BusinessMagazin

Tag: relatii

  • Diferenţele culturale dintre est şi vest, în câteva imagini simple

    Diferenţele culturale dintre lumea occidentală şi cea asiatică pot reprezenta diferenţa dintre un contact, o discuţie şi o afacere reuşite şi un eşec pe linie. Yang Liu este un artist grafic care oferă un prim set de diferenţe culturale dintre cele două lumi, de ajutor în a înţelege modul în care oamenii privesc lumea, relaţiile cu ceilalţi, dar şi modul în care oamenii vorbesc despre ei, despre ceilalţi sau despre ideile lor. Yang Liu s-a născut în China, dar la vârsta de 13 ani, în 1990, s-a mutat la Berlin. După alţi 13 ani artistul a demarat un proiect despre diferenţele culturale dintre cele două lumi, în câteva zeci de ilustraţii în roşu şi albastru, dintre care vă prezentăm câteva.

  • Strategii transatlantice: pe când mai multe companii româneşti care să investească în SUA?

    Există loc pentru mai multe investiţii ale companiilor americane în România, dar aş vrea să văd şi mai multe companii româneşti care să ia în considerare oportunitatea de a merge în SUA. Sunt două căi prin care comerţul şi investiţiile pot dezvolta relaţiile între cele două ţări. Cred că relaţiile economice dintre SUA şi România sunt puternice şi pot deveni foarte puternice“, susţine economistul american Joseph Quinlan, specialist în relaţii transatlantice.

    Analistul  a susţinut mereu importanţa consolidării relaţiilor economice transatlantice şi într-un interviu din luna octombrie a amintit că printre atuurile României pentru atragerea de investiţii se numără poziţia geografică favorabilă şi costurile mici cu forţa de muncă. Investiţiile realizate pe piaţa locală de cele peste 400 de companii membre ale Camerei de Comerţ Americane în România – AmCham– au depăşit 20 miliarde de dolari în ultimii 25 de ani, iar numărul de locuri de muncă create a fost în acelaşi interval de peste 200.000.

    Investiţiile străine sunt un barometru al atractivităţii mediului de afaceri autohton şi reflectă percepţia străinilor. Acestea au fluctuat de-a lungul timpului, de cele mai multe ori fiind în pas cu trendul economiei. În primele opt luni ale acestui an, investiţiile străine directe în România au fost de 2,3 miliarde de euro, aproape de nivelul înregistrat pe întreg anul 2014, lucru ce întăreşte ipoteza că 2015 va fi cel mai bun an pentru ISD-uri din anii postcriză.

    În plus, aminteşte Joseph Quinlan, economia românească are un ritm de creştere mai rapid decât media UE. Tocmai de aceea este important acum să fie luate decizii legate de îmbunătăţirea infrastructurii, educaţie, precum şi pentru aplicarea reformelor strategice importante pe termen mediu şi lung.  Îmbunătăţirea calităţii infrastructurii, inclusiv cu ajutorul fondurilor europene, ar putea ajuta România să atragă şi mai mulţi investitori străini, mai spune Quinlan.

    „Infrastructura este foarte importantă. Nu puteţi să aveţi comerţ şi investiţii fără infrastructură bună.“ Un rol important pentru economia României poate îl pot avea şi antreprenorii. În ceea ce priveşte dezvoltarea antreprenoriatului, Joseph Quinlan este de părere că reprezintă un ingredient critic pentru prosperitatea econonomică pe termen lung. Majoritatea analiştilor anticipează pentru acest an o creştere economică de 3-4%.

    Infrastructura deficitară, birocraţia, corupţia şi tergiversarea eficientizării şi restructurării sectorului public şi-au spus în ultimii ani cuvântul asupra investiţiilor străine, după cum au repetat analiştii. Dar înrăutăţirea activităţii investiţionale în România în anii de criză a fost corelată şi cu amplificarea aversiunii faţă de risc la nivel internaţional. Creşterea atractivităţii României ca destinaţie pentru investiţiile străine directe şi îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene sunt importante având în vedere dependenţa economiei de capitalul extern.

    Recomandările cheie ale AmCham pentru creşterea competitivităţii României cuprind elaborarea unei strategii pe termen lung pentru dezvoltarea economică a ţării, nevoia de investiţii direcţionate  în activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare, dar şi intensificarea eforturilor în vederea eficientizării şi modernizării aparatului administraţiei publice. Calitatea infrastructurii de comunicaţii şi forţa de muncă calificată sunt cele mai apreciate de membrii AmCham România, în timp ce lipsa de viziune pe termen lung, subfinanţarea sistemului de sănătate şi de educaţie, infrastructura de transport inadecvată, ineficienţa administraţiei publice şi lipsa de transparenţă şi predictibilitate sunt principalele motive de nemulţumire, potrivit unui sondaj realizat printre membrii AmCham privind mediul de afaceri din România.

    Atuurile care fac din Europa cea mai profitabilă destinaţie pentru investiţiile americane includ faptul că Uniunea Europeană are una din cele mai mari şi mai solide economii pe plan mondial, faptul că 15 din primele 25 de ţări cele mai favorabile investiţiilor sunt în Europa, conform unui clasament realizat de Banca Mondială, sau faptul că multe din economiile europene se numără printre cele mai competitive la nivel mondial (6 din top 10). În plus, Europa a înregistrat progrese importante din punctul de vedere al inovaţiei şi al activităţilor cu valoare adăugată mare (knowledge-based activities), potrivit unui raport al AmCham.

    Joseph Quinlan, autorul studiului The Case for Investing in Europe, apreciază că „relaţiile economice transatlantice merită toate eforturile celor doi parteneri comerciali de a depăşi actualele provocări, prezenţa deja masivă a investiţiilor americane în Europa conferind acestei regiuni cea mai mare influenţă externă asupra bunăstării companiilor americane.“

    Quinlan susţine că oportunităţile care se conturează în cadrul Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii – TTIP – vor aduce beneficii nu doar Europei şi SUA, ci întregii lumi, „acordul fiind unul critic pentru bunăstarea economiei globale pe termen lung“.

    În ceea ce priveşte atractivitatea României pentru investiţii americane, Hans Klemm, ambasadorul SUA la Bucureşti, a spus că România dispune de resurse considerabile. „Având o populaţie extrem de educată, poliglotă, cu cunoştinţe tehnice, România are atuurile necesare pentru a atrage investitori şi pentru a reprezenta o rampă de lansare pentru investitori în regiune. Această ţară are de asemenea norocul de a avea o diversitate de resurse naturale: energie, agricultură, silvicultură. Totodată, poziţia sa geografică strategică prezintă un mare potenţial. Situată la graniţa Uniunii Europene, România reprezintă un punct de răscruce între nord, sud, est şi vest. Investitorii şi-ar dori o Românie transparentă, stabilă şi previzibilă, iar România ar trebui să caute, să stimuleze şi să asigure investiţii care ar aduce beneficii prin crearea de locuri de muncă şi accesul la surse sigure de energie“.

    Daniela Nemoianu, preşedintele AmCham, consideră că România nu trebuie să rămână doar un beneficiar al statutului de membru UE, ci să devină un contribuitor activ la competitivitatea economică a Europei: „România trebuie să contribuie la creşterea competitivităţii globale a Europei şi să se poziţioneze ca un stat membru al UE responsabil şi capabil să îşi îndeplinească responsabilităţile, prin valorificarea punctelor forte şi a avantajelor strategice. Credem că viitorul economic al României nu este legat doar de performanţa economică a marilor companii multinaţionale prezente aici, ci şi de succesul antreprenorilor şi IMM-urilor capabile să concureze pe plan local şi internaţional“.

  • Putin caută nod în papură: ISIS trasportă petrol cu ajutorul Turciei

    Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat că spionajul rus a confirmat că petrolul care provine din zona controlată de ISIS este transportat pe teritoriul Turciei “la un nivel industrial”. Răspunsul premierului turc Recep Erdogan a fost că va demisiona în cazul în care aşa ceva va fi dovedit.

    Moscova susţine că avionul Su-24 a fost doborât recent pentru a securiza trasportul petrolului din Siria spre Turcia. Putin a adăugat că teroriştii se folosesc de lipsa vizelor între Turcia şi Rusia pentru a circula liber şi s-a arătat întristat de deteriorarea relaţiilor dintre cele două ţări.

  • Sex cu roboţi? Până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane

    Viitorologul Dr. Ian Pearson a anunţat că până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane, informează The Telegraph.

    Pearson spune că până în 2030 foarte mulţi oameni vor experimenta într-o anumită formă sexul virtual. Acest lucru va fi la fel de comun ca privitul filmelor pornografice în prezent. De asemenea, el susţine că în 2035 majoritatea oamenilor vor avea jucării erotice pe care le vor putea utiliza în realitatea virtuală şi ca în 2025 oamenii cu venituri mari vor avea deja o formă incipientă a unui robot sexual.

    Pearson îşi argumentează parerea  prin faptul că tehnologia realităţii virtuale este la un pas de a se comercializa, kitul de realitate virtuală Oculous Rift se va lansa la începutul anului 2016. Pe lângă asta, un sfert din căutările de pe Internet sunt legate de pornografie.

    “Foarte multă lume are rezerve cu privire la sexul cu roboţi, însă treptat o să se obişnuiască cu acest aspect. Odată cu dezvoltarea roboţilor şi a inteligenţei artificiale, oamenii vor putea crea legături emoţionale puternice cu roboţii, iar rezervele legate de acest aspect se vor elimina treptat”, a declarat el.

    Aceeaşi idee este susţinută şi de dr. Helen Driscoll, o autoritate în domeniul psihologiei sexuale şi a relaţiilor. Deşi poate părea un concept science fiction, ideea nu este nouă. Iar relaţia cuiva cu un obiect neînsufleţit apare într-un mit grecesc: un sculptor a cioplit o statuie reprezentând o femeie atât de frumoasă, încît s-a îndrăgostit el însuşi de ea. La rugămintea sa, Afrodita, zeiţă iubirii, a dat viaţă pietrei. Din legendă s-a desprins şi termenul de „pigmalionism“, care descrie atracţia sexuală a unui om faţă de o statuie sau de un obiect neînsufleţit.

    Helen Driscoll susţine că interacţiunile cu roboţi se vor schimba dramatic în următorii ani şi că până în 2070 relaţia omului cu un robot ar intra în normalitate. „Tindem să abordăm aspectele legate de realitatea virtuală şi sexul cu roboţi în raport cu condiţiile sociale existente acum. Dar să ne gândim că în urmă cu 100 de ani multe dintre normele sociale din ziua de azi nici nu existau“, a spus Driscoll pentru Daily Mirror. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu este de părere că afirmaţia lui Driscoll „nu este de domeniul SF, ci de domeniul prostiei“, motivând că jucăriile erotice există deja pe piaţă şi că „probabil peste 50-60 de ani ele (jucăriile) vor fi eventual mai complexe tehnologic, probabil programabile ad libitum. Doar că relaţia sexuală nu e doar actul în sine, ci presupune cucerire, şarm, provocare“, a completat Lucaciu.

    De fiecare dată implementarea unei tehnologii noi a dus la modificări în comportament. „Tehnologiile de masă sunt prost folosite la început, se suprautilizează“, spune sociologul Alfred Bulai. Şi, fără îndoială, tehnologiile noi ne schimbă modul cum trăim şi cum percepem viaţa.

    Numai în ultimii 60-70 de ani s-au produs schimbări semnificative în domeniul sexualităţii şi legate de căsătorie. În 1950 vârsta medie a bărbatului căsătorit era de 22 de ani, iar a femeii de 20 de ani. În prezent, vârsta medie a crescut la bărbaţi la 28 de ani şi la 26 de ani pentru femei. De asemenea, procentul bărbaţilor necăsătoriţi a crescut la 14% de la 6% în 1980.

    În plus, comunicarea şi modul cum relaţionăm s-au schimbat. Tindem să comunicăm mult mai mult prin SMS-uri şi pe aplicaţiile de mesagerie online. Fotografii care de multe ori ar fi catalogate drept intime devin publice pe Instagram. Pe Facebook întâlnim foşti colegi de şcoală care în trecut ar fi dispărut din viaţa noastră şi ex-parteneri răsar în fluxul reţelelor sociale, ceea ce duce la o permanenţă nenaturală, nemaiîntâlnită până acum. Şi, nu în ultimul rând, cu ajutorul unor aplicaţii găsim parteneri pentru o conversaţie, pentru o ieşire în oraş sau poate chiar mai mult, în doar câteva momente, prin intermediul telefonului mobil.

    Tinder, una dintre cele mai cunoscute aplicaţii de dating, este un joc pe care-l joci până câştigi, pentru că fiecare respingere este completată, într-un final, de o potrivire (match). Posibilităţiile de parteneri cresc exponenţial, iar acest lucru duce la următoarea întrebare: oare potenţialii parteneri devin dispensabili? De ce să te limitezi la unul singur, când mai târziu ai putea găsi alţi doi-trei parteneri, poate chiar mai atractivi? „Îndrăgostirile online de persoane sunt frecvente. Doar că persoanele virtuale de la celălalt capăt al relaţiei nu-şi prezintă decât faţete favorabile imaginii celui îndrăgostit. Cel care are tendinţa să se îndrăgostească de idei, descrieri, gânduri completează ceea ce nu percepe direct din propria imaginaţie, idealizând“, este de părere Lucaciu.

    Nu trebuie să mergem în viitor pentru a da peste roboţi sau peste inteligenţă artificială, fie ea chiar minimală, în spaţiul destinat până acum doar oamenilor – flirtul, amorul. Mult pomenitul site Ashley Madison, platforma prin care bărbaţii şi femeile pot avea o aventură, a creat prima femeie artificială în 2002, pe care a denumit-o „Sensuous Kitten“, după cum a dezvăluit publicaţia Gizmondo. Kitten şi alţi mii de boţi aveau misiunea de atragere a utilizatorilor pentru a deveni membri plătitori. Boţii trimiteau mesaje utilizatorilor cu conturi gratuite, iar, dacă aceştia voiau să răspundă, trebuia să plătească. Un truc ieftin, dar eficient. Potrivit aceleiaşi publicaţii, 80% dintre plătitori, atraşi de profilurile false, au plătit doar pentru a răspunde unui robot.

    Cum spune Carole Lieberman în cartea sa Bad Boys, datingul s-a transformat dintr-o întâlnire romantică într-un fel de shopping online, în căutarea produsului potrivit, bifând casete într-un tabel.

    Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care s-au schimbat de-a lungul timpului, chestiuni pe care nu şi le-ar fi imaginat nimeni în urmă cu 50 de ani, cu excepţia viitorologilor sau scriitorilor de science fiction.

    Ideea realităţii virtuale a fost alimentată de romanele SF şi de filme încă din anii ’50. 40 de ani mai târziu, când calculatoarele personale au devenit populare, mai multe companii au încercat să concretizeze această idee. Nu au reuşit, tehnologia nu era destul de avansată. Acum mai multe companii sunt convinse că vor revoluţiona industria divertismentului, dar şi reţelele sociale. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, pare să fie de acord, el pariind nu mai puţin de 2 miliarde de dolari pe realitatea virtuală, prin achiziţia Oculus Rift, kitul ce se va pune în vânzare la începutul anului viitor.

    Nu este primul dispozitiv de acest fel care va ajunge pe piaţă, dar este unul dintre cele mai sofisticate şi printre cele mai promiţătoare. Şi alte companii speră să prindă un bilet la clasa I în trenul realităţii virtuale: Sony ne oferă un produs asemănător numit Morpheus, iar HTC, Google sau Samsung sunt şi ele interesate. Zuckerberg este convins că realitatea virtuală va schimba modul cum oamenii interacţionează cu calculatoarele, felul cum oamenii vor comunica. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu nu crede că o asemenea tehnologie „va influenţa pozitiv relaţiile dintre oameni, ci cel mult poate produce confuzie dacă nu este luată ca un joc. Poate fi utilizată în terapia unor tulburări psihice, dar în mod limitat şi utilizată adecvat. Ca dezavantaj e posibila dependenţă de virtual, deoarece pot stimula aceleaşi zone ale creierului pe care le stimulează unele droguri“.

  • Noua economie a dragostei: numărul de căsătorii a scăzut cu 40%

    Anii ’90 sunt foarte diferiţi de perioada actuală, sub raport istoric, demografic şi mai ales la nivel de opţiuni ale populaţiei. Natalitatea a scăzut vertiginos, la fel şi numărul casătoriilor, iar rata divorţului este în creştere chiar, deoarece oamenii au învăţat că există şi această opţiune şi în cazul unor incompatibilităţi se pot despărţi oficial“, explică Adina Nanu, psihoterapeut în cadrul Psihopedia Center (www.psihopediacenter.ro).

    Datele de la Institutul Naţional de Statistică sunt limpezi şi confirmă spusele Adinei Nanu.

    Dacă în anul 1990 peste 190.000 de români decideau să spună DA în faţa lui Dumnezeu şi a stării civile, anul trecut numai 118.000 au mai făcut acest pas. Practic, într-un interval de circa 25 de ani numărul celor care credeau în căsnicie s-a redus cu 40%. 

    În timp ce grupul celor care încă mai cred în sintagma „până când moartea ne va despărţi“ devine tot mai select, cei care au văzut că lucrurile sunt un pic diferite şi au luat calea divorţului este oarecum constant. Dacă în 1990 erau înregistrate aproape 33.000 de divorţuri, anul trecut numărul acestora a fost de 27.000. Paradoxal, de la începutul anilor 2000, maximul numărului de divorţuri a fost înregistrat în intervalul 2007-2008, cei mai buni ani pentru economia locală.

    În acest context merită pusă o întrebare: este noţiunea de familie este complet perimată sau deja asistăm la naşterea unei noi specii de familie?

    „Nu credem că noţiunea de familie a fost deteriorată, vorbim doar de o adaptare a conceptului în funcţie de specificul perioadei în care trăim. În anii ’90, noţiunea de familie presupunea neapărat oficializarea relaţiei de cuplu, structural, la nivelul membrilor familiei existau relaţii ierarhice, puteam vorbi despre subsistemul părinţilor şi cel al copiilor, graniţele erau destul de bine delimitate. În perioada actuală, sistemul familial s-a adaptat şi el modificărilor aduse la nivel de personalitate şi opţiuni generate de schimbările sociale şi economice. Căsătoria nu mai este obligatorie «social», sunt acceptate mult mai uşor de către ceilalţi familiile formate din cupluri necăsătorite, care au şi copii“, crede Andreea Sultan, la rândul său psihoterapeut în cadrul Psihopedia Center.

    Sultan nu este de părere că familia de azi este mai puţin puternică, ci poate doar puţin diferită faţă de acea imagine perfectă, de fotografie, cu care societatea se obişnuise în perioada de dinainte de ’90. Este o familie mai realistă.
    „Odată cu modificările la nivel de rol, relaţiile din cadrul familiei s-au schimbat, poate şi pentru că s-au flexibilizat credinţele legate de familie ale membrilor acestora. Pentru că la nivel de expunere lucrurile stau diferit, există această percepţie cum că acum noţiunea de familie nu mai e la fel de solidă, însă ceea ce se vede acum nu este numai o imagine pe care familia din socialism o transmitea către ceilalţi, acea imagine de perfecţiune. Acum, oamenii sunt mai puţin cenzuraţi, pot lua decizii şi le pasă mai puţin dacă societatea îi va stigmatiza sau eticheta în funcţie de alegerile lor“, crede Sultan.

  • O tânără ingineră a postat un mesaj pe Facebook. Ce s-a întâmplat după a fost total neaşteptat

    O ingineră din San Francisco a postat pe blogul ei un articol inedit care s-a răspândit rapid în mediul virtual şi a fost preluat de către marile ziare din SUA şi Marea Britanie.

    O tânără ingineră a postat un mesaj pe Facebook. Ce s-a întâmplat după a fost total neaşteptat

  • Cum îşi cresc românii copiii: de ce depinde, cu adevărat, succesul în viaţă

    Mulţi dintre părinţi privesc cu îngrijorare la notele pe care le iau copiii lor. Un şase luat astăzi echivalează în ochii lor cu o şansă irosită mâine, iar eventualitatea pierderii locului la liceul sau la facultatea dorită capătă uneori proporţii de catastrofă certă. Astfel, mulţi adulţi ajung, spun specialiştii în sănătate mintală, să pună o presiune nesănătoasă pe copiii lor, care încep să se simtă lipsiţi de valoare. Iar acest lucru îi va costa, cu certitudine, pe aceştia din urmă mai mult de-a lungul vieţii lor decât o notă proastă luată, cândva în negura timpului.

    Cum îşi cresc românii copiii: de ce depinde, cu adevărat, succesul în viaţă

  • La 28 de ani conduce cea mai mare platformă de comenzi online de mâncare din România

    După finalizarea studiilor, a rămas în Federaţia Rusă, unde a pus pe picioare biroul local al uneia dintre cele mai importante companii de brokeraj din Sankt Petersburg.

    „La 23-24 de ani încerci să găseşti nişa care îţi poate oferi cea mai bună şansă de a te realiza din punct de vedere profesional. Am crezut atunci că, pentru mine, experienţa studiilor în Federaţia Rusă va fi una benefică, şi am avut dreptate. Din toate punctele de vedere a fost ca un «curs intensiv» de maturizare. Am învăţat să gătesc, să rezist frigului,  întunericului, să mă adaptez unei mentalităţi foarte diferite şi am învăţat să fiu independent“, spune Bălăceanu despre experienţa rusească.

    S-a reîntors în România în august 2014, preluând imediat conducerea foodpanda, prezentă astăzi în 13 oraşe importante din ţară, cu peste 450 de restaurante partenere listate pe platformă.

    „foodpanda înseamnă Rocket Internet, cel mai puternic incubator de businessuri online din lume. Sunt o echipă de vizionari care cunosc mediul de business online şi consumatorul digital mai bine ca oricine. Când am intrat în contact cu ei, obiectivul foodpanda în România mi-a fost explicat foarte clar: ne propunem să fim un eBay al comenzilor de mâncare“, adaugă Radu Bălăceanu.

    Din august 2014, momentul venirii lui Bălăceanu la conducerea foodpanda, platforma a crescut de la 200 de restaurante partenere la peste 450, plata online cu cardul a crescut de la o rată de utilizare de 8% în 2014 la 15% în 2015, comanda medie a crescut la 15 euro, branduri importante, precum La Mama sau Subway, au fost atrase pe platformă, iar alte două proiecte ale lui Bălăceanu au fost lansate şi funcţionează deja: serviciul propriu de livrare al platformei şi intrarea pe segmentul comenzilor corporate – meniuri reduse cu până la 50% pentru angajaţii companiilor din Bucureşti. 

  • Cine este Eduard Raul Hellvig, politicianul nominalizat de Iohannis la şefia SRI

    Hellvig s-a născut pe data de 27 octombrie 1974 în Zalău. Din 1993 până în 1997 a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii “Babeş Bolyai” din  Cluj-Napoca. În anul 2003 a obţinut doctoratul în Relaţii Internaţional la SNSPA, pentru ca în 2006 să absolve Colegiul Naţional de Apărare din cadrul Universităţii Carol I.

    Tot în anul 2006, Eduard Raul Hellvig a devenit absolvent SES al Centrului European de Studii de Securitate “George C.Marshall”.

    Klaus Iohannis: L-am propus pe Eduard Hellvig DIRECTOR la SRI

    Hellvig, despre priorităţile SRI: Combaterea corupţiei şi întărirea statului de drept

     

    În perioada 2001-2003 Eduard Hellvig a ocupat poziţia de Director General al Institutului de Studii Sociale, iar în 2004 a devenit Directorul Executiv Sintezis România. În perioada 1998-2000 a fost consilier politic al fostului vicepreşedinte PNL Horia Rusu şi al Ministrului de Interne Constantin Dudu Ionescu. El a făcut parte din staff-ul lui Mugur Isărescu în timpul campaniei electorale pentru preşedinţia României.

    În 2004 a fost ales deputat de Bihor, ocupând în timpul mandatului funcţiile de secretar al Comisiei pentru Apărare şi cea de membru al Adunării Parlamentare a NATO. Hellvig a fost ales ca unul dintre primii europarlamentari ai României în anul 2006; în acest rol, el a făcut parte din Comisia de Comerţ Internaţional (INTA) şi Subcomisia pentru Securitate şi Apărare (SEDE).

    Din 2008 este membru al Partidului Naţional Liberal, în 2009 devenind consilierul preşedintelui PNL Crin Antonescu. În perioada 7 mai 2012 – 19 decembrie 2012, Hellvig a făcut parte din guvernul Ponta, conducând Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

  • Retrospectivă: 2014 a oferit şansa unui nou început în toate capitolele vieţii publice unde s-au acumulat frustrări din 1990 încoace

    Aşteptările fără precedent de înalte pe care, judecând după sondaje, electoratul le are de la noul preşedinte Klaus Iohannis sunt direct proporţionale cu capacitatea acestuia de a funcţiona mai puţin ca un politician în carne şi oase şi mai mult ca un simbol, adică magnet pentru gândirea simbolică a colectivităţii.

    Presa străină a spus-o cel mai pe şleau: victoria lui Klaus Iohannis a fost salutată în primul rând ca un eveniment exemplar pentru alte ţări din UE sau din Europa de Est, una dintre ideile recurente fiind faptul că într-o Europă ameninţată de tentaţia extremismului cu bază naţionalistă, în România câştigă alegerile prezidenţiale un candidat complet atipic (sas şi protestant).

    Dacă adăugăm la aceasta caracterul de outsider (primarul unui oraş ardelean, neimpus în memoria colectivă prin idei sau declaraţii remarcabile, prin vreo iniţiativă politică sau ca lider al opoziţiei) şi misterul aproape total al impunerii sale la conducerea PNL şi apoi în postura de candidat la preşedinţie, putem privi alegerile prezidenţiale din 2014 drept sfârşitul epocii politicii personalizate, „de autor“, unde carisma personală, originalitatea strategiilor proprii de luptă, declaraţiile colorate şi chiar izbucnirile emoţionale nu doar contau, dar chiar defineau scena politică şi direcţia în care se îndrepta ţara.

    Traian Băsescu a fost ultimul astfel de politician de succes, iar din aceeaşi familie au făcut parte Crin Antonescu (şi urmaşul preferat de el la conducerea PNL, Ludovic Orban), Victor Ponta în încarnarea sa dinainte de alegerile prezidenţiale ori Elena Udrea de la PMP.

    Locul lor a fost luat de politicieni-simbol (Alina Gorghiu, recomandată de Iohannis pentru şefia interimară a PNL, cu două calităţi esenţiale: femeie şi tânără), tinde să fie luat de politicieni care se căznesc să corespundă aceluiaşi model (un Victor Ponta devenit brusc justiţiar, reformator al PSD după principii morale şi fidel ideologiei de stânga pe care trebuie s-o bifeze pe scena politică) şi va fi luat în continuare de alţi politicieni mai noi sau mai vechi care simt că de-acum succesul nu mai depinde de afirmarea propriei individualităţi, ci de capacitatea de a se încadra fără capricii personale într-un model de corectitudine politică şi tehnică acceptat la Bruxelles şi Washington şi de a fi cât mai previzibili în respectarea lui.

    Emergenţa noului model nu are legătură numai cu tensiunile dintre NATO şi Rusia sau cu momentul delicat al Europei (Germania, Danemarca, Finlanda şi Olanda au propus ca UE să creeze un mecanism pentru a apăra principiile statului de drept, considerând că ascensiunea populismului şi a voluntarismului politic în ţările lovite de criză şi de austeritate subminează proiectul Europei comune), ci şi cu iritarea societăţii faţă de modelul „pâine şi circ“ de conducere a ţării, care a fost dus până pe culmile grotescului în campania pentru prezidenţiale şi a cărui ineficienţă s-a văzut din plin în recolta de penali a DNA ori în rămânerea României pe ultimele locuri din UE nu la indicatorii de creştere economică, ci la cei de dezvoltare – calitate a vieţii, a muncii, a educaţiei.

    Acesta este şi unul dintre motivele pentru care creditorii externi şi analiştii financiari nu mai dau aşa de mare importanţă, nici la noi, nici în alte ţări europene factorului „instabilitate politică“, legat înainte strict de apariţia la orizont a unui an electoral, cu riscul, luat în calcul obligatoriu, de derapaje fiscale.