Declic: reporterul vrea mai multe detalii despre recompensa –
cat, cum, pentru ce, unde, cum bla-bla. Purtatorul de cuvant
balmajeste ceva. Ore intregi mai tarziu toate televiziunile vorbeau
la nesfarsit despre recompensa. De la nici o televiziune n-am aflat
cum arata evadatul, ce facuse, daca era periculos, daca are semne
particulare, cum este imbracat, cum sa ma comport, cetatean fiind,
in apropierea infractorului. Aveau, in continuare, o mare problema
cu recompensa.
Morala povestii este ca intr-o tara alienata asa cum este
Romania lumea deraiaza atunci cand apare o discutie despre bani,
reactioneaza ilogic si strident. Este si cazul interminabilei
discutii despre salarii si pensii nesimtite, care il are
portstindard pe premierul Emil Boc.
Dorin
1. salariile nu ar trebui sa preocupe un prim-ministru. Daca
Emil Boc a gasit salariul lui Mugur Isarescu cu ajutorul Google
inseamna ca are consilieri slabi, dar altfel aceasta este relatia
corecta dintre seful Guvernului Romaniei si salariile din sistem;
as fi vrut de la Emil Boc nu comentarii belicos-emfatice despre
salarii si pensii, ci o expunere vioaie despre cresterea nivelului
de trai in Romania, despre eficientizarea aparatului de stat (asta
insemnand mult mai multe decat datul oamenilor afara), despre
crearea de locuri de munca, despre cum sa castige toti romanii, din
propriile afaceri sau din munca lor de angajati niste salarii cara
sa para altor natii nesimtite. Problema nu este recompensa, nici in
cazul evadatului nici in cazul bugetarilor, ci ceea ce fac oamenii
aceia pentru banii lor.
2. Egalitarismul imbecil si abordarea populista nu folosesc
nimanui. Nu vor spori nivelul de competenta. Functionarii nu vor fi
mai politicosi, mai deschisi si mai amabili, nu se vor simti
indemnati sa caute solutii la problemele oamenilor, nu-i vor cauta
sa invete, sa se pregateasca. Aici nici banii multi nici banii
putini nu sunt solutia, ci o relatie de proportionalitate directa –
conducatorii tembeli vor avea functionari tembeli. Totdeauna, orice
ar face oricine. Punct.
3. Cand n-am chef de ceva, inventez scuze; cunoasteti probabil –
“trebuie sa scriu!…da, dar inainte trebuie sa ma duc la baie/sa
beau o cafea/sa dau un telefon/sa cumpar ceva….ugh, a trecut ziua,
las’ca scriu maine”. Cred ca la fel este si in cazul salariilor si
pensiilor, ofera un alibi.
4. Salariu de 1.000 de euro pentru un director de banca este o
gluma. Un nivel decent al salariilor in sistemul de stat induce
normalitate pe toate palierele vietii economice si sociale. Dar
repet, nu valoarea, nu cat de mari sunt salariille lui Ionut
Popescu la Fondul Proprietatea sau al lui Ionut Costea la Eximbank
conteaza, ci ceea ce fac oamenii acestia acolo unde sunt numiti.
Caz real – un director de la o companie de stat din domeniul
energiei dintr-o tara fost comunista are salariu si bonusuri anuale
de ordinul milioanelor de euro; cum ar reactiona romanii la un
director de la nou – infiintata Electra la stirea ca un director
are in jur de 100.000 de euro pe luna? E mai bun un tembel
inregimentat politic care comite pierderi de un milion de euro pe
zi, dar e platit cu 1000 de euro pe luna, sau un director eficient,
care ia salariu de 100.000 de luna dar face profit de un milion pe
zi?
5. Concetrati-va pe ceea ce conteaza cu adevarat.
Ionut
De ce cred ca angajatii la stat (unii dintre ei) ar trebui sa
primeasca salarii de mii de euro pe luna:
1. Pentru ca nu ar mai fi la fel de coruptibili. Nu ar mai fi
sensibili la “atentii” de mii de euro sau zeci de mii de euro.
Oricat de ciudat ar putea sa sune, o spaga de sute de mii de euro
inseamna de cele mai multe ori un contract de multe milioane si
zeci de milioane de euro, care atrage dupa sine si crearea de zeci
sau chiar sute de locuri de munca.
2. Salariile de mii si zeci de mii de euro ar trebui sa existe
in administratie si pentru a-i face pe cei care le castiga sa se
dedice in exclusivitate acelui job. Daca un bancher de top sau sef
de multinationala castiga pana la 20-30.000 de euro pe luna sau
ajung chiar la un milion de euro pe an in functie de atingerea
obiectivelor de performanta stabilite prin contract, nu vad niciun
motiv pentru ca un functionar de top la stat (care are de luat
decizii cu un impact mult mai mare decat ale unui manager de top de
la multinationala) sa nu castige la fel de mult.
Important este insa ca la stat sa existe pe langa pachetele de
performanta si pachete de neperformanta, adica sa ajunga in anumite
situatii sa vina chiar cu bani de acasa daca nu sunt atinsi anumiti
parametri.
3. Pentru ca atunci ar fi mai usor sa arate bine la intalniri,
atunci cand coboara din masinile luxoase de multe zeci de mii de
euro. Ma gandesc chiar ca n-ar fi rau ca cei cu salarii de mii si
zeci de mii de euro sa fie obligati ca din aceste salarii mari sa
isi cumpere macar 2-3 costume facute pe masura, sa mearga la
cursuri de limbi straine si sa aiba si un abonament la sala, precum
premierul Emil Boc. Hai sa fim sinceri: atat la stat cat si in
mediul privat, imaginea e (aproape) totul. Dar o imagine impecabila
costa.
