Tag: uitare
-
Doar în România. Comoara uitată de lume din cauza drumurilor proaste
Este vorba despre Sfinxul de la Buştea, un „uriaş” împietrit, cu chip de om, de vreo şase metri înălţime. Coincidenţă sau nu, dacă cea mai rapidă cale de a ajunge la Sfinxul din Bucegi este prin staţiunea Buşteni, la sfinxul buzoian se ajunge cel mai uşor din Buştea. Capul de om este însă greu de vizitat, din cauza infrastructurii deloc prietenoase.Pentru a ajunge la capul de om de pe Masivul Breazău ajungi mai întâi la Mânzăleşti, comună care se află la 50 de kilomtri de oraşul Buzău, pe Valea Slănicului. De aici e bine să îţi cauţi un ghid din sat, aşa cum l-am găsit noi pe Viorel Bănică, un sătean pasionat de drumeţii.Parcurgem cu maşina patru kilometri de la drumul cu asfalt spre Breazău, pe un drum de căruţe. Traseul se pierde prin pădure dar suntem sfătuiţi să mergem paralel cu stâlpii de electricitate. Ne oprim din traseu pentru a admira sfinxul de la distanţă şi zărim capul de om ascuns între copaci, pe un versant aflat la peste un kilometru distanţă.Capul de om devine vizibil în depărtare imediat ce se părăseşte zona de case şi se ajunge pe platou. Mai avem 30 de minute de urcat pe jos, printre copaci şi arbuşti ţepoşi de cătină, până să ajungem la baza megalitului. Drumul este extrem de obositor. Din fericire, eşti însoţit de o privelişte superbă care te ajută să să-ţi păstrezi forţele.Aproape două ore ne-au trebuit de la intersecţia cu drumul asfaltat să ajungem lângă Capul de om de la Buştea. Sfinxul este un monument al naturii reprezentat de o stâncă ce măsoară în jur de 5 – 6 metri înălţime, modelată de ploi şi vânt sub forma unui cap uman, asemănător cu renumitul Sfinx din Munţii Bucegi.Zona este un important punct de atracţie pentru turiştii care vor să viziteze peştera de sare şi lacul Meledic. Nu toţi se încumetă însă să se aventureze şi până la sfinxul de la Buştea, din cauza infrastructurii jalnice. Sătenii din Buştea şi-ar dori şi ei drumuri mai bune şi indicatoare, pentru că aşa le-ar călca prin sat mai mulţi turişti. -
N-a mai suportat locul de muncă, aşa că s-a gândit să-i facă o “surpriză” şefului. E INCREDIBIL ce a putut să facă
El a scris cu graffiti mai multe mesaje pe maşina şefului, un Mercedes-Benz clasa E; cei care au trecut prin faţa hotelului Queens, acolo unde era parcată maşina, au făcut mai multe poze vehiculului.

“Cel mai prost şef din lume”, “eşti cel mai prost, demisionez” sau “ia-ţi slujba şi fă ce vrei cu ea” sunt doar câteva dintre injuriile pe care angajatul le-a lăsat scrise pe maşină.
Sunt şi unii care nu sunt însă convinşi de veridicitatea poveştii: “Un prieten de-al meu a văzut ieri maşina în cu totul alt cartier”, a spus un trecător. “Cred că e vorba de o farsă.”

-
Care era însemnătatea numerelor de tip 1-B, 12-B şi a celor cu 4 cifre pe vremea lui Ceauşescu? Numai Miliţia ştia
Cine avea numere “speciale” se uita altfel şi era privit altfel. Privilegiile erau “fără număr”. Că te oprea Miliţia, că intrai primul la doctor sau că le luai vecinilor faţa la coadă, era suficient să ştie lumea ce număr de înmatriculare ai. Lumea nu ştia exact însă ce funcţie are proprietarul. Se ştia că sunt anumite numere cu puteri supranaturale, dar nu se ştia totul despre ele. Aşa că, dacă aveţi prieteni cu taţi acre erau bazaţi pe vremea aia, acum e momentul să le spuneţi că nu sunteţi fraieri şi că aţi ştiut mereu ce se ascunde în spatele acelui număr.În primul rând erau numerele de format 1-B-XXX. Cele cu “1-B” şi trei cifre după (B pentru Bucureşti, dar regula era valabilă pentru orice judeţ) erau date funcţiilor înalte din Stat. Numai cei privilegiaţi de regim aveau dreptul la ele. -
Profesor de istoria filmului din SUA explică de ce se uită românii la Suleyman Magnificul
Toni Perrini predă cursuri de film la Universitatea Grand Valley State University din Michigan încă din 1989. A venit în România la invitaţia directorului Departamentului de Jurnalism, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj şi spune că o să revină pentru că îi place foarte mult.
Toni Perrini nu are nimic din rigiditatea profesorilor universitari de la noi şi recunoaşte că din când în când îşi mai ia câte o perioadă sabatică pentru a se recupera. Când am întâlnit-o, era în drum spre Istanbul. Scrie o lucrare despre identitatea turcilor în filme, dar şi-a croit drum prin Europa pornind din Italia.
Este impresionată de căldura românilor şi spune că, deşi a călătorit mult, nu a întâlnit niciodată oameni mai calzi ca aici. Îi plac filmele româneşti şi se uită cu plăcere la toate producţiile premiate la festivalurile internaţionale. De altfel, are şi câteva filme preferate printre care şi 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile despre care spune că stârneşte polemică la ora asta în America.
Pentru că face o lucrare despre cinematografia din Turcia, am întrebat-o de ce sunt atât de populare serialele turceşti şi a răspuns râzând: “Pentru că sunt un fel de Game of Thrones fără sex”.
În America predă o paletă largă de cursuri de film. Spune că îi pare rău că nu predă televiziune sau media, pentru că uneori i se pare că e limitată. Cu toate acestea, recunoaşte că se bucură că studenţii o ascultă. “Este foarte plăcut să predai ceva de care studenţii sunt foarte interesaţi. Predau istoria filmului din America, a documentarelor, cinema experimentală, istoria cinematografiei, teoria filmului. Acopăr cam tot”, a spus încântată profesoara, scrie relaitatea.net
-
Profesor de istoria filmului din SUA explică de ce se uită românii la Suleyman Magnificul
Toni Perrini predă cursuri de film la Universitatea Grand Valley State University din Michigan încă din 1989. A venit în România la invitaţia directorului Departamentului de Jurnalism, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj şi spune că o să revină pentru că îi place foarte mult.
Toni Perrini nu are nimic din rigiditatea profesorilor universitari de la noi şi recunoaşte că din când în când îşi mai ia câte o perioadă sabatică pentru a se recupera. Când am întâlnit-o, era în drum spre Istanbul. Scrie o lucrare despre identitatea turcilor în filme, dar şi-a croit drum prin Europa pornind din Italia.
Este impresionată de căldura românilor şi spune că, deşi a călătorit mult, nu a întâlnit niciodată oameni mai calzi ca aici. Îi plac filmele româneşti şi se uită cu plăcere la toate producţiile premiate la festivalurile internaţionale. De altfel, are şi câteva filme preferate printre care şi 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile despre care spune că stârneşte polemică la ora asta în America.
Pentru că face o lucrare despre cinematografia din Turcia, am întrebat-o de ce sunt atât de populare serialele turceşti şi a răspuns râzând: “Pentru că sunt un fel de Game of Thrones fără sex”.
În America predă o paletă largă de cursuri de film. Spune că îi pare rău că nu predă televiziune sau media, pentru că uneori i se pare că e limitată. Cu toate acestea, recunoaşte că se bucură că studenţii o ascultă. “Este foarte plăcut să predai ceva de care studenţii sunt foarte interesaţi. Predau istoria filmului din America, a documentarelor, cinema experimentală, istoria cinematografiei, teoria filmului. Acopăr cam tot”, a spus încântată profesoara, scrie relaitatea.net
-
Imaginile din Arhivele Naţionale pe care Ion Iliescu le-ar fi vrut uitate. Cum a fost surprins în urmă cu 40 de ani în timpul unei vacanţe a soţilor Ceauşescu
O serie de imagini din Arhivele Naţionale îl surprind pe Ion Iliescu alături de cuplul dictatorial, în timpul unei vacanţe a acestuia în Moldova, în 1976.
Sursa foto: Fototeca online a comunismului românesc -
Cronică de film: un James Bond care şi-a uitat glumele acasă
Recrutul trebuie acum să îl înfrunte pe Ghost, un fost-recrut-devenit-răufăcător care urmase acelaşi program de pregătire din CIA, ne explică agenţii, dar la un moment dat o luase razna. Ciudat este că Ghost seamănă izbitor de mult cu Mitch; nu ştiu dacă asta au vrut producătorii, dar au fost câteva scene în care nu mai ştiam pe care recrut îl urmăresc. Trecând peste asta, aflăm că personajele pozitive trebuie să oprească un complot şi încep o urmărire prin Istanbul, Londra şi Roma.
Problemele filmului sunt multe şi evidente: în primul rând, scenariul seamănă cu alte zeci sau sute de scenarii folosite în filmele de acţiune. Nu în filmele de spionaj, atenţie, pentru că acelea utilizează de obicei un fir narativ ceva mai subtil; aici e vorba de asasini şi de cât de mulţi terorişti poate fiecare să omoare. În al doilea rând, dialogul dintre personaje e marcat de contradicţii: Mitch aude tot timpul că răzbunarea nu e calea de urmat, dar i se cere la fiecare 60 de secunde să mai execute pe cineva. În cele din urmă, trebuie menţionat că American Assassin este complet lipsit de umor. Şi dacă vă întrebaţi de ce e nevoie de umor într-un film de acţiune, gândiţi-vă la seria James Bond şi la motivul pentru care lumea merge de 56 de ani în sălile de cinema pentru a urmări aventurile britanicului.
Ciudat este că regizorul Michael Cuesta a realizat destul de multe producţii având ca temă spionajul – majoritatea pentru micul ecran, ce-i drept; el a stat în spatele camerei la mai multe episoade din serialul Homeland, recunoscut pentru intriga construită într-un mod exemplar. Tot Cuesta a regizat şi Kill the Messenger, un thriller pe care vi-l recomand sincer. În condiţiile astea, mi se pare de neînţeles modul în care a tratat American Assassin.
Cât despre actori, singurul care merită menţionat e Michael Keaton; el îşi face bine treaba, aşa cum ne-a obişnuit, dar cred că regizorul ar fi trebuit să profite mai mult de prezenţa sa şi să îl evidenţieze pe actorul nominalizat la Oscar.
Pentru American Assassin, lucrurile nu stau foarte bine nici pe site-urile de specialitate: Rotten Tomatoes îi oferă doar 34% recenzii pozitive. Cu toate acestea, banii par să se adune în conturile celor de la Lionsgate: filmul a debutat cu încasări de 20 de milioane de dolari la nivel global, în condiţiile în care bugetul a fost de doar 33 de milioane.
În concluzie, vorbim de un film de acţiune care nu vă va ţine cu sufletul la gură, dar pe care îl puteţi urmări fără a lua telecomanda în mână la fiecare 5 minute. N-aş spune nici că merită un drum la cinema, fiind un film pe care îl puteţi vedea fără probleme pe micul ecran.
Nota: 6,5/10
-
Dobânzile EXPLODEAZĂ. Anunţul şoc a venit în această dimineaţă şi este un MAXIM record. Uitaţi de curs, ce se întâmplă cu dobânzile?
Indicele Robor la 6 luni, folosit în calculul dobânzilor la creditele ipotecare, a crescut la 1,25%, de la 1.09 pe 25 august. Creşterea Robor a fost mai accelerată în ultima lună, după mai multe luni de stabilitate.Robor reprezintă rata medie a dobânzii la care băncile româneşti se împrumută între ele în lei. El se stabileşte zilnic de BNR ca medie aritmetică a cotaţiilor practicate de 10 bănci selectate de Banca Naţională.