BusinessMagazin

Tag: putere

  • Neocroitorii la putere

    O serie de companii americane, printre care BLVDier, Commonwealth Proper, Sid Mashburn sau Tailor’s Keep, încearcă însă să schimbe această percepţie, adresându-se mai ales clienţilor tineri, millenniali.

    Neocroitorii, cum îşi spun cei care conduc aceste firme, nu aderă strict la principiile rigide ale unor case tradiţionaliste, cum ar fi cele de pe Savile Row din Londra, şi încep confecţionarea unui costum sau a altui articol cu o discuţie cu clientul pentru a-l ajuta să se relaxeze şi a crea ceva mai pe gustul bărbatului modern, cum ar fi, de exemplu, cămăşi pentru smoching care se pot purta şi la nişte jeanşi negri ori costume pentru ocazii speciale, precum nunta, care pornesc de la imagini găsite de clienţi pe internet. 

  • Cât mai valorează salariile când inflaţia din România atinge un record european?

    La nivelul salariului mediu pe economie, creşterea nominală din iunie 2017 până în iunie 2018 a fost de 14,33% (de la 2.380 la 2.721 de lei), dar din cauza inflaţiei, majorarea reală a fost de doar 8,93%, potrivit seriilor de date ale Institutului Naţional de Statistică. Iar dacă pe medie – ca rezultantă generală – s-a întâmplat aşa, înseamnă că există domenii în care puterea de cumpărare a crescut chiar în condiţii de scumpiri, dar există şi domenii în care, deşi salariul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut.

    În intermedierile financiare (bănci, asigurări, pensii, fonduri mutuale), spre exemplu, salariul nominal net a crescut cu 4,39%, de la 4.581 de lei în iunie 2017 la 4.782 de lei în iunie 2018; însă, din cauza inflaţiei, salariul real – puterea de cumpărare – a scăzut cu 1%. Cu alte cuvinte, acel plus de 200 de lei la salariul finanţiştilor s-a transformat într-un minus la puterea de cumpărare, din cauza scumpirilor de peste an.
    La fel au păţit şi funcţionarii din IFN-uri (instituţiile financiare nonbancare) sau din companiile de leasing ori de brokeraj pentru microcredite: salariile lor nominale au crescut pe medie cu 2,2%, de la 4.756 de lei în iunie 2017 la 4.860 de lei în iunie 2018, dar – din cauza inflaţiei – puterea lor de cumpărare a scăzut cu 3,2%.

    Alt exemplu: în industria tutunului, care până nu demult era campioana majorărilor salariale şi domina topul veniturilor, salariul mediu a crescut cu 3,76%, de la 4.094 de lei în iunie 2017 la 4.248 de lei în iunie 2018, dar de fapt puterea de cumpărare a acestor angajaţi a scăzut cu 1,64%.

    Ghinionişti şi norocoşi în lupta cu scumpirile

    Din statistici mai reiese că petroliştii, angajaţii din domeniul gazelor şi colegii lor din domeniul extractiv par să fie cei mai ghinionişti din acest punct de vedere. Pe lângă neplăcuta scădere salarială, cu 3,8% (de la 5.478 de lei în iunie 2017 la 5.269 de lei în iunie 2018), ei s-au confruntat şi cu scumpirile de 5,4% în perioada analizată, fapt care le-a provocat o scădere a puterii de cumpărare cu 9,2%. Şi chiar cu peste 14%, în cazul angajaţilor din domeniul servicii anexe extracţiei.

    Domeniul poştă şi curierat se remarcă prin altceva: angajaţii de aici au pierdut din cauza scumpirilor exact cât au câştigat prin creşterea veniturilor, salariul lor real (ajustat cu inflaţia) urcând în acest an cu puţin peste 0%.

    De cealaltă parte, cu creşteri consistente ale puterii de cumpărare în condiţii de inflaţie, se regăsesc norocoşii din domeniile în care salariile s-au majorat spectaculos. Topul majorărilor este dominat de angajaţii din rafinării şi cocserii (+35% la salariul nominal, respectiv +29,6% la puterea de cumpărare), urmaţi de cei din companiile de editare (+33% la salariul nominal, respectiv +27,6% la puterea de cumpărare), de cei din sănătate şi asistenţă socială (+31,7% la salariul nominal, respectiv +26,3% la puterea de cumpărare) şi de lucrătorii din minele metalifere (+25,6% la salariul nominal, respectiv +27,2% la puterea de cumpărare).

    Ca o consolare pentru cei loviţi la temelia puterii de cumpărare, s-ar putea menţiona două argumente:

    1. Chiar şi în anii 2016-2017, când inflaţia era negativă, au existat domenii în care capacitatea financiară a unor angajaţi s-a erodat pentru că scăderile salariilor acestora erau mai mari decât scăderile de preţuri;

    2. Banca Naţională ne anunţă, acum, că în a doua parte a acestui an inflaţia se va tempera, coborând spre 3,5%, iar Comisia Naţională de Prognoză anticipează că majorările salariale nu se vor opri nici în 2018, nici la anul.

    Deocamdată, statisticile oficiale arată că inflaţia a „muşcat” destul de adânc din creşterile de salarii, contrazicând declaraţiile triumfaliste ale oficialilor de la butoanele economiei.

    Tot mai mulţi români pierd bătălia cu scumpirile, chiar dacă salariile lor cresc

    Cât costă inflaţia

    Din statisticile oficiale ar putea fi dedusă un fel de formulă de calcul pentru cât costă inflaţia, prima constatare fiind aceea că „preţul scumpirilor” este cu atât mai mare cu cât salariile cresc mai puţin. La nivelul mediei, unde majorarea salariului real a fost de doar 8,9% când putea fi de 14,3%, calculul arată un „preţ” de 130 de lei per salariat. Adică puterea de cumpărare, în loc să crească cu 341 de lei (cât a fost majorarea salarială nominală), a crescut doar cu 211 lei, din cauza scumpirilor. Sau: dacă salariul tău nu a crescut în ultimul an cu mai mult de 100-130 de lei (în funcţie şi de venitul net), atunci e clar că puterea ta de cumpărare s-a erodat din cauza inflaţiei.

  • Cât mai valorează salariile când inflaţia din România atinge un record european?

    La nivelul salariului mediu pe economie, creşterea nominală din iunie 2017 până în iunie 2018 a fost de 14,33% (de la 2.380 la 2.721 de lei), dar din cauza inflaţiei, majorarea reală a fost de doar 8,93%, potrivit seriilor de date ale Institutului Naţional de Statistică. Iar dacă pe medie – ca rezultantă generală – s-a întâmplat aşa, înseamnă că există domenii în care puterea de cumpărare a crescut chiar în condiţii de scumpiri, dar există şi domenii în care, deşi salariul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut.

    În intermedierile financiare (bănci, asigurări, pensii, fonduri mutuale), spre exemplu, salariul nominal net a crescut cu 4,39%, de la 4.581 de lei în iunie 2017 la 4.782 de lei în iunie 2018; însă, din cauza inflaţiei, salariul real – puterea de cumpărare – a scăzut cu 1%. Cu alte cuvinte, acel plus de 200 de lei la salariul finanţiştilor s-a transformat într-un minus la puterea de cumpărare, din cauza scumpirilor de peste an.
    La fel au păţit şi funcţionarii din IFN-uri (instituţiile financiare nonbancare) sau din companiile de leasing ori de brokeraj pentru microcredite: salariile lor nominale au crescut pe medie cu 2,2%, de la 4.756 de lei în iunie 2017 la 4.860 de lei în iunie 2018, dar – din cauza inflaţiei – puterea lor de cumpărare a scăzut cu 3,2%.

    Alt exemplu: în industria tutunului, care până nu demult era campioana majorărilor salariale şi domina topul veniturilor, salariul mediu a crescut cu 3,76%, de la 4.094 de lei în iunie 2017 la 4.248 de lei în iunie 2018, dar de fapt puterea de cumpărare a acestor angajaţi a scăzut cu 1,64%.

    Ghinionişti şi norocoşi în lupta cu scumpirile

    Din statistici mai reiese că petroliştii, angajaţii din domeniul gazelor şi colegii lor din domeniul extractiv par să fie cei mai ghinionişti din acest punct de vedere. Pe lângă neplăcuta scădere salarială, cu 3,8% (de la 5.478 de lei în iunie 2017 la 5.269 de lei în iunie 2018), ei s-au confruntat şi cu scumpirile de 5,4% în perioada analizată, fapt care le-a provocat o scădere a puterii de cumpărare cu 9,2%. Şi chiar cu peste 14%, în cazul angajaţilor din domeniul servicii anexe extracţiei.

    Domeniul poştă şi curierat se remarcă prin altceva: angajaţii de aici au pierdut din cauza scumpirilor exact cât au câştigat prin creşterea veniturilor, salariul lor real (ajustat cu inflaţia) urcând în acest an cu puţin peste 0%.

    De cealaltă parte, cu creşteri consistente ale puterii de cumpărare în condiţii de inflaţie, se regăsesc norocoşii din domeniile în care salariile s-au majorat spectaculos. Topul majorărilor este dominat de angajaţii din rafinării şi cocserii (+35% la salariul nominal, respectiv +29,6% la puterea de cumpărare), urmaţi de cei din companiile de editare (+33% la salariul nominal, respectiv +27,6% la puterea de cumpărare), de cei din sănătate şi asistenţă socială (+31,7% la salariul nominal, respectiv +26,3% la puterea de cumpărare) şi de lucrătorii din minele metalifere (+25,6% la salariul nominal, respectiv +27,2% la puterea de cumpărare).

    Ca o consolare pentru cei loviţi la temelia puterii de cumpărare, s-ar putea menţiona două argumente:

    1. Chiar şi în anii 2016-2017, când inflaţia era negativă, au existat domenii în care capacitatea financiară a unor angajaţi s-a erodat pentru că scăderile salariilor acestora erau mai mari decât scăderile de preţuri;

    2. Banca Naţională ne anunţă, acum, că în a doua parte a acestui an inflaţia se va tempera, coborând spre 3,5%, iar Comisia Naţională de Prognoză anticipează că majorările salariale nu se vor opri nici în 2018, nici la anul.

    Deocamdată, statisticile oficiale arată că inflaţia a „muşcat” destul de adânc din creşterile de salarii, contrazicând declaraţiile triumfaliste ale oficialilor de la butoanele economiei.

    Tot mai mulţi români pierd bătălia cu scumpirile, chiar dacă salariile lor cresc

    Cât costă inflaţia

    Din statisticile oficiale ar putea fi dedusă un fel de formulă de calcul pentru cât costă inflaţia, prima constatare fiind aceea că „preţul scumpirilor” este cu atât mai mare cu cât salariile cresc mai puţin. La nivelul mediei, unde majorarea salariului real a fost de doar 8,9% când putea fi de 14,3%, calculul arată un „preţ” de 130 de lei per salariat. Adică puterea de cumpărare, în loc să crească cu 341 de lei (cât a fost majorarea salarială nominală), a crescut doar cu 211 lei, din cauza scumpirilor. Sau: dacă salariul tău nu a crescut în ultimul an cu mai mult de 100-130 de lei (în funcţie şi de venitul net), atunci e clar că puterea ta de cumpărare s-a erodat din cauza inflaţiei.

  • Opinie: Încă un mandat pentru Preşedinte şi nota de plată!

    Hora Marii Unirii s-a spart. Guvernanţii au bifat “Acţiunea Centenarul” cu pulanul.

    Mai are rost să rezum? După nişte m..e paşnice, Puterea a decis să ne strângă sub Zodia Pulanului.

    În sfârşit, Opoziţia e satisfăcută, poate să facă ce ştie mai bine: să se dea cu fundul de pământ.

    Privită dintr-un MIG-21 înainte de a se prăbuşi, România arată chiar prea o-kei: Iohannis şi Dragnea se bronzează pe acelaşi cearceaf, în Neptunul de protocol al lui Ceauşescu.

    Ca în fiecare an, ieri a fost comemorată Marina României: aceeaşi butaforie obosită, aceleaşi jurăminte de înzestrare a flotei într-un viitor incert. Acelaşi submarin, Delfinul, care o dată pe an se scufundă de ruşine.

    Acelaşi discurs al Preşedintelui, vorbind despre “oaza de stabilitate” care am fi, surd la comentariile cancelariilor europene care ne branduiesc din nou ca pe o ţară instabilă. Motivul e acum jandarmeriada, de care Iohannis s-a debarasat repede, ca să nu-şi strice programul. Cât “gândim şi simţim româneşte”, domnia sa crede că ne poate lăsa liniştit singuri acasă, cu trenuri care deraiază, cu leşuri de porci care plutesc pe Dunăre.

    Vom fi ratat noi Centenarul, dar preşedintele Klaus Iohannis, cu calmul şi detaşarea sa, cu flegmatismul său marţial, va prinde negreşit Bicentenarul.

  • C-Class facelift: o faţă nouă pentru un bestseller

    Nu aş putea spune că noul C-Class m-a surprins în mod deosebit, pentru că şi versiunile anterioare se ridicau peste medie. Am remarcat însă forţa brută pe care cei de la AMG au „injectat-o“ în versiunea C43.

    Mercedes-Benz a echipat noua clasă C cu motoare noi atât în cazul motoarelor pe benzină  în 4 cilindri - cât şi în cazul motoarelor pe diesel, introducând pentru prima dată varianta de 1.6 litri.

    Prima maşină testată a fost C 300, o maşină care se conduce, aş zice, mai bine pe modul Confort decât pe cele Sport. Spun asta pentru că maşina e gândită să ofere exact asta  confort  iar stabilitatea pe care o oferă la drum te face de multe ori să uiţi că ai un program de respectat. Pe modul agresiv, servodirecţia devine mult mai greoaie, iar suspensiile se modifică pentru a se potrivi tipului de condus. Nu zic că e un lucru rău, pentru că ar fi ciudat să poţi merge la fel de relaxat când vrei să te simţi ca pe circuit; dar varianta despre care vorbesc pare mai degrabă gândită pentru lux decât pentru curse.

    Toate acestea se schimbă atunci când te urci la volanul unui Mercedes-AMG C 43 (am testat varianta sedan şi pe cea Cabriolet, cu motorizări similare). Am mai spus-o: senzaţia pe care o ai într-un Mercedes-AMG e unică. Forţa cu care te împing sutele de cai-putere e incredibilă, iar modul în care se aşază pe drum arată câtă muncă stă în spatele fiecărei maşini care iese pe poarta fabricii. Am testat stabilitatea maşinii pe o serie de viraje în pantă şi am reuşit cu greu să obţin o urmă de derapaj. Evident, sunt multe sisteme de asistenţă care pot fi oprite dacă ţii neapărat să ai parte de senzaţii tari.

    Şi dacă am ajuns la sistemele de asistenţă, merită spus că pe versiunile C-Class se regăsesc multe dintre sistemele prezente şi pe clasele superioare. Printre aceste sisteme de asistenţă se numără Active Distance Assist Distronic, care asigură păstrarea unei distanţe corespunzătoare faţă de alţi participanţi la trafic; Active Steering Assist, care ajută la schimbarea direcţiei de sens bazându-se pe senzori şi camere care depistează marcajele rutiere; Active Emergency Stop Assist, care activează frânele în cazul unui posibil impact, sau Active Lane Change Assist, care nu permite schimbarea benzii în cazul în care există pericolul unui accident. Inedit pe noul C-Class mi s-a părut şi modul de adaptare a climei în funcţie de poziţia maşinii pe hartă, prin folosirea localizării.

    C 300 dezvoltă 258 de cai-putere şi are un consum mediu de 7 litri la suta de kilometri. Alte modele pe benzină care au primit un facelift sunt C 200 (184 de cai-putere, consum mediu de 6,3 – 6,8 litri) şi C 200 4MATIC, unde consumul este ceva mai mare, fiind cuprins între 6,9 şi 7,2 litri la sută. În ceea ce priveşte variantele pe diesel, C 180 d şi C 200 d vin cu un motor nou de 1.6. Modelul C 180 d cu cutie de viteze 9G-TRONIC dezvoltă 122 de cai-putere, în vreme ce „fratele mai puternic“, C 220 d 4MATIC, propune un motor care dezvoltă 194 de cai-putere şi are un consum mediu de 5,3 – 5,5 litri pe suta de kilometri.

    Şi ajungem, aşadar, la C 43 4MATIC; aici vorbim de 390 de cai-putere şi un consum de sub 10 litri la sută. Emisiile de dioxid de carbon sunt relativ mici, ajungând până la 223 de grame pe kilometru. Motorul turbo în V6 de 3 litri a primit un plus 17 kilowaţi sau 23 de cai-putere faţă de versiunea precedentă. Şi dacă cifrele de mai sus nu vă spun prea multe, e bine de ştiut că C 43 atinge suta de kilometri în 4,7 secunde.
    Inginerii de la AMG au folosit o transmisie Speedshift TCT 9G, gândită special pentru o experienţă cât mai dinamică în spatele volanului. Mai simplu spus, timpul de schimbare de la o viteză la alta s-a redus considerabil.

    Trecând de partea tehnică, cei responsabili de designul noului C-Class s-au concentrat pe extremităţile maşinii (faţă şi spate) şi mai puţin pe centru, încercând să dea un aer cât mai sportiv clasei care a vândut, anul trecut, aproape 420.000 de unităţi; C-Class e de altfel bestsellerul celor de la Mercedes-Benz în ultimii ani.

    Mercedes-Benz Clasa C facelift este disponibil în România cu un preţ de pornire de 38.800 de euro, o sumă trecută în contul versiunii propulsate de motorul de 1,5 litri pe benzină, cu 184 CP şi sistem microhibrid.

  • Erdogan, din ce în ce mai puternic în ţara lui: Preşedintele şi-a extins atribuţiile şi puterea în Turcia odată cu începutul noului mandat, încât a desfiinţat poziţia de premier

    Tayyip Erdogan a depus iarăşi jurământul de preşedinte al Turciei luni dimineaţă, asumându-şi capabilităţi enorme şi o putere din ce în ce mai mare, potrivit Reuters.

    Erdogan, care a dominat politicile Turciei pentru ultimii 15 ani, spune că noua preşedinţia „executivă” este vitală pentru creşterea economice şi pentru a asigura securitatea naţională, protejând Turcia de conflictele din Siria şi din Irak.

    „Ca preşedinte, jur pe onoarea şi integritatea mea, în faţa marii naţiuni şi istorii a turcilor, să muncesc cu toată puterea mea pentru a proteja şi exalta gloria şi onoarea Republicii Turcia”, a jurat Erdogan.

    Introducerea noului sistem prezidenţial marchează cea mai mare schimbare la nivel de guvernare din ultimul secol, de când republica Turciei a fost construită pe ruinele Imperiului Otoman.

    Poziţia de premier a fost eliminată, iar preşedintele îşi va putea alege propriul cabinet, va putea schimba miniştri şi va putea elimina angajaţi din sectorul public, fără aprobarea parlamentului.

    Susţinătorii lui Erdogan văd schimbările ca pe o recompensă pentru liderul care a pus valorile islamice în centrul vieţii publice, care a „glorificat” clasele muncitoare şi a supervizat anii de creştere economică puternică.

    În acelaşi timp, opoziţia susţine că aceasta este o mutare înspre autoritarisma, acuzându-l pe Erdogan de erodarea insituţiilor statului care au fost înfiinţate de părintele fondator al Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, îndepărtându-se de valorile democraţiei şi ale libertăţii.

     

  • Liviu Dragnea: Discuţia despre suspendare va continua. De ce crede liderul PSD că Iohannis nu mai are puterea să fie preşedinte

    “Dacă vom lua această decizie o s-o prezentăm atunci. Nu e numai asta. Sigur că e o discuţie serioasă pe care trebuie să o purtăm foarte aşezat pentru că este un demers foarte serios. Nu e un demers în joacă, dar din păcate preşedintele arată demult că nu respect Constituţia, nu-şi respect atribu’iile, nu mai are puterea să fie un preşedinte deasupra partidelor, fără interese partinice, care să fie un mediator între puterile statului”, a declarat Liviu Dragnea.

    Acesta a declarat că discuţia stabilită pentru azi a fost amânată, dar “nu am închis-o”.

    “Eu cred că decizia a fost luată pentru că dacă voia să ia această decizie de la început nu îl oprea nimeni. Nici copiii de grădiniţă nu l-au crezut că ai nevoie de 30 de zile ca să citeşti decizia CCR. Nici nu trebuia să citeşti toată motivarea. Din secunda a doua când s-a publicat decizia CCR în MO, preşedintele a încălcat Constituţia. Din moment ce n-a făcut-o când era firesc să o facă, înseamnă că s-a întâmplat ceva pe parcurs”, a mai spus preşedintele PSD.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • SUA vrea noi reglementări privind investiţiile străine, guvernul chinez critică măsurile

    Liderul de la Casa Albă a declarat, într-un comunicat de presă, că vrea să sprijine un proiect al Congresului care oferă instrumente compelmentare pentru a combate investiţiile „prădătoare” ce „ameninţă leadership-ul tehnologic” al Statelor Unite, iar noile reglementări vor viza în mare parte companiile chinezeşti care investesc în industria tehnologică din Statele Unite.

    Măsura anunţată vine după ce SUA şi China să se pregătesc pentru a-şi impune reciproc taxe asupra mărfurilor, în valoare de 34 de miliarde de dolari.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este antrenorul vostru?

    A fost o formă de recunoaştere publică în faţa milioanelor de spectatori a importanţei şi meritelor antrenorului ei în câştigarea grand slamului de la Paris.

    Simona Halep are de toate – talent, determinare, energie, o ambiţie feroce, o putere fantastică de luptă. Dar pentru a ajunge numărul 1 în lume şi a câştiga un grand slam a avut nevoie şi de un antrenor pe măsura ei care să o facă, fizic şi în primul rând psihic, să câştige.
    Talentul nativ şi munca te aduce până aproape de un trofeu, dar pentru a câştiga ai nevoie de un antrenor, de o echipă, de un sistem.
    Aşa este şi în business.

    În fiecare zi ne întrebăm de ce individual, pe cont propriu, ajungem până la un anumit punct, iar după aceea ne blocăm şi nu mai putem creşte.

    În schimb, dacă acelaşi om este pus într-un sistem, cu toate constrângerile lui, face lucruri extraordinare, pe care însă pe cont propriu nu le-ar putea realiza.

    Contează atât de mult antrenorul şi sistemul?

    Probabil că da, având în vedere exemplele din jurul nostru.

    Foarte, foarte multe, chiar prea multe businessuri româneşti antreprenoriale s-au pierdut pe drum blocându-se pe undeva, printr-o mlaştină financiară organizaţională şi chiar umană.

    Deşi şi-au dorit, foarte mulţi dintre cei care au decis să intre în business, să facă o afacere, nu au reuşit să treacă dincolo de obţinerea unui câştig cât salariul dintr-o companie mare, dacă nu chiar mai puţin. Cei mai mulţi se consolează cu ideea că pot să-şi facă programul aşa cum vor, ca o compensaţie la faptul că nu au reuşit să treacă mai departe.

    Foarte puţini antreprenori români au ajuns sus cu afacerile lor, deşi au avut foarte multe condiţii favorabile. Mulţi au reuşit să creeze un business, dar foarte puţini au putut sau au vrut să creeze un sistem care să facă să meargă businessul de la sine. Nu au avut încredere să-l lase din mână, nu au avut încredere să angajeze oameni care să îi antreneze, nu au avut încredere în expertiza independentă „Cum poate să ştie el mai bine businessul decât mine?!“.

    Pentru că nu au avut antrenor şi o echipă profesionistă alături, antreprenorii români nu au trecut graniţa, preferând să se închidă în propria piaţă.

    Pentru că nu au angajat antrenori şi nu au lucrat în acest sistem în care fiecare face ce ştie cel mai bine – Simona Halep să joace, iar Darren Cahill să-i spună să intre pe teren şi să câştige pentru că este mai bună decât adversarele –, antreprenorii români nu au descoperit talente pe mâna cărora să-şi lase businessul.

    Cum poţi să cucereşti o altă piaţă, cum poţi să ridici un grand slam dacă eşti băgat operaţional până în gât în businessul propriu?

    Cum poţi să-i cucereşti pe alţii, cum poţi să dobândeşti experienţă dacă rămâi în judeţul tău, înconjurat de zidurile pe care ţi le-ai construit, în speranţa că vei rezista aşa tot timpul?

    Ne place sau nu ne place, recunoaştem sau nu, antrenorul te poate face să câştigi un trofeu, iar Simona Halep, cu tot talentul şi ambiţia ei, a recunoscut public acest lucru.

    România are talente şi toată lumea recunoaşte acest lucru. Are însă prea puţini antrenori, prea puţini manageri, prea puţine sisteme de organizare.

    Profesorul Daniel David, de la Cluj, spune în cartea „Psihologia poporului român” că România are copii talentaţi nativ mai mulţi decât alte popoare, dar pe măsură ce intră în sistemul de învăţământ – grădiniţă, şcoală, liceu, facultate –, care nu este pe măsura minţii lor, talentul lor se pierde. Lipsa de organizare, lipsa antrenorilor, lipsa profesorilor îşi fac simţită prezenţa.

    Simona Halep a fost o excepţie, deoarece, pe parcursul carierei, a putut „să cumpere” un sistem.

    Ion Ţiriac ar putea să facă cu banii, cu sutele şi miliardele de euro, orice. El spune că vrea să facă o academie pentru antrenori, pentru profesori, pentru manageri sportivi. Exact ce are nevoie România. Educaţia şi şcoala românească produc vârfuri, dar baza şi mijlocul scad an de an. Exact ca şi în business. Avem Dedeman, Altex, Ţiriac, Şucu, care au reuşit să treacă de un anumit nivel, dar în acelaşi timp avem 400.000 de antreprenori care au un business anual de sub 100.000 de euro pe an.

    Care este antrenorul vostru? 

  • China versus România, de la Glorie la Neputinţă

    Cu un ritm anual de creştere a economiei de 7%, până în 2025, China va depăşi economia SUA, ca în următorii 20 de ani PIB-ul Chinei să fie de două ori mai mare decât cel al Statelor Unite. Doar militar, China nu va putea depăşi SUA. Chiar dacă China dispune de cea mai mare armată regulată din lume, totalizând 2,3 milioane de cadre active şi 800.000 de rezervişti, din punct de vedere al înzestrării, armata Statelor Unite este net superioară. Acest avantaj este asigurat şi de bugetul alocat de Statele Unite armatei, care, anul acesta, a ajuns la 713 miliarde dolari, faţă de doar 175 miliarde dolari bugetul armatei chineze.
     
    În 20 de ani, China a construit 90.000 km de autostrăzi, România 500
     
    În 1990, România avea un PIB de 39 miliarde dolari, China unul de 360 miliarde dolari. În 2017, România raporta un PIB de 200 miliarde dolari şi China 13.000 miliarde dolari. Cu alte cuvinte, PIB-ul României, în 27 de ani, a crescut de cinci ori, pe când al Chinei de 36 de ori. În anii 90, şi România şi China aveau câte 200 km de autostradă. Azi, noi avem 750 km, iar China peste 90.000 km, fiind ţara cu cei mai mulţi km de autostradă. China a construit în 25 de ani mai multe autostrăzi decât SUA în 100 de ani. În România, trenurile circulă cu o viteză medie de 40 km/h, pe când în China cu 350 km/h. Chiar 450 km/h, pe calea ferată ce leagă oraşul Shanghai de aeroport. Eu însumi am călătorit cu trenul între Beijing şi Xian şi Shanghai şi Beijing. În ultimii 15 ani, China a construit peste 20.000 km de cale ferată de mare viteză. 
     
    Bucureşti, mai poluat decât Beijing

    Dacă până în urmă cu câţiva ani Beijing era cel mai poluat oraş din lume, cu valori de peste 300 ug/mc, azi nivelul poluării măsurat de noi, în cele cinci zile, e în jur de 35 ug/mc, de două ori mai puţin decât  valorile înregistrate în Bucureşti. China a investit, în ultimii cinci ani, peste 270 miliarde dolari în proiecte de mediu şi în combaterea poluării. A închis jumătate din centralele electrice pe cărbune, mii de uzine şi fabrici poluante. A construit capacităţi de producţie a energiei electrice din surse hidro, fotovoltaic şi eolian. Primii trei producători globali de eoliene şi panouri solare sunt companii chineze.

    China deţine cel mai mare parc fotovoltaic din lume, ce se întinde pe o suprafaţă de 2.500 de hectare, şi care alimentează cu energie peste un milion de locuinţe. China a interzis circulaţia pe drumurile publice a maşinilor Euro 1 – Euro 3. Noi, anul trecut, am anulat timbrul de mediu, transformând România în cimitirul european al rablelor. Anul trecut, China a fabricat peste 7000.000 de maşini electrice, cât celelalte state la un loc, propunându-şi ca, în 2025, să ajungă la o producţie de 7 milioane de maşini electrice. Noi ne lăudăm că avem cea mai mare viteză la internet din lume. Deşi nu ştiu la ce ne foloseşte, că pentru WhatsApp şi Facebook nu avem nevoie de aşa o viteză. Chinezii se laudă cu cel mai rapid computer din lume, cu o capacitate de procesare de 93.000 miliarde de calcule pe secundă. Noi ne uităm sau visăm la stele cu ochii larg deschişi, pe când chinezii au construit cel mai mare telescop din lume, cu un diametru de 500 de metri şi o lungime de 3 km. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro