BusinessMagazin

Tag: revenire

  • Cui îi este frică de taxa pe avere?

    Bernie Sanders, fost candidat la preşedinţia SUA, se autodescrie ca socialist democrat. Printre măsurile extreme propuse de el se numără taxarea celor mai bogaţi americani. Elizabeth Warren, de asemenea fostă candidată la preşedinţia SUA, a propus şi ea impozitarea capitalului miliardarilor, dar îmbrăţişează fără rezerve şi piaţa liberă. Jamie Dimon, executivul puternicei bănci americane JPMorgan Chase, a descris-o pe Warren ca fiind un politician care-i „denigrează pe oamenii de succes”.

    Şi Sanders, şi Warren au renunţat în cele din urmă la candidatură în această primăvară, având rezultate prea slabe. Dar între timp s-a stârnit furtuna economică produsă de pandemia de COVID-19, s-a instalat o recesiune soră cu marea depresiune economică, milioane de americani au rămas în doar câteva săptămâni fără loc de muncă, acutizând o inegalitate a distribuirii avuţiei ţării care schimbase deja radical peisajul politic al Americii. Au venit apoi cele mai mari proteste sociale din ultimii 50 de ani, care s-au răspândit rapid în alte ţări, inclusiv din Europa.

    Odată cu aceste probleme au revenit în forţă dezbaterile privind introducerea taxei pe averile celor mai bogaţi. Ar fi o soluţie pentru diminuarea inegalităţilor. Dar şi pentru susţinerea guvernului în faţa cheltuielilor uriaşe pe care le implică lupta contra şocurilor economice cauzate de pandemie. La fel de în forţă a revenit şi opoziţia. Pe Dimon îl cunoaşte toată lumea. Dar despre el cu greu se poate spune că este un „om de succes”. „În principiu, există doar cinci modalităţi de a acumula un miliard de dolari şi niciuna dintre ele nu are de-a face cu succesul pe o piaţă cu adevărat liberă”, după cum scrie în The Guardian Robert Reich, economist, profesor şi comentator american.

    Prima modalitate este exploatarea unui monopol, spune el. Jamie Dimon are o avere de1,6 miliarde de dolari. Strânsă nu pentru că a reuşit sub capitalismul pieţei libere. În 2008, guvernul american a salvat JPMorgan şi alte patru bănci mari de pe Wall Street, considerându-le „prea mari pentru a putea fi lăsate să se prăbuşească”. Această salvare este în realitate o poliţă de asigurare ascunsă, încă în vigoare, cu o valoare pentru marile bănci estimată la 83 miliarde de dolari pe an. Dacă JP Morgan nu ar fi atât de mare şi, prin urmare, i s-ar permite să falimenteze, averea lui Dimon ar valora cu mult sub
    1,6 miliarde de dolari.

    Există însă prin opoziţia faţă de taxa pe avere şi nume care nu se învârt neapărat prin lumea miliardarilor. Emma Agyemang de la Financial Times, care a remarcat că puţine soluţii de înmulţire a veniturilor bugetare stârnesc mai multă agitaţie ca taxa pe avere, a încercat să-i scoată pe aceşti oameni la lumină. Când FT a organizat o sesiune de întrebări şi răspunsuri pentru cititori în privinţa taxei, aşteptările erau să apară sentimente puternice. N-a fost aşa, dar reacţia a fost totuşi surprinzătoare: au existat peste 300 de comentarii la întrebarea „Cum ar funcţiona o taxă pe avere?”. Acesta este cel mai mare număr de răspunsuri primit în oricare dintre sesiunile live interactive de întrebări şi răspunsuri organizate până atunci de FT. Munca a fost solicitantă pentru specialistul jurnalului, dar acesta a aflat multe din discuţii. În primul rând, majoritatea cititorilor FT nu sunt în favoarea impozitului pe avere.

    Acest lucru este în contrast cu un sondaj recent realizat de YouGov, care a pus întrebări la 1.682 de adulţi din Marea Britanie şi a constatat că 61% dintre ei ar aproba o taxă pe avere pentru cei cu active mai mari de 750.000 lire sterline. Într-un sens, acest lucru nu este surprinzător, spune Agyemang. Majoritatea cititorilor FT sunt semnificativ mai bogaţi decât adultul mediu din Marea Britanie. Sau, după cum a spus un cititor cu sarcasm: 

    „Majoritatea persoanelor care au spus că susţin un impozit pe avere nu ar fi cei care ar plăti din banii lor. Sunt întotdeauna mai uşor de folosit banii altor oameni.“
    Să însemne acest lucru că sentimentul puternic antiimpozit exprimat în comentarii se reduce la interesul de a evita plata şi mai multor impozite? Categoric. Cu toate acestea, chiar şi atunci când această motivaţie a fost exprimată, ea a fost adesea însoţită de alte opinii. „Impozitul pe venit, NIC –„contribuţii de asigurări naţionale”, TVA, taxa pe combustibil, acciza pe bere, taxa de timbru, impozitul pe câştiguri de capital, lista poate continua. Toate aceste impozite există şi sunt plătite; de ce sunteţi atât de dornici să daţi şi mai mult din banii dumneavoastră Marii Britanii pentru salariile a 200.000 de funcţionari publici pentru gestionarea unor lanţuri de aprovizionare care nici măcar nu pot duce echipamentele medicale de protecţie dintr-un depozit la un spital?”, a întrebat un cititor. Câţiva comentatori au spus că ei cred că atât oamenii, cât şi guvernele au „responsabilitatea de a economisi pentru zile negre” şi că o taxă pe avere ar „pedepsi” persoanele care au economisit şi le-ar descuraja să facă rezerve pentru viitor. Este vorba despre oameni „care şi-au găsit un rost în viaţa şi care nu reprezintă o povară pentru public”, a spus o persoană.

    O minoritate importantă s-a opus ideii. Ei au susţinut că averea nu este întotdeauna creată sau câştigată prin muncă şi economisire, ci uneori prin moştenire sau câştiguri neimpozitate. „Banii care creează active nu au fost neapărat impozitaţi ca venituri, dimpotrivă”, arată un cititor.
    „Cea mai mare parte din avuţia din sud-est se datorează faptului că boomerii au cumpărat proprietăţi în urmă cu 20-30 de ani şi nu au făcut nimic de valoare economică pentru a crea acel activ valoros.” „Cei mai săraci sunt taxaţi în mod disproporţionat, taxele reprezintă cea mai mare parte din averea lor”, a scris o altă persoană. „În schimb, la cei mai bogaţi, în timp ce ca număr absolut contribuţia este mai mare, procentul din averea lor care se duce la guvern este mult mai mic. Prin urmare, impactul pe care impozitele îl au asupra celor bogaţi este mult mai mic. Acest lucru nu este nici corect, nici durabil.”
    Aceşti cititori spun, în general, că ar fi dispuşi să plătească mai mult – fie ca impozit pe avere, fie prin creşterea ratelor la câştigurile de capital sau prin impozitul pe moştenire. Unii o văd ca pe un argument moral. „Impozitul este, de asemenea, o funcţie a unei societăţi morale, astfel încât cei care o duc mai bine oferă o plasă de siguranţă pentru cei ce nu se pot descurca în perioadele grele”, arată un răspuns. Această confruntare politică între cei care cred într-un stat mic, cu funcţii şi impozite limitate, şi cei care cred într-un stat intervenţionist care oferă o plasă de siguranţă cuprinzătoare este responsabilă pentru o mare parte din energia din discuţiile din jurul impozitelor pe avere. Un comentator a pus punctul pe i când a scris: „Există o întrebare culturală imensă la care trebuie găsit răspuns. Marea Britanie este cea mai de dreapta ţară din Europa din punct de vedere economic. Este puţin probabil să devenim Franţa”. Aceste valori culturale sau economice ar putea explica de ce ideea impozitului pe avere nu a avut niciodată multă tracţiune în Marea Britanie, deşi este colectat în patru ţări europene – Norvegia, Spania, Belgia şi Elveţia. Însă în Marea Britanie, ideea că valorile pot fi schimbate în favoarea impozitelor mai mari este responsabilă pentru o mare parte din frica evidentă în comentariile formulate în sesiunea de întrebări şi răspunsuri a FT. În faţa unui guvern conservator care a adoptat cel mai mare program de susţinere fiscală pe timp de pace şi a condus o extindere masivă a datoriei publice, oamenii înstăriţi sunt nesiguri de ceea ce înseamnă aceasta pentru viitorul ţării şi al activelor lor. Cititorii au mai spus că pandemia a pus accentul pe inegalitatea economică înfricoşătoare dintre tineri şi bătrâni – o problemă care nu mai poate fi ignorată. „Este despre faptul că pentru a proteja baby boomerii înstăriţi, care sunt deja ieşiţi la pensie, tinerii săraci în active a trebuit să sufere. O taxă pe averea celor care deţin proprietăţi scumpe ar fi o modalitate bună de a repara acest dezechilibru”, a spus un cititor. O temă înrudită din comentarii este despre cum un impozit pe avere ar putea fi conceput pentru a limita evaziunea, luându-i în considerare şi pe cei care deţin active valoroase, dar au bani puţini. Franţa lui Emmanuel Macron, considerat preşedintele bogaţilor, a eliminat parţial taxa pe avere în 2017 deoarece a generat venituri reduse. Acestea sunt doar câteva dintre problemele care ar trebui să fie rezolvate înainte de introducerea unui astfel de impozit. Este puţin probabil ca miniştrii să elaboreze planuri pentru acest lucru, deoarece acestea se vor încadra cu cerinţele zilnice ale unei crize economice şi de sănătate. În Marea Britanie, există un consens din ce în ce mai mare între politicieni, economişti şi experţi fiscali – precum şi printre cititorii FT – că şansele pe termen lung ca bogatului să i se ceară să plătească mai mult s-au redus dramatic. În Franţa, însă, Macron dă semne că ia în considerare reintroducerea impozitului pe avere.

  • Colliers: Piaţa hotelieră ar putea să înceapă să-şi revină din toamnă, iar unităţile din lanţuri internaţionale ar putea reveni la grad de ocupare de 50-60% spre finalul anului

    Industria hotelieră continuă să fie atractivă pentru dezvoltatorii şi investitorii imobiliari, în ciuda incertitudinilor din perioada următoare, iar unităţile de cazare operate de branduri recunoscute ar putea reveni la un grad de ocupare de 50-60% spre finalul acestui an, în scenariul în care situaţia epidemiologică rămâne stabilă sau chiar începe să se îmbunătăţească, apreciază consultanţii Colliers International.

    În luna martie, prima luna oficială de pandemie, hotelurile din România s-au confruntat cu o scădere de 68% a numărului de turişti, conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS).

    În Bucureşti, gradul de ocupare a fost de doar 15% în martie şi aprilie, iar majoritatea hotelurilor s-au închis pentru a face faţă economic scăderii semnificative a cifrelor de afaceri. Declinul a fost mai mare decât în alte colţuri ale lumii, ţinând cont că în Europa numărul de turişti s-a redus, în martie, cu doar 19%, iar la nivel mondial scăderea a fost de 57%, potrivit World Tourism Organization.

    „Vestea bună este că, în România, peste 50% din industria ospitalităţii este asigurată de turismul intern, care are toate premisele să se relanseze mai repede decât turismul internaţional. În ceea ce priveşte turismul din Bucureşti, o pondere importantă, de peste 60% din cerere, este creată de turismul de afaceri. Deşi este posibil ca turistul corporate să îşi schimbe comportamentul, alegând, în unele cazuri, întâlnirile online în detrimentul deplasărilor, totuşi, ne aşteptăm ca acest segment al pieţei să fie primul care deblochează cererea venită din partea turiştilor străini, chiar în viitorul foarte apropiat”, explică Raluca Buciuc, Partner & Head of Valuation Services and Hospitality Advisory Services în cadrul Colliers International.

    Astfel, media gradului de ocupare în Bucureşti ar putea ajunge la 40-45% la finalul acestui an, iar venitul pe cameră disponibilă al hotelurilor din Capitală ar putea înregistra acelaşi nivel ca cel de dinainte de pandemie, de aproximativ 87 euro, într-un an sau chiar un an şi jumătate de la momentul declarării pandemiei.

    În opinia Colliers, turiştii vor migra dinspre hotelurile mici locale către hotelurile operate de branduri cu renume, chiar dacă preţul plătit va fi mai mare. „Diferenţa de cost acceptată va fi preţul pe care turistul îl va plăti în schimbul unui grad de siguranţă mai mare oferit de operatorii care au posibilitatea financiară să implementeze cerinţele de siguranţă şi igienă impuse de autorităţi şi care doresc să îşi menţină imaginea pe care o au în piaţă referitoare la nişte standarde de calitate superioară”.

    România nu are un risc economic foarte mare pe fondul încetinirii activităţii sectorului turistic, acesta reprezentând momentan doar 3% din Produsul Intern Brut (PIB), faţă de Spania (12%), de exemplu, sau Ungaria, unde acest procent ajunge la 7%. Astfel, consultanţii Colliers International se aşteaptă ca turismul să fie susţinut într-o proporţie mai mare de alte sectoare economice, care îşi vor reveni mai repede, cum ar fi sectorul serviciilor sau transporturile şi logistica.

    La nivel local, nu a fost anunţat încă un pachet de măsuri specifice acestei industrii, dar măsuri precum scutirea de la taxele locale sau a plăţii impozitului pe venit pentru o anumită perioadă, ajutorul acordat pentru plata salariilor angajaţilor sau a implementării măsurilor de siguranţă, ar putea ajuta operatorii să treacă cu bine peste această perioadă grea, subliniază consultanţii Colliers International.

    „În segmentul hotelurilor, şantierele au continuat activitatea de construcţie şi în timpul carantinei cauzate de Covid-19. Proprietarii de hoteluri, însă, s-au găsit într-o fază de îngheţare a activităţii, deocamdată fără un orizont clar, chiar dacă au continuat să rămână activi sau au fost nevoiţi să închidă unităţile şi să ia măsuri drastice, precum reducerea personalului. Partea pozitivă este că au putut beneficia de măsurile luate de autorităţi pentru sprijinirea întreprinderilor şi de disponibilitatea şi flexibilitatea creditorilor, care au acordat amânări de plăţi şi au reformulat modelul de afaceri în noul context”, a spus Anca Merdescu, Associate Director of Investment Services at Colliers International.

    Ea este de părere că având în vedere că afacerile hoteliere din România se aflau într-o fază de creştere înainte de actualul context, iar nivelul de îndatorare nu este foarte mare, efectul cel mai probabil în viitorul apropiat va fi diminuarea profiturilor, în unele cazuri semnificativă, dar, cel puţin în ceea ce priveşte hotelurile afiliate la mărci internaţionale, nu ne aşteptăm la situaţii mai drastice, cum ar fi închiderea afacerii sau vânzarea la preţuri reduse, sub piaţă. 

  • Una dintre cele mai iubite metode de a călători a românilor, pe cale de dispariţie? Pandemia a schimbat şi modul în care mergem în concedii

    În cartea „Arta de a călători”, a autorului contemporan Alain de Botton, există o poză cu un avion care decolează şi chiar lângă, următorul pasaj: „Cât de plăcut să ştim (…), la ora trei după amiaza, atunci când delăsarea şi disperarea ne ameninţă, că există întotdeauna un avion care decolează către undeva, către acel «Oriunde! Oriunde» al lui Baudelaire: Trieste, Zürich, Paris”. Autorul vorbeşte despre un citat al lui Baudelaire, care se pare că era pasionat de călătorii (– de ideea de a călători de fapt – fiindcă de fiecare dată când reuşea să plece, aşteptările lui se dovedeau a fi mai mari decât ceea ce găsea la destinaţie). 

    Mi-am amintit citind aceasă carte de un interviu din urmă cu câţiva ani pe care l-am avut cu Michael O’Leary, CEO-ul operatorului aerian low-cost Ryanair şi practic cel care a adus modelul low-cost în Europa, inspirat de operatorul american Southwest. Înainte să răspundă întrebărilor jurnaliştilor, ne-a întrebat dacă ne place să zburăm. A precizat că se referă la zborul în sine, nu la destinaţie. Ne-a uimit cu răspunsul lui  la propria întrebare, „Nu”, apoi ne-a lăsat pe fiecare în parte să răspundem.

    În timp ce pentru Michael O’Leary zborul în sine poate genera numeroase motive de stres (mai ales acum), pentru mulţi dintre călători chiar şi opţiunea de a vedea tabelele de plecări din aeroporturi şi de a şti că pot zbura relativ oriunde reprezintă o bucurie. Românii, ca şi majoritatea europenilor, au beneficiat din plin în ultimii ani de „democratizarea” zborurilor, odată cu intrarea operatorilor low-cost pe piaţa locală şi cu intensificarea competiţiei şi pe cerul României. Astfel, vestea că operatorul aerian low-cost Ryanair reîncepe să zboare de la 1 iulie pe 90% din rute – prima ştire de acest tip anunţată din partea unei companii de profil – a avut poate pentru mulţi dintre cei care obişnuiau să se bucure de vacanţe peste hotare un efect mai puternic decât alte anunţuri referitoare la relaxarea post-pandemică. 
    Totuşi, zborul cu avionul atât de accesibil pe care am ajuns să îl cunoaştem – poate cel mai bine descris de metafora city breakurilor în oraşele europene cu preţuri ale biletelor de chiar şi sub 10 euro în cazul unor promoţii – pare să nu se întrevadă încă din nou la orizont. 

    O scădere de sute de miliarde
    Veniturile companiilor aeriene rezultate din zborurile comerciale vor înregistra anul acesta o scădere de 55% faţă de 2019 (-314 miliarde de dolari), se arată într-o analiză actualizată a Asociaţiei Internaţionale a Transportului Aerian (IATA).  La începutul lunii aprilie, menţionează aceeaşi sursă, numărul zborurilor la nivel global era în scădere cu 80% faţă de 2019, în mare parte din cauza restricţiilor de călătorie impuse de guverne pentru a combate răspândirea virusului, iar aşteptările la nivelul întregului an vizează o scădere cu 48% a cererii pe segmentul de zboruri comerciale, atât pe plan intern cât şi internaţional, factorii fiind doi: recesiunea economică, prognozată de specialişti, determinată şi de faptul că în al doilea trimestru din 2020 şocul economic provocat de pandemia de COVID-19 este de aşteptat să fie cel mai sever, estimându-se de asemenea că PIB-ul va scădea cu 6%, faţă de scăderea de 2% înregistrată la vârful crizei financiare globale din 2008, celălalt factor fiind restricţiile de călătorie, care vor aprofunda impactul recesiunii asupra cererii.

    O altă analiză economică, realizată de Airports Council International (ACI) World la nivel global, previzionează că pandemia de COVID-19 va conduce la o scădere cu 40% a traficului de pasageri (3,6 miliarde de oameni) de pe aeroporturi şi la venituri ale aeroporturilor în scădere cu 50% în 2020, faţă de estimările iniţiale pentru acest an. Pe plan local, traficul de pe principalele aeroporturi a înregistrat record după record, în ultimii ani fiind pusă sub semnul întrebării capacitatea de a deservi numărul mare de pasageri (în jur de 14,7 milioane de pasageri în 2019 pe Otopeni; numărul total al pasagerilor care au tranzitat aeroporturile din România se plasa la aproximativ 23,3 milioane). Faptul că românii au prins gustul călătoriilor peste hotare era cel mai evident în perioada weekendurilor sau în perioada concediilor de vară.
    Cum vor arăta călătoriile noastre în viitor?

    Pauză pentru era city break-urilor
    „Era city breakurilor este pe hold, vom reveni la o lume în care va exista din nou city break, dar nu ştiu cât de repede se va întâmpla acest lucru”, crede Szabolcs Nemes, partener în cadrul companiei de consultanţă Roland Berger România, cu expertiză şi în industria aeriană.  Cele 14 zile de carantină de la destinaţie, dar şi la întoarcere, la care se adaugă riscul contaminării pe drum sau în locul spre care călătorim fac extrem de dificil acest concept de călătorie cu avionul, cel puţin pe termen scurt. Apoi, mai târziu, decizia unei astfel de călătorii va ţine de fiecare călător în parte şi de situaţia epidemiologică din destinaţiile vizate.

    „Toată lumea va pune în balanţă riscul pe care şi-l asumă cu beneficiile unei vacanţe, iar acest risc va varia mult în funcţie de situaţia din ţara respectivă de la un anumit moment – este posibil să existe ţări care din punct de vedere epidemiologic să stea mai bine la acest capitol, şi alte ţări care să stea mai rău. Pe termen scurt şi mediu – adică pentru câteva luni – este puţin probabil să se revină la fenomenul city break aşa cum era acesta anterior pandemiei; cine va pleca în vara aceasta va pleca pentru mai mult timp şi cred că şi plecările din  toamnă vor fi sub semnul întrebării. Depinde foarte mult de cum va evolua situaţia per ansamblu – dar aş spune că scenariul cel mai plauzibil este că city breakul va fi pus pe hold anul acesta.”
    Şi pe termen lung, în contextul mai favorabil din perspectivă sanitară, zborurile de acest tip ar putea să aibă de suferit prin prisma preţurilor biletelor de avion. Dacă în perioada imediat următoare tarifele de zbor ar putea înregistra o scădere, preţul fiind un instrument prin care companiile să îşi recupereze o parte din călători, pe termen mediu-lung efectele pandemiei s-ar putea reflecta în creşterea tarifelor de zbor. 
    Szabolcs Nemes pune evoluţia preţurilor în contextul perspectivelor de revenire a industriei aeriene: „Spre deosebire de alte industrii unde sunt speranţe, prin urmare sunt aşteptări mari referitoare la o revenire mai rapidă, în cazul industriei aviatice cele mai multe prognoze indică o revenire a traficului la nivelul anului 2020 ante-COVID-19 cel mai devreme undeva prin 2022-2023”. Chiar dacă pentru anul acesta proiecţiile variază, toate indică o reducere a traficului aerian cu undeva între 50% şi 70%, după câteva luni în care acesta s-a prăbuşit parţial în luna martie şi total în lunile aprilie-mai în multe ţări.
    Or, este foarte probabil ca reducerea capacităţii să declanşeze o tendinţă de consolidare a industriei, care să se translateze şi în mai puţine linii aeriene pentru că altfel, crede Nemes, industria nu va putea reveni la stabilitate.
    În ceea ce priveşte preţul, partenerul de la Roland Berger descrie posibilele evoluţii pe termen scurt şi lung. „În următoarele câteva luni este destul de clar că apetitul e destul de limitat pentru a călători în scopuri de turism sau leisure, în primul rând din considerente sanitare şi din considerente legate de ce se întâmplă pe parcursul călătoriei sau la destinaţie, dar şi legat de ce ce se întâmplă la întoarcerea în ţară”, spune el.
    Nici călătoriile de business nu vor mai fi luate în calcul pe termen scurt şi probabil vor fi efectuate cu o frecvenţă mult mai redusă şi pe termen mai lung, în contextul în care varianta lucrului fără deplasările în străinătate s-a dovedit a fi una perfect fezabilă şi, în multe privinţe, mai eficientă.
    „Aceasta înseamnă că indiferent de cum va arăta industria aviatică – chiar şi dacă îşi va reveni complet – se va călători mai puţin în viitor în scop de afaceri. Am văzut cu toţii că se poate şi fără călătorii şi se poate într-un mod absolut eficient. Evident, tehnologia nu poate să înlocuiască acele călătorii în totalitate, nici absolut toate întâlnirile şi în persoană, dar în multe situaţii videoconferinţele pot fi un substitut bun”, spune el. Astfel, deplasările de afaceri vor fi tratate de către companii într-un mod mult mai precaut şi raţional.
    În contextul în care pe termen scurt există atât de multe elemente care nu ajută cererea pentru deplasările în străinătate, într-un astfel de orizont de timp limitat, preţul va fi folosit de majoritatea liniilor aeriene drept  un instrument pentru stimularea călătoriilor.
    „Este foarte posibil ca în mod paradoxal, pe termen scurt, să avem nişte preţuri mai mici la  biletele de avion, tocmai pentru că liniile aeriene încearcă să atragă trafic, să mărească numărul de pasageri şi să umple avioanele – ceea ce, în contextul unor costuri suplimentare  precum dezinfectarea avioanelor între zboruri, care, pe lângă costul suplimentar cu dezinfectarea, ar ţine şi avionul mult mai mult timp la sol, aşadar activul devine mai puţin productiv, poate părea contraintuitiv.”
    În plus, în situaţia în care va fi introdusă măsura de păstrare a unui loc liber între pasageri în aeronave, 33% din locurile avionului nu vor mai putea fi vândute, ceea ce se traduce printr-un alt cost suplimentar semnificativ. Apoi, crede el, şi la nivelul aeroporturilor există costuri suplimentare generate de toate aceste măsuri, pe care acestea vor încerca să le transfere către companiile aeriene. „În primă fază, toate aceste costuri suplimentare nu vor fi transferate către consumator pentru că interesul liniilor aeriene este să genereze trafic şi să umple avioanele. Astfel, dacă reuşesc să acopere costurile variabile în totalitate şi pe cele fixe chiar şi parţial, este clar că la finalul zilei au un rezultat mai bun decât în situaţia actuală în care au nişte costuri fixe şi venituri aproape zero”, spune Szabolcs Nemes.
    Pe de altă parte, liniile aeriene ar putea beneficia de situaţia preţului redus al combustibilului, până la undeva peste jumătate faţă de nivelul  din decembrie-ianuarie, ceea ce este important, în contextul în care în jur de 30% din costuri pentru o linie aeriană este reprezentat de acest cost. „Dacă s-a redus la jumătate, avem acolo un 15% care poate să fie economisit, dar acest lucru doar teoretic – multe linii aeriene aveau contracte de hedging la nivelul de preţ anterior al combustibilului şi de fapt în perioada aceasta au înregistrat pierderi.”
    Szabolcs Nemes observă că unele linii aeriene au fost surprinse într-o situaţie mai dificilă din punctul de vedere al lichidităţii financiare, altele într-o situaţie favorabilă, având rezerve de cash (în jur de 4 miliarde de dolari în cazul Ryanair şi circa 1,5 miliarde de dolari în cazul Wizz Air), iar cele care au o putere financiară şi rezerve de lichiditate mai mare cu siguranţă se vor gândi şi la expansiune şi la intrarea pe nişte rute de pe care se retrag alte linii aeriene care au dificultăţi. „Este posibil ca acestea să se gândească la preţ ca la un instrument care să genereze trafic pe rutele respective.”
    Apoi, pe termen mediu şi lung, toate aceste costuri suplimentare vor fi transferate către consumator şi vor contribui la preţurile mai mari ale biletelor plătite de acesta. Suplimentar,  „dacă se reduce capacitatea per total, ne putem aştepta la o consolidare, iar dacă rămân mai puţine linii aeriene, va creşte probabilitatea ca preţurile să se mărească”.
    În perioada aceasta diverse linii aeriene au accesat ajutoare sub diverse forme, unele dintre ele sub formă de împrumuturi care va trebui rambursate: „Ca să rambursezi acele împrumuturi, până la urmă din venituri viitoare vei putea să le rambursezi şi să le acoperi, şi atunci avem un argument în plus pentru care ne putem aştepta la o creştere a preţurilor pe termen mediu şi lung. Apoi rămâne incertitudinea legată de evoluţia pandemiei, de dezvoltarea unui vaccin, de introducerea pandemiei ca parte din noua normalitate şi, implicit, măsurile care generează costuri suplimentare pentru linii aeriene şi pentru aeroporturi până la urmă.”
    Cine va câştiga războiul aerului în context pandemic? Liniile aeriene care sunt mai stabile din punct de vedere financiar şi care stau bine din punctul de vedere al lichidităţii au premise mai bune să iasă în câştig ca urmare a acestei situaţii fiindcă îşi permit acest lucru – ele pot să susţină o perioadă mai extinsă cu pierderi, cu venituri din operaţiuni mai reduse şi pot să finanţeze acele expansiuni pe rute noi sau baze unde înainte nu erau prezenţi. Şi, totodată, acestea pot negocia într-un mod mai puternic şi cu diverse aeroporturi pentru a obţine condiţii mai avantajoase faţă de alte linii aeriene pentru că în perioada aceasta aeroporturile au nevoie de trafic şi o linie aeriană care poate să genereze trafic vine cu argumente suplimentare faţă de cele care nu pot face acest lucru.”
    Operatorul aerian low-cost Wizz Air se numără printre posibilii operatori aerieni care au anunţat deja noi baze, Ryanair la fel, iar acordul pe care îl grupul Lufthansa îl are cu statul german pentru primirea pachetului de sprijin financiar prevede şi renunţarea la câteva sloturi din aeroporturile principale din München şi Frankfurt – acele sloturi ar putea deveni disponibile pentru alte linii aeriene. „Este o mare necunoscută în ceea ce priveşte ajutoarele de stat fiindcă dacă vorbim despre ajutoare de stat pentru un context normal, acestea pot denatura peisajul competiţional. Este clar că acum nu suntem într-un în context normal, compensarea efectelor pandemiei este adusă în discuţie de liniile aeriene, totodată unele companii primind şi altele neprimind astfel de ajutoare, se schimbă raportul de forţe sau echilibrul din piaţă pe de o parte, iar pe de altă parte este totuşi neclar cum se asigură statele respective că ajutoarele sunt returnate şi că după acordarea lor va exista un program consistent de restructurare acolo unde este cazul.”
    De asemenea, punctează specialistul, în unele cazuri ajutoarele de stat ajung să fie acordate şi unor companii care nici înainte de contextul COVID-19 nu au aveau o situaţie financiară foarte bună.
    „Sunt ajutate linii aeriene care oricum aveau existenţa pusă sub semnul întrebării. Spre exemplu,  dacă ne uităm la piaţa din România, se discută despre ajutoare de stat din partea statului român pentru diverşi operatori. Nu avem vizibilitate asupra condiţiilor ajutoarelor de stat şi criteriilor de selecţie a beneficiarilor, este esenţial ca acestea să fie folosite într-un mod eficient, să contribuie la sustenabilitatea companiei pe termen scurt, mediu şi lung, să nu ajungă să fie folosite pentru acoperirea unor zone deficitare care şi înainte generau pierdere şi să nu ajungă ajutor de stat un instrument care nu îşi atinge obicetivul, dar aici putem să discutăm doar anumite ipoteze.”
    Ce se întâmplă cu zborurile de lung curier? „Pe termen scurt nimeni nu se gândeşte să zboare pe distanţe lungi sau cei care se gândesc mai aşteaptă fiindcă aici intervin mai multe necunoscute şi variabile. Dacă în spaţiul european, cu toate incertitudinea existentă, lucrurile sunt totuşi mai predictibile, pentru zborurile pe distanţă lungă nu este aşa. Trebuie să vedem ce se va întâmpla în ţările respective din punct de vedere sanitar, dacă sunt pregătite să primească călători de pe alte continente, cum sunt tratate persoanele persoanele respective în ţările în care revin etc.” Cel mai apropiat orizont de timp în care s-ar putea relua aceste zboruri ar fi spre toamnă.
    În ceea ce priveşte propriul concediu, Szabolcs Nemes spune că, la fel ca toată lumea, se gândeşte şi va lua o decizie în funcţie de cum vor evolua lucrurile. Totuşi, mărturiseşte că nu ia în calcul varianta unui zbor. „Deocamdata nu mă gândesc la zbor vara aceasta, sunt mulţi factori de analizat, urmăresc cu atenţie evoluţia pandemiei pe plan local şi internaţional, precum şi măsurile de siguranţă recomandate de experţi în sănătate, este un risc de expunere pe care nu doresc să mi-l asum în acest moment.”

    Ce spun operatorii de zbor
    La solicitarea Business MAGAZIN, reprezentanţi ai operatorului aerian Austrian Airlines, care transporta zilnic pasageri din Bucureşti spre Viena şi alte destinaţii europene, dar şi din Sibiu, confirmă că în perioada următoare balanţa preţurilor va înclina în favoarea pasagerilor. „Ne aşteptăm la preţuri scăzute ca urmare a unei cereri scăzute. Operatorii aerieni trebuie să reconstruiască încrederea pasagerilor prin adoptarea unor măsuri riguroase de igienă în operaţiunile lor. Odată ce pe termen lung cererea va creşte din nou, preţurile vor urma probabil acest trend”, spune pentru Business MAGAZIN Leonhard Steinmann, purtător de cuvânt al Austrian Airlines.
    Reprezentantul companiei este discret în ceea ce priveşte politica de preţ pe care Austrian Airlines o va implementa în următoarea perioadă, din motive legate de competiţie.
    „Începând cu data de 15 iunie, Austrian Airlines va reîncepe operaţiunile de zbor normale după o pauză de aproximativ 90 de zile. Bucureşti va fi în programul nostru de zbor încă de la început. În plus, în luna iulie vom relua operaţiunile din Sibiu”, precizează Steinmann.  În privinţa vacanţelor scurte, reprezentantul Austrian Airlines răspunde că organizarea acestora va depinde de reglementările din fiecare ţară. Totuşi, aceste măsuri încep să se relaxeze în anumite ţări (în special în Austria), „astfel că nu vedem niciun motiv pentru ca oamenii să-şi reia călătoriile în oraşe în viitor”.
    Pe de altă parte,  Olga Pawlonka, manager de vânzări şi marketing pentru regiunea Europei Centrale şi de Est şi pentru Balcani în cadrul Ryanair, este de părere că orizontul de timp în care călătoriile se vor desfăşura ca în vremurile de normalitate este unul mai mare:  „Credem că va mai dura o vreme până când volumele obişnuite ale traficului de pasageri se vor întoarce. Încrederea consumatorilor va fi influenţată de restricţiile de sănătate publică, precum verificările de temperatură la aeroporturi şi necesitatea de acoperire a feţei de către pasageri şi angajaţi de la bordul aeronavelor. Ryanair se aşteaptă ca traficul pe programul de zbor redus să fie stimulat de discounturile de preţ importante şi aflate la niveluri mai scăzute decât în cazul operatorilor care s-au înarmat cu scuturi formate din ajutoare de stat considerabile. Va fi nevoie de o politică agresivă în ceea ce priveşte preţurile pentru a-i încuraja pe pasageri să călătorească”.
    Reprezentanul Ryanair mai precizează că operatorul face apel la autorităţile UE pentru reducerea taxelor pentru pasageri, taxelor aeroportuare din industrie ca o alternativă mai bună la „doparea” cu ajutoare de stat pentru operatorii de linie. „Când Ryanair se va întoarce la programul normal de zbor în iulie, peisajul competiţional din Europa va fi distorsionat de ajutoarele de stat fără precedent ale guvernelor UE oferite operatorilor naţionali. În prezent, valoarea acestora ajunge la 30 de miliarde de dolari – în plus faţă de susţinerea plăţii angajaţilor – în special în ceea ce priveşte grupul Lufthansa, AirFrance-KLM, Alitalia, SAS, Norwegian, dar şi Tarom şi Blue Air. Tot acest ajutor de stat încalcă regulile UE şi va distorsiona terenul egal de joc în competiţia aeriană pentru mai mulţi ani. Ryanair şi alţi operatori aerieni bine administraţi nu vor solicita (şi nu vor primi) un astfel de ajutor de stat şi vor adresa aceste bailouturi nedrepte în sălile de judecată ale UE pentru a proteja competiţia justă în piaţa europeană a aviaţiei, care a făcut atât de multe pentru oferirea unor preţuri scăzute consumatorilor în ultimii 20 de ani.”
    Ryanair a anunţat că plănuieşte să se întoarcă la 40% din programul de zbor de la 1 iulie 2020, ca urmare a ridicării restricţiilor guvernelor pentru zborurile intra-UE şi ca urmare a unor măsuri de sănătate publică eficiente în aeroporturi. Ryanair va opera un program de zbor zilnic de aproximativ 1.000 de zboruri, relansând reţeaua de rute în proporţie de aproximativ 90%. Reprezentanţii Ryanair descriu drept binevenite noile ghidaje UE care pot asigura întoarcerea cetăţenilor europeni la programul de zbor în UE în perioada în care va urma pentru a-şi proteja sănătatea lor, dar şi pe a echipajului. „Aceste decizii eficiente permit industriei aeriene să repornească în iulie şi august. (…) Ryanair a făcut din nou un apel guvernelor din Irlanda şi Regatul Unit pentru a renunţa la măsurile neimplementabile şi ineficiente ale carantinei de 14 zile, la care acum se renunţă în majoritatea ţărilor europene în favoarea purtării măştilor şi a distanţării sociale.” 
    În perioada următoare, şi ceilalţi operatori prezenţi pe piaţa locală – printre care liderul pieţei, operatorul Wizz Air au anunţat redeschiderea programului de zbor, dar şi lansarea de noi rute la preţuri similare perioadei ante-COVID, la fel şi operatorul privat românesc Blue Air. În ceea ce priveşte operatorul naţional de stat, turbulenţele par a se reflecta în managementul companiei – directorul general, George Barbu, a anunţat săptămâna trecută că îşi va da demisia.

    Cu ce înlocuim city breakul?
    „Nu aş spune că ne luăm adio de la city break, dar anul acesta va fi un an altfel, cu această temere că oricând te-ai putea infecta sau oricând regulile s-ar putea schimba, cu aceste necunoscute cred că se va lua o decizie destul de greu să călătoreşti pe distanţe mai lungi şi pe termen scurt”, spune Răzvan Pascu, consultant în industria turismului şi fondator al firmei Travel Communication. De aceeaşi părere sunt, spune el, şi hotelierii cu care a discutat – potrivit lor, durata rezervărilor se măreşte – nu mai apar rezervări de câte două-trei nopţi, turiştii preferă vacanţe care se întind pentru cel puţin o săptămână.  „Aceasta este tendinţa, să apară mai puţine rezervări, dar mai lungi.”
    De aceea, el crede că pe termen scurt şi mediu nu vom vorbi despre city breakuri aşa cum vorbeam în anii trecuţi – nici chiar dacă lucrurile se vor îmbunătăţi în mod vizibil.
    De ce preferau românii destinaţiile externe în detrimentul celor din România?
    „Fiind atât de multe companii aeriene care zburau la tarife foarte bune peste tot în Europa, era uneori mai avantajos să zbori de la Bucureşti într-un oraş vestic decât să mergi cu maşina – să faci 12 ore până în Maramureş. Lucrurile se vor schimba acum puţin, cel puţin pe termen scurt, dacă vorbim despre următoarele 4-5 luni, iar legat de ce se va întâmpla în toamnă, aici lucrurile depind foarte mult de evoluţia cazurilor după ce ţările se deschid din  punct de vedere turistic, degeaba Grecia sau Bulgaria sunt considerate acum destinaţii sigure dacă vor avea cazuri de import. Lucrurile s-ar putea să se schimbe – nu ar fi exclus, mai ales pe noua reglementare, cu cinci cazuri la un milion, ca atunci când pleci de exemplu în Germania, care este acum la limită, când te întorci să afli că trebuie să intri în izolare. Având această grijă permanentă, s-ar putea să te gândeşti de două ori înainte să ieşi din ţară – iar dacă o vei face, s-ar putea să fie pentru o perioadă mai lungă şi pentru un motiv care chiar să conteze.”
    El spune că va călători în România în următoarea perioadă, deşi are bilete de avion cumpărate pentru Croaţia, care deocamdată se află în ţările fără un număr mare de cazuri, se mai gândeşte la Grecia şi Islanda, despre care spune că o avea de mult timp în minte, dar nu avea timp să meargă  – poate din cauza destinaţiilor mai îndepărtate unde ajungea deseori. „Sunt destinaţii în care este multă natură şi cred că vor fi mulţi turişti care să mizeze pe acest tip de locuri şi mai puţină aglomeraţie. Pe termen mai lung sau mediu, din toamnă, mi-aş dori să reiau călătoriile exotice cu grupurile pe care le aveam, dar lucrurile sunt incerte. Recomandarea mea, inclusiv pentru turiştii noştri, este să mai aşteptăm măcar o lună ca să vedem cum evoluează lucrurile.”
    Răzvan Pascu aminteşte că dincolo de faptul că se poate călători sau nu – sau că virusul a dispărut sau răspândirea acestuia a încetinit, mai sunt şi chestiuni logistice de care trebuie să ţinem cont. Exemplifică prin faptul că multe dintre companiile aeriene şi-au întrerupt zborurile, unele ţări sunt închise, Statele Unite şi-au închis ambasada – pe termen nelimitat deocamdată, etc.
    „Anul acesta, călătoriile nu vor mai fi aşa cum le ştim şi trebuie să ne împăcăm cu acest gând fiindcă altfel vom suferi – probabil ne vom întoarce la vechea variantă de a călători într-un concediu două săptămâni, în loc să avem trei minivacanţe de câte 4-5 zile.”
    Alternativele sunt vacanţele în ţară inclusiv în locuri pe care poate nu le-am descoperit până acum, nu le-am dat atenţie sau despre care aveam percepţia că pot fi mai sigure sau că nu vor fi la fel de aglomerate şi, de asemenea, călătorii regionale, cu maşina – Grecia, Croaţia, Muntenegru etc. „Când vor începe cursele aeriene, primii care vor călători vor fi cei care vor să îşi vadă familia sau care stau de trei luni blocaţi în străinătate şi vor să se întoarcă acasă, nu neapărat cei care vorbesc despre vacanţe. Dacă după 2-3 săptămâni, lucrurile nu se vor agrava, atunci poate vor începe să prindă curaj şi turiştii. Cred că de la toamnă putem să vorbim despre avioane pline măcar în proporţie de 75% – cu turişti, nu mă refer la cei care merg cu contracte de muncă.”
    În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, spune că un trend al tarifelor mai scăzute s-a observat şi în Asia – imediat după ce au fost reluate zborurile au fost oferte nemaivăzute – şi cu 90% reducere, la unele companii pe rute interne, au lansat abonamente de zbor doar ca să îşi realizeze bilanţul contabil – nu s-a mai gândit nimeni la profit. „Probabil asta va fi valabil şi la noi, dar pe termen scurt. Pe termen lung, în funcţie de cum va evolua cererea – dacă cererea va continua să crească, dar rutele nu vor mai fi deservite, atunci preţurile vor începe să crească, iar dacă ne uităm la ce se întâmplă cu zborurile de lung curier anul viitor – toate zborurile apărute în sistem – sunt deja mai scumpe cu 10-15%, acestea fiind afişate cu un an înainte.” Un argument în acest sens este că vor exista mai puţine curse.
     

    Psihologia călătorului român
    „În ultimii ani a fost tot mai accesibil să ieşi în concedii în străinătate, uneori, dacă ai puţin timp să cauţi oferte, de foarte multe ori poţi găsi ceva mult mai avantajos din punct de vedere financiar în afara ţării comparativ cu preţurile de la noi. Pe de altă parte, presiunea socială ne-a împins cumva să accesăm mai mult vacanţe peste hotare, este aproape de neconceput pentru mulţi oameni să nu aibă măcar un concediu pe an, măcar un weekend prelungit pe an vizitând o zonă în afara ţării – atunci, presiunea socială pentru a-ţi face vacanţele în afara ţării reprezintă un motiv pentru a-ţi etala poate anumite gusturi mai extravagante, a discuta despre aceste lucruri”, explică psihoterapeutul Cristina Feodorovici motivele pentru care românii au preferat în ultimii ani varianta vacanţelor în străinătate. „Cunosc destui oameni care după o vacanţă în străinătate îşi mai iau câteva zile, o săptămână vacanţă ca să se odihnească fiindcă acea vacanţă a fost mai mult decât puteau duce.”
    Din perspectiva pandemiei şi a faptului că în acest moment ne este dificil să călătorim peste hotare, poate să intervină şi o interpretare optimistă a acestui fapt, a lipsei presiunii sociale de a ne face vacanţele în locuri cât mai interesante, exotice, cât mai departe de ţara noastră. Menţionează chiar o glumă care circulă pe reţelele de socializare: „Nici anul acesta nu am cum să merg în vacanţă în Dubai, din cauza pandemiei. În alte dăţi nu aveam bani”. Acum, fiecare călător îşi poate organiza astfel vacanţa fără să se mai lase presat de nevoia de a demonstra că îşi permite să plece din ţară în vacanţă.
    Apoi, în situaţia unei relaxări mai mari anunţate de autorităţi, reticenţa oamenilor în materie de călătorii peste hotare cu avionul se va păstra pentru o perioadă mai mare de timp. „Cred că oamenii nu se vor înghesui foarte mult să zboare în primă fază, asta cred, în primul rând fiindcă frica de această pandemie este destul de crescută. Există o anxietate generală care ne face să fim puţin mai precauţi chiar dacă am fi tentaţi să facem nişte lucruri – atunci cred că oamenii nu se vor înghesui foarte mult să iasă din ţară”, crede psihoterapeutul. Ea este de părere că va exista cu siguranţă o categorie de români care vor alege să profite de aceste oferte, dar crede că numărul lor nu va fi atât de mare aşa cum s-ar întâmpla în condiţiile nonpandemice şi „dacă nu ar fi trecut prin spaimele prin care au trecut de trei luni încoace”.

    Cu ce vom înlocui aceste vacanţe? „Le vom înlocui cu vacanţe şi weekenduri pe care le vom putea petrece în ţară, probabil vom ieşi ceva mai mult şi ne vom vedea mai des cu prietenii pentru că acesta a fost unul dintre neajunsurile majore ale acestei pandemii, faptul că am stat izolaţi de ceilalţi. Cu siguranţă ne vom bucura să ieşim la o terasă chiar şi la colţul blocului, cu 1-2 prieteni, iar asta ne va aduce satisfacţii ca şi cum am pleca într-un city break undeva într-un colţ de lume.” Ea punctează că oamenii au nevoie de răspunsuri atunci când există întrebări, iar lucrul care a produs o anxietate foarte mare în această perioadă a fost tocmai faptul că nu au existat răspunsuri, oamenii nu ştiau de ce ne îmbolnăvim, cine sunt cei care se vor îmbolnăvi, ce se întâmplă dacă se îmbolnăvesc şi cum vor fi trataţi. Faptul că nu am avut răspunsuri, fiind o situaţie cu care nu ne-am mai confruntat, a fost de fapt motivul pentru care anxietatea a fost atât de crescută pentru pshicul uman. Faptul că ştie că acolo există un pericol, dar ştie exact la ce să se aştepte, este de preferat decât să nu ştie ce este acolo. „Când vom avea suficiente răspunsuri, vom începe să ne raportăm cu mai puţină anxietate la această pandemie.”
    Precizează că un număr restrâns din rândul pacienţilor au adus în discuţie dorul de călătorii – „Mai degrabă era frica legată de cum să facem să ieşim cu bine din această nebunie, mi-e dor de prieteni, să îi îmbrăţişez, să stăm la poveşti, să mă întorc la job, destul de puţin nevoia de a călători în străinătate – da, exista şi asta undeva într-un colţ de minte, dar nu atât de pregnant ca dorul de socializare cu ceilalţi”.
    Va câştiga viaţa de familie în detrimentul călătoriilor? „Depinde de tipologia fiecăruia, suntem foarte diferiţi şi pe fiecare dintre noi criza ne afectează în moduri diferite – tocmai pentru că suntem atât de diferiţi. Sunt persoane pentru care cariera este în prim-plan şi chiar dacă au sau nu o familie, aceasta este în plan secund; sunt de asemenea persoane pentru care familia este cea mai importantă şi atunci
    cariera – indiferent cât de sus se află ei pe scara ierarhică din punctul de vedere al carierei – este pe plan secund.”

  • Când o companie taie salariile sau dă afară în criză, este pusă la zid. Dar ce se întâmplă atunci când angajaţii pleacă peste noapte dintr-o companie, fără să plătească pentru cunoştinţele dobândite?

    Pentru foarte multe firme, criza a adus reducerea cererii, pierderea de contracte şi clienţi, scăderea încasărilor, reducerea cash-flow-ului, scăderea profiturilor şi chiar intrarea pe pierdere.
    În aceste condiţii, urmează inevitabil măsurile de restructurare operaţională de business şi de angajaţi. Fiecare companie, în funcţie de lichidităţile pe care le are, ia măsuri mai dure – reducerea angajaţilor şi concedierea, sau reducerea salariilor, care este doar un pas pentru a trage de timp în aşteptarea revenirii businessului. Foarte mulţi angajaţi sunt surprinşi că se pune o asemenea problemă, în condiţiile în care, cu numai un an de zile în urmă, erau trataţi cu mănuşi ca să nu plece sau să nu forţeze prea mult solicitările de creşteri salariale.
    Mulţi angajaţi se aşteaptă ca firma să împartă în criză câştigurile obţinute în anii precedenţi, când afacerile creşteau, ceea ce nu se întâmplă.
    Companiile, patronii sunt înjuraţi anonim, iar tensiunea creşte.
    O parte din angajaţi cer chiar formarea de sindicate pentru a se plasa şi a fi protejaţi de astfel de măsuri impuse de sus, de reduceri salariale, o solicitare care nici nu-şi avea locul pe agendă în vremurile bune. Atunci fiecare îşi negocia situaţia individual şi voia să fie parte dintr-o negociere colectivă, unde ar fi putut să câştige mai puţin.
    Cei care se confruntă cu o astfel de situaţie de reducere salarială ar pleca de furie, dar unde? pentru că ofertele au dispărut cu totul, toate firmele au aceleaşi probleme, iar salarii mai mari sau măcar la acelaşi nivel nu se mai obţin.
    Mai mult decât atât, dacă în urmă cu un an doar trebuia să vii la un interviu şi erai angajat, acum mulţi se trezesc că ar putea fi puşi în situaţia să dea concurs, să se lupte pentru o poziţie şi cu alţii, o situaţie pe care nu au mai întâlnit-o.
    Când vine o criză şi raportul de forţe de pe piaţa muncii se schimbă radical, multe companii îşi amintesc, mai ales dacă au o memorie instituţionalizată, că angajaţii nu aveau nicio problemă să plece în altă parte, la o ofertă mai bună, era dreptul lor, dar plecau cu foarte multe cunoştinţe dobândite, pentru care nu au plătit nimic.
    Noua firmă îi angaja tocmai pentru aceste cunoştinţe, pentru portofoliul de clienţi şi de relaţii cu care puteau să vină.
    De cele mai multe ori, în România nu se apreciază faptul că ai dobândit cunoştinţe într-o companie, că ai fost învăţat, că ai fost trimis la cursuri de pregătire şi de aici vine şi valoarea câştigată. Când pleacă în altă parte, lăsând în urmă poziţii descoperite, angajaţii nu-şi bat capul gândindu-se la ce va face compania, nu mai este treaba lor.
    Pe de altă parte, când vine criza, când lucrurile se schimbă iar compania este în poziţia de a reduce salariile, angajaţii sunt total nemulţumiţi, furioşi, dau cu pietre pe reţelele de socializare.
    Dacă s-ar schimba legislaţia muncii, ca să se echilibreze raportul de forţe între companie şi angajat atât în perioada de boom cât şi în perioadele de criză, nu ştiu câţi ar vrea să semneze un contract de muncă pe o perioadă limitată, timp în care nu ar putea să plece în altă parte. Iar în schimb compania s-ar angaja la un anumit nivel salarial şi la oferirea de cunoştinţe pentru care nu ar trebui să plătească niciun ban.
    Toată lumea vrea contracte pe durată nedeterminată pentru că aşa este legislaţia, pentru că aşa cer băncile când acordă credite, perioadă în care pot să plece când vor, fără să plătească nimic pentru cunoştinţele câştigate. 

  • Europa revine la viaţă: Care este pulsul în cele mai mari capitale europene şi cum sunt aşteptaţi turiştii

    Unul dintre cele mai importante momente prin care trece Europa în drumul de întoarcere către normalitate vine în zilele de 15 şi 16 iunie, când nouă ţări îşi redeschid graniţele pentru turişti din alte ţări ale Uniunii Europene. Printre acestea se numără Germania, Franţa, Grecia, Belgia, Elveţia şi Olanda.

    Ele se alătură celorlalte ţări europene care au deschis parţial graniţele, potrivit FT. Spre exemplu, Portugalia primeşte turişti din majoritatea ţărilor UE, însă nu din Spania, în timp ce anumite ţări sunt închise total, precum Malta.

    Deschiderea graniţelor UE pentru cetăţenii din Marea Britanie este încă aşteptată, însă reprezentanţii blocului european au declarat săptămâna trecută că speră ca ţările membre să-şi deschidă graniţele către restul lumii începând cu data de 1 iulie.

    Terasele inundă trotuarele Parisului

    Parisul a reveni la viaţă de când a început relaxarea restricţiilor în urmă cu o lună. Blocajele din tradic au revenit, magazinele au început să de deschidă, iar cafenelele şi terasele s-au aglomerat. Cu toate acestea, FT relatează că freamătul capitalei franceze dinainte de pandemie nu se compară cu atmosfera actuală, întrucât este „prea uşor să găseşti un scaun liber” în locurile aglomerate în mod obişnuit.

    Deşi Parisul s-a deschis, turiştii încă lipsesc. Franţa plănuieşte să-şi redeschidă graniţele pentru ţările vecine luni şi vrea să permită accesul cetăţenilor din spaţiul Schengen de la data de 1 iulie.

    Lipsa turiştilor se simte, întrucât autobuzele care se înghesuie de obicei pe străzile oraşului lipsesc, iar unele magazine sunt închise încă. Ospătarii din cafenele, cunoscuţi pentru atitudinea lor „obraznică” se comportă „neobişnuit de frumos”, relatează FT.

    Într-un an obişnuit, Parisul are circa 50 de milioane de vizitatori, în timp ce Franţa are în total 89 de milioane de turişti, ceea ce o transformă în principala destinaţie turistică a lumii. Pentru a încuraja activitatea din sector, guvernul a făcut apel la patriotism şi i-a încurajat pe francezi să îşi facă vacanţa în ţară în 2020.

    Apelul guvernului nu s-a concretizat încă în rezervări, în contextul în care informaţiile legate de momentul exact în care vor fi deschise graniţele sunt neclare, a explicat Didier Arino, care conduce compania de consultanţă în turism Protourisme.

    „Hotelurile din Paris sunt rezervate doar la 25% din capacitate pentru iulie şi august, în comparaţie cu un nivel obişnuit de 70% în vară. Cererea este foarte redusă”, a spus el.

    Cei care cheltuie cel mai mult în Paris sunt americanii, chinezii şi ruşii, iar absenţa acestora pentru vara anului 2020 va afecta atât hotelurile, cât şi furnizorii bunurilor de lux, precum Louis Vuitton. Niciunul dintre cele 11 hoteluri aşa-numite palat din Paris nu s-au redeschis încă, iar foarte puţine dintre ele acceptă rezervări pentru luna august. Printre acestea se numără Ritz, Bristol şi Four Seasons.

    Primarul Anne Hidalgo le-a permis cafenelelor, restaurantelor şi barurilor să întindă terasele pe zone mai întinse de trotuar şi a implementat un sistem de străzi pietonale. Mai mult, primăria a decis să extindă pistele de biciclete pentru ca turiştii să poată vizita oraşul pe două roţi.

    Grecia se deschide pentru 29 de ţări

    Atena îşi aşteaptă turiştii ca pe o gură de aer proaspăt din punct de vedere economic. Locuri care ar fi beneficiat de 5.000 de vizitatori pe zi sunt astăzi pustii încă, în contextul în care croazierele au fost anulate, iar în aeroport sunt prea puţine zboruri.

    Grecia se deschide luni oficial pentru turişti din 29 de ţări, inclusiv pentru vecinii balcanici, majoritatea statelor UE, Australia, Noua Zeelandă şi China.

    Autorităţile vor efectua teste în mod aleatoriu în aeroportul din Atena şi la punctele de frontieră, iar cei care sunt testaţi pozitiv vor fi ţinuţi în carantină pentru 14 zile, pe cheltuiala statului grec.

    Zborurile internaţionale directe către insulele greceşti vor începe de la data de 1 iulie, când Grecia plănuieşte să deschidă graniţele şi pentru vizitatori din celelalte ţări, inclusiv SUA şi Marea Britanie.

    Măsurile de distanţare socială sunt deja implementate la siturile turistice, cu mesaje care încurajează turiştii să menţină distanţa. În anumite locuri sunt instalate şi panouri de plexiglas.

    În acelaşi timp, districtul de shopping şi restaurante Plaka aşteaptă ca următoarele săptămâni să aducă turişti, pentru ca afacerile locale să nu se închidă. Cafenelele sunt aproape goale, iar majoritatea magazinelor care vând articole de îmbrăcăminte şi produse de specialitate nu sunt deschise, la mai mult de trei săptămâni după ce autorităţile au eliminat restricţiile pentru retaileri.

    Proprietarii de cafenele speră să supravieţuiască ajutaţi de decizia guvernului de a elimina TVA-ul pe cafea şi băuturi răcoritoare luna aceasta pentru a ajuta businessurile.

    Vara 2020 ar putea fi pierdută pentru Madrid

    Guvernul spaniol încearcă în mod disperat să găsească soluţii pentru a impulsiona activitatea de turism, în contextul în care sectorul turistic reprezintă peste 12% din PIB-ul Spaniei – ţară care s-a confruntat cu unele dintre cele mai stricte restricţii şi care deschide graniţele la 1 iulie pentru cetăţenii din UE şi din Marea Britanie.

    Cu toate acestea, există un proiect pilot care permite ca aproape 11.000 de turişti germani să ajungă în Insulele Baleare chiar de astăzi. Turiştilor li se verifică temperatura la sosire şi li se păstrează datele de contact în cazul unor evoluţii ulterioare.

    În timp ce operatorii de turism din Spania caută modalităţi de a salva sezonul, mulţi proprietari de businessuri din Madrid acceptă ideea că vara anului 2020 este pierdută. Din cauza valului de căldură, Madridul este aproape gol în luna august.

    Pentru sectorul turistic din Spania este mai important ca ţara să evite un nou val în toamnă.

    „Restaurantele, muzeele, spectacolele – turismul în Madrid implică spaţii închise, iar oamenii sunt speriaţi de această perspectivă. Poate turismul va începe să-şi revină în septembrie, dar dacă reapare Covid-ul odată cu frigul, ne-ar putea afecta în continuare”, a explicat Veronica Garcia Castelo, care conduce hotelul de cinci stele Heritage Madrid Hotel, din vecinătăţile capitalei.

    Cele trei hoteluri pe care le controlează familia Castelo se vor redeschide abia în septembrie, întrucât 90% dintre oaspeţi vin în mod obişnuit din alte ţări, iar două treimi dintre aceştia provin din Europa.

    Asociaţia hotelierilor din Madrid AEHM se aşteaptă ca doar 62 dintre cele 320 de hotele partenere să se redeschidă până la finalul lunii iunie, cu un total de 83 până la finalul lunii iulie.

    Cântăreţii ambulanţi şi mimii se întorc pe străzile Romei

    Un drum pe lângă Colosseum într-o zi obişnuită presupune evitarea grupurilor de turişti şi a artiştilor aflaţi pe străzile oraşului, însă luna aceasta capitala Italiei este încă goală.

    Cântăreţii ambulanţi, mimii şi artiştii încep să reapară pe străzile din jurul Colosseumului, însă ritmul în care reporneşte sectorul turistic este unul redus.

    În timp ce Italia a fost una dintre cele mai afectate ţări de pandemia de Covid-19, guvernul de la Roma a decis să fie printre primele din UE care anunţă redeschiderea graniţelor, într-o încercare de a salva parţial sezonul de vară pentru hoteluri, restaurante şi alte businessuri care depind de valurile de turişti.

    Reporterii FT s-au întâlnit în Roma în principal cu italieni din diferite regiuni ale ţării care au mers să viziteze situri turistice inundate de turişti în mod obşinuit, precum Vaticanul sau Fontana di Trevi.

    În rest, majoritatea atracţiilor turistice rămân goale momentan, iar cozile din jurul Colosseumului lipsesc cu desăvârşire, la fel ca grupurile mari de turişti care fac poze sau selfieuri în tot oraşul.

  • Cum să lupţi cu virusul

    Acesta, scrie The Telegraph, a plătit patronului pubului local, Fox Inn, o sumă suficientă cât să acopere o porţie de peşte cu cartofi prăjiţi pentru fiecare din cei aproape 200 de locuitori în fiecare vineri seara. După două luni de trataţie, binefăcătorul a revenit, de data aceasta cu o recompensă de 100 de lire, cei care doresc să o primească trebuind să piardă 10% din greutate în două luni. Motivul ar fi, se pare, dorinţa milionarului care-şi împarte timpul între Londra şi Denchworth de a-i ajuta pe cât mai mulţi oameni din localitate să fie în formă, ca să fie mai bine pregătiţi să lupte cu coronavirusul în caz că s-ar îmbolnăvi.

  • Pericolul din spatele marelui plan de relansare economică al UE: Populismul şi anti-europenismul s-ar putea agrava dacă pachetul masiv de 750 miliarde euro duce la o revenire neuniformă

    O revenire neuniformă în Europa ar putea agrava retorica populistă şi sentimentul anti-UE, în ciuda unui pachet masiv de 750 miliarde euro promis de Uniunea Europeană, avertizează experţii politici şi economiştii citaţi de CNBC.

    Când au apărut primele cazuri de coronavirus în Europa, mai mult partide anti-UE au început să prindă avânt, aşa cum a fost şi cazul în Italia, unde partidul anti-imigraţie Lega a rămas favoritul populaţiei, în timp ce partidul de extremă dreaptă Fratelli DăItalia a crescut în sondaje.

    Însă Uniunea Europeană a încercat să revină printr-un răspuns puternic, anunţând un nou pachet major de stimuli în valoare de 750 miliarde euro. Blocul european vrea să împrumute aceşti bani din pieţele publice, într-o mutare care nu a mai fost realizată niciodată la scară atât de largă.

    Planul Comisiei Europene ar urma să asigure credite şi garanţii pentru sectoarele grav afectate de criză. Decizia a venit după ce preşedintele francez Emmanuel Macron şi cancelarul german Angela Merkel au surprins investitorii cu câteva zile în urmă când au anunţat că vor susţine formarea unei datorii comune pentru a trece criza.

    Datoria comună europeană a fost un subiect tabu pentru mult timp, în special printre oficialii din Germania, unde o strategie de austeritate i-a făcut pe politicieni să se teamă dacă vor ajunge cetăţenii Germaniei să plătească datoriile altor state.

    Ca rezultat, anunţul a fost descris drept unul „istoric” şi ca un „mare pas înainte” pentru Uniunea Europeană. Investitorii au interpretat decizia drept reducerea riscului de colaps al proiectului UE în sine.

    Cu toate acestea, în ciuda unui pachet fără precedent, pachetul nu este suficient pentru a potoli sentimentul anti-UE.

    „Cu siguranţă populiştii vor găsi ceva de care să se lege”, a spus Marchel Alexandrovihc, economist senior pentru Europa în cadrul băncii de investiţii Jeffries.

    Constantin Fraser, analist pentru Europa în cadrul firmei de cercetare TS Lombard, crede că „politicienii din opoziţie au început deja să atace planul, susţinând că e prea mic în dimensiune, că se mişcă prea lent sau că are prea multe condiţii ataşate”.

    „Cu siguranţă va ajuta imaginea Uniunii Europene în Italia, însă nu putem estima cât de mult va reuşi să anuleze ani întregi de nemulţumire adunată”, a adăugat el.

  • Cât de tare a fost lovită România de criza provocată de pandemia de COVID-19 şi care sunt domeniile care au pierdut cei mai mulţi oameni şi bani

    „Criza actuală nu se compară cu nimic din ce am trăit până acum”. Ion Nestor, avocatul cofondator al casei de avocatură NNDKP, este în business din 1990, a trecut prin crize marcate de inflaţie record, devalorizări de active, şocuri externe, a consiliat antreprenori şi multinaţionale în tranzacţii cu valori totale de miliarde de euro, dar niciuna din crizele trăite până acum nu seamănă cu cea actuală. Acum „economia a fost părăsită de oameni. Oamenii au decis – nu de bunăvoie – să abandoneze economia”, spune avocatul şi trimite prin declaraţia sa către ceea ce se va întâmpla de astăzi încolo. Vor reveni oamenii, consumatorii în economie? Şi dacă da, când? Cum? Cu ce intensitate faţă de obişnuinţa lor de dinainte de criză?

    Orice criză naşte şi oportunităţi. Auzim în fiecare zi şi asta. Dar urmele lăsate în două luni şi jumătate de criza generată de pandemia de COVID-19 sunt adânci. Sunt 430.000 de locuri de muncă pierdute, câte 5.000 pentru fiecare zi de criză, locuri de muncă ce se vor întoarce cu greu în economie. Peste ele vine şomajul tehnic, cu alte sute de mii de persoane, dar ce va fi când se termină şi el, când companiile vor avea de plătit salarii din contractele pe care le generează, din facturile plătite de clienţi care aleg serviciile lor? Cercul economiei se duce din nou către oameni. Care vor fi veniturile lor după această criză? 96% dintre IMM-urile din România au o scădere a cifrei de afaceri, iar ele sunt cei mai mari angajatori din economie. Tot din această zonă, a firmelor mici şi mijlocii, vine şi cel mai mare număr al contractelor de muncă încetate în criză.
    „Criza e abia la început”, spune Radu Dumitrescu, proprietarul grupului Stadio Hospitality Concepts, care reuneşte sub aceeaşi umbrelă restaurantele Stadio, NOR, Bistro Cişmigiu, Social 1, 18 Lounge şi Embassy Park. Sectorul HoReCa (hoteluri, restaurante, baruri –
    n. red.) este cel mai lovit în această criză, peste 100.000 de oameni au fost în şomaj tehnic, iar mulţi dintre ei nu au revenit încă la muncă.
    Un raport al BNR identifică şase sectoare din economie – HoReCa, transport rutier, servicii recreative, activităţi sportive, agenţii de turism şi transport aerian – ca fiind cel mai lovite din economie în trimestrul al doilea din 2020. Raportul analizează evoluţia industriilor din perspectiva valorii adăugate brute (VAB) şi menţionează că în cele şase sectoare de activitate VAB-ul din trimestrul al doilea se va reduce cu marje cuprinse între 30 şi 60%. Mai mult, din 62 de sectoare incluse în raportul BNR, 51 sunt afectate de pandemia de COVID-19.
    „Până acum jucătorii HoReCa au primit bani pentru şomaj, n-au plătit taxe, au beneficiat de multe ori de amânarea plăţii chiriilor sau a plăţilor către furnizori, băncile au înţeles şi ele. Acum urmează o reactivare a costurilor menţionate mai sus, deşi noi funcţionăm la doar 15% din capacitate (doar cu terasele şi conform regulilor de distanţare socială – n.red.). Trebuie să avem grijă la fiecare leu”, spune Radu Dumitrescu.
    Trimestrul al doilea este deja compromis pentru cele mai multe companii, iar lipsa de reacţie în elaborarea unui program de repornire a businessului ne poate costa şi mai scump.
    „Economia locală va fi sever afectată, peisajul fiind însă neuniform în plan sectorial. Domenii precum industria alimentară, cea farmaceutică sau cea chimică sunt relativ bine poziţionate în contextul actual, după cum sunt şi comerţul online, activitatea de curierat sau serviciile IT&C. De asemenea, expunerea economiei locale pe sectorul auto nu reprezintă neapărat o vulnerabilitate. Totuşi, marea majoritate a sectoarelor economice autohtone vor fi sever afectate”, notează BNR
    într-un raport.
    În 85 de zile de criză, din cifra de afaceri a companiilor s-au evaporat peste 40 de miliarde de eruo, câte 500 de milioane de euro pentru fiecare zi. În 2020, pentru prima dată, numărul de salariaţi din companii va coborî sub 4 milioane de oameni. La începutul crizei din 2008, în companiile locale lucrau 4,6 milioane de salariaţi, cifră care nu a mai fost atinsă deşi businessul s-a majorat cu 45%, iar productivitatea a crescut cu 60%. Acum numărul angajaţilor va scădea sub 4 milioane, dar pierderea poate fi şi mai dramatică. De măsuri concrete de repornire a businessului sau de lipsa lor va depinde bilanţul primelor 100 de zile de criză economică în România. 

    Radu Dumitrescu, proprietarul Stadio Hospitality Concepts
    „Criza e abia la început, mai exact până acum jucătorii HoReCa au primit bani pentru şomaj, n-au plătit taxe, au beneficiat de multe ori de amânarea plăţii chiriilor sau a plăţilor către furnizori, băncile au înţeles şi ele. Acum urmează o reactivare a costurilor menţionate mai sus, deşi noi funcţionăm la doar 15% din capacitate (doar cu terasele şi conform regulilor de distanţare socială – n.red.). Trebuie să avem grijă la fiecare leu”, spune Radu Dumitrescu, proprietarul grupului Stadio Hospitality Concepts, care reuneşte sub aceeaşi umbrelă restaurantele Stadio, NOR, Bistro Cişmigiu, Social 1, 18 Lounge şi Embassy Park.

    Daniel Boaje, CEO şi acţionar minoritar al McDonald’s
    „Construim planuri pe termen scurt şi mediu, pe care le adaptăm în funcţie de contextul în continuă schimbare, avem mai multe scenarii cu care lucrăm şi ne asigurăm că luăm de fiecare dată cele mai responsabile decizii. Mai mult ca oricând este nevoie de colaborare, să existe un dialog între autorităţi şi companiile private, precum şi un plan de redresare economică, pentru a ajuta economia României să îşi revină într-un timp cât mai scurt.
    De deciziile luate acum depinde succesul business-ului în viitor, de aceea cel mai important este să ne adaptăm rapid la contextul în continuă schimbare, să ne folosim resursele acolo unde este nevoie şi să luăm decizii responsabile pentru a susţine continuitatea businessurilor”, spune Daniel Boaje, CEO-ul şi acţionarul minoritar al McDonald’s, liderul pieţei locale de restaurante, cu peste 80 de localuri şi afaceri ce sar de 200 mil. euro.

    Ion Nestor, cofondator al NNDKP
    „Criza actuală nu se compară cu nimic din ce am trăit până acum. Am trecut (în cariera de antreprenor – n.red.) prin mai multe etape şi momente dificile pentru economie, dar ce se întâmplă acum e cu totul diferit şi sper să nu mai trăim niciodată aşa ceva. Diferenţa majoră faţă de toate celelalte crize, de-a lungul timpului, e direcţia din care s-a născut şi s-a propagat criza. Până acum direcţia a fost mereu dinspre economie către oameni.
    Astfel, orice criză a pornit mereu de la anumite sectoare de activitate, cum ar fi sectorul imobiliar care s-a prăbuşit. La un moment dat s-au creat nişte exagerări în sectorul financiar, aceasta fiind situaţia de acum mai bine de un deceniu. Modalitatea în care s-au născut crizele anterioare a fost aceasta: unul sau mai multe sectoare din economia mondială sau a anumitor ţări s-au îmbolnăvit. Acea boală s-a propagat. În cazul acestei pandemii, economia a fost părăsită de oameni. Oamenii au decis – nu de bunăvoie – să abandoneze economia” spune avocatul Ion Nestor, care a pornit la drum în antreprenoriat în 1990, alături de soţia sa Manuela Nestor, împreună cu care a cofondat casa de avocatură NNDKP, una dintre cele mai importante din piaţă până astăzi.

    Irina Schrotter, designer şi proprietara a două fabrici de textile
    „Odată ce pandemia de Covid-19 a lovit puternic ţările din Europa am început să simţim efectele în special pe brandul propriu. La fel ca şi la criza anterioară, zona de high-end şi lux a fost prima care a simţit, impactul fiind imediat. Am văzut cum consumatorii încep să se uite la cheltuielile pe care le fac. Impactul în industria de lohn se va resimţi din plin 3-4 luni, când ar fi trebuit să începem noile comenzi. Momentan simţim îngrijorare de la clienţii care au depozitele închise. Nu am putut trimite marfa actuală clientului principal din Italia. Nu există nicio certitudine, nici cu show-urile de modă, nici cu showroom-urile”, spune Irina Schrotter, designer şi proprietara a două fabrici de textile cu 800 de salariaţi.

    Dan Pavel, fondatorul Benvenuti

    „Momentan ne lovim de un fenomen la care nu
    ne-am aşteptat niciodată în decursul carierei noastre de business, de stopare totală a activităţii, ceea ce în 2008-2009 nu s-a întâmplat. Asta înseamnă o reevaluare totală a businessului, şi al nostru, şi al tuturor celorlalte sectoare. Ce s-a întâmplat în 2008-2009 a fost devalorizarea cursului de schimb, de aproximativ 30%. În august cursul era 3,5 lei pentru un euro, iar în final de martie era 4,39 lei la euro. Această devalorizare a influenţat profund businessul, de la achiziţii, până la plata chiriilor şi a dărilor la malluri, toate fiind echivalente în euro. În acel moment, principala noastră problemă, a creşterii costurilor, a fost devalorizarea. Într-adevăr a fost şi o tendinţă pe termen scurt a consumatorului de a fi mai rezervat. Dacă ne uităm din actuala criză la ce a fost în 2008-2009 putem spune că atunci a fost ceva uşor faţă de se va întâmpla acum. Cu siguranţă că va fi mult mai puternic afectat comportamentul de consum decât în urmă cu 11-12 ani”, spune Dan Pavel, fondatorul retailerului de încălţăminte Benvenuti, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de profil, cu peste 50 de magazine şi afaceri de circa 140 mil. lei anul trecut.

    Raul Ciurtin, proprietarul Prefera Foods

    „Eu personal cred că un rol major în evoluţia acestei situaţii îl are statul român prin măsurile pe care le ia sau ar trebui să le ia. Sunt două direcţii care pot influenţa viitorul economic al României. Pe de-o parte statul român ar trebui în acest moment istoric pe care îl trăim să îşi asume pe termen mediu şi lung un program masiv de investiţii în şosele, spitale, şcoli, în lucrurile care contează. Al doilea lucru curajos şi hotărât pe care ar trebui să îl facă statul român ar fi să sprijine – e momentul cel mai import să facă asta – jucătorii locali din producţie. Trebuie să producem mult mai mult în România”, crede Raul Ciurtin, unul dintre cei mai importanţi antreprenori din industria alimentară, de numele său fiind legat cel mai mare producător de lactate din România, Albalact, vândut către gigantul francez Lactalis. Apoi, el nu a renunţat la producţie, ci a dezvoltat Prefera Foods, pe care l-a transformat într-unul dintre cei mai mari jucători din producţia de conserve, investind totodată în branduri precum „Capricii şi Delicii“ sau „de Azi“.

    Rucsandra Hurezeanu, fondatorul Ivatherm

    „Încercăm să ne adaptăm la această nouă criză. E o situaţie în care suntem cu toţii. E o criză foarte diferită de cea de acum un deceniu din mai multe puncte de vedere, în primul rând pentru că oamenii au acceptat şi înţeles situaţia în care ne aflăm. A fost o perioadă de şoc în care a fost haos. Oamenii sunt afectaţi la nivel mental, emoţional, de aceea liderii trebuie să fie aproape de ei, să comunice mai mult, să fie mai prezenţi în mediul virtual sau oricum aleg să facă ei comunicarea. Cred că antreprenorii ar trebui să aibă în primul rând grijă de oameni, să nu renunţe la ei”, spune Rucsandra Hurezeanu, fondatorul Ivatherm, o companie înfiinţată în 2005, care produce dermatocosmetice cu apă termală de la Herculane.

    Constantin Duluţe, proprietar Domeniile Avereşti

    „Eu cred că cine poate, trebuie să facă investiţii în criză, cine are posibilitatea, bineînţeles. Trebuie să ne folosim experienţa pentru ceva util tuturor. E doar o criză, totul se va rezolva şi va trece dacă suntem sănătoşi. Eu toţi banii încasaţi îi investesc tot în România, nu plec nicăieri”, spune Constantin Duluţe, unul dintre cei mai putenici antreprenori români, cunoscut pentru afacerile în domeniul agricol. El deţine astăzi producătorul de vin Domeniile Avereşti, mai multe sute de hectare de teren agricol şi are în plan şi o investiţie imobiliară. Banii provin din tranzacţia pe care el a încheiat-o în 2018. Mai exact, arabii de la Al Dahra, un grup cu sediul în Abu Dhabi şi cu afaceri în agricultură, i-au plătit atunci peste 200 de milioane de euro pentru Agricost, cea mai mare fermă de cereale şi oleaginoase din România după suprafaţa cultivată.

    Dan Balaban, cofondator al Davino

    „Avem cheltuieli zilnice de 10.000-15.000 de lei la 80-90 de hectare de viţă de vie. Asta în contextul în care încasările sunt aproape zero. Sunt zile în care nu am încasat nimic. În ceea ce priveşte businessul, mă aştept la o scădere, mai ales că noi suntem atât de dependenţi de HoReCa. În scenariul pesimist vom vedea un declin de 30-40% la nivelul întregului an. Suntem foarte sensibili la ceea ce se va întâmpla. În scenariul optimist scăderea va fi de 10-15% la nivel de cifră de afaceri. Cu siguranţă însă că Davino va fi pe pierderi pentru că vor fi restaurante care vor închide sau nu vor mai plăti. Nu ni s-a întâmplat să fim pe pierderi de 20 de ani”, spune Dan Balaban, antreprenorul care deţine businessul Davino împreună cu oenologul Bogdan Costăchescu. Davino are în zona Dealu Mare 70 de hectare de viţă-de-vie în proprietate şi lucrează alte 17 hectare luate în arendă. Compania are afaceri anuale de aproape 4 mil. euro. Producătorul de vin din zona Dealu Mare este activ pe segmentul superior al pieţei şi vinde doar în HoReCa, în magazinele specializate şi la export.

    Jean Valvis, proprietar al Aqua Carpatica şi Domeniile Sâmbureşti

    „Investiţiile în infrastructură în faza de criză sunt decizii majore, istorice. Ele au scos şi America şi Europa din crizele economice. Investiţia în infrastructura pentru agricultură e o prioritate absolută în România. În ceea ce-i priveşte pe oameni, lumea îşi va organiza priorităţile mai direct, mai sincer, mai natural, fără a accepta corupţia, poluarea sau distrugerea pădurilor. Lumea nu va mai vrea să facă orice compromisuri. Acesta e aspectul pozitiv al acestei perioade”, spune omul de afaceri Jean Valvis, unul dintre cei mai puternici şi cunoscuţi antreprenori din industria alimentară din România. El a fondat brandurile LaDorna (lactate) şi Dorna (apă minerală), pe care apoi le-a vândut unor giganţi străini, respectiv grupului Lactalis şi către Coca-Cola. Acum el are în portofoliu marca de apă minerală Aqua Carpatica, precum şi producătorul de vinuri Domeniile Sâmbureşti.

    Dani Caramihai, cofondator al Fratelli

    „Emoţiile mele cele mai mari după această perioadă vin din faptul că nu ştiu dacă românii vor mai avea aceeaşi disponibilitate de a cheltui pentru că nu vor mai avea la fel de mulţi bani. Obligatoriu e să avem capacitatea de a ne adapta pas cu pas pentru că lucrurile se schimbă de la o zi la alta. Poate doar în ultimele săptămâni nu au mai fost schimbări semnificative pentru că până atunci ce discutam astăzi nu mai era valabil mâine”, afirmă Dani Caramihai, unul dintre cei patru fondatori ai grupului Fratelli, ce cuprine o reţea de cluburi sub acest brand în mai multe oraşe mari din ţară şi o serie de resto-baruri precum Biutiful, Fratellini, Uanderful sau Carnivale. Businessul cumulat al grupului este de circa 10 mil. euro.

    Octavian Radu, fondator al Diverta

    „O diferenţă uriaşă faţă de criza din 2009-2010 e că guvernul României a acţionat similar cu celelalte guverne, a dat drumul la bani, a dat ajutoare, a dat şansa companiilor să păstreze angajaţii prin plata şomajului tehnic. Astfel, nu se distrug firme, ele evită falimentul. Altfel, efectele ar fi apoi în lanţ. La fel cum la Covid-19 nu vrei ca toţi să se îmbolnăvească în acelaşi timp, pentru că depăşeşti capacitatea sistemelor sanitare, şi în economie vrei ca nu toate firmele să aibă probleme simultan. Dezastrul ar fi uriaş. La criza anterioară băncile nu au fost înţelegătoare cu mediul de business, dar acum sunt. La fel şi alţi parteneri”, spune Octavian Radu, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali, care are acum în portofoliu mai multe businessuri, printre care lanţul de librării Diverta, compania de logistică TCE, producătorul de componente auto Flaro şi firma de poştă Pink Post.

    Mircea Turdean, CEO şi acţionar al Farmec Cluj
    „În 2009, criza economică a fost diferită de pandemia de azi. Şi atunci însă, ca şi acum, Farmec s-a adaptat şi a prosperat. În aceea perioadă produsele autohtone au fost cerute mai mult şi noi am avut creşteri. Am şi ştiut să ne adaptăm la cerinţele de atunci, la fel ca şi acum, când ne-am pliat pe necesităţile prezente ale pieţei autohtone. E important ca o companie românească să tragă învăţăminte rapid dintr-o criză şi să se adapteze la cerinţele de la momentul respectiv”, spune Mircea Turdean, CEO şi acţionar al Farmec Cluj, cel mai mare producător local de cosmetice, cu 850 de salariaţi, cei mai mulţi activând în producţie.

    Dan Ostahie, proprietar al Altex
    „Actuala criză oferă astfel şi o serie de lecţii şi de oportunităţi. Cea mai mare piedere pe care eu o văd în această perioadă e cea legată de locurile de muncă. Această criză va şterge multe locuri de muncă, în unele sectoare mai multe, în altele mai puţine, dar per total vom avea o pierdere severă de joburi care va duce la o atitudine mult mai prudentă a consumatorului, mai elaborată. Este o incertitudine care domneşte”, spune omul de afaceri Dan Ostahie, unul dintre cei mai puternici antreprenori locali, fondatorul retailerului de electro IT Altex, cu afaceri anuale de peste 4 mld. lei.

    Feliciu Paraschiv, proprietar al magazinelor Paco

    „Noi vom învăţa ceva din pandemia actuală. Cu siguranţă! O să ne dăm seama că am fost, poate, prea risipitori. Am cheltuit prea mult şi nu am ştiut să facem economii. Poate trebuia să vină ceva să ne încerce. Generaţiile ce pornesc de la baby boomer şi merg spre millennial sau Z nu au fost încercate de lucruri atât de grave cum a fost cazul bunicilor noştri. Bunicii sau străbunicii noştri au trecut printr-un război sau chiar două, prin foamete. Noi nu am trecut prin nimic (până acum – n.red.)”, spune antreprenorul Feliciu Paraschiv, care a pus bazele lanţului de magazine Paco în urmă cu mai bine de două decenii şi a ajuns astăzi la 15 unităţi în judeţul Vrancea şi la afaceri de peste 20 mil. euro anul trecut.

    Şerban Radu, cofondator al reţelei de librării Cărtureşti
    „Pentru ca o librărie să trăiască e nevoie zilnic de cititori, de evenimente, de interacţiuni între librari, editori, autori şi public. perioada martie-mai, librăriile noastre au rămas fără cititori, lansările de carte s-au anulat, atelierele pentru copii s-au oprit, vânzările au scăzut la niveluri de neimaginat. Activăm într-un domeniu vulnerabil la scăderile economice: cărţile şi activităţile culturale sunt primele tăiate de pe listă în astfel de vremuri. însă disrupţia creată de pandemia COVID 19 s-a dovedit până acum mai devastatoare decât oricare dintre crizele cu care librăriile s-au confruntat în ultimele decenii”, spune Şerban Radu, cofondator al reţelei de librării Cărtureşti, una dintre cele mai importante zn România cu un total de circa 40 de unităţi.

  • Băsescu: „Clanurile ţigăneşti au revenit acasă. Dacă Ministerul de Interne nu intervine, e posibil ca în 6 luni să fie prea târziu”

    Europarlamentarul Traian Băsescu afirmă că ”grupările ţigăneşti de tip mafiot” au revenit în ţară şi par să nu respecte legile.

    Fostul preşedinte cere Ministerului de Interne să acţione acum pentru că este posibil ca peste 6 luni să ne fie frică să ieşim pe stradă. El spune că în România au revenit „grupările de spărgători profesionişti, cele ţigăneşti de tip mafiot, de crimă organizată”

    Fostul preşedinte Traian Băsescu a postat un mesaj în care susţine că ”grupările ţigăneşti de tip mafiot” au revenit în ţară şi par să nu respecte legile, iar dacă Ministerul de Interne nu acţionează acum este posibil ca peste 6 luni să ne fie frică să ieşim pe stradă. 

    „Dacă Ministerul de Interne va continua să rămână desprins de informaţia din teritoriu, în lipsa căreia nu poate acţiona, este posibil ca peste 6 luni să ne fie frică să ieşim pe stradă după căderea intunericului, sau să avem teamă a ne părăsi ziua locuinţa de frica spărgătorilor”, a scris Băsescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Epoca Pietrei

    În noua Epocă a Pietrei,  se poartă mai ales piatra ca element decorativ, aşa cum o arată, de exemplu, liftul de la sediul Fundaţiei Prada din Veneţia, cu o cabină din onix colorat în roz sau o piscină interioară de piatră, ambele create de firma olandeză de design SolidNature ori diverse clădiri spectaculoase moderne placate cu piatră. Unii designeri folosesc piatra pentru accesorii de răcit băutura din pahare (norvegiana Runa Klock) sau pentru piese de mobilier, cum ar fi mesele (francezul Martin Massé cu gama sa Orsetto).