Tag: sistem bancar

  • Şase luni pe baricade: băncile rezistă

    Europa Centrală şi de Est e cel mai bun loc pentru anii ce vin – mai bun decât zona euro – “şi e de sperat că situaţia politică se va îmbunătăţi aşa fel încât să poată fi valorificat potenţialul regiunii”, a declarat săptămâna trecută Andreas Treichl, CEO al grupului austriac Erste, la anunţarea rezultatelor financiare pe prima jumătate a anului. “Am redus uşor previziunile pentru anul în curs, fiindcă tendinţele macroeconomice s-au deteriorat din nou. Avem două ţări în regiune, Cehia şi Ungaria, cu o uşoară contractare a economiei. România e punctul de cotitură, e în plină transformare şi suntem foarte încrezători că BCR se va reîntoarce pe profit din 2013”, a spus bancherul, care a apreciat că vârful costurilor cu acoperirea riscului va fi depăşit în acest an.

    Privind declaraţiile din perspectivă românească, optimismul bancherului austriac probabil că e mai relevant decât valoarea pierderilor aduse grupului în prima jumătate a anului de România şi Ungaria (125 mil. euro, respectiv 73 mil. euro), atâta vreme cât de la BCR se aşteaptă profit de la anul, în timp ce de la filiala ungară abia din 2014. În plus, BCR n-a pierdut decât 0,5% din active faţă de sfârşitul anului trecut, păstrându-şi poziţia de lider de piaţă cu 17,15 mld. euro, portofoliul de credite a crescut cu 2,8%, iar în privinţa pierderilor în sine, ele au scăzut în al doilea trimestru faţă de primul, de la 70,7 la 54,3 mil. euro, după ce şi provizioanele au scăzut cu 11,5%. Pe de altă parte însă, banca a explicat creşterea creditării mai ales prin împrumuturile ipotecare (Prima Casă), iar contextul economic l-a definit ca “dificil”, caracterizat prin “cerere de credite scăzută, marje de dobândă în scădere datorită trecerii spre active cu risc mai scăzut, precum şi deteriorarea continuă a ratei de schimb leu/euro, care a apăsat asupra clienţilor băncii”.

    Or, aceiaşi factori au marcat şi marchează şi activitatea celorlalte bănci, iar dacă ei se vor menţine sau se vor accentua în următoarea perioadă, atunci şi restructurarea portofoliilor, şi stoparea creşterii creditelor neperformante, şi tranziţia de la creditarea în euro la cea în lei, recomandată de BNR şi asumată de majoritatea băncilor, ar putea fi obiective ratate pentru anul în curs. Cât priveşte susţinerea de către BNR a unei relansări a creditării prin reducerea dobânzii de politică monetară sau prin scăderea ratei rezervelor minime obligatorii, contextul economic extern, cu prelungirea crizei financiare din zona euro, şi cel intern, cu o presiune estimată mai mare a inflaţiei şi cu agitaţia politică neîntreruptă, silesc deocamdată la prudenţă banca centrală. Prognoza Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari susţine că până la sfârşitul anului, BNR va menţine la 5,25% dobânda de politică monetară, rata RMO la valută va rămâne neschimbată, iar rata RMO la lei ar putea scădea uşor, de la 15% la 13%. Eugen Şinca, economist al BCR, crede că abia din 2013 “BNR ar putea acţiona pentru stimularea creditării în lei, reducând cu paşi mici rata RMO la lei”.

    A doua bancă din sistem, BRD – Societe Generale, a făcut profit, însă rezultatul pe prima jumătate a anului (7,5 mil. euro) a fost de şapte ori mai mic decât cel din aceeaşi perioadă a anului trecut, tras în jos de faptul că în lunile aprilie-iunie, banca a intrat pe pierdere (9,9 mil. euro). Activele au scăzut cu 2%, la 10,5 mld. euro faţă de finele anului trecut. Volumul creditării a crescut cu 5%, ca efect al programului Prima Casă şi al campaniei promoţionale Expresso pentru împrumuturi în lei; în privinţa creditelor neperformante, “costul riscului pentru clientela de persoane fizice confirma tendinţa pozitivă, în timp ce pe piaţa corporate se poate observa reducerea progresivă a noilor intrări în incapacitate de plată”, susţine banca.

    A treia instituţie din sistem după active, Banca Transilvania, şi-a confirmat eficienţa tradiţională, anunţând un profit net cu 47% mai mare decât în prima jumătate a anului trecut, la 40,9 mil. lei, dar şi o creştere a activelor cu 12% faţă de finele lui 2011, determinată în special de investiţiile în active disponibile pentru vânzare, dar şi de creşterea soldului creditelor cu ceva mai mult de 1%.

    A şasea bancă din sistem, UniCredit Ţiriac Bank, a consemnat un profit net de 17 mil. euro, în scădere cu 19% faţă de primele şase luni din 2011. În trimestrul al doilea din 2012, profitul net a fost de 51 milioane de lei, de peste două ori mai mare decât în primul trimestru al anului. Activele băncii au atins 5,1 mld. euro la sfârşitul lunii iunie, în creştere cu 10,8% faţă de 30 iunie 2011 şi în uşoară scădere (0,7%) faţă de începutul lui 2012. La jumătatea anului, valoarea creditelor din bilanţ a fost de 17,1 mld. lei, mai mult cu 18,4% faţă de 30 iunie 2011 şi cu 7,2% faţă de începutul lui 2012. Potrivit calculelor băncii, portofoliul de credite s-a majorat de patru ori mai repede decât cel al întregului sistem bancar în primele şase luni, în condiţiile majorării cu 28% a portofoliului de împrumuturi pentru IMM şi cu 16% a creditelor acordate companiilor de talie medie.

    Tot săptămâna trecută şi-au publicat rezultatele financiare şi două bănci de talie redusă. Millennium Bank şi-a redus pierderile cu 35%, la 6,5 mil. euro, urmând aceeaşi tendinţă descrescătoare de anul trecut, şi a anunţat o creştere cu 13,7% a soldului brut al creditelor, în timp ce Libra Internet Bank, o bancă axată pe clienţii cu profesii liberale şi IMM, a raportat profit, însă în scădere (4 mil. lei, faţă de 9,1 mil. lei în iunie 2011), în paralel cu o creştere a activelor (652 mil. lei, faţă de 645,5 mil. lei faţă de finele anului trecut).

  • Estimarea optimistă: încă 10 ani de criză

    Cum va arăta sistemul bancar peste cinci ani? a fost o întrebare pe care moderatorii evenimentului ZF Bankers Summit 12, de săptămâna trecută, au adresat-o aproape tuturor invitaţilor. Un prim răspuns ar fi că în principiu va continua polarizarea calitativă: vor rămâne poate 3-4 bănci mari universale, la care se adaugă mai multe bănci mai mici, specializate fiecare pe nişa ei; acesta e răspunsul lui Steven van Groningen, preşedintele şi directorul executiv al Raiffeisen Bank România.

    Depinde însă la ce viitor ne putem raporta. În 2000 erau cam 2 mld. euro credite şi circa 30 de bănci, aşa încât dacă atunci nu erau prea multe bănci, de ce acum, când sunt 50 mld. euro credite, ar fi prea multe 40 de bănci? răspunde retoric Mihai Bogza, preşedintele Consiliului de Administraţie al Bancpost. “Dacă vedem că tot sectorul bancar românesc este echivalentul unei bănci medii europene, atunci sunt multe 40 de bănci; dacă am avea peste 10 ani un orizont de credite de 200 mld. euro, atunci nu sunt aşa de multe”.

    Numai că, aşa cum spuneau şi anii trecuţi toţi bancherii, pentru ca activitatea de creditare să se reia, trebuie mai întâi ca economia să arate semnale de creştere sustenabilă, să aibă un istoric de succes de 1-3 ani. Or, în prezent “nu se întrevede un sfârşit al crizei”, singura certitudine fiind că după criză vom avea o perioadă de creştere slabă. Aşa încât, conchide Bogza, n-ar avea sens să creşti volumul de credite într-o asemenea conjunctură şi într-o ţară de dimensiunile României, unde nici măcar o creştere de 2,5% a PIB nu are impact pozitiv în sistemul bancar.

    Ce e sigur e însă că băncile străine, inclusiv cele cu capital grecesc – evocate în toate analizele străine despre riscurile la adresa economiei româneşti – au venit aici pentru un potenţial care “e doar amânat”, cum spune Bogza, nu anulat de criză, aşa încât vor avea tot interesul să rămână aici. Mai mult, susţine el, băncile greceşti au fost afectate strict de problemele statului elen, spre deosebire de alte bănci occidentale, care au avut probleme cu expunerile excesive şi au fost preluate total sau parţial de statele respective, fără ca efectul să fi fost vreo îngrijorare în privinţa economiilor din Est unde băncile respective sunt prezente.

    Una peste alta, procesul de dezintermediere (deleveraging) din partea băncilor care îşi reduc expunerile şi vând active pentru a-şi însănătoşi situaţia financiară nu se va întâmpla în niciun caz brusc, pentru că băncile vor face tot posibilul să păstreze activele, inclusiv din străinătate, cumpărate înainte de 2008 şi pe care le consideră valoroase, apreciază Christian Casal, global co-leader banking practice la compania de consultanţă McKinsey. Procesul de dezintermediere financiară ulterior spargerii unui balon speculativ înseamnă că toţi “strâng cureaua” (băncile îşi scad expunerea, cetăţenii îşi reduc consumul pe credit, statele îşi reduc datoria), iar creşterea PIB rămâne mult timp inferioară celei dinainte de criză.

    McKinsey estima în 2010 durata procesului la o medie istorică de 6-7 ani, urmată de încă 10 ani de creştere slabă a PIB, cu precizarea că în actuala criză, dezintermedierea a început mai târziu, aşa încât şi revirimentul va dura mai mult. Henk Paardekooper, preşedintele RBS România, estimează că băncile europene vor fi nevoite să renunţe în următorii 2-3 ani la active în valoare de peste 2.000 mld. euro. Pentru RBS, dezintermedierea începută în 2009 a însemnat deja până acum renunţarea la active neesenţiale de 1.600 mld. lire, valoarea din acest an a activelor rămase în portofoliu ajungând la cca 977 mld. lire. Iar dacă se compară situaţia băncilor europene cu cea a celor americane şi asiatice, primele sunt cele care trebuie să facă eforturi mai mari de ameliorare a bilanţurilor, prin renunţare la activele neesenţiale, iar în paralel va trebui să se supună în următorii ani şi noilor reguli Basel III de adecvare a capitalurilor. Or, e imposibil ca o serie întreagă de bănci să facă ajustarea în acelaşi timp şi ajustarea să dureze puţin.

    De aceea, Paardekooper se fereşte să facă previziuni despre ce se va întâmpla peste cinci ani în sistemul bancar european sau românesc şi se îndoieşte că povestea actualei crize se poate încheia mai devreme de zece ani, dacă nu va dura chiar un întreg sfert de veac, caracterizat de creştere economică sub potenţial. Când ar avea însă economia României şanse să crească din nou la potenţialul său, în atari condiţii de dezintermediere bancară? Steven van Groningen de la Raiffeisen răspunde că ar fi nevoie de un ritm de creştere a creditării “cu două cifre” pentru ca România să poată reîncepe recuperarea decalajelor economice faţă de Europa de Vest, iar ca un astfel de ritm să poată fi atins în următorii cinci ani nu e deloc cel mai plauzibil scenariu în momentul de faţă.

  • Sectorul bancar al Ungariei a avut pierderi în 2011, pentru prima dată în ultimii 13 ani

    Băncile comerciale au avut anul trecut pierderi cumulate de 92,6 miliarde de forinţi (426 milioane dolari), după ce au consemnat pierderi de 149 de miliarde de forinţi în trimestrul al patrulea, potrivit datelor publicate joi de autoritatea de supraveghere a sectorului financiar, Pszaf. Conform Pszaf, situaţia portofoliilor de credite ale băncilor s-ar putea înrăutăţi în continuare, după ce creşterea împrumuturilor neperformante s-a accelerat în ultimele trei luni ale anului trecut. Băncile din Ungaria, care plătesc unele dintre cele mai mari taxe aplicate în industria financiară din Europa, au fost obligate să suporte pierderile generate de un program guvernamental care permite rambursarea anticipată, de către populaţie, a împrumuturilor ipotecare în valută, la rate de schimb sub cele din piaţă.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Franks: Este puţin probabil ca o bancă din România să cadă

    Întrebat dacă acordul cu instituţiile internaţionale este suficient pentru situaţia în care o bancă din România ar da faliment, Franks a afirmat că un astfel de scenariu este puţin probabil, iar dacă totuşi s-ar întâmpla, suma disponibilă din acord ar putea creşte în foarte scurt timp. “Există riscuri (…) dar nu, scenariul pe care l-ai descris nu are o probabilitate mare. Dacă ne-am afla într-o problemă severă, este posibil să extindem valoarea aranjamentului stand-by într-o perioadă foarte scurtă de timp, cu aprobarea boardului. Acest lucru a mai fost făcut şi în alte ţări”, a declarat Franks pentru MEDIAFAX.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Moody’s: Sistemul bancar românesc riscă să fie grav afectat de crizele europene

    “Moody’s consideră că criza va afecta sistemul bancar din România prin, 1: slăbirea cererii pentru exporturi şi încetinirea investiţiilor străine directe, 2: nivelul ridicat de creditare în valută din sistem, de peste 60% din soldul total al împrumuturilor şi, 3: o potenţială slăbire a angajamentului băncilor mamă faţă de operaţiunile din ţară. Aceste mecanisme de transmitere vor reduce probabil disponibilitatea finanţării, vor deteriora calitatea activelor, vor creşte pierderile şi vor exercita presiuni asupra capitalului, factori care, în consecinţă, ar putea aplica presiuni tot mai puternice asupra ratingurilor de credit ale băncilor”, se arată într-o analiză a agenţiei de evaluare financiară. Moody’s anticipează că deteriorarea condiţiilor operaţionale va determina calitatea activelor să scadă, sau cel puţin să rămână sub presiuni semnificative.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Topul băncilor la jumătatea anului

    La jumătatea acestui an cele 10 bănci (BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen, UniCredit, Volksbank, CEC Bank, Alpha Bank, Bancpost şi ING) consemnau un profit cumulat de numai 380 de milioane de lei, conform standardelor româneşti de contabilitate (RAS). Anul trecut, aceleaşi bănci aveau un profit de 573 de milioane de lei.

    Din acest profit, BRD, controlată de francezii de la Société Générale de aproape 12 ani, înregistra o pondere de 74%, adică 282 mil. lei. BRD rămâne cea mai profitabilă bancă, reuşind să-şi valorifice mai bine activele deţinute. BCR, care este numărul unu din punctul de vedere al activelor, avea la jumătatea anului un profit în RAS de 163 mil. lei. Rezultatul cumulat al primelor zece bănci este puternic afectat de Volksbank, care a înregistrat un minus de 306 mil. lei pe semestrul I.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Stolojan: Situatia sistemului bancar din Romania nu e atat de roz cum e prezentata, dar nici tragica

    “Eu vreau sa precizez foarte limpede, nu stiu daca ati observat
    in ultimele rezultate financiare anuntate pentru sistemul bancar
    din Romania, volumul pierderilor inregistrate de banci romanesti,
    in Romania a crescut foarte mult in trimestrul doi. Deci, situatia
    sistemului bancar din Romania nu este atat de roz cum este
    prezentata, nu este nici tragica! Problema e ca bancile din Romania
    inca nu stiu daca au atins varful de pierderi rezultat din acele
    credite cu buletinul, credite acordate in conditii foarte usoare
    din perioada de pana la sfarsitului 2008. Deci, bancile romanesti
    inca nu stiu daca au atins varful”, explica europarlamentarul PDL
    la RFI.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sistemul bancar romanesc, indiferent la „corigenta“ grecilor de la ATE Bank

    Sapte banci europene dintre cele 91 supuse testelor de stres nu
    au trecut aceasta evaluare, a anuntat la finele saptamanii trecute
    Comitetul European al Controlorilor Bancari (CEBS). Dintre cei
    “picati”, doar banca elena ATE Bank activeaza pe piata romaneasca,
    insa nu este unul dintre “greii” sistemului financiar din Romania,
    avand active de numai 340 milioane de euro. Spre comparatie,
    liderul sistemului bancar romanesc, BCR, are active de 17,2
    miliarde de euro.

    Oficialii Bancii Nationale a Romaniei (BNR) si analistii
    financiari sustin la unison ca decizia nu va afecta sistemul bancar
    romanesc si ca, in plus, filiala locala a ATE Bank este foarte
    solida, chiar daca nu a trecut testul la nivel european.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Neica-nimeni si plutocrati

    Intrebarea-cheie este cat de multi senatori cred ca pot sa
    mearga inainte sustinand ca razboiul e de fapt pace, sclavia este
    libertate, iar reglementarea activitatii bancilor mari le face
    acelor banci o favoare.
    Cateva elemente de istorie: aveam un sistem functional pentru
    evitarea crizelor financiare, care se baza pe garantiile
    guvernamentale si pe reglementari. Pe de o parte, depozitele
    bancilor erau asigurate, prevenind aparitia unor imense cozi de
    oameni panicati la ghisee pentru retragerea banilor (ceea ce a fost
    cauza centrala a Marii Crize). Pe de alta parte, bancile erau
    strict reglementate astfel incat sa nu profite de garantiile
    guvernamentale si sa-si asume riscuri excesive pe seama
    acestora.

    Cam din 1980 incoace, totusi, sistemul s-a destramat treptat,
    partial din cauza politicilor de dereglementare, dar in special din
    cauza inmultirii “fantomelor bancare”: institutii si practici – cum
    sunt finantarea investitiilor pe termen lung cu imprumuturi pe
    termen foarte scurt – care au recreat riscurile sistemului bancar
    de moda veche, fara ca acum sa mai fie acoperit de garantii sau de
    reglementari. Ca urmare, in 2007, sistemul financiar era la fel de
    vulnerabil la o criza severa pe cat era si in anii ’30. Si criza a
    venit.

    Si acum? Am recreat, de fapt, garantiile tip New Deal: cand
    sistemul financiar a plonjat in criza, guvernul a sarit sa salveze
    companiile financiare cu probleme astfel incat sa evite colapsul
    total. Si ar trebui sa tineti minte ca pachetele cele mai mari de
    salvare financiara au fost acordate in timpul unei administratii
    republicane conservatoare, care sustinea ca e profund atasata
    valorilor pietei libere. Avem toate motivele sa credem ca aceasta
    va fi regula si de acum inainte: cand e cazul, indiferent cine e la
    putere, sectorul financiar va fi salvat. De fapt, datoriile
    bancilor fantoma, ca si depozitele bancilor conventionale, au acum
    o garantie guvernamentala.

    Singura intrebare este daca industria financiara va plati un pret
    pentru acest privilegiu, daca Wall Streetul va fi obligat sa se
    comporte responsabil ca rasplata la sprijinul oferit de guvern. Si
    cine s-ar putea impotrivi?

    Pai, ce ziceti de John Boehner, liderul minoritatii republicane din
    Camera Reprezentantilor? De curand, Boehner a tinut un discurs in
    fata bancherilor in care i-a incurajat sa blocheze eforturile
    Congresului de a impune reglementari mai stricte. “Nu-i lasati pe
    acei neica-nimeni de consilieri ai congresmanilor sa profite de voi
    si aparati-va”, i-a somat el. Prin “sa profite” el subintelegea
    impunerea unor conditii sectorului financiar, in compensatie pentru
    sprijinul guvernamental.

    Barney Frank, presedintele Comisiei de Servicii Financiare din
    Camera Reprezentantilor, a confectionat rapid insigne cu
    “Neica-nimeni de consilier” si le-a distribuit angajatilor
    Congresului.
    Dar Boehner nu e problema: Frank a obtinut deja o majoritate pentru
    aprobarea in Camera a unei reforme financiare solide. Problema este
    mai degraba ce se va intampla in Senat.
    In Senat, proiectul pus in discutie a fost initiat de senatorul
    Chris Dodd din Connecticut. E semnificativ mai slab decat cel al
    lui Frank si trebuie intarit, subiect pe care-l voi discuta in
    comentarii ulterioare. Dar niciun proiect nu va deveni lege daca
    republicanii din Senat stau in calea reformei.

    Dar opozantii reformei nu se tem oare ca vor fi catalogati drept
    aliati ai tipilor rai (ceea ce si sunt)? Poate ca nu. In ianuarie,
    Frank Lutz, strategul republicanilor, a lansat un memoriu despre
    cum acestia ar trebui sa se opuna reformei financiare. Ideea lui
    principala era ca republicanii ar trebui sa sustina ca susul e de
    fapt jos – ca legislatia de reforma este de fapt “o mare lege de
    salvare a sectorului financiar” si nu un set de restrictii care sa
    le fie aplicate bancilor.

    In urma cu cateva zile, senatorul Richard Shelby din Alabama,
    intr-o scrisoare care ataca proiectul lui Dodd, a sustinut ca o
    parte esentiala a reformei – supravegherea mai stricta a
    companiilor financiare mari, importante pentru sistem – este de
    fapt o salvare, pentru ca “piata va privi aceste firme ca <prea
    mari pentru a cadea> si implicit sprijinite de guvern”. Hm,
    domnule senator, piata deja priveste acele firme ca avand o
    sustinere guvernamentala implicita, pentru ca o au: orice ar spune
    acum oameni ca Shelby, in orice criza din viitor acele firme vor fi
    salvate, indiferent care partid este la putere.
    Singura intrebare este daca o sa reglementam activitatea
    bancherilor astfel incat sa nu abuzeze de privilegiul de a fi
    sustinuti de guvern. Si aceasta reglementare – nu viitoarele
    salvari – incearca de fapt sa o blocheze adversarii reformei.

    Astfel ca avem de-a face cu un razboi intre neica-nimeni si
    plutocrati – cei care vor sa impuna reguli de comportament unor
    banci scapate de sub control si bancheri care vor libertatea de a
    impinge economia pe buza prapastiei, libertate accentuata de
    constiinta faptului ca in cele din urma contribuabilii oricum ii
    vor salva dintr-o criza. Orice ar spune, realitatea este ca oameni
    ca Shelby sunt de partea plutocratilor; americanii ar trebui sa fie
    de partea acelor neica-nimeni, care incearca sa le protejeze
    interesele.

  • ANAF vrea sa sparga secretul bancar prin noul Cod Fiscal

    Nu se precizeaza insa pe ce perioada ar putea cere ANAF de la
    banca rulajele unui anumit client.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro