte simple, naturale, masive. Totul a mers din recomandare în recomandare. În 2015, al doilea an de existenţă, ne-am susţinut businessul doar din lucrări finalizate şi recomandări venite de arhitecţi sau de la proprietari care au fost superîncântaţi de produse.“

    Un exemplu de lucrare individuală este amenajarea spaţiului restaurantului Simbio, cu care se mândresc şi care atrage alte proiecte. Numai că ideea iniţială a businessului nu a fost axarea pe proiecte individuale (fie ele localuri sau proiecte rezidenţiale), ci creare a unor mini-serii de produse pe care să le vândă offline sau online, ceea ce nu s-a întâmplat anul trecut, dar este în plan pentru 2016. Primul pas în acest sens a fost participarea la târgul internaţional de mobilă imm Cologne. „Am luat o finanţare de la Ministerul Economiei prin fondul de minimis, care s-a ocupat de participarea României la târg. Acolo am avut o surpriză. Alături de nume foarte mari din industrie, care fac milioane de produse, eram şi noi cu un stand de 20 mp cu produse care erau dintr-un alt film şi care au avut supermare lipici“, povesteşte entuziasmat Petran.

    Iar acest lucru s-a transformat în comenzi, deşi standul lor nu s-a aflat în secţiunea de design a târgului, ci în cea repartizată ţării noastre. „Am obţinut comenzi din Kuala Lumpur, Tokio, SUA sau Europa. Un american a comandat standul nostru de trei ori, tot ce era în stand ori trei. Am crezut că era nebun“, îşi aduce aminte antreprenorul. Şi pe partea de B2B spune că lucrurile au mers bine şi că se află în discuţii cu mai mulţi distribuitori. „A fost un proces de învăţare valoros, am putut vedea ce preţuri se practică în afară, cum să ne poziţionăm produsele ş.a.m.d. Motiv pentru care vrem să facem asta în fiecare an. În toamnă vrem să participăm la un alt târg în Europa.“

    Fapt care ar trebui să ducă şi la mai multe exporturi, acesta fiind „obiectivul încă de la început“. Ironic este că, potrivit spuselor lui Silviu, compania a supravieţuit anul trecut în principal datorită comenzilor din România. „A fost o surpriză faptul că am găsit destul de mult lipici în România. Nu era în planul nostru să vindem pe plan local. Nu ne aşteptam. Noi am rezistat anul trecut datorită faptului că am avut cereri din ţară, partea cu exteriorul a venit abia anul ăsta după târgul de la Köln“, afirmă antreprenorul. Start-up-ul a avut o cifră de afaceri de peste 6.100 de euro în 2014, iar în 2015 afacerile au crescut la 22.000 de euro şi pentru anul în curs estimarea este de 300.000 de euro, luând în considerare faptul că în primul trimestru al anului au avut vânzări de 45.000 de euro.

  • Cum arată cele mai scumpe ceasuri din lume – GALERIE FOTO

    Ceasurile au devenit un accesoriu nelipsit, atât în rândul bărbaţilor, cât şi al femeilor. Însă în articolul de faţă nu vă prezentăm ceasuri obişnuite, ci doar pe cele care au intrat în clubul ceasurilor de 1 milion de dolari. Mai jos veţi putea vedea cele mai scumpe ceasuri din lume, selectate de către publicaţia americană WatchTime.

    Hublot Classic Fusion Haute Joaillerie – 1 milion de dolari

    Este format doar din 8 piese, iar suprafaţa îi este acoperită de 1.185 de diamante.

    Roger Dubuis Excalibur Quatuor – 1.1 milioane de dolari

    Potrivit companiei, este primul ceas construit integral din silicon şi este compus din 590 de piese, ceea ce îl face uşor, dar rezistent. Doar trei exemplare există în lume.

     

     

  • Cum au reuşit trei tineri români să transforme lemnul recuperat într-o afacere profitabilă cu mobilă premium

    Materia este un exemplu de succes, ca multe altele prezentate în paginile revistei, însă alte zeci de start-up-uri mor în anonimitate. Întâmplarea face că am avut ocazia să-l cunosc pe Silviu Andrei Petran la o conferinţă despre situaţia antreprenoriatului din România. Un raport întocmit de EY România a dezvăluit faptul că în medie antreprenorul român munceşte 10 ore pe zi şi câştigă mai puţin de 500 de euro pe lună. Din acest punct a reînceput discuţia cu Petran, în biroul său dintr-o casă aflată pe o stradă liniştită din nordul Capitalei. „Energia şi pasiunea ta merg în antreprenoriat, însă nu ştii dacă o să ai succes. Eu consider că merită să faci acest sacrificiu, pentru că o faci dintr-o nebunie în care vrei să faci lucrurile altfel“, spune Silviu, aşezat cu un picior sub el pe canapeaua moale din birou.

    „Antreprenoriatul este o zonă de investiţie, o zonă în care nu urmăreşti să-ţi iei banii în trei ani de zile. Trebuie să ai supermultă răbdare. Clar în primii doi ani ai nişte handicapuri, nu te duci în excursii, nu mai ai aceleaşi cheltuieli. E un şoc pe care-l ai la un moment dat, dar îţi doreşti foarte mult, dai bice până când ştii că funcţionează“, adaugă el.

    Acum doi ani, Cristian Branea a venit cu ideea unui start-up în producţia de mobilier, apoi i-a cooptat pe cei doi în echipă şi au aplicat la o competiţi de afaceri sociale. Materia a fost selectat printre cei zece finalişti şi au primit 32.000 de euro finanţare şi consultanţă. Fiecare a mai pus bani din buzunar şi au pornit afacerea cu aproape 60.000 de euro. „Am mers într-o zonă cu riscuri destul de mari pentru că suntem o afacere cu producţie, ceea ce înseamnă că trebuie să avem utilaje, investiţii, materie primă. Nu este o zonă de servicii, unde cheltuielile ar fi mai mici“, spune Silviu Andrei Petran. Mobila Materia realizată din lemn reciclat, cu un aer minimalist, a atras privirile oamenilor, dar şi cumpărători. „Produsele s-au făcut cunoscute prin felul lor foarte autentic de a fi, foarte simple, naturale, masive. Totul a mers din recomandare în recomandare. În 2015, al doilea an de existenţă, ne-am susţinut businessul doar din lucrări finalizate şi recomandări venite de arhitecţi sau de la proprietari care au fost superîncântaţi de produse.“

    Un exemplu de lucrare individuală este amenajarea spaţiului restaurantului Simbio, cu care se mândresc şi care atrage alte proiecte. Numai că ideea iniţială a businessului nu a fost axarea pe proiecte individuale (fie ele localuri sau proiecte rezidenţiale), ci creare a unor mini-serii de produse pe care să le vândă offline sau online, ceea ce nu s-a întâmplat anul trecut, dar este în plan pentru 2016. Primul pas în acest sens a fost participarea la târgul internaţional de mobilă imm Cologne. „Am luat o finanţare de la Ministerul Economiei prin fondul de minimis, care s-a ocupat de participarea României la târg. Acolo am avut o surpriză. Alături de nume foarte mari din industrie, care fac milioane de produse, eram şi noi cu un stand de 20 mp cu produse care erau dintr-un alt film şi care au avut supermare lipici“, povesteşte entuziasmat Petran.

    Iar acest lucru s-a transformat în comenzi, deşi standul lor nu s-a aflat în secţiunea de design a târgului, ci în cea repartizată ţării noastre. „Am obţinut comenzi din Kuala Lumpur, Tokio, SUA sau Europa. Un american a comandat standul nostru de trei ori, tot ce era în stand ori trei. Am crezut că era nebun“, îşi aduce aminte antreprenorul. Şi pe partea de B2B spune că lucrurile au mers bine şi că se află în discuţii cu mai mulţi distribuitori. „A fost un proces de învăţare valoros, am putut vedea ce preţuri se practică în afară, cum să ne poziţionăm produsele ş.a.m.d. Motiv pentru care vrem să facem asta în fiecare an. În toamnă vrem să participăm la un alt târg în Europa.“

    Fapt care ar trebui să ducă şi la mai multe exporturi, acesta fiind „obiectivul încă de la început“. Ironic este că, potrivit spuselor lui Silviu, compania a supravieţuit anul trecut în principal datorită comenzilor din România. „A fost o surpriză faptul că am găsit destul de mult lipici în România. Nu era în planul nostru să vindem pe plan local. Nu ne aşteptam. Noi am rezistat anul trecut datorită faptului că am avut cereri din ţară, partea cu exteriorul a venit abia anul ăsta după târgul de la Köln“, afirmă antreprenorul. Start-up-ul a avut o cifră de afaceri de peste 6.100 de euro în 2014, iar în 2015 afacerile au crescut la 22.000 de euro şi pentru anul în curs estimarea este de 300.000 de euro, luând în considerare faptul că în primul trimestru al anului au avut vânzări de 45.000 de euro.

  • 42% dintre crenvurstii din România sunt colorati cu extract de gandaci. Cum arată gândacul din care este obţinut colorantul – FOTO

    Aproape jumătate dintre crenvurştii de pe piaţă conţin extract de gândaci, se arată într-o informare de presă a Asociaţiei Pro Consumatori (APC).

    APC a achiziţionat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 43 tipuri de crenvurşti, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenţia în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse şi potenţialele efecte asupra sănătăţii consumatorilor.

    Faptul şocant este că 42% dintre produsele analizate sunt colorate cu carmin/E120/acid carminic un colorant roşu strălucitor obţinut dintr-o specie de insectă numită coşenilă, originară din Mexic;

    Carminul a fost folosit de secole ca un colorant natural în ţesătorii; în prezent este folosit şi în alimentaţie, în industria cărnii, sau în patiserie.

    Colorantul este opţinut prin extracţia apoasă a copului uscat al insectei coşenilei femele (Dactylopius coccus/Coccus cacti). Principiul colorant al coşenilei este acidul carminic (10% din corpul uscat al insectei).
    Coşenila estev folosită şi la fabricarea preparatelor din carne, a produselor vegetale care imită carnea, a produselor din peşte, pentru colorarea membranelor, la colorarea cerealelor pentru micul dejun, potrivit Wikipedia.

    Dacă mai aveţi dorinţa de a mânca crenvruşti, topurile realizate de APC arată în felul următor:

    Top 10 mărci de  crenvurşti după conţinutul de carne:

    Pikok/Polonia cu 93% carne din pulpă de porc şi fără aditivi;
    Golfera/Italia cu 88% carne de pui şi 2 aditivi;
    AIA/Italia cu88% carne de curcan şi pui, dar cu 5 aditivi;
    Dulano/Germania cu 87% carne de porc şi 2 aditivi;
    Aldis/România cu 87% carne (60% piept de pui şi 27% carne lucru pui) cu 3 aditivi;
    Martinel/Reinert/România cu 85% carne de porc şi 3 aditivi;
    Pikok/Polonia cu 85% carne (72% piept de pui si 13% carne din pulpă de pui) şi 9 aditivi;
    Perfect Poultry/Slovenia cu 82% carne de pui şi 5 aditivi;
    Agil/România cu 80% piept de pui şi fără aditivi;
    Zimbo/Ungaria cu 80% carne (60% carne de porc si 20% carne de vită) şi 5 aditivi.

    Top 10 mărci de  crenvurşti după numărul de aditivi alimentari:

    Campofrio cu 11 aditivi;
    Caroli/Familia cu 10 aditivi;
    Pikok, Caroli, AIA,cu 9 aditivi;
    Casa Gruia, Banat Bun cu 8 aditivi;
    Carrefour, Fox, Meda, Auchan cu 7 aditivi;
    Baroni, Casa Gustului, Cris-Tim, Elit, Cora cu 6 aditivi;
    AIA, C+C, Zimbo, Agil, Auchan, Perfect Poultry, Baroni, Cris-Tim cu 5 aditivi;
    Mega Image, Angst, Ifantis, Pick, Unicarm,Prodprosper cu 4 aditivi;
    Transavia, Angst, Reinert, Aldis cu 3 aditivi;
    Dulano, Golfera, Angst cu 2 aditivi.

    Top 3 mărci de  crenvurşti  FĂRĂ aditivi alimentari:

    1. Pikok cu 93% carne din pulpă de porc;
    2. Agil cu 80% piept de pui;
    3. Forzoso cu 59% carne pui şi 29% piele pui.

  • Este antreprenor LA DOAR 15 ANI: a reinventat un produs care l-ar putea transforma în milionar

    Unele dintre cele mai profitabile afaceri sunt fondate pe baza reinventării unor produse sau servicii existente deja. Hart Maine, un puşti de 15 ani din Marysville, Ohio face acest lucru şi are deja succes. ManCans, afacerea sa, are ca obiect de activitate producţia de lumânări cu arome speciale destinate bărbaţilor.

    Start-up-ul lui aduce, în medie, 300 de comenzi pe săptămână. La început, preţul pentru o lumânare era de cinci dolari, iar odată cu extinderea companiei, preţul a crescut până la 9,5 dolari.

    “A început ca o glumă”, povesteşte Main despre originile afacerii sale. În toamna anului trecut, sora sa în vârstă de 14 ani, vindea lumânări pentru a strânge bani pentru şcoală. Main nu era foarte încântat de parfumul răspândit de lumânările surorii sale şi i-a spus că ar trebui să existe lumânări speciale pentru bărbaţii care nu îşi doresc neapărat să miroasă a săpun de lavandă. A trezit astfel interesul mamei sale care l-a încurajat să încerce să facă lumânări cu arome masculine.

    Şi-a construit astfel businessul, iar odată ce povestea sa a fost preluată de presa locală, comenzile au crescut. Chiar dacă vârsta lui Main a stârnit curiozitatea presei, aromele unice ale lumânărilor sale atrag clienţii: pizza în stil New York, plăcinta bunicii, rumeguş, foc de tabără, mănuşă de baseball nouă şi suncă.

    Iniţial, Main plănuia să vândă şi alte sortimente de lumânări, cu miros de bani şi noroi, dar, la fel ca orice alt bun antreprenor, a realizat că se extindea prea rapid şi ar trebui să se concentreze pe aromele deja create. Chiar dacă este o afacere cu scopuri comerciale, ManCans are şi o ramură caritabilă: îşi face lumânările în conserve de supă, prin urmare cumpără supa şi o donează bucătăriilor locale. Foloseşte apoi conservele goale pentru a face lumânările în propria bucătărie împreună cu mama sa.

    “Căutăm acum un spaţiu de închiriat pentru a face lumânările, la nivelul la care a ajuns acum afacerea, este prea mult pentru bucătăria noastră”, spune Main. Antreprenorul împlineşte 14 ani în iulie şi spune că se vede lucrând la propria afacere  şi nu îşi imaginează o carieră de avocat: “Îmi place că am controlul asupra lucrurilor şi pot să văd mereu care este mersul acestora”, spune tânărul antreprenor.

  • 42% dintre crenvurstii din România sunt colorati cu extract de gandaci. Cum arată gândacul din care este obţinut colorantul – FOTO

    Aproape jumătate dintre crenvurştii de pe piaţă conţin extract de gândaci, se arată într-o informare de presă a Asociaţiei Pro Consumatori (APC).

    APC a achiziţionat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 43 tipuri de crenvurşti, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenţia în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse şi potenţialele efecte asupra sănătăţii consumatorilor.

    Faptul şocant este că 42% dintre produsele analizate sunt colorate cu carmin/E120/acid carminic un colorant roşu strălucitor obţinut dintr-o specie de insectă numită coşenilă, originară din Mexic;

    Carminul a fost folosit de secole ca un colorant natural în ţesătorii; în prezent este folosit şi în alimentaţie, în industria cărnii, sau în patiserie.

    Colorantul este opţinut prin extracţia apoasă a copului uscat al insectei coşenilei femele (Dactylopius coccus/Coccus cacti). Principiul colorant al coşenilei este acidul carminic (10% din corpul uscat al insectei).
    Coşenila estev folosită şi la fabricarea preparatelor din carne, a produselor vegetale care imită carnea, a produselor din peşte, pentru colorarea membranelor, la colorarea cerealelor pentru micul dejun, potrivit Wikipedia.

    Dacă mai aveţi dorinţa de a mânca crenvruşti, topurile realizate de APC arată în felul următor:

    Top 10 mărci de  crenvurşti după conţinutul de carne:

    Pikok/Polonia cu 93% carne din pulpă de porc şi fără aditivi;
    Golfera/Italia cu 88% carne de pui şi 2 aditivi;
    AIA/Italia cu88% carne de curcan şi pui, dar cu 5 aditivi;
    Dulano/Germania cu 87% carne de porc şi 2 aditivi;
    Aldis/România cu 87% carne (60% piept de pui şi 27% carne lucru pui) cu 3 aditivi;
    Martinel/Reinert/România cu 85% carne de porc şi 3 aditivi;
    Pikok/Polonia cu 85% carne (72% piept de pui si 13% carne din pulpă de pui) şi 9 aditivi;
    Perfect Poultry/Slovenia cu 82% carne de pui şi 5 aditivi;
    Agil/România cu 80% piept de pui şi fără aditivi;
    Zimbo/Ungaria cu 80% carne (60% carne de porc si 20% carne de vită) şi 5 aditivi.

    Top 10 mărci de  crenvurşti după numărul de aditivi alimentari:

    Campofrio cu 11 aditivi;
    Caroli/Familia cu 10 aditivi;
    Pikok, Caroli, AIA,cu 9 aditivi;
    Casa Gruia, Banat Bun cu 8 aditivi;
    Carrefour, Fox, Meda, Auchan cu 7 aditivi;
    Baroni, Casa Gustului, Cris-Tim, Elit, Cora cu 6 aditivi;
    AIA, C+C, Zimbo, Agil, Auchan, Perfect Poultry, Baroni, Cris-Tim cu 5 aditivi;
    Mega Image, Angst, Ifantis, Pick, Unicarm,Prodprosper cu 4 aditivi;
    Transavia, Angst, Reinert, Aldis cu 3 aditivi;
    Dulano, Golfera, Angst cu 2 aditivi.

    Top 3 mărci de  crenvurşti  FĂRĂ aditivi alimentari:

    1. Pikok cu 93% carne din pulpă de porc;
    2. Agil cu 80% piept de pui;
    3. Forzoso cu 59% carne pui şi 29% piele pui.

  • În căutarea unicornului: va ajunge o companie românească să se bată de la egal la egal cu Uber?

    Un unicorn este un animal fantastic care în lumea tehnologiei a devenit simbolul excepţionalităţii unor companii care au ajuns să valoreze mai mult de un miliard de dolari. Cine nu a auzit de Uber sau de Airbnb sau de Snapchat sau de Xiaomi? România se mândeşte cu un pachet de antreprenori şi de softişti care au creat companii de succes şi produse folosite de milioane de oameni din lumea întreagă. Când ar putea apărea primul unicorn românesc?

    Poate că nu am fi pornit la vânătoare de unicorni dacă un bun prieten şi colaborator important al Business Magazin, Bogdan Cioc, nu mi-ar fi trimis un lung mail undeva la începutul lunii martie. În acel mesaj Bogdan îmi propunea un proiect interesant, crearea unei Akademii Olympia a industriei software româneşti, o instituţie asemănătoare cu „Akademie Olympia“, grupul de discuţii care la începutul secolului trecut se aduna în casa lui Albert Einstein din Berna.

    Grupul era format dintr-un român, Maurice Solovine, student la filosofie şi matematică, care a devenit bun prieten cu Einstein; lor li s-a alăturat Conrad Habicht, student în matematică. Menirea grupului era să rezolve probleme de fizică şi de filosofie într-un mod care să le dea lor satisfacţie. Judecând după asprimea cu care Maurice a fost certat când a ratat una dintre întrunirile regulate ale Akademiei pentru că mersese la operă, cei trei luau foarte în serios acest grup de studiu. Olympia a avut un rol extraordinar în devenirea lui Einstein ca om de ştiinţă, iar corespondenţa sa cu Maurice Solovine a continuat până târziu, în anii ’50. „Industria software românească ar avea nevoie de o Akademie Olympia a sa. Un grup bazat pe generozitate, schimb profund de idei şi respectul reciproc al membrilor. Un grup care să aibă ca obiective foarte clare crearea de produse noi, conceperea de idei inovative şi viabile şi de planuri de afaceri realiste pentru implementarea lor“, mi-a scris Bogdan şi i-am dat dreptate.

    La sfârşitul lunii martie tot el a avut ideea unui mesaj puternic, „Akademie Olympia – În căutarea primului unicorn românesc“, şi am zis că da, o să încercăm să facem aşa ceva.

    Nu că nu ar fi destule instituţii şi asociaţii care să-i înveţe pe tineri cum să pornească şi să crească şi să gândească afaceri, nu că nu ar exista suficiente exemple care să-i motiveze pe oameni, nu că nu ar exista destule situri care să asigure infrastructură şi idei şi cunoştinţe; dar aici vorbim de o ţintă reală, tangibilă, simplă, ambiţioasă: să facem o companie românească de tehnologie care să ajungă la o valoare de piaţă de un miliard de dolari. Există companii româneşti care au şanse la aşa ceva?

    „Da, orice companie, odată ce s-a născut, este setată pe acest drum. Dacă nu ai pornit, ca antreprenor, la drum cu ideea asta, mai bine te laşi“, răspunde simplu Radu Georgescu, partener fondator GECAD Group şi antreprenor în serie, omul pe care mulţi dintre interlocutorii mei l-au văzut drept un crescător de unicorn (în paranteză fie spus, are „pe birou“ opt astfel de companii). „Riscurile sunt mari, ca antreprenor, dar şi recompensele trebuie să fie pe măsură, aşa că este bine să aspiri să devii unicorn. Cred că starea de fapt este să fii unicorn. Ce se întâmplă mai târziu? Începi să tai. Nu este fenomenul invers, nu eşti la început nimic şi începi apoi să creşti. Companiile se nasc setate să fie unicorni“, spune Radu Georgescu.

    Florin Talpeş, fondatorul Bitdefender, aflată şi ea pe lista potenţialilor unicorni, avansează chiar şi o dată: „2018 este anul în care va apărea primul unicorn românesc“, spune antreprenorul, referindu-se, desigur, chiar la compania sa. Florin Talpeş spune că important este că pentru a ajunge în stratosfera investiţiilor o companie trebuie să propună tehnologii disruptive, şi aceasta este şi strategia sa.

    Marius Ghenea, om de afaceri şi business angel, adaugă pe listă Vector, compania fondată de Andrei Pitiş, care produce ceasul inteligent Vector Watch, dar şi retailerul eMAG, „o companie din zona de tehnologie pură şi un challenger global, cealaltă o companie tech-enabled şi un lider regional de piaţă în sud-estul Europei“.

    Alexandra Roată, managing partner la Softlead, platformă de promovare a produselor software româneşti, o iniţiativă care pe alte meleaguri ar fi însemnat un unicorn în sine, adaugă pe lista potenţialelor companii de un miliard producătorul de tehnologie medicală Axosuits, producătorul de jocuri MavenHut, creaţie românească stabilită în Irlanda, pe LiveRail, companie care îi are printre fondatori pe Andrei Dunca şi Sergiu Biriş, cumpărată de Facebook în cadrul unei tranzacţii cu o valoare estimată la 400 – 500 de milioane de dolari, CodaFootprint, o soluţie software care asigură securitatea altor soluţii software, Bitdefender Box a lui Florin Talpeş şi Grobyk, creaţia a trei tineri români, o platformă care ajută echipele să creeze o bază comună de cunoştinţe.

    CUM ADICĂ UNICORN?

    Unicornul este, dincolo de latura fantastică a definiţiei, o companie cu precădere din domeniul tehnologic care ajunge la o valoare de piaţă de un miliard de dolari. În Canada aceste companii se numesc narvali, iar în piaţă au apărut şi abordări de genul decacorni, adică cele 21 de start-up-uri care au ajuns la 10 miliarde de dolari sau hectocorni, companii care au ajuns la 100 de miliarde de dolari.

    Clubul unicornilor se aglomerează:

  • Un profit rezonabil pe o piaţă în liberalizare

    „Liberalizarea nu este doar un cuvânt, ci o realitate, observăm cum creşte competiţia, iar aceasta este o provocare mare pentru toţi jucătorii pieţei. Suntem pregătiţi să confruntăm această provocare şi, deşi în 11 ani am făcut multe, trebuie să realizăm în continuare şi mai multe lucruri pentru a îmbunătăţi serviciile destinate clienţilor noştri, trebuie să ne concentrăm pe îmbunătăţirea ofertei pentru că toţi ştim că situaţia nu este rose încă“, îşi începe Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România, expunerea prilejuită de anunţarea rezultatelor financiare ale companiei.

    Cu diplomaţia specifică, încearcă să răspundă la toate întrebările jurnaliştilor referitoare, în contextul unei efervescenţe a pieţei generate de discuţiile despre liberalizarea pieţei energiei, de reducerea preţurilor şi de scăderea consumului.  În acest context, cifra de afaceri consolidată aferentă anului 2015 a grupului E.ON, cu activităţi în domeniul distribuţiei şi furnizării de energie şi gaze naturale în regiunea Moldovei, s-a situat la 4,9 miliarde de lei (circa 1,1 miliarde de euro), iar previziunile pentru acest an sunt optimiste, fiind bugetată o creştere a afacerii de până la aproximativ 5 miliarde de lei.

    E.ON a intrat pe piaţa din România în 2005, când a achiziţionat filiala de distribuţie şi furnizare a gazelor Distrigaz Nord, precum şi filiala de distribuţie şi furnizare a energiei electrice Electrica Moldova, şi a ajuns în prezent la peste 2,8 milioane de clienţi în zona de nord a ţării. „2015 a fost un an foarte bun pentru noi, am văzut o creştere de 11% în consumul de gaz, generată mai ales de temperaturile scăzute pe durate mai lungi de timp, comparativ cu anii anteriori.“ Hajdinjak nu a menţionat şi ce profit a avut compania anul trecut, însă a precizat că acesta a fost unul „rezonabil“. Investiţiile realizate de companiile E.ON din România anul trecut s-au ridicat la circa 433 milioane de lei (97 milioane de euro), acestea fiind cele mai mari din ultimii ani, potrivit informaţiilor oferite de companie.

    Finanţarea a fost destinată, mai ales în direcţia susţinerii lucrărilor de reabilitare şi modernizare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi energiei electrice, proiecte prioritare în strategia de investiţii (87 de milioane de euro). Compania a investit anul trecut 160 milioane de lei (36 milioane de euro) pe segmentul gazelor naturale, sistemul de distribuţie fiind reabilitat şi modernizat pe o lungime de 450 kilometri şi extins pe o lungime de 150 kilometri. În ce priveşte energia electrică, valoarea investiţiilor a fost, în 2015, de 240 milioane lei (54 milioane euro). Principalele obiective avute în vedere au fost implementarea SCADA (Supervisory Control and Data Acquisiton), contorizarea inteligentă, modernizarea unor staţii de transformare, reabilitarea şi securizarea reţelelor electrice, în special a celor de joasă tensiune.

    Un număr de 114 staţii de transformare din Moldova, dintr-un total de 133, sunt integrate (parţial sau total) în sistemul SCADA, iar planurile pentru următorii doi ani vizează integrarea a încă 13 staţii, obiectivul proiectului fiind creşterea securităţii în furnizarea energiei. De asemenea, compania a instalat anul trecut 147.000 de contoare inteligente, iar pentru acest an se are în vedere instalarea a încă circa 55.000 de contoare inteligente. Investiţia bugetată în acest scop pentru perioada 2014-2016 se ridică la circa 20 de milioane de euro. Investiţia într-un smart meter se ridică la circa 100 de euro şi, deşi este realizată de companiile de distribuţie, se va recupera prin facturile plătite de clienţi. „Suntem încă la distanţă faţă de calitatea reţelelor din alte ţări, în special a celor din Europa de Vest, suntem conştienţi de asta, dar trebuie să aveţi în minte nivelul calităţii reţelelor pe care le-am preluat după privatizare, nu poţi moderniza toată reţeaua peste noapte, ci în timp şi cred că suntem pe drumul cel bun în acest sens“, descrie directorul general al E.ON decalajul existent între România şi pieţele din vest. 

  • Daune uriaşe plătite de Johnson&Johnson. Pericolul din unul dintre cele mai populare produse ale companiei

    Johnson & Johnson este nevoită să plătească despăgubiri uriaşe unei femei care susţine că produsele de igienă ale companiei i-au provocat cancer, notează Reuters. Verdictul duce la cel de-al doilea proces de acest fel pierdut de J&J, care este ameninţată cu 1200 de procese similare în care este acuzată că nu a avertizat în legătura cu riscurile produselor sale.

    În urma unui proces care a durat trei săptămâni, instanţa de judecată de la Missouri a dat verdict favorabil Gloriei Ristesund. Purtătoarea de cuvânt a J&J a declarat că verdictul contrazice cei peste 30 de ani de cercetare asupra siguranţei produselor. Compania intenţionează să facă apel, continuând astfel să apere siguranţa produselor sale”, a declarat ea.

    Află aici care este produsul care prezintă un pericol pentru sănătate şi daunele uriaşe plătite de Johnson&Johnson