BusinessMagazin

Tag: viata

  • Marius Popescu este noul director general ING Asigurări de Viaţă

    Marius Popescu, 39 de ani, lucrează în grupul ING de opt ani. El a deţinut poziţia de manager de investiţii al ING Asigurări de Viaţă (2005 – 2008), ulterior preluând mandatul de Director General al ING Investment Management România (2008 – 2010). În 2010, Marius Popescu s-a alăturat echipei ING Pensii şi începând cu iulie 2012, Popescu ocupă şi poziţia de Preşedinte al Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR).

    Marius Popescu este absolvent al programului MBA în cadrul Universităţii Saint Mary din Halifax, Canada (1999 – 2001), studii completate de numeroase certificări internaţionale în domeniul financiar: CFA (Chartered Financial Analyst, fiind membru al Toronto CFA Society şi CFA România), ACCA (Chartered Certified Accountant), CGA (Certified General Accountant, membru al CGA Canada). Recent, Marius Popescu a absolvit General Management Program, al prestigioasei Harvard Business School.

    Marius Popescu îi urmează în funcţia de Director General al ING Asigurări de Viaţa lui Bram Boon, care a deţinut această poziţie pe parcursul a două mandate: 2004 – 2008 şi 2012 – 2013. Bram Boon va ramâne membru al Consiliului de Administraţie până în luna octombrie 2013.

     

  • Viaţa privată prin ochelarii magici

    In aprilie 2012 am scris prima dată în această pagină despre Google Glass. La acea vreme se părea că „specificaţiile„ constau doar dintr-un videoclip de două minute şi jumătate în care se prezentau publicului posibilităţile pe care un asemenea „wearable device„ le poate deschide.

    Atunci Google Glass părea să fie un soi de smartphone Android cu o interfaţă diferită, bazată pe comenzi vocale şi prezentarea informaţiilor printr-un afişaj plasat într-o lentilă, vizibilă în partea de sus a câmpului vizual. Google vorbea despre „augmented reality„, înţelegând prin aceasta că alătură simţurilor noastre un „strat„ informaţional care ne va îmbogăţi percepţia realităţii.
       
    Astăzi Google Glass există cu adevărat, chiar dacă doar pentru 2.000 de dezvoltatori care testează produsul şi au început să dezvolte aplicaţii specifice. În curând, Google va alege încă 8.000 de „exploratori„ care vor primi aparatul, dar vor plăti 1.500 de dolari pentru o „pereche„. Acum constatăm că opiniile iniţiale privind Google Glass sunt doar pe jumătate adevărate. În primul rând, monoclul în cauză nu este un telefon inteligent, pentru că nu dispune de conexiune GSM (sau echivalentă) şi nici GPS, ci doar WiFi şi Bluetooth.

    Probabil că minuscula baterie nu poate face faţă, însă Glass se poate conecta prin Bluetooth la un smartphone folosind o aplicaţie Android numită MyGlass. Intenţia celor de la Google este să mute aplicaţia de pe telefon în Glass şi s-o facă independentă de platforma telefonului astfel încât ochelarii să poată fi folosiţi în conjuncţie cu orice smartphone. Aşadar, Glass arată acum mai degrabă ca o extensie a telefonului inteligent. Sau invers.

        Interesantă îmi pare însă o altă perspectivă: Google Glass ca extensie a corpului uman. McLuhan a teoretizat pe această temă, însă acum o vedem pusă în practică. Funcţia ochiului este sporită prin posibilitatea de a „reţine„ informaţii vizuale, prin fotografii şi secvenţe video, iar o aplicaţie realizată recent ne permite să declanşăm aparatul foto doar printr-un simplu clipit din ochi (wink). Un alt aspect este faptul că Glass nu are o cască prin care să ne transmită sunetul, ci face uz de o tehnică numită „bone conduction transducer„ (osteofonie), prin care foloseşte oasele cutiei craniene pentru a trimite sunetul direct urechii interne. Cum această tehnică este folosită şi în unele proteze auditive, ne putem întreba dacă nu cumva vom deveni cyborgi mai devreme decât anticipam.

       Poate merită să încercăm să conectăm serviciile şi tehnologiile Google cu funcţiile posibile ale „ochelarilor„. Cu GMail vom avea mesajele, iar recunoaşterea vorbirii ne va permite să dictăm răspunsuri. Cu Google Maps în conjuncţie cu Street View nu ne vom rătăci niciodată. Google Translate promite să ne traducă tot ce auzim şi tot ce spunem. Cu Google Goggles vom obţine instantaneu informaţii despre tot ce vedem, iar o aplicaţie care citeşte coduri de bare ne va informa despre orice produs. Recunoaşterea facială (care chiar funcţionează în Picasa) ne va permite să ne identificăm prietenii în mulţime. Orice poză sau secvenţă video o putem partaja imediat prin Google Plus, iar prin serviciul de video-conferinţă (Hangouts) vom putea transmite în direct tot ce vedem.

       Frumos, nu-i aşa? Dar ce-ar fi dacă recunoaşterea facială nu se va aplica doar prietenilor, ci tuturor celor care au fost etichetaţi într-o poză postată pe Google Plus sau celor care au un profil Google (aproape o jumătate de miliard) cu poză? Vom merge pe stradă, vom „recunoaşte„ o mulţime de oameni şi vom avea acces la profilul lor. Mai grav: alţii ne vor recunoaşte. Unii vor porni video-conferinţa în timpul unei discuţii private, spre amuzamentul prietenilor (şi poate nu doar al prietenilor). Acceptăm cu greu că autorităţile instalează camere de supraveghere, dar vom accepta ca oricine să poată supraveghea pe oricine? Şi totul prin intermediul unei corporaţii?

          Google va avea o imensă problemă privind protejarea intimităţii şi a vieţii private. Deja au apărut locuri în care Glass este interzis. Şi nu e vorba doar de cazinouri sau cluburi de strip-tease.

  • Evoluţie pozitivă a ING Asigurări de Viaţă şi ING Pensii în primul trimestru

    Portofoliul de asigurări încheiate de ING în primul trimestru din 2013 a fost cu peste 5% mai mare faţă de cel realizat în aceeaşi perioadă din 2012, circa 70% din totalul poliţelor subscrise în 2013 fiind de tip tradiţional. Astfel, începutul anului a majorat ponderea contractelor tradiţionale la 47% din portofoliul total în vigoare, faţă de 45% cât era în aceeaşi perioadă a anului trecut.

    În primele trei luni din 2013, ING Asigurări de Viaţă a plătit clienţilor beneficii pentru evenimente asigurate şi contracte ajunse la maturitate de 28,94 milioane lei, cu 31,8% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Peste 77% din această sumă, respectiv 22,39 milioane lei, reprezintă beneficii pentru contracte ajunse la maturitate.

    Prima brută anualizată medie alocată de clienţii care au încheiat o poliţă de asigurare de viaţă la ING în T1 a fost de 1.682 lei – înregistrând o creştere de 8% faţă de intervalul similar din 2012.

    Marja de solvabilitate disponibilă a ING Asigurări de Viaţă este 1,7 faţă de nivelul minim cerut de lege de 1, iar coeficientul de lichiditate este de 4,6 comparativ cu nivelul minim cerut, care este 1.

    La aceeaşi dată, cele două fonduri din administrarea ING însumau 121.928 de participanţi, în creştere cu 13,3% faţă de primul trimestru al anului 2012. În ceea ce priveşte sumele alocate de participanţi în fondurile de pensii facultative oferite de ING, contribuţia medie lunară la fondul ING Activ în primele trei luni din 2013 a fost de 84 de lei (faţă de 81 de lei în T1 2012), iar la ING Optim de 94,4 lei (faţă de 89 lei în T1 2012).

    “Începutul anului 2013 a readus în prim plan tensiunea latentă în economia europeană şi perspectiva unui alt an marcat de instabilitate. în aceste condiţii, pe plan local persistă scepticismul privind o revenire mai rapidă a economiei şi lipsa de încredere a oamenilor faţă de viitor care, dublate de stagnarea veniturilor, diminuează capacitatea populaţiei de a economisi pentru obiectivele de planificare financiară.

    În pofida contextului economic mai puţin favorabil, la ING Asigurări de Viaţă am obţinut în primele trei luni ale anului evoluţii pozitive atât pe segmentul de asigurări de viaţă, cât şi pe cel de pensii facultative – rezultate care confirmă o dată în plus eficienţa investiţiilor pe care le realizăm pentru a oferi clienţilor noştri beneficii relevante, produse adaptate nevoilor lor, un nivel ridicat de consultanţă şi servicii de calitate”, spune Bram Boon, director general ING Asigurări de Viaţă.

    Astfel, pe segmenul de asigurări de viaţă, portofoliul de contracte noi s-a majorat în primele trei luni din 2013 cu 5% faţă aceeaşi perioadă a anului trecut iar primele brute subscrise au crescut uşor, în timp ce în zona de pensii facultative numărul de participanţi a crescut cu 13%. în acelaşi timp, un semnal care ne bucură ţine de satisfacţia clienţilor ale căror contracte de asigurare ajung la maturitate şi decid să continue să îşi acopere nevoia de protecţie sau economisire printr-o asigurare de viaţă la ING.

    Aproximativ 20% dintre contractele ajunse la maturitate în primele trei luni ale anului au fost substituite de clienţi cu unele noi, adaptate nevoilor lor actuale, iar 70% dintre persoanele ale căror contracte au ajuns la final, au declarat că sunt dispuse să recomande ING Asigurări de Viaţă”.

    Profitul brut înregistrat de ING Asigurări de Viaţă în T1 2013 este de 1,81 milioane lei, comparativ cu 5,63 milioane lei în aceeaşi perioadă a anului 2012. Rezultatul este unul previzionat, asumat ca nivel de normalitate în contextul economic actual şi reflectă proiectele majore de investiţii realizate.

    Principalele direcţii de investiţii au vizat continuarea proiectelor demarate în trecut, precum cele pentru alinierea la noile standarde de raportare în domeniul asigurărilor – inclusiv Solvency II şi implementarea de soluţii tehnice de înaltă performanţă pentru automatizarea proceselor – şi totodată pentru creşterea beneficiilor oferite clienţilor. în această direcţie se înscriu investiţiile realizate pentru integrarea de noi funcţionalităţi în portalul MyING, dar şi pentru de dezvoltarea canalelor de distribuţie şi creşterea profesionalismului forţei de vânzări.
    Pe segmentul de pensii obligatorii, activele nete ale fondului administrat de ING Pensii SAFPAP au crescut cu 63% în ultimul an.

  • Altfel de lumină

    Primăvara ploioasă, în metrou, cu miros nesuferit de câine ud şi cu lume multă, mai încruntată decât de obicei. Pe scaunul din faţa mea stă un tip mare, puţin îngândurat, cu pantofi butucănoşi, din aceia ieftini, luaţi din piaţă, cu talpa groasă şi cu nişte ornamente creţe, cam urâte.

    Pantaloni cu genunchi, dar curăţei, mâini zdravene şi muncite. Lângă el o femeie subţire, cu un aer liniştit, mai degrabă tânără, tinereţea aceea fără vârstă, valabilă şi la 50 de ani. Fustă gri şi haină mai degrabă de muşama.La o zguduitură a vagonului s-au privit şi atunci am realizat că sunt împreună; privirea ei s-a luminat frumos, s-a uitat la el cumva special, fără să zâmbească, dar curat, limpede. Pentru o secundă şi el a părut mai puţin încruntat şi i-au sclipit şi lui ochii. Au comunicat şi, timp de o secundă, şi-au spus cât într-un roman gros. Mi-a făcut bine privirea aceea a lor, o regăsesc din ce în ce mai rar, pe stradă
    sau aiurea; o fărâmă am păstrat-o, iar pe cei doi i-am trecut în lista mea de învingători mărunţi – se aveau unul pe celălalt, adică stăpâneau toată lumea.

    Doi. Hotel scorţos, de superlux, unde se ţine o adunare despre viitorul satului românesc după aderarea la Uniunea Europeană. Normal, lipsesc ţăranii şi nu a fost invitat nici măcar unul sau doi primari de sat; sunt prezenţi însă oficiali de la Comisia Europeană, cercetători, sociologi, ceva ziarişti.

    Pe rândul al doilea de scaune stau două Costume Negre cu Cămăşi Albe şi Cravate Grena şi cu Pantofi cu Botul Ascuţit Foarte, Foarte Lucioşi, despre care îmi dau seama mai târziu că au funcţii la un minister şi la Preşedinţie. Costumul de la minister a stat liniştit, a ascultat părerile vorbitorilor despre satul românesc, s-a cerut la tribună şi a vorbit şi el ceva, pe urmă a plecat. Costumul de la Preşedinţie a ascultat şi el atent şi a vorbit, dar de pe scaun. A atras atenţia asupra faptului esenţial că, în legătură cu satul românesc şi cu integrarea în Unuinea Europeană, ne aflăm într-o stare de “asimetrie de atenţie”.

    Pe urmă a plecat.Cum stăteam mai în spate, nu-i văzusem până atunci ochii; nu i-am văzut nici după ce s-a ridicat şi a plecat, pentru că avea ochelari negri. Lumina de pe candelabrele scumpe s-a reflectat o fracţiune de secundă în lentilele negre.
    Trei. Margine prăfuită de capitală europeană şi un taxi cam rablagit, condus de un tip solid, ras în cap şi cu cămaşă în pătrăţele. Mă ceartă că am urcat în faţă, dar il ignor; mă ceartă în continuare pentru că i s-a părut că vreau să trântesc uşa, de care, de altfel, nici nu mă atinsesem încă. A închis el uşa. Obosit de ceartă, taximetristul meu a tăcut preţ de câţiva kilometri.

    Dar nu mulţi. “Ce ne facem, dom’le, cu Băsescu ăsta?”, mă întreabă la un moment dat, asta după ce şi-a dat seama că lucrez prin presă. Nu m-a lăsat să-mi declin competenţa în legătură cu modul de întrebuinţare al preşedintelui şi a continuat, fără punct şi virgulă, dar cu intonaţii pline de năduf să mă informeze în legătură cu starea drumurilor, cu vilele construite nu ştiu pe unde, cu modul în care se descurca el odată şi cu modul în care unii au pus stăpânire pe unele spaţii comerciale şi cum respectivele spaţii comerciale îşi schimbă oferta – prea des pentru puterea de înţelegere a omului meu. Întrebarea retorică “…păi ştii dumneata?…” se repeta destul de des; la întrebarea mai puţin retorică “…păi ştii dumneata cât costă kilu de slănină?…” am ajuns la gară şi a trebuit să-l determin să oprească pentru a coborî, în sfârşit.

    Taximetristul a coborât ca să deschidă portbagajul; am profitat de momentul de tăcere pentru a-i comunica că ştiu cât costă kilu de slănină şi că, fără nicio legătură cu toate cele pomenite, cred că lui o să-i fie tot mai greu, în continuare. Am prins în ochii lui o lumină derutată, nu ştiu dacă era în legătură cu slănina sau cu bacşişul lăsat.

     

  • Studiu de caz: De ce ajung asigurătorii în social media

    PRIVITĂ DREPT O FORMĂ DE PROMOVARE CU COSTURI REDUSE, dar şi o platformă pentru comunicare, zona de social media este de câţiva ani în atenţia tot mai multor companii din plan local. Reţelele sociale atrag bugete care pleacă de la câteva procente şi urcă chiar şi până la 20-25% din cheltuielile companiilor pentru marketing şi comunicare, iar promovarea din social media înseamnă deja peste 10% din întreaga piaţă de publicitate online din România.

    Pentru ING Asigurări de Viaţă, ponderea este de 5% din bugetul de comunicare, bani care sunt investiţi în prezenţa şi promovarea pe Facebook, cel mai adesea  realizată de companii prin intermediul unei pagini de prezentare în cadrul reţelei sociale. „Au fost derulate de-a lungul timpului campanii prin Facebook Ads pentru diverse proiecte şi au fost realizate aplicaţii precum Cititorul în palmă, Configuratorul de părinţi sau Testul de personalitate financiară„, povesteşte Carmen Soare, director de marketing la ING Asigurări de Viaţă despre strategia de până acum a companiei pe Facebook.

    DECENT ÎNSĂ, AU FOST LANSATE DOUĂ PAGINI PE FACEBOOK, o tactică mai puţin obişnuită în rândul companiilor româneşti, de specializare a prezenţei pe platforma socială în funcţie de scop şi de publicul vizat. „Ştii de la ING„ este pagina brandului cu acelaşi nume existent în afara Facebook încă din 2007, sub umbrela căruia au fost desfăşurate campanii de educaţie financiară şi de informare cu privire la asigurările de viaţă şi pensiile private, lucru care se va întâmpla acum şi pe reţeaua socială pentru publicul larg. Cea de-a doua pagină de companie, „ING Welcome„, este specializată pe o cu totul altă nişă.

    „Se adresează angajaţilor şi oamenilor interesaţi de o carieră în acest domeniu în cadrul companiei„, explică Soare. Concret, este o pagină prin care ING Asigurări de Viaţă se prezintă ca angajator şi prin intermediul căreia vor fi anunţate locurile de muncă disponibile.Decizia de a crea două pagini pe Facebook a fost rezultatul unei analize a oportunităţilor pe care le oferă reţeaua în ce priveşte comunicarea dintre o companie şi public, fie el client sau potenţial client ori angajat actual sau viitor. „Am testat şi investigat avantajele prezenţei pe Facebook„, spune directorul de marketing al companiei despre modul în care s-a luat decizia de a adopta reţeaua în strategia de comunicare şi marketing pe internet pe direcţii specializate.

    PE PREGĂTIREA ŞI LANSAREA PAGINILOR S-A OCUPAT O AGENŢIE SPECIALIZATĂ, însă companiile care au în plan să îşi extindă prezenţa în social media nu trebuie neapărat să aloce un buget în acest sens. O pagină de business pe Facebook poate fi creată de angajaţii din departamentul de comunicare sau marketing sau chiar din departamentul IT.

    Gestionarea respectivei pagini şi conţinutul care trebuie publicat acolo sunt însă cele care ridică de regulă probleme, fiind adesea nevoie de o persoană dedicată şi cu cunoştinţe în domeniu. „Pentru pregătirea şi lansarea celor două pagini am lucrat cu o agenţie specializată, care va continua şi pe viitor să administreze şi să monitorizeze prezenţa noastră pe Facebook„, spune Carmen Soare, cu menţiunea că şi în cadrul diviziei de comunicare a companiei s-a format o mică echipă responsabilă de solicitările care ar putea apărea ca urmare a relaţionării cu utilizatorii de pe Facebook.

    Rostul celor două pagini nu este însă de natură comercială. Compania urmăreşte popularizarea brandului în rândul unor categorii de clienţi şi potenţiali angajaţi care poate n-ar fi avut altfel cum să intre în contact cu ING Asigurări de Viaţă. „Utilizatorii reţelelor sociale sunt într-o mare măsură tineri, 60% dintre românii de pe Facebook se încadrează în eşantionul 18-34 de ani, potrivit Facebrands.ro, categorie care reprezintă viitorii beneficiari ai serviciilor financiare„, spune Carmen Soare.

     

  • REPORTAJ: Ouă cu mărgele, fete stropite cu parfum şi haine noi, obiceiuri de Paşte în Bistriţa-Năsăud

     În Bistriţa-Năsăud, ouăle sunt vopsite în Vinerea Mare. La ţară, mai ales, ouăle crude sunt învelite într-o bucată de ciorap cu trifoi, talpa-gâştei, păpădii sau alte plante şi introduse într-o fiertură de coji de ceapă roşie. Odată fierte, ele au şi decoraţiuni rezultatele din urmele pe care le lasă plantele pe coajă.

    În satul Salva, de lângă Năsăud, în care locuiesc multe femei ce confecţionează costume populare cusute cu mărgele, există obiceiul ca, după ce au fost înroşite, ouăle să fie învelite într-o zale de mărgele care le oferă protecţie şi un farmec aparte.

    Procedura este una destul de complicată, întrucât se ia fiecare mărgea şi se coase pe un şir care împrejmuieşte oul ca o armură.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • POZA ZILEI: Viaţa cotidiană:Aprilie 2013

    VEZI AICI GALERIA COMPLETA

     

  • SONDAJ: Care este principala problemă a României după aderarea la UE. Cum s-a schimbat viaţa românilor după aderare

     Potrivit sondajului de opinie “Român în Europa”, mai mult de jumătate dintre românii chestionaţi (53 la sută) au afirmat că nu ştiu care sunt instituţiile europene şi care este rolul lor, însă acest procent este în scădere comparativ cu anii precedenţi, după ce, în 2011, 70 la sută dintre cei chestionaţi au afirmat acelaşi lucru, iar anul trecut, 61 la sută.

    De asemenea, 51 la sută dintre români au afirmat că nu cunosc obligaţiile şi drepturile ce revin cetăţeanului european, răspunsurile negative fiind, şi în acest caz, în scădere: 65 la sută în 2012 şi 71 la sută în 2011.

    La întrebarea “Aderarea la Uniunea Europeană v-a adus o schimbare a vieţii în bine sau în rău?”, 58 la sută dintre cei care au participat la sondaj au afirmat că “în rău”, 31 la sută – “în bine”, iar 11 la sută nu au răspuns.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ATENTATUL din BOSTON: Singurul suspect în viaţă a fost transferat de la spital la închisoare

     Americanul de origine cecenă, în vârstă de 19 ani, a fost transferat la centrul federal medical Devens, situat la 65 de kilometri distanţă de Boston, unde a fost spitalizat în urmă cu o săptămână, după ce a fost grav rănit într-o cursă de urmărire cu poliţia, la câteva zile după atentatul soldat cu trei morţi şi 264 de răniţi la 15 aprilie.

    Djohar Ţarnaev a fost inculpat pentru folosirea unei arme cu potenţial distructiv major şi riscă pedeapsa cu moartea.

    Fratele său mai mare, Tamerlan, în vârstă de 26 de ani, cu care ar fi comis dublul atentat de la maratonul din Boston, a fost ucis într-un schimb de focuri cu poliţia săptămâna trecută, cu o zi înainte de arestarea lui Djohar, ascuns într-o ambarcaţiune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine a plănuit ATACURILE DIN BOSTON: Dezvăluirile făcute de singurul suspect rămas în viaţă

     Interogatorii preliminare cu Ţarnaev arată că cei doi fraţi fac parte din categoria jihadiştilor auto-radicalizaţi, a apreciat sursa citată de CNN.

    Jokar, rănit şi reţinut la un spital în Boston, a declarat că fratele său, care a fost ucis în noaptea de joi spre vineri într-un schimb de focuri cu forţele de ordine, dorea să apere islamul de atacuri, potrivit aceleiaşi surse.

    Sursa guvernamentală a subliniat că interogatoriile sunt preliminare şi că este necesar ca versiunea prezentată de către Ţarnaev să fie verificată şi urmărită de către investigatori.

    Un oficial federal din cadrul forţelor de ordine a declarat pentru CNN că, deşi investigatorii nu au observat vreun lucru care să indice că suspecţii au acţionat împreună cu altcineva, sunt necesare eforturi pentru confirmarea acestui lucru. El a refuzat să comenteze în legătură cu vreun motiv sau detalii specifice despre ceea ce le-a comunicat Jokar oficialilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro