n opinia mea, procesul de re-reglementare a bancilor este
absolut necesar si incepe sa aiba tot mai multa sustinere politica.
Metodele pe care executivul le-a utilizat in relatia cu asa zisele
banci “too-big-to-fail”, au creat un decalaj moral intre Wall
Street si Main Street. Intre 1933 si 1999, conform legii
Glass-Steagall, bancile comerciale erau restrictionate de la a
subscrie actiuni si obligatiuni iar bancile de investitii nu aveau
dreptul sa preia depozite de la clienţi. Se pare ca o cauza foarte
plauzibila a actualei crize bancare la nivel mondial ar putea fi
abrogarea din anul 1999 a legii Glass-Steagall, care a oferit
gigantilor financiari o putere greu de controlat.
Pe 12 ianuarie, presedintele Barack Obama a anuntat un plan de a
colecta 120 miliarde de dolari pe o perioada de 10 ani, printr-o
taxa aplicata institutiilor financiare, cu scopul de a recupera
pierderile din programul Troubled Asset Relief Program (TARP).
“Orice impozit nou este intotdeauna mai complicat de implementat
decat s-a anticipat “, a spus Ed Kleinbard – profesor de drept de
la Universitatea South California. Kleinbard a adaugat ca Marea
Britanie se luptă deja pentru a implementa impozitarea cu 50% a
bonusurilor in valoare mai mare de 25.000 de lire sterline obtinute
de bancheri. Unii politicieni se tem ca o impozitare mai ridicata
ar cauza plecarea a 9000 de bancheri din tara.
Cu toate acestea, se pare ca Statele Unite nu va impozita nici
bonusurile obtinute pe Wall Street si nici veniturile obtinute din
prestarea de tranzactii financiare. Conform estimarilor
analistilor, cele mai mari 10 banci din SUA preconizeaza sa obtina
venituri nete de 45 miliarde de dolari in 2009. Este evident pentru
toata lumea ca acest plan este o masura politica, cu tendinte clare
de populism. Bancile au rambursat guvernului SUA 165 miliarde de
dolari anul trecut, permitand guvernului sa recupereze aproximativ
doua treimi din investitiile sale totale in sistemul bancar.
Conform Departamentului de Trezorerie, TARP a primit 12,9 miliarde
de dolari in comisioane, dividende si dobanzi, altfel spus o
rentabilitate de 8 % la investitii sale bancare.
Pe 22 ianuarie, presedintele Barack Obama a facut publice
intentiile sale de a reduce activitatea de “proprietary trading”
din cadrul sectorului bancar. Obama a propus sa se limiteze marimea
activelor bancilor si sa li se interzica bancilor posibilitatea de
a investi in fonduri speculative. Unele tari europene, inclusiv
Marea Britanie, forteaza insa firmele sa isi reduca riscul prin
cresterea rezervelor de capital. Planul presedintelui Obama este de
a gasi sprijin politic in Europa. Pe de o parte, ministrul de
finante francez Christine Lagarde a declarat: “In cazul in care
bancile se angajeaza in activitati de risc foarte mare, acestea pot
pune in pericol banii deponentilor lor”. Pe de alta parte,
cancelarul Exchequer Alistair Darling a exclus sugestiile lui
Mervyn King – guvernatorul Bancii Angliei, ca bancile de investitii
sa nu mai atraga depozite de la consumatori, sustinand ca aceastea
desfasoara operatiuni de trading pentru beneficiul lor si nu pentru
beneficiul clientilor lor.
Consiliul de Stabilitate Financiară (FSB), care coordoneaza
reglementarile financiare ca urmare a crizei economice globale,
trebuie sa adopte un plan final pana in octombrie 2010. Pana
atunci, orice miscare unilateral luata de catre orice guvern ar
putea crea diferente substantiale in cadrul mecanismului financiar
global, urmate de posibilitati de speculare de catre
investitori.
Pentru alte detalii si puncte de vedere pe diverse teme, va
astept pe http://toniiordache.ro
