Zicala “ai grija ce-ti doresti” pare sa se aplice, intr-adevar,
economiei dupa un al saptelea trimestru de scadere, avand in vedere
ca numai exporturile, importul si industriile care au legatura cu
exportul au rezistat crizei, in timp ce orice altceva a continuat
sa scada – consumul, comertul, turismul, telecomul, constructiile,
agricultura. O majorare frumoasa a exporturilor, cu 14,6% fata de
perioada iulie-septembrie 2009, si o crestere a industriei de 4,2%
au ajuns sa fie motorul economiei, chiar daca nu indeajuns spre a o
ridica din recesiune.
E drept ca sunt toate conditiile pentru ca ultimele statistici
sa nu fie primite bine. In primul rand, insusi faptul ca am ajuns
sa ne dam seama ca exporturile nu pot tracta de unele singure
economia; ponderea lor in PIB e de circa 30%, iar ca sa treaca
economia pe plus ar trebui sa se conjuge cu cel putin inca un
domeniu care produce pentru cererea interna, agricultura,
industrie, servicii ori constructii. Or, intarzierea recoltarii a
compromis contributia agriculturii la PIB in perioada
iulie-septembrie, iar lovitura majorarii TVA si temerile de noi
pierderi de putere de cumparare au scufundat mai departe piata
imobiliara si comertul. A ramas industria, insa in mod specific cea
cu livrare preponderenta sau semnificativa la export. Inca din
iulie, Asociatia Exportatorilor si a Importatorilor din Romania
anunta “iesirea din recesiune a exporturilor”, furnizand si un top
al celor mai importanti exportatori din primele patru luni ale
anului: Dacia, Nokia, Rompetrol, ArcelorMittal Galati si
Petrom.
In al doilea rand, temerea naturala a cititorului de statistici
e ca in urmatorul trimestru sau, cine stie, poate si in 2011 vor
urma noi scaderi, in virtutea aceleiasi logici pe care o enunta in
vara Matei Paun, consultant al BAC Investment: “Nu vad de unde ar
putea sa vina resorturile cresterii. Nu vad de ce bancile ar relua
finantarea economiei; ele au in continuare probleme cu calitatea
portofoliilor, cu bilantul. Nu vad de unde ar putea sa creasca
sumele trimise de romanii care lucreaza in strainatate. In privinta
cererii interne, noi am redus puterea de cumparare, taind salariile
si marind TVA. In privinta exporturilor, nu avem nicio strategie de
promovare a exporturilor, iar BNR tine cursul aproape
neschimbat”.
Acum cateva saptamani, guvernatorul BNR spunea ca din discutiile
lui cu exportatorii reiese ca acestia sunt satisfacuti de nivelul
cursului (lipsind deci obsesia pragului de 5 lei care ar sustine
competitivitatea exporturilor), iar rezultatele lor pe al treilea
trimestru dovedesc ca s-au descurcat si fara propteaua cursului. A
folosi parghia deprecierii, in plus, ar fi un pret mult prea mare
platit pentru un rezultat incert, avand in vedere ca manifestarea
crizei nu s-a terminat deloc in Europa de Vest, piata cea mai
importanta. “Pentru anul viitor se prevede o usoara incetinire a
cererii in zona euro, astfel incat ea va avea impact si asupra
industriilor noastre legate de export”, declara Lucian Anghel,
economist-sef al BCR.
Ce se intampla insa cu cererea interna? Nicolae Covrig, analist
al Raiffeisen Bank, remarca faptul ca PIB a scazut fata de
trimestrul al doilea mai putin decat era asteptat: cheltuielile de
consum ale gospodariilor s-au redus numai cu 1,2% (faptul ca
vanzarile din retail sau vanzarile de masini arata scaderi mai mari
s-ar explica deci printr-un oarecare progres in segmentul informal
al economiei), iar cheltuielile publice au scazut si ele intr-un
ritm mai lent decat era anticipat. In schimb, stocurile au
continuat sa urce gratie activitatii mai mari din industria legata
de export. In asemenea conditii, “chiar daca riscul unei contractii
mai mari in trimestrele urmatoare este mai mic, nu sunt nici motive
de a astepta o redresare solida”. Analistul crede posibila o
stagnare sau o crestere nesemnificativa a PIB in ultimul
trimestru.
Povestea nu apare diferita nici in prima parte a anului viitor,
tinand cont ca niciuna din sursele de finantare a cresterii nu e
certa: creditarea mai asteapta (“ca sa se reia creditarea, economia
si cererea trebuie sa se schimbe, nu bancile”, spune seful BCR,
Dominic Bruynseels), bani de investitii publice nu sunt, cu
exceptia fondurilor europene (pentru care e nevoie insa de o
ameliorare rapida a absorbtiei), iar soarta investitiilor straine
depinde decisiv de perceptia generala a companiilor straine fata de
zona noastra, dar si de felul cum Vestul insusi va reusi sa invinga
recesiunea. Pentru moment, deci, ne raman reflectiile
autoritatilor, inclusiv ale BNR, despre cat de sanatoasa va putea
fi cresterea economica dupa ce cheltuielile sociale si
administrative excesive vor fi reduse in acord cu programul FMI. E
suficient? Pentru traiul de zi cu zi, probabil ca nu; pentru orice
trece de ziua de maine insa, e esential.