„Eu personal nu sunt un „expert Putin”, să spunem aşa. Pentru mine, sunt exact trei dubluri, pe care le depistez imediat. Câţi sunt cu adevărat – trebuie doar să colectăm mai multe informaţii”, a adăugat Budanov.
Pe internet a apărut chiar şi un tabel cu dublurile lui Putin, printre care: „Putin vorbitorul”, „Putin diplomatul” sau „Putin petrecăreţul”.
El adaugă că o mulţime de oficiali ruşi au încercat să prevină o invazie pe scară largă a Ucrainei, pentru că au înţeles la ce ar putea duce acest lucru.
„Dar, după cum ştiţi, în Rusia deciziile sunt luate de o singură persoană. Şi i s-au oferit informaţiile pe care dorea să le vadă. În plus, au existat anumite ciocniri la Kremlin, care au avut o influenţă puternică asupra deciziei finale”, a adăugat el.
Budanov a menţionat că decizia finală privind o invazie la scară largă a fost luată în jurul orei 15:00, pe 23 februarie.
NATO avertizează asupra mobilizării submarinului rusesc ‘Belgorod’, purtător al armei Apocalipsei.
NATO a trimis o notă informativă către ţările sale membre în care avertizează asupra mobilizării submarinului nuclear rus ‘K-329 Belgorod’, purtător al rachetei nucleare Poseidon, cunoscută şi sub numele de Arma Apocalipsei, relatează duminică cotidianul italian ‘La Repubblica’.
Noul submarin a fost lansat la apă în luna iulie, iar acum ar fi scufundat în apele arctice după posibila sa implicare în sabotarea gazoductelor Nord Stream, potrivit mai multor surse neoficiale.
NATO se teme că misiunea sa este acum de a testa super-torpila Poseidon, un proiectil capabil să călătorească până la 10.000 de kilometri sub apă şi apoi să explodeze în apropierea coastei pentru a provoca un tsunami radioactiv.
Torpila nucleară a fost prezentată în 2018 de Rusia ca fiind modalitatea de a asigura supremaţia militară rusă, deşi experţii în domeniul nuclear au susţinut că acelaşi efect poate fi obţinut cu o rachetă intercontinentală precum cele aflate în funcţiune din anii 1960.
Statele Unite au activat reţeaua de sateliţi pentru urmărirea torpilelor care profită de căldura mare degajată de proiectile atunci când acestea sunt activate. Însă nu reuşesc să le detecteze sub mare.
‘Belgorod’ are 184 de metri lungime şi 15 metri lăţime şi se poate deplasa cu aproximativ 60 de kilometri pe oră sub apă. Se estimează că poate rezista până la 120 de zile fără a fi nevoit să revină la suprafaţă.
Printre arsenalul său se numără super-torpila Poseidon, un proiectil de 24 de metri capabil să transporte un focos nuclear de aproximativ două megatone. “Este un tip de armă complet nou, care va forţa marinele occidentale să îşi schimbe planificarea şi să dezvolte noi contramăsuri”, a declarat expertul HI Sutton, potrivit ‘La Reppubblica’.
În criza gazelor, Norvegia şi-a sporit veniturile de zece ori, scrie Mediafax.ro.
Nu există nicio ţară din Alianţa Atlantică care să beneficieze mai mult de invazia lansată de Vladimir Putin împotriva Ucrainei şi de războiul economic declanşat împotriva Uniunii Europene decât Norvegia.
Fiecare abuz al lui Putin, fiecare şantaj asupra energiei, fiecare acţiune concepută de Kremlin pentru a genera nesiguranţă şi a creşte preţul gazelor sau petrolului, tot ceea ce a venit de la Moscova în ultimul an, generează dividende tot mai mari pentru Norvegia, cel mai mare producător de hidrocarburi din Europa de Vest.
„Bonusul lui Putin”
Astfel, una dintre cele mai pro-atlantice ţări din lume se bucură de destabilizarea generată de Rusia din punct de vedere financiar.
Norvegia primeşte de fapt un „bonus Putin” care ar putea ajunge să valoreze – dacă aceste preţuri la gaze persistă – aproximativ 5% din produsul său intern brut pe an. Dacă ar fi distribuit direct populaţiei ţării nordice, „bonusul Putin” ar deveni un cec echivalent cu cel puţin 4.000 de euro anual pentru fiecare locuitor.
Cum a crescut cifra de afaceri norvegiană
În acest sens, datele raportate de Eurostat privind importurile de gaze naturale în Uniunea Europeană sunt emblematice. Agenţia de statistică din Luxemburg arată că, înainte de criză, într-o lună normală, cifra de afaceri a furnizării de gaze naturale a gigantului public Oslo Equinor în Europa era de aproximativ 200 de milioane pe lună.
De exemplu, în ianuarie 2020, înainte de pandemie, Norvegia a vândut metan Europei pentru 256 de milioane de euro; în anul următor – ianuarie 2021 – economiile continentului erau încă slăbite de blocaje, iar cifra de afaceri a gazului norvegian a scăzut la 210 milioane. Dar, mergând înainte încă un an, când războiul era iminent, în ianuarie a acestui an, Norvegia facturează două miliarde de euro (1,97 mai exact) pentru gaz în Europa.
Se respectă contractele
Creşterea este de aproape zece ori şi corespunde unei creşteri a preţului pieţei spot, cea a platformei Ttf din Amsterdam, de la mai puţin de 20 de euro pe megawat oră la începutul lui 2020 sau 2021 la aproximativ 90 de euro pe megawatt oră la începutul lui 2022.
Nici guvernul de la Oslo, nici grupul său, Equinor, nu au urmărit vreodată toate acestea. Creşterea uriaşă a veniturilor depinde de aplicarea unor contracte care au fost semnate liber de părţi cu mult înainte de războiul din Ucraina.
Astăzi, aceste înţelegeri sunt doar respectate. Însă, paradoxul „bonusului Putin” rămâne pentru norvegieni, care se îmbogăţesc de pe urma dificultăţilor din restul Europei şi din pricina şantajului Kremlinului.
O ţară cu una dintre cele mai mari populaţii din lume şi cu cel mai mare stoc de arme nucleare este împotmolită într-un război fără speranţă, conform Bloomberg.
Ce se va întâmpla în continuare?
Răspunsul la această întrebare a fost oferit săptămâna trecută, când preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat o convocare a rezerviştilor.
Se pare că oamenii care, în mare parte, vor doar să câştige o viaţă mai bună pentru ei şi familiile lor nu sunt neapărat dispuşi să îşi pună viaţa în pericol pentru a doborî ceva atât de abstract precum “Occidentul globalist”.
Faptul că oamenii obişnuiţi din Rusia reuşesc să fugă spune ceva despre găurile din regimul lui Putin. Leonid Bershidsky remarcă un contrast puternic între Rusia lui Putin şi dictaturile din trecutul recent. După ce au stârnit ura ideologică, Benito Mussolini şi Adolf Hitler nu au avut probleme în a găsi sute de mii de voluntari pentru campaniile lor. În comparaţie, oamenii sunt atraşi în batalioanele de voluntari din Rusia mai degrabă cu salarii stabile decât cu noţiuni patriotice. Poate că acest lucru se datorează faptului că, pe lângă faptul că sunt departe de a-i urî pe ucraineni, majoritatea ruşilor apreciază creşterea economică drept cel mai important obiectiv al ţării.
Mobilizarea, prima în Rusia după cel de-al Doilea Război Mondial vine după o serie de contraofensive ucrainene de succes. Putin, fără îndoială, intenţionează ca aceasta să fie o demonstraţie de forţă şi o escaladare majoră. În schimb, este un semn clar că el şi invazia sa au probleme, iar el ştie acest lucru. Redacţia Bloomberg scrie că, în ultimele şapte luni, ruşilor li s-a spus că “operaţiunea militară special” va fi rapidă şi nedureroasă, nimic de care să se îngrijoreze. Ordinul este efectiv o recunoaştere a faptului că povestea Kremlinului a fost un basm.
Întrebarea militară este acum dacă cei 300.000 de rezervişti vor face o diferenţă semnificativă în război. Amiralul James Stavridis are îndoieli. Sarcina recrutării a fost plasată în sarcina diferiţilor guvernatori ai regiunilor ruseşti, ceea ce sugerează că nu există o rezervă largă şi structurată la care să apeleze armata. Asta înainte de efortul “herculean” de a le oferi uniforme, instruire, lideri calificaţi şi echipamente eficiente. Vor trece luni de zile până când vor ajunge pe câmpul de luptă ca, în cuvintele amiralului, carne de tun.
Acest lucru ne aduce la cealaltă parte notabilă a discursului de convocare a lui Putin, ameninţarea nucleară deloc voalată. Ar merge cu adevărat atât de departe?
Există o mulţime de motive pentru a sugera că nu ar face-o. Un atac nuclear nu ar contribui prea mult la avansarea efortului său de război şi menţinerea unui teritoriu proaspăt bombardat nu este o propunere atractivă, iar efectele secundare ar putea să se întoarcă în Rusia. Cu toate acestea, Hal Brands crede că ar fi înţelept să ia ameninţarea în serios. Folosirea unei bombe nucleare s-ar putea să nu se întoarcă împotriva noastră. Cei care doresc cu disperare să pună capăt luptelor imediat ar putea fi dispuşi să facă concesii lui Putin. Riposta prin atacuri nucleare riscă să genereze o spirală de escaladare. În plus, aşa cum a remarcat Leonid într-o discuţie publicată pe Twitter cu Clara Ferreira Marques şi Bobby Ghosh joi: “Dacă Putin pierde, este terminat şi nu va fi foarte plăcut pentru el”. În acest moment, Putin ar putea fi dispus să facă orice pentru a-şi asigura supravieţuirea.
Toate aceste lucruri sunt, fără îndoială, în mintea preşedintelui american Joe Biden în acest moment. Nimeni raţional nu ar invidia deciziile pe care va trebui să le ia în următoarele săptămâni şi luni.
Opţiunile lui Biden vin şi ele cu propriul lor set de riscuri care s-ar putea transforma în Armageddon. Dar există o posibilitate care ar putea funcţiona. Andreas are o teorie conform căreia Putin nu vrea să treacă la o acţiune nucleară, dar o va face pentru a supravieţui. Biden ar putea face planuri pentru schimbarea regimului în cazul unei escaladări nucleare, apoi să se asigure că îi comunică acest lucru în mod clar şi privat.
Clive Crook are o idee diferită, “Oferiţi-i lui Putin o rampă de ieşire”. Deşi acest concept poate părea respingător pentru unii, Clive crede că nu merită riscul de moarte şi distrugere în masă. Ceea ce este necesar acum, poate, este o înţelegere care să-i permită lui Putin să transforme o înfrângere într-o victorie pe care să o poată vinde Rusiei.
Nu este clar ce metodă de calmare a conflictului ar duce la cel mai bun rezultat, dar un lucru este sigur. Lumea se află, încă o dată, într-o situaţie care dă de gândit. Chiar dacă Putin joacă la cacealma, ameninţările sale ne reamintesc că lumea nu este cu adevărat în siguranţă atâta timp cât armele nucleare stau la pândă.
O demonstraţie de protest împotriva anexării de către Rusia celor patru teritorii ucrainene aflate sub controlul Moscovei a avut loc sâmbătă seară în centrul Belgradului.
„Pace Ucrainei – libertate Rusiei”, „Putin, mâinile departe de Ucraina” şi „Putin nu este un frate, Putin este război”, scria pe câteva pancarte şi bannere afişate de manifestanţii care au răspuns la un apel al organizaţiei „Ruşi, ucraineni, bieloruşi şi sârbi împreună împotriva războiului”.
În ultimele zile, această mişcare a organizat un protest similar împotriva mobilizării militare parţiale ordonate de preşedintele rus Vladimir Putin.
Aceste mitinguri sunt animate, în mare măsură, de numeroşii cetăţeni ruşi care s-au mutat în Belgrad, pentru a-şi putea continua munca fără probleme sau pentru a evita să fie recrutaţi pentru a merge pe front.
În trecut, pe străzile capitalei sârbe erau demonstraţii pro-Putin, odinioară, mai exact la câteva zile după invazia începută de Putin pe 24 februarie.
În criza gazelor, Norvegia şi-a sporit veniturile de zece ori, scrie Mediafax.ro.
Nu există nicio ţară din Alianţa Atlantică care să beneficieze mai mult de invazia lansată de Vladimir Putin împotriva Ucrainei şi de războiul economic declanşat împotriva Uniunii Europene decât Norvegia.
Fiecare abuz al lui Putin, fiecare şantaj asupra energiei, fiecare acţiune concepută de Kremlin pentru a genera nesiguranţă şi a creşte preţul gazelor sau petrolului, tot ceea ce a venit de la Moscova în ultimul an, generează dividende tot mai mari pentru Norvegia, cel mai mare producător de hidrocarburi din Europa de Vest.
„Bonusul lui Putin”
Astfel, una dintre cele mai pro-atlantice ţări din lume se bucură de destabilizarea generată de Rusia din punct de vedere financiar.
Norvegia primeşte de fapt un „bonus Putin” care ar putea ajunge să valoreze – dacă aceste preţuri la gaze persistă – aproximativ 5% din produsul său intern brut pe an. Dacă ar fi distribuit direct populaţiei ţării nordice, „bonusul Putin” ar deveni un cec echivalent cu cel puţin 4.000 de euro anual pentru fiecare locuitor.
Cum a crescut cifra de afaceri norvegiană
În acest sens, datele raportate de Eurostat privind importurile de gaze naturale în Uniunea Europeană sunt emblematice. Agenţia de statistică din Luxemburg arată că, înainte de criză, într-o lună normală, cifra de afaceri a furnizării de gaze naturale a gigantului public Oslo Equinor în Europa era de aproximativ 200 de milioane pe lună.
De exemplu, în ianuarie 2020, înainte de pandemie, Norvegia a vândut metan Europei pentru 256 de milioane de euro; în anul următor – ianuarie 2021 – economiile continentului erau încă slăbite de blocaje, iar cifra de afaceri a gazului norvegian a scăzut la 210 milioane. Dar, mergând înainte încă un an, când războiul era iminent, în ianuarie a acestui an, Norvegia facturează două miliarde de euro (1,97 mai exact) pentru gaz în Europa.
Se respectă contractele
Creşterea este de aproape zece ori şi corespunde unei creşteri a preţului pieţei spot, cea a platformei Ttf din Amsterdam, de la mai puţin de 20 de euro pe megawat oră la începutul lui 2020 sau 2021 la aproximativ 90 de euro pe megawatt oră la începutul lui 2022.
Nici guvernul de la Oslo, nici grupul său, Equinor, nu au urmărit vreodată toate acestea. Creşterea uriaşă a veniturilor depinde de aplicarea unor contracte care au fost semnate liber de părţi cu mult înainte de războiul din Ucraina.
Astăzi, aceste înţelegeri sunt doar respectate. Însă, paradoxul „bonusului Putin” rămâne pentru norvegieni, care se îmbogăţesc de pe urma dificultăţilor din restul Europei şi din pricina şantajului Kremlinului.
Într-o lume a competiţiei între marile puteri, forţele aeriene americane au o armă la care Rusia şi China pot doar să viseze: o mică flotă de bombardiere invizibile B-2 Spirit, scrie Mediafax.ro.
Un fost membru al Forţelor Aeriene americane explică de ce sunt atât de venerate: Dezvoltat ca proiect “Advanced Technology Bomber”, B-2 Spirit a fost conceput în timpul administraţiei Carter, dar a zburat abia în 1989 şi a intrat în serviciu în 1997. Proiectat pentru a ocoli apărarea aeriană sovietică şi pentru a lansa fie arme convenţionale, fie arme termonucleare, B-2 a fost primul bombardier invizibil din lume şi până în prezent, rămâne singurul bombardier invizibil produs vreodată.
Programul B-2 are o altă distincţie notorie: bombardierul este cel mai scump avion construit vreodată. Cu 21 de bombardiere B-2 Spirit produse, costul total al programului se reduce la 2,13 miliarde de dolari pentru fiecare aeronavă.
Aşadar, atunci când un B-2 a fost distrus, alunecând de pe pista de aterizare de la Baza Andersen Air Force în 2008, accidentul a costat peste un miliard de dolari. Accidentul de la Andersen a fost cel mai scump accident din istoria aviaţiei.
Statele Unite au imaginat o flotă B-2 de 132 de aeronave, toate capabile să pătrundă în spaţiul aerian sovietic. Cu toate acestea, când Uniunea Sovietică a căzut, B-2, care nu intrase încă în serviciu, a rămas fără ţinta sa principală. Fără Uniunea Sovietică, o flotă de 132 de bombardiere invizibile părea somptuoasă.
Preşedintele George H. W. Bush, un fost pilot, cunoscut pentru reţinerea sa, a folosit discursul său din 1992 privind starea Uniunii pentru a confirma că SUA nu vor fabrica peste o sută de bombardiere invizibile.
În schimb, vor fi comandate doar 20 de avioane, mai puţin de 16% din proiecţia iniţială de achiziţii.
Cu Uniunea Sovietică prăbuşită, publicul american şi oficialii săi aleşi în Congres nu se mai simţeau confortabili cu finanţarea unui astfel de program. Într-adevăr, programul B-2 a fost atât de stratosferic de costisitor încât proiectul de lege a devenit o controversă.
Biroul General de Contabilitate (GAO) a declarat în 1996 că bombardierele Spirit vor fi “cele mai costisitoare bombardiere de operat”. GAO avea dreptate: B-2 ar fi costat de trei ori mai mult decât B-1 Lancer – şi de patru ori mai mult decât B-52 Stratofortress.
Costurile B-2 au fost agravate şi mai mult de cerinţele de întreţinere pretenţioase ale bombardierului.
Luaţi în considerare acest lucru: pentru fiecare oră petrecută de B-2 în aer, bombardierul avea nevoie de 119 ore de întreţinere.
B-1 şi B-52, pe de altă parte, au nevoie doar de 60 şi, respectiv, 53 de ore.
Costurile unui B-2 nu se termină aici; bombardierul invizibil are nevoie, de asemenea, de hangare specializate – suficient de mari pentru a adăposti aripa zburătoare de 172 de picioare – şi suficient de răcoroase pentru a păstra “învelişul” invizibil, sensibil la căldură. Fiecare oră de zbor a lui B-2 îi costă pe contribuabili aproximativ 135.000 de dolari – sau, de două ori mai mult decât B-1 sau B-52.
Forţele aeriene americane plănuiau să opereze B-2 până în 2058. Acest lucru nu se va întâmpla. În schimb, atunci când B-21 Raider va intra în serviciu în următorul deceni, bombardierele B-1 şi B-2 vor fi scoase la pensie; USAF nu are bugetul necesar pentru a adăuga pur şi simplu viitoarele B-21 la flota existentă; mai degrabă, B-21 va trebui să înlocuiască direct bombardierele existente.
Aşadar, B-2, cu preţul său de 2,13 miliarde de dolari – şi lipsa ţintelor primare – va fi retras pentru a face loc noului B-21.
În timp ce retragerea iminentă a B-2 are sens din punct de vedere fiscal, aceasta va fi dureroasă pentru pasionaţii de aviaţie. B-2, cu forma sa distinctivă de liliac şi originile obscure din Zona 51, este încă futurist şi misterios, la trei decenii de la debutul său, relatează publicaţia 1945.
Discursul lui Putin este socotit „religios” de către un apropiat al preşedintelui rus.
Filosoful neo-imperial rus Alexandr Dugin, supranumit „ideologul lui Putin”, a scris pe Telegram despre cum a primit discursul lui Putin, de la Moscova, de astăzi.
„Cuvintele lui Putin sunt mult mai importante decât unitatea cu cele patru subiecte noi: este o declaraţie clară de război asupra Occidentului şi asupra lumii moderne în general. Este un manifest al Tradiţiei.
Nu-mi pot imagina profunzimea consecinţelor. Aşa a aruncat David din Vechiul Testament praştia împotriva uriaşului Goliat. A fost un discurs religios”, este mesajul lui Dugin.
Rusia a recunoscut independenţa regiunilor Zaporojie şi Kherson, potrivit decretelor preşedintelui rus Vladimir Putin, publicate vineri pe portalul oficial de informaţii juridice. Decretele intră în vigoare din ziua în care sunt semnate.
Putin a declarat că este pregătit să apere aceste teritorii folosind toate mijloacele disponibile, indicând că ar fi dispus să recurgă la un atac nuclear pentru a împiedica eforturile Ucrainei de a-şi elibera teritoriul suveran.
Anunţul a declanşat o nouă rundă de condamnări internaţionale.
„Orice decizie de a continua cu anexarea regiunilor Doneţk, Luhansk, Kherson şi Zaporizhzhia din Ucraina nu ar avea nicio valoare juridică şi merită să fie condamnată”, a declarat reporterilor secretarul general al ONU, António Guterres.
„Ne-au dat ordin să-i ucidem pe toţi cei pe care îi vedem” şi „Putin este nebun. Vrea să ia Kievul, dar nu o putem face” se numără printre propoziţiile rostite, probabil, de soldaţi în conversaţiile cu rudele lor din Rusia, difuzate de ziarul american.
„Ofensiva noastră s-a oprit. Pierdem acest război”, aAm pierdut o jumătate de regiment” şi „Când ajung acasă voi părăsi armata blestemată” sunt printre celelalte fragmente de discuţii publicate, care dezvăluie frustrare şi pesimism cu privire la progresul conflictului.
Rămas fără soldaţi, Putin a dispus mobilizarea parţială, proces care este în plină desfăşurare.