BusinessMagazin

Tag: tineri

  • Cine este Jordan Bardella, starul de extremă dreaptă de 28 de ani de pe TikTok care ar putea ajunge următorul prim-ministru al Franţei. El este susţinut de Marine Le Pen şi are în plan să trimită înapoi acasă toţi refugiaţii din Franţa

    Jordan Bardella poate că nu are experienţa şi acreditările pe care alegătorii francezi le aşteaptă în mod tradiţional de la clasa guvernamentală, dar are o altă armă extrem de utilă pentru atragerea simpatiei electorale: o bază solidă de urmăritori pe TikTok, raportează Financial Times.

    Tânărul în vârstă de 28 de ani şi-a folosit cu abilitate canalele de social media pentru a extinde atractivitatea partidului său de extremă dreapta Rassemblement National, în special în rândul tinerilor, propulsându-l către o victorie zdrobitoare asupra centristului Emmanuel Macron în alegerile europene.

    Aflat în prezent la un pas de a pune mâna pe putere, după decizia şocantă a lui Macron de a dizolva parlamentul şi de a convoca un vot parlamentar anticipat, Bardella este dornic să-şi proiecteze o imagine sobră în faţa electoratului.

    „Suntem pregătiţi de guvernare!”, a declarat el într-un interviu acordat marţi postului RTL. Întrebat cum rămâne cu alegătorii care încă se tem de ascensiunea la putere a extremei drepte, răspunsul lui Bardella a fost unul extrem de scurt şi interpretabil, acesta spunând pur şi simplu că „vremurile s-au schimbat”.

    Marine Le Pen, liderul RN, care l-a scos pe Bardella din relativa obscuritate ca tânăr activist de partid pentru a-l transforma într-o armă puternică, a declarat că acesta este „candidatul natural” pentru a fi prim-ministru dacă ea ar deveni preşedinte.

    Este foarte posibil ca acest calendar să fi fost accelerat drastic de pariul lui Macron privind alegerile anticipate: dacă RN obţine o victorie notabilă, Bardella ar putea ajunge la Matignon, biroul premierului, după votul din 7 iulie şi ar putea conduce afacerile interne ale Franţei.

    Împreună cu Le Pen, el formează un duo complementar care alimentează ascensiunea RN în Franţa. Bardella întruchipează faţa mai blândă şi mai acceptabilă a noului RN pe care Le Pen a modelat-o în mai bine de un deceniu. Însă, spre deosebire de ea, vârsta sa îi permite să se comporte ca şi cum nu ar fi afectat de trecutul rasist şi xenofob al partidului. 

    Un prim sondaj de opinie realizat de Harris Interactive şi publicat luni a afirmat că RN ar putea obţine cele mai multe locuri în camera inferioară, cu mult înaintea grupării lui Macron, deşi departe de o majoritate. Dacă ar reuşi să obţină 289 de locuri în adunarea de 577 de membri, Bardella ar fi numit prim-ministru, forţându-l pe Macron să intre într-un guvern de împărţire a puterii cunoscut sub numele de „coabitare”. 

    Bardella şi-a sporit popularitatea, devenind unul dintre cei mai mari influenceri din mediul online francez, cu aproximativ 1,5 milioane de urmăritori pe TikTok. Deşi se află sub cei 4,5 milioane de urmăritori ai lui Macron, liderul de extremă dreapta eclipsează alţi politicieni proeminenţi, printre care se numără inclusiv Le Pen şi premierul Gabriel Attal – care are doar 297.000 de urmăritori.

  • Iulian Anghel, ZF: Un milion de tineri vor vota pentru prima dată în acest an. Este prima „generaţie” care nu a cunoscut altceva decât o Românie liberă, integrată în UE. Cu cine va vota?

    Un milion de foşti copii, născuţi între 2002 şi 2016, trecuţi azi de vârsta majoratului, vor putea duminică să voteze, pentru prima dată, la europarlamentare şi locale şi apoi, în septembrie, pentru prezidenţiale şi, în iarnă, pentru legislative.

    Nu-i putem numi, în mod clasic, „o generaţie” pentru că, tehnic, o generatie numără 30 de ani. Dar ei sunt copii care au deschis ochii pe o Românie integrată deja în UE si nu cunosc altceva din trecut decât din cărţile de istorie.

    „Vor fi surprize”, crede Cristian Preda, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucuresti.

    „Bătrânii” acestei „generaţii” aveau cinci ani când România a aderat la UE, iar „tinerii” un an. La cinci ani încă mergi la grădiniţă iar la un an încă înveţi să mergi. Abia după ani de şcoală începi să recunoşti lucrurile din jurul tău, iar aceşti copii nu au cunoscut, practic, altceva decât o Românie integrată în UE.

    Când, cei născuţi în 2002, începeau să gângurească, pentru România anul însemna eliminarea vizelor către UE. Pentru cei născuţi în 2006, aderarea fusese deja decisă.

    Niciunul dintre aceşti copii nu a cunoscut tranziţia dureroasă de la o economie planificată la economia de piaţă, experienţă trăită de părinţii lor, şi niciunul nu a stat cu urechea lipită de radioul Gloria ca să afle de la Europa Liberă ce se întâmplă lângă ei, cum au facut bunicii lor. Ei sunt născuţi într-o ţară liberă, cu bunele şi cu relele ei, dar liberă. Niciunul nu a fost obligat să treacă Dunărea înot ca să scape din infernul comunist şi niciunul nu a fost obligat să se ascundă prin tiruri pentru a ajunge în Germania, cum des se întâmpla înainte de eliminarea vizelor, în 2002. Azi, când au trecut pragul spre maturitate şi nu mai au nevoie de tutela părinţilor, pot merge, dacă au ceva bani puşi deoparte, în orice colţ al Europei. Pot merge la studii, dacă câştigă o bursă Erasmus studiază gratuit, pot merge la lucru, dacă găsesc ceva pe gustul lor sau nu au încotro. Dar nimeni nu-i împiedică să se mişte liber.

    Acest milion de tineri care nu au cunoscut altceva decât libertatea sunt chemaţi să voteze, pentru prima dată, în acest an. Desigur că toti cei născuţi după 1990 au votat în libertate, dar pentru aceştia au existat constrângeri şi temeri: în UE nu erau primiţi, ca să obţii o viză de Germania era mai dificil decât să obţii azi o viză pentru SUA iar, ca să culegi căpşuni în Spania, stăteai o zi întreaga la rând în faţa ambasadei şi trebuia să treci printr-un interviu şi să promiţi că nu vei rămâne acolo după terminarea culesului. Azi, niciuna din acestea nu mai exista.

    Sondajele de opinie din campanie nu înregistrează opţiunile de vot ale celor crescuţi fără aceste constrângeri. Şi atunci întrebarea este: ce va vota „generaţia UE”? Se întâlneşte aici cererea cu oferta, aspiraţia unuia care votează pentru prima dată cu lista de vot unde trebuie să alegi pe ce nume pui ştampila?

    Cristian Preda crede ca intrarea pe piaţă a noii cohorte de alegători va însemna o surpriză în alegerile din acest an. Preda, împreună cu Sorin Ioniţă şi Ciprian Mihali, toţi trei experţi în politică, au lansat, la salonul de carte Bookfest, săptămâna trecută, volumul “Ce vrem de la preşedintele ţării? Ghid civic pentru alegătorii români” (Editura Humanitas).

    „Democraţiile trăiesc atâta vreme cât exista optimişti”, spune Preda şi adaugă: realitatea că o întreagă generaţie, care acum ajunge să voteze, a trait doar în Uniunea Europeană, a schimbat profund modul de a vedea lucrurile şi modul de a vedea politica.

    Sondajele nu înregistrează azi opţiunile celor care votează pentru prima dată, dar sondajele de după alegeri o fac. Lunea viitoare vom afla, aşadar, cum au votat „bobocii” şi vom putea intui aspiraţiile generaţiei lor. În UE, creşte valul eurosceptic. În România ar fi culmea ca generaţia care nu a cunoscut altceva decât libertatea, să voteze împotriva ei.

     

  • Generaţia Z şi piaţa muncii. Ce îşi doresc tinerii de la angajatori?

    Fiecare generaţie a adus caracteristici unice la locul de muncă. Baby Boomers sunt cunoscuţi pentru etica şi loialitatea lor puternică în muncă, Generaţia X este recunoscută pentru independenţa şi spiritul antreprenorial, iar Milenialii pentru ceea ce reuşesc să facă cu tehnologia şi abordarea lor colaborativă. Acum, Gen Z a intrat în centrul atenţiei şi e gata să redefinească în mod semnificativ lumea corporaţiilor. Definită ca generaţia de indivizi născuţi între 1997 şi 2012 (care în 2024 au între 12 şi 27 de ani), Generaţia Z a crescut cu smartphone-uri şi reţelele sociale, împreună cu plusurile şi minusurile associate acestora. Ei stabilesc acum tendinţele, au devenit cei influenţi, precum şi cei influenţaţi. Tinerii se folosesc de lumea digitală şi de propria voce pentru a modela lumea din jurul lor. Dar, pe măsură ce Generaţia Z intră pe piaţa muncii modificată dramatic de pandemie, care este impactul lor la locul de muncă şi ce fac angajatorii ca să păstreze tinerele talente de partea lor? În 2024, studiile spun că Generaţia Z urmează să depăşească oficial numărul de Baby Boomers de pe piaţa muncii. Un sondaj realizat anul trecut de Intelligent, o revistă online axată pe viaţa studenţilor, a constatat că 40% dintre liderii de afaceri consideră că tinerii Gen Z sunt nepregătiţi pentru forţa de muncă şi, dintre aceştia, 94% evită să-i angajeze. Pentru a înţelege pe deplin Generaţia Z, trebuie să ne amintim că ei sunt generaţia ghinionistă care a început să intre pe piaţa muncii pe măsură ce o lume întreagă era în lockdown şi a ieşit dintr-o pandemie globală. Prin urmare, în anii în care cariera lor a început să se formeze, ei nu au dezvoltat o înţelegere a indiciilor nonverbale în persoană cu privire la comportamentul profesionist de la locul de muncă. Rezultatul? 74% dintre liderii de afaceri spun că li se pare mai dificil să lucreze cu Generaţia Z decât cu orice altă generaţie, iar 12% spun că au concediat un angajat din Generaţia Z după doar o săptămână de la începerea jobului.

    Ce îşi doreşte de fapt Generaţia Z de la locul de muncă diferit faţă de alte generaţii?

     

    Responsabilitatea socială a companiilor şi angajatorilor

    Unele beneficii tradiţionale rămân la fel de importante pentru Gen Z. La fel ca generaţiile anterioare, salariul este cel mai important factor în alegerea unui loc de muncă, dar Generaţia Z acordă o importanţă mai mică asupra salariului decât orice altă generaţie. Pentru a câştiga inimile Generaţiei Z, companiile şi angajatorii trebuie să-şi evidenţieze eforturile de a fi buni cetăţeni globali. Pentru această generaţie, acţiunile sunt mai importante decât cuvintele: companiile trebuie să-şi demonstreze angajamentul faţă de un set mai larg de provocări sociale, cum ar fi sustenabilitatea şi schimbările climatice. Companiile care trec cu vederea aceste aspecte pot avea dificultăţi să atragă şi să reţină viitorii profesionişti Gen Z. În consecinţă, multe companii adoptă în mod activ obiective de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG) şi încorporează practici de durabilitate în operaţiunile lor pentru a se alinia la valorile şi preferinţele Gen Z, atrăgând tinerii şi contribuind la un peisaj corporativ mai responsabil şi mai etic.

     

    Mai multă autonomie personală şi echilibru între viaţa personală şi cea profesională

    De asemenea, Gen Z nu îşi alege locul de muncă în funcţie de salariu, ci se focusează mai degrabă pe avantajele sau beneficiile care vin odată cu el. Evident pentru o generaţie atât de versatilă, tinerii îşi doresc în continuare flexibilitatea de a lucra remote sau hibrid pe care au avut-o în pandemie. Flexibilitatea e o temă cheie în deciziile de carieră. De exemplu, Generaţia Z nu îşi doreşte doar să se alăture unei companii care a adoptat practici de lucru hibrid, ci vrea să aibă libertatea de a alege unde şi când lucrează. Practic, nu vrea să lucreze neapărat de acasă, ci de oriunde din lume. În ciuda atenţiei mass-media asupra fenomenului de „quiet quitting”, un sondaj recent realizat de Deloitte constată că aproape jumătate din Generaţia Z spun că locul lor de muncă este esenţial pentru simţul identităţii lor – deşi acest lucru este într-un procent mai mic decât pentru Mileniali – 62%. În schimb, Generaţia Z admiră mai mult la ceilalţi echilibrul între viaţa profesională şi viaţa privată decât pasiunea pentru muncă, titlul postului sau vechimea. Tinerii Gen Z nu caută să îşi trăiască întreaga viaţă prin rolul pe care îl joacă într-o corporaţie şi nu vor să stea peste program. Orice minut în plus înseamnă o încălcare a limitelor personale, limite pe care Generaţia Z le setează cel mai serios dintre toate generaţiile de până acum. Pentru Generaţia Z, familia şi prietenii lor sunt mai importanţi, iar acest lucru explică probabil de ce 42% dintre tinerii Generaţiei Z apreciază echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa privată, munca la distanţă şi concediul flexibil ca priorităţi principale atunci când îşi caută un loc de muncă.

     

    Prioritizarea sănătăţii mintale

    Potrivit OMS, în primul an al pandemiei, incidenţa anxietăţii şi depresiei a crescut cu 25% la nivel mondial. Costurile economice ale tulburărilor mintale netratate în România erau estimate în 2022 la aproximativ 11 miliarde de dolari, reprezentând 3,47% din PIB, conform unui raport realizat de Consiliul Economic şi Social. Un sondaj realizat de Deloitte arată că tinerii Generaţiei Z simt că nu primesc sprijinul de care au nevoie pentru sănătate mintală de care au nevoie la locul de muncă şi cred că ideile lor despre modul în care munca le afectează sănătatea mintală diferă de cele ale şefilor lor. Sondajul a mai scos la lumină faptul că mai puţin de jumătate dintre membrii Generaţiei Z spun că şeful îi ajută să menţină un volum de muncă sănătos, iar 28% spun că se luptă cu sănătatea mintală din cauza propriului manager. Odată cu creşterea nivelului de stres, este important ca angajatorii să includă zile şi programe de sănătate mintală la locul de muncă. Asociaţia Americană de Psihologie (APA) a raportat că Generaţia Z cere ajutor profesional pentru sănătatea mintală mai mult decât o fac generaţiile trecute. Prin urmare, se aşteaptă şi vor ca angajatorii să aibă sprijin disponibil pentru ei, dacă au nevoie de el.

     

    Un pachet salarial competitiv

    Deşi poate pun pe primul loc alte beneficii, salariul ramane un factor important în decizia oricărui tânăr la angajare. Generaţia Z este preocupată de stabilitatea financiară, având în vedere că mulţi dintre ei au fost martori la dificultăţile economice prin care au trecut părinţii lor în timpul crizei financiare din 2008. De asemenea, Gen Z a crescut şi a plecat de pe băncile facultăţii în perioada pandemiei, iar acum că aceasta s-a încheiat de un an, tinerii se lovesc de alte probleme – război şi inflaţie. Drept urmare, îşi doresc un loc de muncă care să le ofere stabilitate financiară şi oportunităţi de creştere. Ei apreciază stabilitatea care vine din a avea un loc de muncă cu un pachet de compensare clar definit. Salariul bun le oferă tinerilor posibilitatea de a-şi permite mai multe opţiuni, indiferent că este vorba de călătorii, schimbarea locului de muncă, sau chiar mutarea într-o altă ţară. Această flexibilitate este importantă pentru o generaţie care apreciază libertatea şi experienţele diverse.

     

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

  • România înregistrează cel mai mare procent din UE de tineri de 18-24 de ani care renunţă la educaţie sau la pregătire profesională, cu o medie de 16,6%, fiind şi statul cu cea mai mică pondere a tinerilor de 25-34 de ani care au studii universitare şi postliceale

    România înregistrează cel mai mare procent de tineri de 18-24 de ani care renuntă la educatie sau la pregătire profesională dintre tările membre UE, de 16,6% fată de o medie europeană de  9,5%, fiind în acelaşi timp şi statul cu cea mai mică pondere a tinerilor de 25-34 de ani care au studii universitare, de doar 23%, potrivit datelor Eurostat pe 2023.

    La nivelul UE, ponderea tinerilor care decis să părăsească timpuriu educaţia şi formarea profesională a scăzut constant în ultimii 10 ani (de la 11,8 % în 2013 la 9,5%), ceea ce apropie tările membre de atingerea obiectivului de a ajunge la sub 9%  până în 2030.

    Deja, 16 ţări membre au atins tinta pentru 2030, cea mai bună situatie fiind în Croaţia (2%), Polonia şi Grecia (3,7% fiecare) şi Irlanda (4%).

    La polul opus se află (16,6%), Spania (13,7%), Germania (12,8%) şi Ungaria (11,6%), unde procentul de tineri care renuntă la educatie după 18 ani este cel mai ridicat.

    Comparativ cu 2013, 15 ţări din UE au raportat scăderi, Portugalia înregistrând cea mai mare reducere (-10,9 puncte procentuale), urmată de Spania (-9,9 pp) şi Malta (-7,1 pp). În schimb, Germania a înregistrat cea mai mare creştere (+3,0 pp), urmată de Danemarca (+2,2 pp) şi Slovenia (+1,5 pp).

    În privinta studiilor universitare şi post-universitare, media europeană era anul trecut la 43% în rândul tinerilor de 25-34 ani, la mică distantă de tinta propusă pentru 2030, de 45%.

    Datele Eurostat arată şi o diferentă de gen în ceea ce priveşte nivelul de educaţie terţiară, procentul femeilor care au absolvit o facultate fiind de 49% fată de 38% dintre bărbati.

    Un număr de 13 ţări au atins deja obiectivul setat pentru 2030: Irlanda (63% din totalul populaţiei cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani), Cipru (62%), Luxemburg (60%), Lituania (57%), Ţările de Jos (55%), Suedia (54%), Spania şi Franţa (ambele 52%), Belgia (50%), Danemarca (49%), Malta şi Polonia (ambele 46%) şi Letonia (45%).

    În schimb, cele mai mici ponderi au fost înregistrate în România (23%), Ungaria (29%) şi Italia (31%).

     

  • Revine epoca războiului: Cea mai mare ţară europeană care vrea să reintroducă serviciul militar obligatoriu pentru tineri. ”Lumea e din ce în ce mai nesigură”

    Rishi Sunak a promis că va introduce serviciul naţional obligatoriu pentru tinerii de 18 ani dacă va fi reales, în primul său anunţ politic major de la începutul campaniei electorale de la începutul acestei săptămâni, potrivit FT. 

    Măsura face parte din ceea ce el a spus că este un efort de a oferi securitate şi oportunităţi într-o „lume din ce în ce mai nesigură”.

    Sunak intenţionează să le ceară tinerilor de 18 ani să lucreze cu forţele armate în cadrul unui stagiu de 12 luni sau să desfăşoare activităţi în folosul comunităţii, în încercarea de a întări afirmaţia sa că este cel mai bine plasat pentru a spori securitatea în Regatul Unit.

    „Generaţii de tineri nu au avut oportunităţile sau experienţa pe care o merită şi există forţe care încearcă să divizeze societatea noastră în această lume din ce în ce mai nesigură”, a declarat Sunak.

    Serviciul naţional a fost desfiinţat în Marea Britanie în 1960, dar au existat presiuni din partea unor personalităţi importante din armata britanică pentru ca tinerii să fie pregătiţi pentru posibilitatea unui război.

    Generalul Sir Patrick Sanders, şeful armatei britanice, a vorbit în ianuarie despre necesitatea ca „generaţia de dinainte de război” din Marea Britanie să se pregătească pentru posibilitatea unui viitor conflict, adăugând că trebuie să existe un „angajament al întregii naţiuni”.

     

  • Alegeri 2024: Circa 1 milion de tineri de 18-22 de ani votează pentru prima dată în 2024, primul an electoral care adună toate tipurile de scrutine-europarlamentare, locale, prezidenţiale şi parlamentare

    La alegerile din acest an vor vota pentru prima dată circa 1 milion de tineri, cu vârste între 18 şi 22 de ani, care au devenit majori după ultimele alegeri legislative, din septembrie şi decembrie 2020.

    În total, pe listele Autoritătii Electorale Permanente (AEP) sunt înscrisi 18,96 milioane de cetăteni români, din care 943.878 au domiciliul în străinătate şi pot vota la sectiile deschise în tările de reşedintă.

    Pe listele de alegători din acest an se află un număr de 230.005 de tineri cu vârsta de 18 ani, jumătate dintre ei fiind din mediul urban, 225.251 de 19 ani, 222.994 de 20 de ani , 218.061 de 21 de ani şi 219.519 de 22 de ani.  

    Datele AEP scot în evidentă şi altă realitate a societătii româneşti, respectiv numărul mare de naşteri de după 1967-1968, când regimul comunist a declanşat politica de creştere a natalitătii. Pe listele Autoritătii Electorale, categoriile de vârste cuprinse între 56 de ani şi 35 de ani (născuti în perioada 1968-1989) sunt cele mai numeroase, numărul de votanti înscrisi variind între un maxim de 492.795 şi un minim de 316.694, semnificativ peste nivelul din celelalte perioade.

    Politica de interzicere a avorturilor şi stimulare a natalitătii declanşată în anii 60 a dus la naşterea a peste 2 milioane de ”decretei”, după cum au fost numiti ulterior.

    Anul 2024 este primul an în care sunt organizate toate tipurile de alegeri, respectiv europarlamentare, locale, prezidenţiale şi parlamentare. Potrivit calendarului stabilit de Guvern, pe 9 iunie au loc alegeri locale şi europarlamentare, pe 15 şi 29 septembrie alegeri prezidenţiale, iar pe 8 decembrie alegerile parlamentare.

    Turele anterioare de alegeri au avut loc în 2019 (europarlamentare şi prezidentiale) şi 2020 (locale şi parlamentare).

    Conform International Civic and Citizenship Education Study 2022, sondaj citat de Ministerul Educatiei, elevii români se aşteaptă să voteze la alegerile europene într-o măsură mai mare decât în celelalte ţări participante la studiu: 77% dintre aceştia susţin că cel mai probabil vor vota la alegerile europene, faţă de numai 58% media ICCS.

     

  • Tinerii se simt dezamăgiţi de politică şi de societate, arată un studiu global

    Agenţia internaţională de cercetare Glocalities i-a chestionat pe respondenţi pentru a determina poziţia lor pe o scală între “speranţă” şi “dezamăgire”, iar pe o alta, între “control” şi “libertate”. În cadrul cercetării au fost realizate peste 300.000 de sondaje în 20 de ţări, relatează Reuters.

    Tinerii se simt dezamăgiţi de politică şi de societate, a declarat Martijn Lampert, director de cercetare la Glocalities. Acesta a adăugat că “dezamăgirea în rândul tinerilor din SUA o depăşeşte cu mult pe cea a tinerilor din ţările UE”.

    În total, 14.526 de americani au fost intervievaţi între 2014 şi 2023, dintre care 2.242 de bărbaţi cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani.

    La nivel mondial, “sentimentele de deznădejde, dezamăgirea societăţii şi revolta împotriva valorilor cosmopolite explică în parte ascensiunea partidelor radicale de dreapta”, a declarat Lampert.

    Îngrijorările cele mai frecvente, potrivit studiului, sunt legate de perspectivele din carieră, de securitatea financiară şi de educaţie. Cercetarea a relevat că femeile sunt ceva mai optimiste decât bărbaţii.

     

     

     

  • Un oraş va oferi bilete de loterie tinerilor căsătoriţi pentru a stimula natalitatea

    Autorităţile din Xian au promis un bilet de loterie fiecărui cuplu care prezintă un certificat de căsătorie de la 1 martie. Campania se va desfăşura până pe 30 noiembrie, potrivit CNBC.

    China se confruntă cu mari probleme legate de natalitate. Populaţia Chinei a scăzut pentru al doilea an consecutiv în 2023, naşterile ajungând la aproximativ jumătate faţă de nivelul din 2016

    În China mamele necăsătorite au puţine drepturi. De asemenea, China este unul dintre cele mai scumpe locuri din lume pentru a creşte un copil, raportat la PIB-ul său pe cap de locuitor.

  • Revine forţa de muncă: Aproape 55.000 de tineri au fost angajaţi în 2023 datorită programelor guvernamentale

    Anul trecut, aproape 55.000 de tineri cu vârste sub 30 de ani au fost angajaţi ca urmare a măsurilor de ocupare derulate de Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM), anunţă Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (MMSS).

    Astfel, 144.067 de tineri cu vârste sub 30 de ani au fost incluşi anul trecut în măsuri active de ocupare derulate de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale prin Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă. Dintre aceştia, 54.759 de tineri au fost încadraţi în muncă.

    49.010 tineri au fost încadraţi în locuri de muncă pe perioadă nedeterminată. 1.126 au beneficiat de prima de activare de 1.000 de lei pentru şomerii neindemnizaţi;.

    432 au beneficiat de primă de inserţie, iar 542 au primit sprijin privind stimularea mobilităţii forţei de muncă (prime de încadrare, primă de instalare sau primă de relocare, după caz, pentru cei care s-au angajat la distanţe de mai mult de 15 km de domiciliu, respectiv mai mult de 50 km de domiciliu).

    ”Fiecare tânăr beneficiază de măsuri active personalizate, în funcţie de aptitudini, capacităţi şi nivel profesional. Ajutăm tinerii şi să înceapă activităţi independente sau o afacere. Diversificarea şi dezvoltarea serviciilor şi politicilor publice în domeniul ocupării pentru a răspunde cât mai bine nevoilor pieţei muncii reprezintă priorităţi ale mandatului meu”, a declarat ministrul Simona Bucura Oprescu.

  • Unde tragem linia?

    Generaţiile sunt foarte diferite în mentalităţi, în felul în care privesc raportul dintre viaţa personală şi cea profesională, nevoile şi aşteptările pe care le au, în apetit pentru muncă, efort, sacrificiu. Este subiectul care mi-a atras cel mai mult atenţia în ultimele zile. Aşa că se naşte întrebarea firească – dacă există una sau mai multe generaţii care au făcut şi fac sacrificii, efort, au o responsabilitate privită de noile generaţii drept anormală, unde şi când trebuie să tragă linie? Cât să mai ducă şi generaţiile anormale? „Abia am învăţat măgarul ăsta să nu mai mănânce, şi acu’ a murit”, spune un banc care are oarecum tangenţă cu subiectul.

    „Fiecare trebuie să-şi facă treaba şi gata”, este una din perspective. Pare corect, dar unde şi când se termină treaba? Dacă sunt lucruri urgente care se pot rezolva la orele 22? Închidem „taraba” şi dăm cu ignore? Care sunt riscurile? Care sunt urmările? Pesemne că noilor generaţii aceste lucruri nu li se par la fel de importante ca angajaţilor care au… vechime. Ioana Marcu, consultant & executive coach, a declarat într-o emisiune ZF Live că „liderii se plâng toţi despre noua generaţie, despre faptul că nu sunt la fel de responsabili, că nu stau suficient de mult, că nu pot să-i motiveze, numai că asta e o realitate, ei au alte nevoi”. Perfect de acord. Am declarat instantaneu pe marginea acestui subiect că aşa e normal, că aşa ar trebui să facă toţi. Da… dar dacă ei nu sunt dispuşi, cine să facă treaba? „Nici prin minte nu-mi trecea mie, în urmă cu zece ani, să las treaba nefăcută sau neterminată, că se ocupă şeful. Şi dacă ei nu o fac, cei din echipa mea, ghici ce? Trebuie să o fac eu”, spune un corporatist get-beget, pentru care programul de lucru nu a fost niciodată de opt ore. Are şi el dreptatea lui, nu-i aşa?

    Fenomenul are două explicaţii, crede Cătălin Olteanu, CEO la Elemaster Electronic Technologies. Pe de o parte, „acum 25 de ani, să faci management în România era relativ simplu, pentru că şomajul era atât de ridicat încât nimeni nu îşi risca jobul”. Pe de altă parte, resursa umană era mult mai competitivă, adaugă Olteanu. Tinerii erau motivaţi să înveţe, să crească, să ajungă în management, să fie ei cei ce decid în locul celor care decid pentru ei. În plus, şomajul ridicat nu le oferea zone de confort.

    Trebuie adăugat, la acest tablou, că liderii se confruntă cu aceleaşi probleme indiferent că sunt în România sau în afara ţării, conform Ioanei Marcu, care spune că acelaşi lucru se întâmplă şi în India, Polonia sau Germania.

    Atitudinea faţă de muncă a noilor generaţii a produs o schimbare de optică şi aupra valorii angajaţilor 45Ă. Ana Moldovanu, culture & people regional head în cadrul producătorului de medicamente STADA, spune că pe viitor se aşteaptă să vadă o şi mai mare diversitate în ceea ce priveşte forţa de muncă. „Şi aici mă refer şi la o integrare a baby boomers şi prima decadă din generaţia X. Am privilegiul de a fi aproape de două extreme de vârstă ale celor care sunt activi în câmpul muncii, prin intermediul nepoţilor mei, care au 20 de ani, dar şi al colegilor, care au 50Ă ani. Sunt foarte plăcut surprinsă de spiritul antreprenorial, asertivitatea şi ambiţia celor mai tineri şi nu pot să nu remarc etica muncii pe care o au cei din generaţiile anilor ’60 – ’80 şi înţelepciunea pe care ţi-o dă doar experienţa de viaţă. Observ şi o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte recrutarea: dacă la începuturile capitalismului în România erau căutaţi tinerii de 20 ani, acum companiile aleg diversitatea şi au înţeles beneficiile imense cu care vine o forţă de muncă multi-generaţională. Aceasta combină perspective şi abilităţi diverse, facilitează transferul de cunoştinţe şi stimulează creativitatea”, punctează Ana Moldovanu.

    Aşadar, dacă în trecut (acum 20 de ani, acum 10 ani) în procesele de recrutare erau avantajaţi tinerii, care aveau un atu important – disponibilitatea şi capacitatea de efort mare şi susţinut -, acum lucrurile s-au mai schimbat. În avantajul celor care au experienţă, chiar dacă au o vârstă mai înaintată. Pentru că, în esenţă, criteriul care îi avantaja în urmă cu 10 ani, cu 20 de ani se menţine valabil. Au structura de alergător de cursă lungă. Poate nu-i mai ţin genunchii la fel ca pe vremuri, poate că nopţile nedormite la team-buildinguri sau cine mai ştie din ce motive nu se mai recuperează la fel de uşor. Dar când vine vorba de muncă, e clar că sunt de bază. Că o să-şi facă treaba. Pentru că s-au setat aşa. Dar peste task-urile fireşti aferente joburilor, poziţiilor se adună acum completări legate de treburi neterminate sau greşite ale celor din echipă – indiferent care le sunt motivaţiile. Aşa că revin la întrebarea: trebuie să acceptăm ca normalitate perspectiva şi abordarea noilor generaţii, dar cele mai vechi cât să mai ducă? Ei unde trebuie să tragă linia? În „I, Robot”, un robot de primă generaţie îi salvează pe cei mai „tineri” şi întreaga umanitate. Dar a plătit un preţ.  

    Ioana Mihai-Andrei este editor, Business Magazin