În octombrie 2020, un colecţionar de artă din Miami, Florida, pe nume Pablo Rodriguez-Fraile a cheltuit aproape 67.000 de dolari pe un clip video de zece secunde pe care l-ar fi putut vedea online oricând, gratuit. În februarie, colecţionarul a vândut clipul cu 6,6 milioane de dolari. O aşa lovitură au mai dat, poate, colecţionarii de Bitcoin în epoca de aur a celebrei monede digitale. Clipul a fost realizat de artistul digital Beeple, al cărui nume real este Mike Winkelmann, şi a fost autentificat de blockchain, care serveşte ca semnătură digitală pentru a certifica proprietarul şi că lucrarea este originală. Clipul este un NFT – răspunsul digital la produsele colecţionabile; ceea ce Bitcoin a fost pentru monedele fizice. NFT-urile sunt un nou tip de activ digital a cărui popularitate a explodat în timpul pandemiei în condiţiile în care entuziaşti şi investitori deopotrivă au căutat să cheltuiască sume enorme de bani pe active care există doar online, adică acolo unde au avut acces în timpul perioadelor de lockdown, explică Reuters. Un NFT a fost şi versiunea digitală a unui colaj realizat tot de Beeple şi vândută, şi nu de oricine, ci de casa de licitaţie Christie’s, în martie pentru 69 de milioane de dolari. Colajul putea fi găsit cu uşurinţă pe Internet. Fenomenul a fost analizat îndelung de comentatori şi analişti. Ziarul american The New York Times a făcut un experiment cu ceea ce ar putea deveni viitorul artei. Ziarul a vândut un articol despre NTF-uri, transformat în NTF, pentru 560.000 de dolari printr-o licitaţie pe piaţa liberă care a durat o zi. „Cumpără acest articol despre Blockchain!”, este titlul materialului semnat de jurnalistul Kevin Roose. „De ce n-ar putea ca şi un jurnalist să se alăture petrecerii NFT?” a continuat Roose. Acţiunile ziarului au crescut după ce acesta a făcut public rezultatul licitaţiei, semn că unii investitori au crezut, probabil, că publisher-ul a descoperit un nou model de business, după cum a remarcat Bloomberg. Banii au fost donaţi unei fundaţii caritabile. Însă concluzia transă de NYT din acest experiment este că NFT-urile nu sunt nici miracole, dar nici înşelătorii. O colegă de-a lui Roose, Shira Ovide, scrie, după experiment, că proliferarea NFT-urilor nu va fi probabil revoluţia care schimbă lumea, aşa cum susţin cei care încurajează dezvoltarea acestei pieţe. Şi probabil că nu este nici o bulă cu totul absurdă. Ca şi în cazul altor tehnologii emergente, există acolo undeva o idee bună care poate creşte sănătos dacăfenomenul este încetinit, iar jucătorii rezistă impulsurilor de moment.
NFT-urile, explică Ovide, sunt în esenţă un mod de a transforma un bun digital care poate fi copiat la nesfârşit în ceva unic. Atunci când cineva cumpără un NFT, ceea ce primeşte efectiv este reunoaşterea deţinerii unei versiuni oficiale a unei pisici cu corp Pop-Tart, a unei melodii, unui clip video, al unui dunk la baschet sau a unui oricărui alt produs virtual. Înregistrările proprietăţii sunt păstrate pe un blockchain. Marea idee din spatele NFT-urilor este de a rezolva o problemăcreată de internet. Cu site-uri precum YouTube şi TikTok, oricine are acum puterea de a face muzică, o poveste, divertisment sau orice fel de altă lucrare creativă şi de a fi astfel remarcat. Însă internetul nu şi-a îndeplinit cu adevărat promisiunea de a permite maselor să trăiascăbine din ceea ce iubesc.
NFT-urile şi conceptul aferent al blockchain-ului promit să le ofere oamenilor modalităţi de a-şi face munca mai valoroasă prin crearea unei penurii. Existăpromisiunea de a permite creatorilor să se bazeze mai puţin pe intermediari, inclusiv pe companiile de social media, pe dealeri de artă şi pe companii de streaming de muzică.
Va funcţiona? Nimeni nu poate şti acum. Pentru a găsi indicii pentru un răspuns, cel interesat ar trebui să-l asculte pe înţeleptul şi calculatul Anil Dash, un veteran al industriei tehnologice care a ajutat accidental la inventarea conceptului din spatele NFT-urilor. El este furios că hucksterii, vânzătorii de chilipiruri, dau târcoale NFT-urilor, însă crede că ideea poate avea un viitor.
NFT-urile, mai scrie jurnalista de la NYT, probabil că nu vor remedia economia defectă a streamingului de muzică şi nu vor dărâma structurile de putere ale jurnalismului şi ale lumii artei. Tehnologia nu este magie. La fel, criptomonedele nu sunt probabil o soluţie eficientăpentru locuinţele inaccesibile ca preţ. Un tren complicat şi scump s-ar putea să nu fie cea mai bună soluţie pentru încălzirea globală şi dependenţa omenirii de maşini.
Să fie NFT-urile o bulăumflată de condiţiile financiare neobişnuite şi de exagerările imaginaţiei din vremea pandemiei? Categoric. Să fie nişte jucării de pluş inutile pentru obsedaţii de tehnologie care distrug planeta cu toată această energie necesarăpentru a crea bunuri digitale colecţionabile? Nu, nu în întregime. Poate că răspunsul este undeva la mijloc, iar acest lucru este ceva bun.
Pentru Financial Times, rolul NTF-urilor este clar: când normele culturale sunt în haos, merită să investeşti în propagarea şi conservarea momentelor iconice ale internetului.
Piaţa NFT-urilor este promovată în principal ca o piaţă pentru artă. Însă ceea ce aceasta ar putea reprezenta cu adevărat este un nou tip de publicitate sau sistem de clasare pentru influenţă şi propagare culturală. De asemenea, merită să ne întrebăm dacă elementul cu adevărat perturbator al NFT-izării culturale ar putea fi în eliberarea lumii artei de influenţa excesivă a reţelei restrânse de dealeri puternici, case de licitaţii şi de intermediari care dictează în prezent ceea ce este sau nu constituie artă şi, în acest sens, o fereşte de aprecierea estetică mai populară? La fel a sunat şi promisiunea Fintech-ului şi a fenomenului cripto faţă de serviciile bancare. Deocamdată, însă, NFT-urile încurcă pe toatălumea, deoarece achiziţionarea controlului unui simbol al unei piese de artă foarte replicabilă listatăpe un domeniu oarecare al cuiva nu sună ca o propunere cu valoare logică. Pentru mulţi, NFT-urile reprezintăcel mai bine un exerciţiu de genul Hainele cele noi ale împăratului. Intuiţia ne spune, de asemenea, că, la fel ca în toate momentele de surexcitare a imaginaţiei colective şi a poftei de profit, piaţa NFT-urilor va veni inevitabil în faţă cu aceleaşi forţe vechi de boom şi de bust care au afectat întotdeauna mărfurile uşor de obţinut până când monopolurile şi reglementările au preluat controlul. Cu toate acestea, într-o lume online suprasaturată cu imagini şi de linkuri atât de vechi încât nu mai duc utilizatorul nicăieri, o definire mai bună a fenomenului ar putea însemna salvarea imaginilor care s-au dovedit a fi iconice din punct de vedere cultural sau cu semnificaţie aparte pentru internet. De la pergamentele vechi scrise şi primele fresce până la presa Gutenberg, omenirea a căutatîntotdeauna să investească în conservarea şi celebrarea icoanelor culturale. În lumea digitală, acest lucru s-a dovedit o provocare. Multe astfel de momente se vor pierde în timp, precum lacrimile în ploaie. Sau, în cel mai bun caz, uitate şi trecut cu vederea în inventarele digitale ale Wayback Machine, arhiva digitală a Web-ului.
Până la maturizarea fenomenului, creatori de conţinut digital de toate calibrele caută să producăpropriul moment Beeple, sperând să le cadă din Web o avere similară cu cea a designerului grafic în vârstăde 39 de ani din Carolina de Sud, care a devenit instantaneu bogat şi faimos prin vânzarea unui singur lot.
De atunci, mai multe pariuri s-au luptat pentru titlurile ziarelor. Multe sunt cascadorii sau experimente dadaistice concepute pentru a testa graniţele abia născutei pieţe a cripto-produselor nefungibile – NFT-urile – care conferă proprietate şi autenticitate fişierelor digitale care există în eter, unde pot fi reproduse cu uşurinţă. Au existat NFT-uri pentru înregistrări audio cu pârţuri; pentru un meme bazat pe o fotografie ofensatoare; pentru un portofoliu de picturi realizate de un robot umanoid. O serie de vedete – de la Grimes la Diplo – au intrat şi ele în luptă. Revista Quartz a intrat, de asemenea, în acţiune şi a vândut un articol NFT-izat pentru 1 Ethereum (în valoare de 1.800 de dolari atunci) pe piaţa NFT OpenSea. A urmat experimentul mai bănos al The New York Times şi un altul asemănător al The Time.
Cumpărătorul primului tweet postat de Twitter, de către fondatorul companiei Jack Dorsey, pentru 2,9 milioane de dolari consideră că a făcut o investiţie înţeleaptă.
“Este o bucată a istoriei umanităţii sub forma unui activ digital. Cine ştie care va fi preţul primului tweet peste 50 de ani”, a spus cumpărătorul, Sina Estavi, din Malaezia. El a comparat tweet-ul cu Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci.
