BusinessMagazin

Tag: profesor

  • O lecţie românească de management împotriva curentului

    Şi, chiar autorul spune, nu este o carte relaxantă, pentru că solicită răbdare, disponibilitatea de a accepta puncte de vedere opuse normalităţii cultivate de abordările didactice standard, dar şi timp, mai mult timp decât cel alocat citirii unui manual de afaceri obişnuit. Ce veţi obţine în schimbul răbdării, disponibilităţii şi timpului alocat cititului? Răspunsuri. Este o abordare care pune sub semnul întrebării valabilitatea teoriilor de management strategic de import şi care vrea să atragă atenţia asupra modului superficial în care sunt adoptate unele concepte, idei sau teorii.

    Răspunsurile sunt adaptate mediului de afaceri românesc şi nu preluări “de-a gata” din traduceri americane, iar autorul oferă şi un pachet de studii de caz, exemple ce pot fi uşor generalizate, pentru că avem “sucursala unei firme străine”, “fosta companie de stat privatizată prin MEBO” şi “iniţiativa antreprenorială care a dus la un grup de firme”.

    Câteva titluri de capitol sunt grăitoare pentru tematică şi modul de abordare: “Strategomania terminologică: invazie, inflaţie, haos”, “Definiţia modernă a strategiei; implicaţii pro-haos”, “Viziunea, un enunţ vag despre viitorul organizaţiei”, “Resursă, competenţă, capabilitate: triunghiul alba-neagra”, “Guvernanţa corporativă, apusul puterii generalului”, “Responsabilitatea socială a corporaţiei: noua marotă cu iz de marketing”, “Problemele controlorilor şi cine controlează pe cine?”.

    “Ar fi extraordinar ca timpul să aducă rezolvarea unui număr cât mai mare dintre problemele semnalate de această carte. Din păcate, semnele îmbucurătoare în acest sens sunt firave, în timp ce lucrările ce oferă o perspectivă «din partea opusă», cum sunt cele ale lui Richard Rumelt sau Henry Mintzberg, se înmulţesc. Poate este exagerat să se afirme, în stil american, că «Porter este mort!» sau «Kotler este mort!», în sensul figurat al negării valabilităţii ideilor lor, dar o abordare marcată de un entuziasm mai reţinut şi de o nuanţă critică ar fi mai… strategică”, spune autorul.

    Bogdan Băcanu – “Anti-Strategic Management”, Editura Polirom, Iaşi, 2014

  • Alergând împreună 
cu maşinile

    Cum nu sunt un fan al abordărilor de acest gen, iniţial am mârâit la teoriile lui Brynjolfsson; i-am dat dreptate doar într-o privinţă, cum că PIB-ul nu include uriaşa cantitate de efort reprezentată de gratuităţile de pe internet – Wikipedia, Google, Skype, materialele video si audio, muzica. 300 de miliarde de dolari, spune el, doar în cazul PIB american.

    „Ce putem face pentru a crea prosperitate generalizată? Răspunsul nu e să încercăm să încetinim tehnologia. În loc să ne luăm la întrecere cu maşinile, trebuie să învăţăm să alergăm alături de ele. Asta e marea noastră provocare“, spune Brynjolfsson. Luddit-ul din mine nu simte nevoia să se întreacă cu maşinile – sunt convins, de exemplu, că nicio maşină nu o să poată înjura la nervi mai plastic decât mine – şi nici alergatul acela, chiar metaforic, nu-mi spune nimic.

    Simt, în schimb, nevoia să stăpânesc tehnologia şi nu să mş simt ca ucenicul vrăjitor printre meniuri, aplicaţii şi programe. M-am gândit la toate acestea la un moment dat, iar pe urmă l-am pus pe Brynjolfsson pe un raft al minţii şi l-am lăsat acolo.
    …asta până când am aflat de existenţa lui Eugene Goostman. În vârstă de 13 ani. Are trei părinţi, toţi bărbaţi, ruşi, şi spune că este din Odessa. Nu este o fiinţă reală, ci primul program de calculator care, se zice, a izbutit să treacă testele Turing.

    Alan Turing este părintele informaticii moderne, iar testele care îi poartă numele încearcă să definească o maşină inteligentă, care gândeşte (practic, o maşină şi un om poartă o conversaţie cu un om, acesta din urmă încercând să determine care dintre interlocutorii săi este maşina şi care omul). Turing a prorocit că în undeva în jurul anului 2000 un computer va ajunge să păcălească omul în mai mult de o treime din cazuri, iar Eugene Goostman tocmai asta a făcut. Cea mai mare parte a presei internaţionale a relatat povestea, stabilind că o piatră de hotar tocmai a fost depăşită.

    Ştiu şi eu?! Am „stat de vorbă“ şi eu cu o versiune a lui Eugene Goostman (o căutare simplă cu Google vă ajută) şi nu m-a convins, sub nicio formă, că este băiatul evreu din Odessa drept care se dă; este lipsit de spontaneitatea şi de gradele acela de incoerenţă şi ilogic caracteristice fiinţei umane. Sigur că era o versiune de început a programului, echivalentul unei vârste chiar mai fragede decât cei 13 ani de acum; dar era chiar mai rău decât bot-ul acela de call center care de curând se dădea, tot prin presă, drept femeie (Google, din nou!). Mă gândesc, cu toată sinceritatea, că problema nu o fi la Eugene Goostman, ci la interlocutorii săi, poa e mai uşor de dus de nas, de manipulat, din cauza multiplelor presiuni ale vieţii moderne (aici sunt grozav de eufemistic, v-aţi dat seama).

    Nu poţi fi om sau maşină cu inteligenţă umană dacă nu ai emoţii, instabilitate, creativitate. Îmi dă dreptate Ray Kurzweil de la Google, o eminenţă a inteligenţei artificiale, care crede că abia peste 15 ani un computer va putea căpăta caracteristici umane – emoţii, capacitatea de a face glume, de a fi romantic sau sexy.

    Şi aici ating clou-ul acestui text: cum va reacţiona oare lumea la crearea unui fiinţe din siliciu, metal şi electricitate? Cum va reacţiona aceasta în lumea noastră? Cum o includem în PIB-ul acela neacoperit al lui Brynjolfsson?

    „Visul“, de Vameşul Rousseau, ceva ce o maşină nu va picta niciodată.

  • PIB-ul României a fost în 2012 cât cel al statului Iowa, a 30-a economie din SUA

     Harta, publicată de blogul centrului de reflecţie American Enterprise Institute, a fost creată prin compararea producţiei economice din statele americane în 2012 cu cele străine având un PIB similar. Autorul analizei este Mark J. Perry, profesor de economie la Flint campus al Universităţii din Michigan.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trei angajaţi ai unui colegiu din Piteşti, accidentaţi pe trecerea de pietoni din faţa liceului

     Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei Argeş, Adriana Bălănescu, trei persoane care traversau pe o trecere de pietoni strada Armand Călinescu din Piteşti, îndreptându-se dinspre bulevardul Republicii către Colegul “I. C. Brătianu”, au fost lovite de o maşină.

    Cele trei persoane au fost rănite, dar sunt în stare stabilă, urmând să fie transportate la spital pentru investigaţii medicale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: Un profesor arădean transformă cu pensula ziduri gri în biblioteci, piscine şi acvarii colorate – GALERIE FOTO

     De 16 ani, de când a terminat Facultatea de Arte şi Design la Timişoara, Sabin Chintoan le predă desen elevilor de şcoală generală şi liceu, iar în paralel cu meseria de dascăl este un artist care poate fi găsit adesea pe schele în biserici, unde pictează pereţi cu motive religioase, sau pe străzile Aradului, unde transformă ziduri murdare în veritabile lucrări de artă expuse în aer liber.

    Arădeanul a prins drag de creion şi pensule în jurul vârstei de zece ani, dar spune că nu profesorii i-au insuflat această pasiune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată azi viaţa primului angajat al Microsoft în România

    NU MI-AM PROPUS NICIODATĂ SĂ FIU MANAGER, IAR ÎN STUDENŢIE AVEAM O PĂRERE DESTUL DE DISTORSIONATĂ DESPRE ACEASTĂ NOŢIUNE. Îmi doream în schimb să fiu cercetător ştiinţific principal„, îşi aminteşte Silviu Hotăran, primul angajat al Microsoft România şi CEO al companiei timp de mai bine de 12 ani, despre aspiraţiile de la începutul carierei sale, când scria cod pentru Institutul de Tehnică de Calcul din Bucureşti. Un traseu diferit l-a adus în prezent la conducerea filialei locale a companiei de training GKTI, ghidat de experienţa dobândită în management şi, după cum spune el, de mai multe „întâlniri decisive„.

    „În octombrie sărbătoresc 22 de ani de la conversaţia care mi-a schimbat viaţa”, calculează Hotăran. Era 1991 când a constatat că viitorul cercetării subvenţionate de stat este fragil şi a părăsit Institutul de Cercetări pentru Tehnică de Calcul (ITC), împreună cu câţiva colegi, pentru a merge în mediul privat. I-a convins atunci pe francezii de la compania de software de gestiune Ciel să îşi deschidă o filială în România. Francezii au venit, dar i-au făcut o propunere pe care a considerat-o ciudată: conducerea companiei, ofertă venită chiar din partea omologului său din Franţa, Pierre Yves Morlait. „Nu îmi place şi nu mă interesează managementul„, i-a spus Hotăran atunci, dar apoi, gândindu-se că nu va putea să scrie cod toată viaţa, a acceptat postul.

    A impus totuşi o condiţie: „Dacă într-un an nu dau rezultate, mă lăsaţi să vin înapoi la scris cod„. Rezultatele au venit însă odată cu fixarea ţintei ca Ciel să devină una dintre cele mai vizibile companii de software de pe piaţă. „Vizibilă, nu bănoasă, pentru că nu puteai să faci bani mulţi în România din software pe o piaţă care nu era protejată de legea copywright-ului.„

    Odată cu vizibilitatea Ciel, Hotăran a devenit şi el însuşi vizibil şi a primit într-o zi un telefon care avea să îi schimbe din nou viaţa. Gigantul Microsoft venea în România şi îl voia pe el ca prim angajat. Şi de această dată, chiar dacă era vorba despre un brand de renume, a avut nevoie de un răgaz de trei zile de gândire.

    După care a acceptat să conducă Microsoft România: „Cu toate că am avut un singur titlu, de director general, job description-ul s-a schimbat în permanenţă.„ Iar după opt ani, în 2004, s-a luat hotărârea ca el să conducă operaţiunile Microsoft pentru 12 ţări din Europa de Sud-Est: „Prima întrebare pe care mi-am pus-o când am ajuns în poziţia asta a fost care este valoarea mea adăugată.„ Îşi dorea să nu fie un manager preocupat doar de cifre şi rapoarte, prin urmare a investit timp în lucrul cu angajaţii din fiecare cele 12 ţări. Este de fapt perioada care l-a determinat să identifice principala sa pasiune, care a condus la activitatea lui de astăzi, consultanţa în management, pe care el o descrie drept „antreprenoriat educaţional„.

    PĂRĂSIREA FUNCŢIEI DE CEO AL MICROSOFT PENTRU DOMENIUL CONSULTANŢEI A FOST POATE UNA DINTRE CELE MAI SURPRINZĂTOARE MUTĂRI ALE ANULUI 2008, dar „a fost o plecare pregătită timp de aproape doi ani„, potrivit lui Hotăran. A înfiinţat firma Semper Human, după iniţialele numelui său, şi s-a alăturat grupului elveţian de consultanţă în management Gustav Käser Training International (GKTI), fondat de Gustav Käser în 1963. Grupul este format în prezent din 100 de traineri, care au ca numitor comun experienţa de zeci de ani în management. Un program pilot de leadership cu echipa Gustav Käser din 1998, perioadă când era CEO la Microsoft, l-a influenţat în alegerea francizei, preferată unei afaceri pe cont propriu.

  • De ce nu vor fi promovaţi niciodată cei mai buni angajaţi. Principiul de care ţin cont angajatorii

    TEORIA, LANSATĂ ÎN „THE PETER PRINCIPLE”, carte scrisă într-un stil umoristic, apărută în 1969, arată că, după un anumit nivel, în urma unor promovări succesive, angajaţii ajung să îşi depăşească nivelul de competenţă, devenind astfel incompetenţi. Cu alte cuvinte, cine face performanţă pe o anumită poziţie nu poate oferi garanţia unei performanţe comparabile pe o poziţie superioară sau diferită. Şi atunci, cum îşi dau managerii seama dacă sunt sau nu bune deciziile de promovare a subalternilor?

    „Situaţia este uşor evitabilă prin înţelegerea corectă a competenţelor necesare pentru a performa pe un anumit post, precum şi printr-o evaluare corectă şi riguroasă a competenţelor candidaţilor interni sau externi”, este de părere Adrian Stănese, directorul de resurse umane al companiei distribuitoare de medicamente Polisano.

    Atunci când se iau decizii de promovare, angajatorul ar trebui să ia în considerare un set nou de abilităţi pe care ar trebui să le aibă angajatul care va păşi pe o poziţie superioară, pentru că, de obicei, cei care primesc un rol nou în cadrul aceleiaşi echipe sunt tentaţi să facă aceleaşi lucruri ca până atunci.

    Teoretic, traseul în carieră al unui angajat este următorul: în primul job, angajatul se conduce pe el însuşi, apoi este promovat ca manager al altora, după care devine manager peste manageri, după care urmează poziţii precum function manager, business manager (al unei divizii sau al unei companii), manager la nivel de grup în companie şi „enterprise manager„- care poate însemna manager la nivel regional. Aceasta este aşa-numita „leadership pipeline„, care stă la baza conceptelor create în jurul planurilor de succesiune şi de management al talentelor folosite în companii.

    LA FIECARE PROMOVARE PE UNUL DINTRE ACESTE ROLURI, ANGAJAŢII NU AU NEVOIE DOAR DE ABILITĂŢI DIFERITE, ci trebuie să înveţe să îşi aloce şi timpul în mod diferit, pentru că o echipă poate performa mai prost dacă managerul nu alocă suficient timp în conducerea celorlalţi„, crede Oana Ciornei, managing partner al firmei de executive search Amrop România. De multe ori însă, deciziile de promovare luate pe baza unor competenţe tehnice demonstrate de angajat pot conduce la greşeli, iar acest lucru este „validat„ cel mai uşor în sectorul IT.

    „În domeniul IT, întotdeauna cel mai bun om dintr-o echipă este considerat cel mai bun om tehnic din echipa respectivă. Cu mici excepţii, cel mai bun om tehnic nu trebuie însă promovat să conducă echipa. Am avut cazuri în care am promovat cel mai bun om tehnic pe poziţie de management şi nu a confirmat, pentru că nu avea abilităţile necesare pentru a conduce oamenii, aşa că l-am readus în domeniul tehnic. A înţeles ce nu a făcut bine şi, după un an, s-a întors pe poziţia de management„, spune Andrei Pitiş, preşedintele Asociaţiei Patronale a Industriei de Software şi Servicii (ANIS), care a condus anterior mai multe companii de software. Astfel, o echipă care îşi „pierde„ cel mai bun om tehnic prin promovarea acestuia pe o poziţie de management va fi mai puţin performantă, mai ales dacă noul manager nu are competenţele pe care le cere conducerea unor oameni. Pitiş a adăugat că angajatorii americani din această industrie au rezolvat problema într-un mod mai „elegant„, în sensul că au creat conceptul unei cariere duale în domeniul IT, una de management şi una tehnică, astfel că oamenii tehnici foarte buni pot fi promovaţi pe poziţii tehnice mai înalte, la fel de bine plătite şi cu o reputaţie similară unor poziţii de top management.

    NU TREBUIE PROMOVAT NEAPĂRAT CEL MAI BUN OM TEHNIC, ci cel care are cele mai bune aptitudini de conducător, dar care este şi respectat în cadrul echipei şi alocă timp în managementul oamenilor„, adaugă Oana Ciornei de la Amrop.
    Specialiştii în domeniul resurselor umane spun că la fiecare promovare pe o poziţie de management trebuie analizate, pe lângă competenţele tehnice şi performanţele angajatului, şi cele comportamentale, pentru că riscul unei promovări greşite este scăderea performanţei unei întregi echipe sau structuri.

  • Este profesor si castiga 4 mil. dolari/an in tara in care parintii cheltuiesc 17 mld. dolari anual pentru educatia copiilor

     Spre deosebire de alti profesori, el este platit pentru cererea pentru abilitatile sale, iar aceasta este mare, scrie cotidianul financiar Wall Street Journal (WSJ).

    Kim Ki-Hoon, care acum preda intr-o academie after-school privata, castiga majoritatea banilor din cursurile pe care le tine online. „Cu cat muncesc mai mult, cu atat castig mai mult. Imi place asta”, spune el.

    Kim munceste in jur de 60 de ore pe saptamana, invatandu-i pe altii engleza, desi petrece doar trei din acest ore predand efectiv.

    Cursurile sale sunt inregistrari video, pe care internetul le-a transformat intr-o marfa pe care o vinde cu 4 dolari/ora. Isi petrece majoritatea timpului raspunzand studentilor care ii cer ajutorul online, dezvoltand metode de predare si scriind texte – in jur de 200 pana in prezent.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Vanghelie, despre Liceul Bolintineanu: Sunt degajat. O să vedeţi că profesorul de religie e nevinovat

     “Când veţi găsi formule în care veţi considera că pot să am o problemă, vă răspund eu, vă caut eu pe voi. Când nu vă caut, înseamnă că sunt degajat”, a răspuns Vanghelie întrebărilor jurnaliştilor.

    El a apreciat că numele său a apărut în acest scandal pentru că este un nume “frumos” şi pentru că “vinde”.

    “E un nume frumos şi de aceea o să apară. Sunt sigur că şi dumneavoastră de aia mă daţi, am văzut că puneţi pe burtiere – şi dumneavoastră şi alte posturi – Vanghelie. Cred că vă place şi cred că se şi vinde”, a adăugat Vanghelie.

    El le-a solicitat jurnaliştilor să adreseze întrebări celor care ştiu despre ce este vorba în legătură cu Liceul “Bolintineanu”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro