BusinessMagazin

Tag: retele sociale

  • Ultima escrocherie de pe Facebook! Ce rişti dacă ţi se întâmplă asta pe reţeaua de socializare

    Probleme mari pentru cei cu conturi pe reţeaua de socializare facebook. Asta e ultima escrocherie care ţi s-ar putea întâmpla şi din cauza căreia poţi avea mari probleme. Un nou malware, care este întâlnit sub forma unor clipuri, face furori pe Facebook, fapt pentru care orice s-ar întâmpla nu da click pe link-urile ce apar ca un video postat pe reţeaua de socializare în care este tăguit un prieten, informează stiripesurse.ro.

    De asemenea, se regăseşte şi sub forma unor mesaje trimise prin Facebook Messenger. Aşadar, conform yoda.ro, acest malware foloseşte titluri precum ‘My first video’, ‘My video’, ‘Private video’ sau o serie de caractere generate aleatoriu, iar odată ce ai dat click pe link ţi se spune ce plugin-uri ar trebui instalate pentru a vedea clipul. Dacă acela este instalat, wall-ul de pe Facebook este inundat cu clipuri false în care sunt tăguiţi prietenii.

    Ciiti mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Autentificarea prin Facebook, predispusă atacurilor cibernetice: atacatorii puteau face plăţi online în numele utilizatorilor reţelei sociale

    Atacatorii cibernetici puteau fura identitatea anumitor utilizatori de internet şi să le acceseze majoritatea conturilor online unde se pot conecta prin Facebook din cauza unei vulnerabilităţi în mecanismul de autentificare al Facebook descoperit de specialiştii în securitatea cibernetică ai Bitdefender, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei.  

    Autentificarea prin reţele sociale este o metodă alternativă de conectare la diverse conturi, care le oferă utilizatorilor o modalitate mai convenabilă de a se înregistra fără a mai completa câmpurile de utilizator şi parolă. Cele mai multe site-uri permit conectarea prin Facebook, LinkedIn, Twitter sau Google Plus. Specialiştii Bitdefender au găsit o modalitate prin care să îşi asocieze identitatea utilizatorului şi să contoleze neîngrădit conturile online ale acestuia.

    „Folosind această vulnerabilitate în sistemul de login via Facebook, atacatorii pot accesa majoritatea conturilor online ale utilizatorilor care permit autentificarea cu această reţea socială. Asta înseamnă că atacatorii pot face plăţi în numele utilizatorilor pe site-urile magazinelor online, de exemplu”, spune Cătălin Coşoi, Chief Security Strategist, Bitdefender.

    Pentru ca atacul să reuşească, adresa de e-mail a victimei nu trebuie să fie asociată deja unui cont de Facebook, însă pot fi folosite adrese alternative deţinute de aceasta. De regulă, utilizatorii deţin mai mult de o adresă de e-mail, unele fiind publice pe internet şi, deci, se află la dispoziţia oricărui răufăcător. Pentru a verifica identitatea unui utilizator fără să-i expună datele de autentificare, Login prin Facebook foloseşte protocolul OAuth, prin care autorizează terţii să primească unele informaţii despre utilizatori în momentul accesării anumitor site-uri.

    Cercetătorii Bitdefender au reuşit să ocolească etapa de confirmare, cerută de regulă în momentul înregistrării pe un site cu o nouă adresă de e-mail asociată unui cont Facebook. Mai întâi, au creat un profil de Facebook, cu adresa de e-mail a victimei asociată diverselor conturi pe care le deţine pe internet.z

    După ce au creat profilul Facebook cu adresa de e-mail aparţinând victimei, au adăugat contului de Facebook şi o adresă controlată de atacatori. După un refresh al paginii, e-mail-ul victimei este deja validat de Facebook. Când încearcă să se autentifice pe o altă pagină folosind butonul Facebook Login cu adresa de e-mail a victimei, i se solicită să confirme propria adresă e-mail, nu pe cea iniţială, aparţinând victimei. În setările contului de  Facebook, atacatorul stabileşte propria adresă drept contact primar pentru cont în locul adresei de e-mail a victimei.

    În consecinţă, atacatorul se conectează cu succes la conturile online deţinute de victimă, înregistrate cu adresa de e-mail folosită de atacator să creeze profilul Facebook, precum cele din magazine online, site-uri de rezervări, aplicaţii personale, etc.  Partea care certifică identitatea – în acest caz, Facebook – ar fi trebuit să aştepte până când noua adresă de e-mail asociată contului de Facebook era verificată. Compania Facebook a remediat vulnerabilitatea după notificarea furnizată de către cercetătorii Bitdefender.

     

     

  • Artistul Prince a murit. În stare de şoc, artiştii îi deplâng dispariţia prematură

    Prince a murit joi, la vârsta de 57 de ani, în reşedinţa sa din Minnesota, anunţă surse citate de site-ul american TMZ. În stare de şoc, celebrităţile şi-au exprimat regretul şi durerea pe reţelele de socializare, relatează USA Today.

    Ultimul concert al lui Prince a fost pe 16 aprilie, la Fox Theatre, în Atlanta. Prince a urcat pe scenă, deşi fusese spitalizat cu o zi înainte. Avionul său privat a aterizat de urgenţă la Illinois, cântăreţul fiind transportat la spital, cu simptome asemănătoare gripei pe 15 aprilie. A fost tratat în spital timp de trei ore şi la cererea sa, fost externat şi s-a întors acasă, primind medicaţie pentru gripă, conform CNN. Deşi se simţea slăbit, a urcat a doua zi pe scenă, a cântat timp de o oră şi jumătate pentru a-i asigura pe fanii săi că nu are nicio problemă, transmite TMZ. La show-ul din Atlanta, Prince a spus câteva cuvinte profetice publicului: “Aşteptaţi câteva zile înainte de a vă risipi rugăciunile!”.

    Pe 21 aprilie, legendarul Prince a murit la vârsta de 57 de ani. Conform CNN, Prince a fost găsit inconştient în ascensorul studioului său muzical din complexul rezidenţial Paisley Park.

    În stare de şoc, artiştii îşi exprimă durerea pe reţelele de socializare şi deplâng dispariţia prematură a lui Prince.

    Whoopi Goldberg scrie pe contul de Twitter: “Aşa se aude când plâng porumbeii (actriţa face referire la titlul faimosei piese a lui Prince, “When Doves Cry” -n.r.). Condoleanţe familiei şi nouă tuturor!”

    Regizorul american Spike Lee a postat pe Twitter o fotografie în care stă alături de Prince, transmite USA Today. Cineastul a ataşat mesajul: “Mi-e dor de fratele meu! Prince era genial, avea un umor debordant. Mă distram cu el copios!”

    Prince a fost tratat pentru o supradoză de droguri cu şase zile înainte de deces, precizează mai multe surse pentru site-ul american TMZ. Autopsia se va face în cursul zilei de vineri, 22 aprilie, potrivit CNN.

    Cântăreţul MC Hammer a scris pe Twitter:”Îl iubeam pe omul ăsta. A plecat prea devreme. Nu pricep de ce, dar din păcate e adevărat. Raiul e al tău, Prince.”

    Actorul Samuel L. Jackson, scrie: “Sunt în stare de şoc. Cum adică a murit Prince? E o pierdere îngrozitoare.”

    Billy Idol, muzicianul britanic de hard rock, şi-a exprimat uimirea şi regretul într-o postare scurtă pe reţeaua de socializare Twitter: “Oh, Dumnezeule. Nu pot să cred că Prince a murit…a fost un adevărat talent. Odihnească-se în pace.”

    Justin Timberlake spune: “Sunt amorţit. Uimit. Nu poate fi adevărat.”

    Katy Perry, pe Twitter: “Şi aşa… lumea a pierdut multă magie. Odihneşte-te în pace, Prince! Mulţumim că ne-ai oferit atâtea…”

    Missy Elliot scrie: “Este sfâşietor. Aveam o pictură cu Prince pe perete, în urmă cu mulţi ani. Pentru că muzica lui a inspirat atâţia oameni… RIP”

    Keith Urban: “Tocmai am auzit despre Prince…nu pot să cred…”

    Lenny Kravitz scrie tot pe Twitter, conform TMZ: “Fratele meu în muzică… Prietenul meu…. Cel care mi-a arătat posibilităţile ascunse în mine…”

    Slash, fostul chitarist de la Guns N’Roses: “Atât de trist să aud de moartea lui Prince. Unul dintre cele mai mari talente muzicale care au existat în secolul XX.”

    Boy George: “Asta-i cea mai tristă zi. Plâng. Prince, să te odihneşti în pace.”

    Lindsay Lohan: “Mulţumesc, Prince pentru toată inspiraţia şi pentru că ai răspândit talentul tău în toată lumea.”

  • Cum arată viaţa la 20 de ani când ai o avere de 1 miliard de dolari – GALERIE FOTO

    Katharina Andresen (20 de ani) din Norvegia a fost numită recent una dintre cele mai tinere miliardare din lume. Alături de sora sa Alexandra, ea a moştenit o avere de 1,2 miliarde de dolari de la tatăl său.
     
    Katharina a profitat din plin de banii câştigaţi de tatăl ei, cheltuindu-i pe excursii cu yacht-ul, maşini de lux şi sticle de şampanie de sute de euro. Acum însă s-a înscris la Universitatea din Amsterdam şi trebuie să stea într-o cameră de cămin; ea şi-a exprimat frustrarea pe mai multe reţele de socializare, spunând că îi este dor de condiţiile de acasă.
     
    Sora ei Alexandra, de 19 ani, este pasionată de echitaţie şi participă la numeroase competiţii de profil. 
     
    Sursă foto: Daily Mail

  • Vezi cum arată prima poză publicată online, care a fost primul obiect vândut pe eBay sau care a fost mesajul primului email

    1991. Prima pagină de internet. Berners-Lee s-a gândit că ar fi de folos o pagină unde utilizatorii să găsească informaţii folositoare despre acest nou mediu numit “world wide web”.

    1982. Informaticianul Scott Fahlman a folosit pentru prima dată un emoticon 🙂

    1978. Primul joc multiplayer s-a numit Multi-User Dungeon şi a fost creat de Roy Trubshaw şi Richard Bartle la Universitatea Essex. Un joc fără grafică, bazat doar pe text, care invită utilizatorii într-o lume magică cu vrăjitori şi comori. Îl puteţi juca şi acum.

    21 martie 2006. Jack Dorsey, co-fondatorul Twitter, a compus primul tweet de pe reţeaua de socializare. Zece ani mai târziu, compania nu o duce prea grozav, dar are peste 300 milioane de utilizatori

    3 aprilie 1995. John Wainwright a cumpărat primul obiect de pe Amazon, o carte numită “Fluid Concepts and Creative Analogies” scrisă de Douglas Hofstadter

    23 aprilie 2005. Jawed Karim, co-fondatorul Youtube, urcă primul clip pe platforma video. Acum se urcă aproape 400 de ore de video în fiecare minut şi YouTube are peste 1 miliard de utilizatori. Unii dintre ei chiar şi-au clădit o carieră din videoblogging.

    1992. Tim Berners-Lee lucra la un proiect numit “the World Wide Web” şi a convins o formaţie rock, Les Horribles Cernettes” să contribuie la proiect. Fotografia trupei a devenit prima fotografie urcată pe internet.

     

  • Un programator supărat a distrus aproape tot internetul, stergând doar 11 linii de cod

    Totul a început cu Azer Koculu, care a scris o bucată de cod numită Kik, o extensie a popularului limbaj de programare Node.js. Koculu a urcat Kik pe platforma NPM, un fel de App Store pentru programatorii care lucrează cu Node.js, şi l-a oferit gratis.

    Kik, reţeaua de socializare, s-a sesizat şi i-a trimis lui Koculu un mail în care era rugat să schimbe numele modulului. Acesta nu a vrut. “Când am început să scriu Kik nu ştiam că există o companie cu acelaşi nume. Nu voiam să las o companie să mă forţeze să schimb numele”, a declarat el.

    Issac Schluetter, CEO-ul NPM, i-a scos dreptul de autor asupra modulului, potrivit lui Koculu. Supărat, acesta a anunţat că-şi scoate toate modulele de pe NPM.

    Toate bune şi frumoase, numai că Koculu a creat şi un modul numit “npm left-pad”, adică 11 lini de cod. Nimic complicat, însă progrămelul a fost descărcat de peste 575.000 de ori şi folosit de mii de programatori pe post de scurtătură. Software-urile Babel sau React folosesc acest “npm lef-pad”, care la rândul lor sunt folosite de companii mari precum Facebook, Netflix, Spotify pentru a spori eficienţa codului.

    Într-un final, Kik şi NPM left-Pad au revenit online şi industria de software a mers mai departe.

    “De ce am uitat să programăm”, se întreabă un dezvoltator software îndemnând programatorii să regândească modul în care construiesc aplicaţiile şi programele. 

  • Agenda ascunsă a noilor butoane Facebook

    Misiunea Facebook de a construi „reacţiile“ a început în urmă cu un an. Zuckerberg a fost de acord cu faptul că utilizatorii au nevoie de o metodă mai nuanţată de a interacţiona cu postările de pe reţeaua de socializare.

    Poate vă gândiţi la faptul că o comunicare mai nuanţată şi clară se face prin comentarea unui articol. Din cauza faptului că tot mai mulţi oameni accesează Facebook prin intermediul telefoanelor mobile e mai convenabilă interacţiunea prin apăsarea unui buton, astfel emoticoanele (pictograme utilizate pentru a exprima în conversaţiile online diverse stări şi sentimente) par a fi un pas natural pentru reţeaua de socializare.

    1,6 miliarde de utilizatori de Facebook folosesc „like” de peste 6 miliarde de ori pe zi!. Companiile caută postările care obţin cele mai multe interacţiuni – like-uri sau share‑uri pentru a-şi spori popularitatea paginii. Dar în acelaşi timp butonul de „îmi place” nu este o unealtă potrivită pentru anumite lucruri – a murit cineva, un cutremur a devastat o regiune din Asia etc.
    Aşa că era normal să apară o schimbare. Partea complicată este faptul că această reţetă a fost de succes pentru Facebook până acum. Dacă faci o schimbare, rişti să pierzi ceea ce aveai deja.

    „Like-ul este o caracteristică definitorie a Facebook-ului. Era necesar ca această modificare să fie executată foarte bine, fără a distrage atenţia şi fără crea dezordine. Alternativa unui buton de «îmi displace» a fost respinsă pe motiv că ar crea prea mult negativism”, a spus Chris Cox, unul dintre oamenii de la Facebook responsabili cu Newsfeed-ul (fluxul de noutăţi), pentru Bloomberg.

    Una dintre provocări a fost alegerea corectă a pictogramelor. Nu puteau oferi un număr prea mare de emoticoane, ci a trebuit să le aleagă pe sprânceană. Astfel au distilat emoţiile umane în cinci categorii: adoraţie, amuzament, furie, uimire şi tristeţe. Numai că înainte de a fi cinci, acestea au fost şase, însă „yay“ nu a ajuns în varianta oficială deoarece a fost considerat a fi prea ambiguu.

    Întrebarea rămâne: de ce aceste schimbări? Din motive de marketing şi publicitate, bineînţeles. Deşi răspunsul celor de la Facebook este faptul că noile butoane, „reacţiile”, sunt o extensie a butonului „îmi place”, astfel utilizatorul are mai multe modalităţi de a reacţiona la o postare, le va oferi utilizatorilor noi metode de a comunica şi de a se exprima. Ceea ce ar putea fi adevărat, dar ceea ce uită Facebook să menţioneze este faptul există şi un al doilea motiv: date, multe date şi diversificate.

    Butonul „like” a fost o sursă importantă de informaţie pentru Facebook. De fiecare dată când cineva apasă „îmi place” transmite reţelei de socializare că vrea să vadă mai multă informaţie de acest gen. Problema era că prin apăsarea acestui buton, Facebook nu ştia ce simte acel utilizator, dar de acum compania va şti exact ce îl face pe utilizator să râdă, ce îl înfurie sau ce îl întristează.

    Astfel compania va putea colecta mai multe informaţii despre felul în care utilizatorii interacţionează cu news feedul (ce le place, ce îi face furioşi sau ce îi întristează). Oamenii din spatele algoritmului care decide ceea ce vede un utilizator lucrează tot timpul şi îl perfecţionează pentru a le oferi acestora cea mai bună experienţă. Folosindu-se de aceste date, Facebook ar putea personaliza şi mai mult informaţiile pe care le primeşte un om astfel încât acesta să nu se plictisească niciodată. Dar acelaşi lucru se poate aplica şi la reclamele pe care le vede. Publicitarii totdeauna au vrut să afle felul în care reacţionează oamenii la reclame, iar acum vor putea vedea acest lucru mai uşor ca niciodată.

    Facebook nu a spus încă că va folosi aceste informaţii astfel, dar, cel mai probabil o va face pe viitor. „Iniţial nu va conta dacă o persoana va apăsa «îmi place», «uau» sau «tristeţe» în dreptul unei postări. Vom folosi aceste reacţi în mod similar cu «îmi place», adică vor vedea mai des acelaşi tip de conţinut. În viitor sperăm să înţelegem cum diferitele reacţii vor cântări în realizarea newsfeed-ului”,  scrie Sammi Krug, product manager la Facebook, pe blogul companiei.

     

  • Agenda ascunsă a noilor butoane Facebook

    Misiunea Facebook de a construi „reacţiile“ a început în urmă cu un an. Zuckerberg a fost de acord cu faptul că utilizatorii au nevoie de o metodă mai nuanţată de a interacţiona cu postările de pe reţeaua de socializare.

    Poate vă gândiţi la faptul că o comunicare mai nuanţată şi clară se face prin comentarea unui articol. Din cauza faptului că tot mai mulţi oameni accesează Facebook prin intermediul telefoanelor mobile e mai convenabilă interacţiunea prin apăsarea unui buton, astfel emoticoanele (pictograme utilizate pentru a exprima în conversaţiile online diverse stări şi sentimente) par a fi un pas natural pentru reţeaua de socializare.

    1,6 miliarde de utilizatori de Facebook folosesc „like” de peste 6 miliarde de ori pe zi!. Companiile caută postările care obţin cele mai multe interacţiuni – like-uri sau share‑uri pentru a-şi spori popularitatea paginii. Dar în acelaşi timp butonul de „îmi place” nu este o unealtă potrivită pentru anumite lucruri – a murit cineva, un cutremur a devastat o regiune din Asia etc.
    Aşa că era normal să apară o schimbare. Partea complicată este faptul că această reţetă a fost de succes pentru Facebook până acum. Dacă faci o schimbare, rişti să pierzi ceea ce aveai deja.

    „Like-ul este o caracteristică definitorie a Facebook-ului. Era necesar ca această modificare să fie executată foarte bine, fără a distrage atenţia şi fără crea dezordine. Alternativa unui buton de «îmi displace» a fost respinsă pe motiv că ar crea prea mult negativism”, a spus Chris Cox, unul dintre oamenii de la Facebook responsabili cu Newsfeed-ul (fluxul de noutăţi), pentru Bloomberg.

    Una dintre provocări a fost alegerea corectă a pictogramelor. Nu puteau oferi un număr prea mare de emoticoane, ci a trebuit să le aleagă pe sprânceană. Astfel au distilat emoţiile umane în cinci categorii: adoraţie, amuzament, furie, uimire şi tristeţe. Numai că înainte de a fi cinci, acestea au fost şase, însă „yay“ nu a ajuns în varianta oficială deoarece a fost considerat a fi prea ambiguu.

    Întrebarea rămâne: de ce aceste schimbări? Din motive de marketing şi publicitate, bineînţeles. Deşi răspunsul celor de la Facebook este faptul că noile butoane, „reacţiile”, sunt o extensie a butonului „îmi place”, astfel utilizatorul are mai multe modalităţi de a reacţiona la o postare, le va oferi utilizatorilor noi metode de a comunica şi de a se exprima. Ceea ce ar putea fi adevărat, dar ceea ce uită Facebook să menţioneze este faptul există şi un al doilea motiv: date, multe date şi diversificate.

    Butonul „like” a fost o sursă importantă de informaţie pentru Facebook. De fiecare dată când cineva apasă „îmi place” transmite reţelei de socializare că vrea să vadă mai multă informaţie de acest gen. Problema era că prin apăsarea acestui buton, Facebook nu ştia ce simte acel utilizator, dar de acum compania va şti exact ce îl face pe utilizator să râdă, ce îl înfurie sau ce îl întristează.

    Astfel compania va putea colecta mai multe informaţii despre felul în care utilizatorii interacţionează cu news feedul (ce le place, ce îi face furioşi sau ce îi întristează). Oamenii din spatele algoritmului care decide ceea ce vede un utilizator lucrează tot timpul şi îl perfecţionează pentru a le oferi acestora cea mai bună experienţă. Folosindu-se de aceste date, Facebook ar putea personaliza şi mai mult informaţiile pe care le primeşte un om astfel încât acesta să nu se plictisească niciodată. Dar acelaşi lucru se poate aplica şi la reclamele pe care le vede. Publicitarii totdeauna au vrut să afle felul în care reacţionează oamenii la reclame, iar acum vor putea vedea acest lucru mai uşor ca niciodată.

    Facebook nu a spus încă că va folosi aceste informaţii astfel, dar, cel mai probabil o va face pe viitor. „Iniţial nu va conta dacă o persoana va apăsa «îmi place», «uau» sau «tristeţe» în dreptul unei postări. Vom folosi aceste reacţi în mod similar cu «îmi place», adică vor vedea mai des acelaşi tip de conţinut. În viitor sperăm să înţelegem cum diferitele reacţii vor cântări în realizarea newsfeed-ului”,  scrie Sammi Krug, product manager la Facebook, pe blogul companiei.

     

  • Cum arată viaţa la 20 de ani când ai o avere de 1 miliard de dolari – GALERIE FOTO

    Katharina Andresen (20 de ani) din Norvegia a fost numită recent una dintre cele mai tinere miliardare din lume. Alături de sora sa Alexandra, ea a moştenit o avere de 1,2 miliarde de dolari de la tatăl său.
     
    Katharina a profitat din plin de banii câştigaţi de tatăl ei, cheltuindu-i pe excursii cu yacht-ul, maşini de lux şi sticle de şampanie de sute de euro. Acum însă s-a înscris la Universitatea din Amsterdam şi trebuie să stea într-o cameră de cămin; ea şi-a exprimat frustrarea pe mai multe reţele de socializare, spunând că îi este dor de condiţiile de acasă.
     
    Sora ei Alexandra, de 19 ani, este pasionată de echitaţie şi participă la numeroase competiţii de profil. 
     
    Sursă foto: Daily Mail

  • BuzzFeed, compania media care face legătura dintre curcanii vii şi atleţi

    Pentru Jonah Peretti haosul înseamnă creativitate. Prea multă ordine sufocă talentul, iar cu talent şi creativitate el şi-a transformat compania dintr-o afacere plictisitoare într-un colos al digital media cu 79 de milioane de utilizatori în fiecare lună.  Dacă îl întrebi pe Peretti, CEO-ul BuzzFeed, despre ce l-a influenţat, răspunsul ar suna ca un articol cu care compania sa ar încerca să şocheze piaţa, unul cu titlul: „Cele trei referinţe istorice care-ţi explică ce înseamnă BuzzFeed te vor face să spui «Hai să-mi ă$â@…!»“, scrie revista Fast Company.

    Peretti povesteşte despre o companie legendară înfiinţată în urmă cu mai mult de 100 de ani, Paramount Pictures, care deţinea propriul studio de producţie, propriile vedete şi propriul canal de distribuţie sub forma unui lanţ de cinematografe. „Acestea le-au permis să se adapteze şi să se schimbe odată cu piaţa“, spune el.

    Peretti mai are o fascinaţie, pentru CNN şi pentru modul în care Ted Turner, fondatorul, a condus un post TV de ştiri care emitea nonstop, dar la o fracţiune din costurile altor reţele, pentru că se ajuta de transmisia prin satelit şi de tehnologia televiziunii prin cablu.
    Apoi, mai este şi Jay Z. La începutul anilor 1990, spune Peretti, care a crescut în Oakland, California, şi a învăţat în şcollie de acolo, „singura muzică era muzica negrilor“. Versurile erau pline de fală – mai multe albume vândute însemnau mai mulţi bani şi mai multă opulenţă strălucitoare. Mai târziu, când Peretti, acum în vârstă de 42 de ani, s-a împrietenit cu oameni care îndrăgeau formaţii de indie rock, el a observat la ei „o ciudăţenie. Dacă le plăcea o formaţie se duceau după ea la toate spectacolele, dar dacă aceasta câştiga un contract cu o casă de discuri, spuneau: «Nu-mi mai place »“.

    O atitudine similară o aveau şi bloggerii, care au o relaţie „profund chinuită“ cu popularitatea. Media mainstream este cumva întruchiparea răului, este vândută. Peretti nu a avut această frustrare. „Cu BuzzFeed întotdeauna mă simţeam liber să merg cât mai sus, s-o facem să crească cât un gigant“, spune el.

    Senzaţia nu poate rezona decât cu versurile lui Jay-Hova (aluzie la Iehova, rapperul Jay spunând despre sine că este dumnezeul muzicii de gen): „Sunt atât de mult înaintea vremurilor mele încât sunt pe cale să încep o viaţă nouă / Priviţi în urma voastră, vă voi întrece de două ori“.

    La fel ca Paramount în urmă cu un secol, BuzzFeed şi-a clădit succesul deţinând toate elementele unui business media modern: o echipă internaţională de ştiri, propriul studio de producţie video, operaţiuni informatice sofisticate şi propria agenţie de publicitate. Aşa cum Ted Turner a folosit televiziunea prin cablu înainte ca aceasta să devină populară, Peretti a forţat BuzzFeed să-şi modeleze conţinutul pe „talia“ fiecărul canal social în dezvoltare, de la Snapchat, aplicaţie de mesagerie foto şi video, la Pinterest, tot o afacere de photo sharing.
    Iar BuzzFeed se extinde global, din Marea Britanie în Brazilia, din India în Mexic, Germania şi mai departe în Australia. Multe din aceste transformări s-au produs în ultimii doi ani. Această reţea cândva „de plictiseală la muncă“, aşa cum a descris-o chiar Peretti, a pornit ca simplu site web american. La sfârşitul anului 2014, Peretti a intuit că oamenii nu vor renunţa la aplicaţiile lor de social media şi de aceea a schimbat drastic strategia companiei: în loc să încerce să atragă privirile asupra propriului site, aşa cum fac cei mai mulţi publisheri, BuzzFeed publică texte originale, poze şi conţinut video direct acolo unde audienţa îşi petrece timpul, pe 30 de platforme globale diferite, de la Facebook la reţeaua rusească de socializare VK şi Telegram. În loc să scrie un articol definitiv şi să-l publice pe fiecare platformă (standardul pentru businessul media), BuzzFeed croieşte conţinut specific pentru reţeaua şi audienţa la care acesta ajunge.

    Care este rezultatul? Pe toate platformele pe care publică materiale compania generează cinci milioane de afişări – jumătate din conţinut video, o afacere care nici nu exista în urmă cu doi ani. Traficul de pe site s-a menţinut – 80 de milioane de utilizatori în SUA în fiecare lună, ceea ce pune BuzzFeed înaintea The New York Times, chiar dacă până la 75% din conţinutul BuzzFeed este acum publicat pe alte situri.