BusinessMagazin

Tag: sistem bancar

  • Băncile sunt sub presiunea restructurării: 400 de sucursale închise şi peste 2.340 de angajaţi au plecat, iar procesul va continua

    ♦ Restructurarea sistemului bancar a continuat în primele nouă luni din acest an atât pe componenta reţelei teritoriale, cât şi din punctul de vedere al numărului de angajaţi ♦ Numărul sucursalelor a scăzut într-un an cu 397, în timp ce numărul bancherilor s-a diminuat cu 2.346 comparativ cu primele nouă luni din 2018.

    Băncile care activează pe piaţa locală aveau la sfârşitul lunii septembrie 4.077 de sucursale şi agenţii, în timp ce numărul salariaţilor a scăzut până la 52.908, după cum reiese din datele transmise de Banca Naţională.

    Ajustarea reţelei teritoriale a băncilor din ultimii ani a venit nu doar în urma tăierii costurilor, ci şi pe fondul consolidării sectorului bancar, în urma fuziunilor şi achiziţiilor, precum şi a tranzacţiilor cu portofolii. Ultimii trei ani au adus achiziţii ale unor bănci de către alţi jucători din piaţă, iar în urma acestor tranzacţii a început să se vadă în statistici consolidarea sistemului bancar.

    De la izbucnirea crizei economice se constată că 18.714 salariaţi au plecat din sistem, scăderea fiind de peste 26%. Totodată, 2.475 de unităţi bancare s-au închis în această perioadă, adică 37,8%. Practic, după mai mult de un deceniu, aproape 40% din numărul de unităţi bancare au dispărut şi mai mult de un sfert din numărul de angajaţi a ieşit din sistemul bancar românesc, criza financiară afectând şi acest sector.

    Infrastructura industriei bancare a atins apogeul în anul de boom economic şi explo­zie a creditării 2008, când reţelele teritoriale au ajuns la un record de 6.552 de sucursale şi agenţii în care lucrau peste 71.600 de angajaţi.

    Restructurările operate pe piaţa bancară locală au fost destul de ezitante la începutul crizei economice, însă s-au accentuat ulterior.

    Băncile au în continuare cheltuieli de func­ţionare mari, în ciuda procesului de res­truc­turare a unităţilor teritoriale, în con­diţiile în care cu toate că numărul salariaţilor a scăzut faţă de anul trecut, salariile au fost ma­jorate. În ceea ce priveşte cheltuielile de personal din bănci, după scăderile din anii de criză, salariile bancherilor au intrat pe un trend ascendent în ultimii ani. Salariul mediu din bănci este în jur de 5.000 de lei net/lună. Pe ansamblul întregului an 2018, salariul mediu din bănci era de 4.945 de lei net/lună. Comparativ cu anul 2008, salariul mediu net al bancherilor este mai mare cu circa 1.000 de lei. Câştigul mediu net al bancherilor este aproape dublu faţă de salariul mediu net pe economie. Însă, ritmul de creştere al salariilor din bănci rămâne sub evoluţia salariului mediu net de la nivelul întregii economii.

    După un deceniu, cu toate creşterile salariale din ultimii ani, bancherii au ajuns pe locul 7 în topul celor mai bine plătiţi salariaţi din economie, coborând de pe primul loc deţinut în 2008.

    Bancherii au amintit frecvent în ultimii ani eforturile realizate pentru scăderea costurilor. Dar rămâne întrebarea dacă în anii de criză instituţiile de credit au ajustat reţelele teritoriale pe măsura ajustării businessului lor cu clienţii şi dacă putem să vorbim despre eficienţă sau nu. În perioada următoare, restructurarea sistemului bancar local ar putea să continue având în vedere şi digitalizarea, care câştigă teren în banking, într-un ritm alert la nivel internaţional şi ceva mai lent pe plan intern.

    În ultimii trei ani, sistemul bancar a raportat profituri din ce în ce mai mari. După primele nouă luni din acest an sistemul bancar a reuşit să obţină un profit net de circa 5 mld. lei.

    Restructurarea sistemului bancar a continuat în 2018 şi s-a intensificat faţă de 2017. Pe parcursul întregului an 2018 au fost închise 214 sucursale şi agenţii bancare şi 1.307 salariaţi au plecat din sistem. În 2017, ritmul restructurării se intensificase comparativ cu 2016 doar în ceea ce priveşte reţeaua teritorială a băncilor, însă nu şi în privinţa numărului de salariaţi.

    La sfârşitul anului trecut erau 53.737 de salariaţi la nivelul întregului sistem bancar, iar numărul sucursalelor şi agenţiilor bancare coborâse spre 4.300.

  • Care sunt provocările din noua eră a bankingului european

    Wim Mijs, CEO al Federaţiei Bancare Europene, atenţionează că una dintre provocările sistemului bancar european este legată de aplicarea noilor reguli suplimentare Basel IV, care ar putea determina creşterea cerinţelor de capital cu circa 20% în cazul băncilor europene, ceea ce poate duce la o reducere semnificativă a finanţărilor disponibile pentru economiile europene.
    În condiţiile în care Europa a decis să implementeze aceste standarde pentru toate băncile din toate ţările, unul dintre subiectele discutate este ca ultima versiune a noilor reguli să nu aibă un impact semnificativ asupra băncilor, ceea ce este adevărat în cazul SUA, în timp ce în Europa se estimează o creştere a cerinţelor de capital cu până la 20% pentru băncile europene, a explicat şeful Federaţiei Bancare Europene.
    Wim Mijs a fost prezent la Bucureşti în luna mai, cu ocazia derulării în capitala României a şedinţelor consiliului director şi comitetului executiv ale Federaţiei Bancare Europene, organizate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB), în contextul deţinerii de către România a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene.
    El a amintit că una dintre marile diferenţe dintre SUA şi Europa este că în Europa economiile sunt finanţate în proporţie majoritară de bănci, în timp ce în SUA pieţele de capital sunt principalul finanţator.


    „Orice efect semnificativ al cerinţelor de capital are un impact direct asupra economiilor şi, de asemenea, asupra nivelului de trai al cetăţenilor europeni”, a spus Wim Mijs, susţinând că se analizează variante tehnice pentru a minimiza impactul regulilor Basel IV asupra economiei europene, păstrând în acelaşi timp un sistem bancar stabil.
    De o resetare ar avea nevoie şi Uniunea Pieţelor de Capital, care ar trebui să integreze pieţele de capital din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Referindu-se la piaţa de capital europeană, şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că este încă fragmentată, iar până acum uniunea pieţelor de capital nu a adus ceea ce era de aşteptat, Europa având nevoie de pieţe de capital mai integrate şi mai lichide.
    „Încă vedem o piaţă de capital fragmentată. Suntem o federaţie europeană a băncilor, deci suntem un susţinător al integrării europene, dar vedem că, de exemplu, uniunea pieţelor de capital nu ne-a adus încă ceea ce trebuia. În Europa avem nevoie de pieţe de capital mai integrate şi mai lichide. Acest lucru nu este numai în beneficiul companiilor, ci şi pentru bănci – pentru a avea lichiditatea potrivită şi capitalul adecvat pentru a îndeplini obligaţiile pe care băncile le au, trebuie accesate şi pieţele de capital.”
    Tot legat de fragmentare la nivelul Uniunii Europene, Wim Mijs a adus în discuţie tendinţa unor guverne europene de a taxa suplimentar sistemele bancare, tendinţă îngrijorătoare, având în vedere că proiectarea unor taxe specifice asupra sectorului financiar duce la distorsiuni între ţările europene şi reprezintă o soluţie pe termen scurt care duce la fragmentare şi la scăderea competitivităţii sectorului bancar în România şi în Europa.
    „Un lucru care ne îngrijorează este tendinţa unor guverne naţionale de a proiecta taxe care vizează sistemele bancare şi, în principiu, propriile economii. Acest lucru este foarte îngrijorător în special pentru că duce la distorsiuni între ţările europene. Cred că băncile ar trebui să plătească taxe obişnuite, ca toate companiile. Dar, a proiecta taxe specifice care vizează sectorul financiar în sine este o soluţie pe termen scurt. Aceasta duce la fragmentare şi la scăderea competitivităţii sectorului bancar în România, în Europa. În calitate de Federaţie Bancară Europeană am scris Guvernului României exact pentru aceste motive. Am înţeles că au existat modificări ale legii pentru a limita efectele acesteia. Dar, în principiu, suntem interesaţi de problema fragmentării şi de oprirea folosirii capitalului.“
    Federaţia Bancară Europeană a avertizat într-o scrisoare transmisă guvernului asupra riscurilor majore pe care le implică Ordonanţa 114/2018 pentru sistemul bancar din România.
    Taxa bancară, puternic contestată de bancheri, a fost modificată în România la trei luni după apariţia proiectului iniţial, iar conform noii OUG 19/2019 care modifică OUG 114/2018, băncile mari, cu o cotă de piaţă de peste 1%, urmează să plătească o taxă pe active anuală de 0,4%, nivel de trei ori mai scăzut faţă de procentul iniţial, estimat la 1,2%/an. Iar în cazul băncilor mai mici cota de taxare a fost ajustată la 0,2%. Taxa bancară a fost decuplată de indicele pieţei interbancare ROBOR. Impactul anual al noii taxe bancare coboară la circa 870 mil. lei, faţă de estimarea pe varianta iniţială, de peste 5 mld. lei.


    Uniunea bancară, încotro?
    Dacă în privinţa uniunii pieţelor de capital la nivel european evoluţia nu este conform aşteptărilor, în ceea ce priveşte uniunea bancară şeful Federaţiei Bancare Europene se declară optimist şi spune că el crede în acest proiect. „Sunt optimist şi cred foarte mult în uniunea bancară. De la bun început, Federaţia Bancară Europeană a sprijinit toţi pilonii uniunii bancare. Dacă vă uitaţi la supraveghere, există o uniune monetară în zona euro. Dacă există o uniune monetară, trebuie să existe şi un supraveghetor. Trebuie să spun că sunt un puternic susţinător al Mecanismului Unic de Supraveghere şi al modului în care a fost creat. Nu cred că în altă parte a lumii sunt capabili să creeze un supervizor credibil în patru ani şi jumătate. Aşa cum este normal,  între bănci şi supraveghetori, uneori avem dezacorduri, dar există respect reciproc şi cred că ceea ce s-a realizat la Frankfurt este un supraveghetor serios. Pe de altă parte, există Mecanismul Unic de Rezoluţie – o parte importantă care trebuie susţinută, de asemenea, şi de guvernele locale. Şi apoi, cel de-al treilea pilon este schema de garantare colectivă europeană, pentru care mai este nevoie de timp. Există dezbateri între ţări – când este reducerea riscurilor suficientă pentru a împărţi povara şi când este suficientă împărţirea poverii pentru a ajuta la reducerea riscurilor. Este un proces politic.”
    Şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că încă mai există politicieni locali care spun că băncile sunt în cele din urmă salvate de guvernele locale, dar a explicat că acest lucru nu este adevărat deoarece Mecanismul Unic de Rezoluţie, împreună cu adecvarea capitalului, ar trebui să fie una dintre garanţii.
    În ceea ce priveşte cetăţenii europeni, aceştia au garanţia de siguranţă, pentru că este vorba despre modul în care este organizată finanţarea. „Ceea ce trebuie să ştie un cetăţean este cât de mare este garanţia mea şi cât timp ar dura dacă s-ar întâmpla ceva până să-mi recuperez banii depozitaţi la bancă. Şi limita de sumă este de 100.000 de euro, cu o limită de timp de 30 de zile. Cred că uniunea bancară este foarte importantă şi cred că trebuie să se dezvolte în continuare şi o susţin foarte mult.”
    Referindu-se la implicaţiile uniunii bancare asupra unei ţări ca România, care nu este în zona euro, şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că deciziile luate la nivelul zonei euro au efecte şi asupra politicii de supraveghere în România.
    „Ei bine, dacă sunteţi în afara zonei euro, şi mă întrebaţi ca pe un bancher cu experienţă, atunci în condiţiile în care sunteţi în Uniunea Europeană şi aveţi un supraveghetor mare aproape, atunci există, desigur, un efect. Nu există nicio îndoială că deciziile luate în zona euro au un efect şi asupra politicii de supraveghere din ţara dumneavoastră.”
    Wim Mijs apreciază că ar fi bine ca autorităţile bancare locale să înveţe din bunele practici aplicate la nivelul zonei euro, dar să nu transpună şi cerinţele de raportare aduse de uniunea bancară, care sunt exagerat de mari.
    „Despre ceea ce îmi fac griji – şi cred că pentru o ţară ca România este important – este că volumul de cerinţe de raportare pe care le aduce noua uniune bancară este exagerat de mare. Şi Mecanismul Unic de Supraveghere recunoaşte acest lucru şi se încearcă soluţionarea. Vă pot spune că pentru un sector bancar mai mic, cerinţele de raportare sunt prea multe. Deci, este bine să învăţaţi din bunele practici, dar să nu copiaţi cerinţele de raportare, pentru că veţi avea nevoie de proporţionalitate, deoarece una dintre problemele cu care ne confruntăm este că sistemul a fost conceput pentru băncile mai mari, iar băncile mai mici nu se pot ocupa de toate cerinţele de raportare. Din nou, acest lucru este recunoscut de Mecanismul Unic de Supraveghere şi încercăm să rezolvăm. Dar, aş spune că dacă vă întrebaţi ce ar trebui să facă România şi care ar fi efectul asupra României, aş spune să copiaţi bunele practici, însă să lăsaţi cerinţele de raportare acolo unde sunt până când va fi soluţionată problema.”
    Mecanismul Unic de Supraveghere (MUS) se referă la sistemul de supraveghere bancară din Europa şi este format din Banca Centrală Europeană şi autorităţile naţionale de supraveghere din ţările participante. MUS este unul dintre cei doi piloni ai uniunii bancare din cadrul UE, alături de Mecanismul Unic de Rezoluţie.
    În ceea ce priveşte consolidarea sistemului bancar european, Wim Mijs a amintit că supraveghetorii europeni cer o consolidare a bankingului, însă uneori chiar ei sunt obstacolele în calea acestui proces, existând trei motive.
    Un prim motiv este reducerea costului capitalului, deci motivul de a fuziona transfrontalier ar fi costul capitalului. Însă, după criză, dar şi în contextul apariţiei uniunii bancare există reguli care imobilizează capitalul, astfel că fuziunea nu devine o operaţiune atractivă.
    În al doilea rând, industria bancară trece printr-o transformare uriaşă, mutându-se dinspre modelul orientat spre sucursale către o bancă mai digitală, după dorinţa clienţilor, pentru că nimeni nu mai vrea să meargă la bancă, ci clienţii vor să aibă banca pe telefonul lor”.
    „Astfel, în acest cadru uriaş de schimbări, în care trebuie să implementeze noi reguli de capital pe de o parte şi să-şi schimbe complet modelul de afaceri, într-un mediu de dobânzi scăzute, nu doriţi să fuzionaţi deoarece orice fuziune a două mari bănci europene înseamnă că te concentrezi pe proces mulţi ani. Acest lucru este inevitabil. Este ca o căsătorie şi tu eşti complet concentrat. Şi nimeni nu îşi poate permite timpul să analizeze în interior timp de trei ani.”
    În al treilea rând, procesul de consolidare a bankingului european revine tot la supraveghetori şi la autorităţile de reglementare, susţine şeful Federaţiei Bancare Europene. Astfel, dacă există două bănci europene mari care fuzionează, dintr-odată intră într-o altă ligă, putând deveni o instituţie bancară de importanţă sistemică, ceea ce duce imediat la schimbarea cerinţei de capital, în concordanţă cu noua ligă în care joacă. În aceste condiţii, Wim Mijs revine la primul argument, susţinând că va creşte costul capitalului, astfel că motivaţia pentru fuziune dispare.
    În aceste condiţii, concluzia şefului Federaţiei Bancare Europene este că procesul de consolidare în banking (respectiv fuziunile şi preluările) se va produce, dar la nivel local, în pieţele fragmentate, înaintea fuziunilor transfrontaliere, la nivel european.

    Fintech-urile – competitori sau stimulent pentru inovare în banking?
    În ultimii ani, băncile au început să fie concurate şi de entităţi nonbancare, respectiv fintech-uri.
    Şeful Federaţiei Bancare Europene se declară „relaxat” în privinţa fintech-urilor, susţinând că nu le vede ca pe un pericol pentru bănci, ci ca pe un stimulent pentru inovare.
    „Sunt atât de relaxat în privinţa fintech-urilor. Există aceste start-up-uri tinere. Ele sunt geniale, analizează lanţul valoric al unei bănci şi selectează  o parte şi o optimizează, vin cu o soluţie genială la care o bancă probabil că nu se va putea gândi. Deci, aceste start-up-uri fintech sunt fantastice şi au ajutat foarte mult industria bancară. Provocarea lor a creat pentru sistemul bancar un nou impuls pentru inovare, chiar dacă băncile sunt întotdeauna ancorate în inovaţie, nu în ultimul rând pentru că aşa cer clienţii. Clienţii sunt obişnuiţi să obţină totul, ori de câte ori doresc, ceea ce înseamnă că totul trebuie să le fie oferit ACUM. Nu numai în industria noastră, ci în fiecare industrie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru plăţi. Deci, aceste start-up-uri fintech nu sunt niciun pericol, deoarece ele au nevoie de ceva ce băncile au: în primul rând bani de investiţii şi în al doilea rând scala, dimensiunea – angajaţi, clienţi. Deci, ceea ce am văzut în ultimii doi ani, după provocările iniţiale, este că în prezent toate băncile cooperează cu fintech-uri. Ele au succes destul de mare în această cooperare, aşa că trebuie să spun că iubesc foarte mult aceste fintech-uri. Îmi place stilul lor şi ceea ce au făcut.”
    Însă, Wim Mijs aminteşte că nu există doar start-up-uri fintech, ci şi corporaţii mari gen Google sau Facebook care au mulţi bani şi au multe date ale clienţilor, au ca afacere “date despre clienţi” şi s-ar impune să respecte şi ele anumite reguli de supraveghere, să opereze în condiţii de concurenţă echitabile cu băncile. Au atât de mulţi bani, sunt incredibil de bogate, încât, dacă vor, ar putea să cumpere mâine o bancă cu banii lor.”
    Marile platforme online gen Google şi Facebook sau în România operatorii de telefonie mobilă au intrat în zona serviciilor bancare, a serviciilor de plăţi.
    Modelul de afaceri al unor companii gen Google sau Facebook se bazează pe date, nu urmăreşte doar să faciliteze simple operaţiuni de plăţi; astfel de corporaţii vor să ştie aspecte legate de preferinţele clientului, de comportamentul lui, a explicat Wim Mijs. „Legat de aceşti competitori, solicităm condiţii de concurenţă echitabile, solicităm aceleaşi reguli, aceeaşi supraveghere. Cu GDPR. Solicităm să fie clar ceea ce fac astfel de companii cu datele despre clienţi. Deci fintech-urile sunt corporaţii fantastice, care au ca model de afaceri «data mining», dar dacă clientul ştie ce semnează. Când aţi citit ultima oară condiţiile generale ale Apple când aţi actualizat iPhone-ul? Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Google Play – atunci când spui da în Google Play, oferi multe date. Eu fac acelaşi lucru. Dar, dacă folosiţi o aplicaţie prietenoasă de plată, atunci trebuie să citiţi condiţiile.”

    Ce este Federaţia Bancară Europeană

    • Federaţia Bancară Europeană reprezintă interesele sectorului bancar european, reunind asociaţii bancare naţionale din 32 de ţări din Europa, inclusiv România, care reprezintă împreună circa 3.500 de bănci, inclusiv cele mai mari bănci comerciale.
    • În luna mai din acest an s-au derulat la Bucureşti şedinţele consiliului director şi ale comitetului executiv ale Federaţiei Bancare Europene, organizate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB), în contextul deţinerii de către România a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene.
    • Boardul Federaţiei Bancare Europene l-a ales pe Jean-Pierre Mustier, CEO al grupului UniCredit, ca preşedinte, el urmând să-şi preia mandatul de la 1 iulie, pentru o perioadă de doi ani. Mustier îl înlocuieşte la conducerea organizaţiei pe Frédéric Oudéa, CEO al Société Générale, al cărui mandat expiră la sfârşitul lunii iunie.
    • Federaţia Bancară Europeană susţine finalizarea uniunii bancare şi resetarea proiectului uniunii pieţelor de capital, continuarea transformării digitale în sectorul bancar, precum şi un cadru legislativ mai eficient şi coerent în lupta împotriva spălării banilor şi criminalităţii financiare.
    • Boardul Federaţiei Bancare Europene a atras atenţia asupra potenţialelor efecte negative ale noilor reguli Basel IV care vor determina creşterea semnificativă a cerinţelor de capital pentru băncile europene, ceea ce poate duce la reducerea drastică a fondurilor disponibile pentru creditarea economiei.

  • Prăpăd în sistemul bancar: 2.000 de bancheri au fost concediaţi şi 200 de sucursale au fost închise

    Restructurarea sistemului bancar a continuat, astfel că băncile care activează pe piaţa românească au ajuns să aibă la sfârşitul primului trimestru (T1) din acest an 53.754 de angajaţi, iar numărul sucursalelor a coborât la 4.350.

    Între T1/2018 şi T1/2019 un număr de 1.945 de salariaţi au plecat din sistemul bancar românesc şi 208 sucursale şi agenţii bancare au fost închise, potrivit datelor transmise de BNR la solicitarea ZF.

    Ajustarea reţelei teritoriale a băncilor din ultimii ani a venit nu doar în urma tăierii costurilor, ci şi pe fondul consolidării sectorului bancar, în urma fuziunilor şi achiziţiilor, precum şi a tranzacţiilor cu portofolii.

    Numărul instituţiilor de credit s-a diminuat la 34 în T1/2019, de la 36 în T1/2018. „Procesul de conso­lidare a sectorului bancar prin fuziuni şi achiziţii a continuat, iar premisele de accentuare a acestui proces se menţin, în contextul intensificării competiţiei, a nevoii de acoperire a costurilor operaţionale, inclusiv prin majorarea cotei de piaţă deţinute şi a deciziilor la nivel de grup de renunţare la anumite pieţe.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Curtea Constituţională respinge toate iniţiativele referitoare la sistemul bancar ale senatorului Daniel Zamfir

    Curtea Constituţională a admis astăzi neconstituţionalitatea proiectelor de lege iniţiate de senatorul Daniel Zamfir şi adoptate de PSD/ALDE în Parlament.

    Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată de 83 de deputaţi din PNL şi USR.

    Astfel, legile care prevedeau plafonarea dobânzilor la credite, eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de împrumut şi plafonarea sumelor ce pot fi cerute de recuperatorii de creanţe au fost respinse.

    „Obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, obiecţie formulată de un număr de 83 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România”, se arată în decizia CCR din 13 martie 2019.

    Proiectele senatorului ALDE, pe care el le-a numit „împotriva cămătăriei”, au fost adoptate de Camera Deputaţilor exact în data de 18 decembrie, odată cu apariţia în spaţiul public a celebrei OUG 114, care a adus taxa pe activele bancare.

    „În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar este neconstituţională în ansamblul său”, potrivit deciziei Curţii Constituţionale.

    Daniel Zamfir nu este la prima înfrângere în faţa Curţii Constituţionale încât Legea privind darea în plată, iniţiată tot de el, a fost amendată de CCR, în timp ce iniţiativa sa cu privire la Legea pentru conversia creditelor în franci elveţieni la cursul stabilit la data acordării a fost anulată de CCR.

     

  • Isărescu: Cifrele n-arată că sistemul bancar din România este cel mai profitabil

    „Aceeaşi făptură (Darius Vâlcov, consilierul pe probleme economice al premierului – n.red.) s-a dus acolo şi vede ceva care îi place. Acum zice de 2015. După patru – cinci ani de pierdere, sistemul bancar românesc a avut un profit. N-a fost nici pe departe exagerat, dacă îl iei într-un lanţ. Nu te apuci să iei exact ce vrei să spui numai ca să scoţi ochii şi să influenţezi populaţia. Cifrele n-arată că sistemul bancar din România este cel mai profitabil. Ce am auzit acum câteva zile că est ede şase – şapte ori mai profitabil: măi, chiar aşa se discută în public, în societatea românească? Am fost în 2015 cu profitabilitate mai mare, dar acum suntem locul 6, 7, 12, nu spun de anii anteriori, când băncile au fost pe pierdere”, a explicat Mugur Isărescu, luni, cu ocazia prezentării „Raportului asupra inflaţiei”, ediţia februarie 2019.

    În plus, Guvernatorul a adăugat că Ordonanţa nr. 114/2018 a creat mai multe probleme în economie, nu doar pentru bănci.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui Sir Thomas Sutherland, cel care a pus bazele HSBC

    Sir Thomas Sutherland s-a născut pe 16 august 1834 în Aberdeen, Scoţia, în familia lui Robert Sutherland şi a Christianei Webster. El a urmat cursurile universităţii Aberdeen; după absolvire, şi-a început cariera ca funcţionar în biroul din Londra al companiei britanice de transport maritim şi logistică Peninsular and Oriental Steam Navigation Company (P&O). 

    Curând după aceea a fost promovat ca superintendent, atribuindu-i-se sarcina de a se ocupa de operaţiunile asiatice ale companiei în perioda în care Hong Kongul a fost guvernat ca şi colonie şi teritoriu britanic dependent de Regatul Unit (1841-1997). 

    Ideea de a înfiinţa o instituţie bancară cu sediul local în Hong Kong i-a venit într-o zi în care naviga de-a lungul coastei de sud a Chinei, după ce a citit în revista Blackwood’s Magazine un articol despre sistemul bancar scoţian. În ciuda faptului că nu avusese niciodată un cont deschis la bancă, Sutherland s-a gândit să înfiinţeze el însuşi o bancă, pentru a stimula piaţa de comerţ înfloritoare dintre China şi Europa şi pentru a explora potenţialul comerţului dintre China şi Statele Unite. Capitalul total a fost stabilit la 5 milioane de dolari, iar în martie 1865 banca a fost deschisă la Hong Kong. O lună mai târziu, a urmat extinderea instituţiei în Shanghai. Aşa s-a născut The Hongkong and Shanghai Banking Corporation (HSBC), iar Sutherland a fost numit vicepreşedinte al acesteia.

    Deşi ulterior reţeaua s-a extins până în Europa şi America de Nord, accentul a fost pus pe deschiderea sucursalelor din China şi restul regiunii Asia-Pacific. În unele state, HSBC a fost un pionier al practicilor bancare moderne – de exemplu, în 1888, a fost prima bancă înfiinţată în Thailanda, unde a tipărit primele bancnote din această ţară.

    În 1865-1866, Sutherland a fost membru al Consiliului Legislativ din Hong Kong, iar în 1872 a primit funcţia de director general al P&O. În 1880, antreprenorul s-a căsătorit cu Alice Macnaught, fiica reverendului John Macnaught de la biserica Holy Trinity din Londra. Cei doi soţi au avut doi fii şi o fiică, Helen Sutherland (1881–1965), cunoscută ca şi colecţionar de artă. În 1920, soţia sa a murit. Doi ani mai târziu, pe 1 ia­nua­rie 1922, Sir Thomas Sutherland a murit la Londra. O stradă din cartierul Sheung Wan, din Hong Kong, a fost redenumită Sutherland, în memoria antreprenorului.

    În februarie 2008, HSBC a fost numită cea mai valoroasă marcă bancară din lume de către revista The Banker.

    În prezent, HSBC se situează pe locul şapte la nivel global şi pe primul loc în Marea Britanie după numărul activelor, cu active totale de peste 2,5 trilioane de dolari, conform celor mai recente estimări. Este prezentă în 66 de ţări cu un număr de circa 3.800 de sucursale. În 2017, compania a avut venituri de peste 51 de miliarde de dolari şi un număr de aproximativ 223.000 de angajaţi. 

  • O fetiţă a dezvăluit accidental unul dintre cele mai bine păstrate secrete din lume

    Victoria, fetiţa din filmuletul de mai jos, vorbeşte despre sistemul economic din Canada, însă raţionamentul şi întrebările pe care Victoria le adresează se pare că rezonează cu internauţii din lumea întreagă.
     
    “Te-ai întrebat vreodată de ce bancherii şi sistemul bancar devin din ce în ce mai bogati şi noi, restul, nu? […] V-aţi întrebat vreodată de ce economia noastră e de 14 trilioane, economia mondială e de 54 de trilioane, iar valoarea instrumentelor financiare derivate înainte de criza era de 500 (cinci sute!) de trilioane?”
     
    Victoria îşi continuă discursul făcând o paralelă între sistemul bancar, politicile guvernamentale ineficiente şi sumele uriase care gravitează acolo. La final, fetiţa spune, simplu: “Sistemul bancar a fost creat să te transforme într-un sclav.”
     

  • Topul grupurilor bancare din România la finalul lui 2018. Surpriza din clasament

    Banca Transilvania se menţine pe primul loc în topul celor mai puternice grupuri bancare, înregistrând la finalul lunii septembrie a acestui an active în valoare de 76,5 miliarde de lei, în creştere cu 1,2 miliarde de lei faţă de luna iunie şi cu aproape 17 miliarde de lei mai mult faţă de finalul anului 2017.

    Deşi şi-a păstrat supremaţia, diferenţa dintre Banca Transilvania şi BCR, principalul său competitor, s-a redus. Grupul BCR avea la finalul lunii septembrie active totale în valoare de 72,2 miliarde de lei, cu circa 4,3 miliarde de lei mai puţin decât BT. Spre comparaţie, la mijlocul anului diferenţa dintre activele celor două grupuri s-a situat la 5,1 miliarde de lei. Activele BCR s-au majorat cu 2 miliarde de lei în perioada iulie-septembrie a acestui an. 

    Topul băncilor din Româia. Banca Transilvania rămâne pe prima poziţie. Surpriza din clasament

  • Cum s-a schimbat mentalitatea românilor: în urmă cu numai 16 ani, a lua un credit era ceva total neobişnuit. Acum majoritatea achiziţiilor personale majore sunt finanţate de bănci

    Să iei un credit de la bancă pentru a cumpăra o casă este unul dintre cele mai fireşti lucruri în România, însă în urmă cu numai 16 ani, când a apărut primul credit ipotecar, a lua bani cu împrumut de la o instituţie financiară era ceva neobişnuit. În prezent băncile româneşti dau cu împrumut populaţiei şi companiilor credite de peste 1,3 miliarde de euro pe lună. Cine sunt oamenii care au pus umărul la construirea sistemului bancar românesc, prin ce schimbări a trecut acesta de-a lungul anilor şi ce va urma pentru băncile din România?

    Momentul cheie pentru sistemul bancar românesc a fost sfârşitul anului 1990, când s-au pus bazele unei legislaţii care să permită dezvoltarea unui sistem bancar modern după modelul occidental. Concret, acest lucru a însemnat o separare bine definită între rolul Băncii Naţionale a României (BNR) şi rolul băncilor comerciale. BNR, care până la momentul respectiv era şi un jucător comercial, a fost reorganizată, fiindu-i atribuită exclusiv responsabilitatea de a conduce politica monetară a ţării.

    Cum s-a schimbat mentalitatea românilor: în urmă cu numai 16 ani, a lua un credit era ceva total neobişnuit. Acum majoritatea achiziţiilor personale majore sunt finanţate de bănci 

  • Drumul până la credite de peste 1,3 miliarde de euro pe lună

    Cine sunt oamenii care au pus umărul la construirea sistemului bancar românesc, prin ce schimbări a trecut acesta de-a lungul anilor şi ce va urma pentru băncile din România?

    Momentul cheie pentru sistemul bancar românesc a fost sfârşitul anului 1990, când s-au pus bazele unei legislaţii care să permită dezvoltarea unui sistem bancar modern după modelul occidental. Concret, acest lucru a însemnat o separare bine definită între rolul Băncii Naţionale a României (BNR) şi rolul băncilor comerciale. BNR, care până la momentul respectiv era şi un jucător comercial, a fost reorganizată, fiindu-i atribuită exclusiv responsabilitatea de a conduce politica monetară a ţării.

    În acest moment, mai exact în 1991, începe şi istoria BCR, care este de peste două decenii cea mai mare bancă comercială din România. Banca Comercială Română a fost înfiinţată în 1991 tocmai pentru a prelua operaţiunile comerciale ale BNR, respectiv portofoliul de credite pentru industrie şi active cu o valoare totală de 273 de miliarde de lei. În primii ani, BCR a funcţionat mai mult ca o instituţie de credit orientată către companii, operaţiunile de retail începând să fie dezvoltate abia spre sfârşitul anilor ’90.

    După reorganizarea băncii centrale a urmat reorganizarea băncilor specializate, care au fost convertite în bănci comerciale universale, iar pasul următor a fost înfiinţarea băncilor cu capital local şi străin, precum şi atragerea primelor bănci străine. Primele grupuri străine care au mizat pe România au fost în principal cu capital turcesc şi grecesc. Tot în această etapă, mai exact în 1993, la Cluj, un grup de 46 de persoane fizice şi companii au fondat cu 4 milioane de dolari Banca Transilvania, cu scopul de a crea o instituţie de credit care să deservească zona Transilvaniei. Ambiţiile lor s-au dovedit a fi prea mici în comparaţie cu ce este acum Banca Transilvania – respectiv al doilea jucător ca mărime din sistemul bancar românesc şi cel mai de temut rival al BCR.

    Pariurile străinilor şi celebrele privatizări

    Un alt momentul crucial pentru sistemul banacar românesc şi care a dat configuraţia actuală a clasamentului bancar a fost absorbirea activelor sănătoase ale băncii falimentare Bancorex de către BCR, proces care a avut loc la finele anului 1999.

    Anii 2000 nu au fost mai prejos decât precedenţii, perioada fiind marcată de un val de privatizări ale băncilor mari. De departe cea mai cunoscută privatizare din România, dar şi cea mai scumpă a fost privatizarea BCR. Procesul de vânzare a BCR a început abia în 2003, când statul a vândut 25% din acţiunile BCR instituţiilor financiare internaţionale BERD şi IFC, pentru aproximativ 210 de milioane de euro, pachet pe care l-au vândut după numai trei ani, de şapte ori mai scump, grupului austriac Erste. Prin bancherul Andreas Treichl austriecii au semnat în 2005 un cec de 3,75 miliarde de euro pentru pachetul de 62% din acţiunile BCR.

    Pariul enorm făcut de Treichl pe BCR şi, implicit, pe România a făcut din vânzarea BCR cea mai mare privatizare din istoria României, dar şi a Europei Centrale. Achiziţia BCR a asigurat grupului Erste controlul unei treimi din activele bancare locale, iar după această mişcare ponderea capitalului străin în sistemul bancar românesc a ajuns la 90%.

    De altfel, şi în prezent statul român controlează mai puţin de 9% din activele bancare prin intermediul a două bănci: CEC, cea mai veche instituţie de credit din România, şi mai tânara EximBank (Banca de Export-Import a României). În ultimii 25 de ani statul a tot pierdut teren în piaţa bancară, în condiţiile în care nu a avut forţa de a susţine băncile din portofoliu asemenea investitorilor străini. Mai mult, CEC, cea mai mare bancă a statului, nu a mai primit capital de la stat din decembrie 2006 din cauza restricţiilor privind schemele de ajutor impuse de Comisia Europeană, capitalizarea băncii fiind făcută cu o parte din profiturile anuale obţinute. Rezultatul a fost ieşirea CEC din top trei bănci locale şi alunecarea până pe poziţia a şaptea la finalul anului 2017.

    Achiziţiile străinilor în sistemul bancar românesc au dus implicit la restrângerea numărului de actori din piaţă. Dacă în 1998, de exemplu, BNR număra 42 de bănci, în 2017 numărul jucătorilor bancari a scăzut la 35, o cifră considerată de specialişti încă mare pentru dimensiunea economiei româneşti. Puţine branduri de renume în anii ‘90 au reuşit să reziste în piaţă. Din cele 42 de branduri bancare din 1998 doar 10 au rămas în picioare în 2017, iar acestea sunt în principal străine.

    Criza a trecut, rănile au fost închise, iar pe masă a apărut un nou obiectiv: captarea creşterii economice

    După anii grei din perioada crizei în care businessul principal a fost lăsat deoparte, concentrarea fiind curăţarea bilanţurilor, băncile locale se bucură în prezent din nou de o perioadă de creştere. Captarea unei cote cât mai mari din actuala creştere economică şi implicit a profitabilităţii bancare reprezintă principalul obiectiv al tuturor băncilor.

    Creşterile de salarii au creat optimism şi încredere în rândul populaţiei, iar efectul vizibil de la nivelul sistemului bancar a fost revenirea clienţilor în sucursale pentru a luat credite de consum, carduri şi mai ales împrumuturi ipotecare. Câştigătorul: sistemul bancar care este premiantul Europei la capitolul profitabilitate, cu o rentabilitate a capitalurilor (ROE – return on equity) de peste 19%. Spre comparaţie, media europeană este de sub 7%, de aproape trei ori mai redusă.

    Mai mult forţate decât de bunăvoie, băncile româneşti merg într-o nouă direcţie: digitalizarea

    Împinse de cerinţele noilor generaţii, toate băncile locale s-au văzut nevoite să facă din digitalizare o prioritate, deşi bună parte din ele încă văd tehnologia mai degrabă ca pe o ameninţare, ca pe un rival în lupta pentru clienţi. Digitalizarea este încă în fază incipientă, tehnologia fiind prezentă în sistemul bancar deocamdată în principal prin aplicaţii mobile şi câteva sucursale self-service. Servicile digitale sunt însă din ce în ce mai solicitate, în special în rândul tinerilor. Circa 7% din populaţia României cu vârsta cuprinse între 16 şi 74 de ani a utilizat anul trecut serviciile de internet banking, un progres faţă de 2016, când doar 5% din populaţie au intrat în contact cu băncile în mediul virtual, potrivit Eurostat.