BusinessMagazin

Tag: pensionari

  • Verbul viitorului

    În context, apare şi problema dezindustrializării şi a efectelor acesteia: o treime dintre companiile aflate în topul celor mai mari 100 de jucători din industria prelucrătoare în anul 1994 sunt în prezent radiate sau au cifră de afaceri egală cu zero, iar 15 dintre acestea au cifra de afaceri mai mică de 10 milioane de dolari; în Bucureşti nu mai există nicio fabrică care să aibă mai mult de 1.000 de angajaţi, iar lipsa de locuri de muncă a alungat în Europa între 3 şi 5 milioane de români, printre ei aflându-se printre cei mai bine pregătiţi muncitori şi tehnicieni din fostele uzine socialiste.

    La acestea se adaugă nivelul de trai redus sau slaba capacitate de inovare, fie în companii fie în societate. Orăşelele foste monoindustriale au devenit acum zeroindustriale şi se sting încet. De mai bine de două decenii România pierde câte un cetăţean la fiecare patru minute. În 2032 prima mare cohortă de decreţei va ieşi la pensie, iar presiunea asupra bugetului de pensii se va dubla, practic.

    În aceste condiţii există un curent de opinie puternic în favoarea reindustrializării şi, discutând cu oamenii pe tema muncii în România şi a modului în care oamenii relaţionează cu verbul „a munci“, pentru articolul de fond din acest număr al revistei, m-am gândit că poate nu reindustrializarea ne poate asigura viitorul, ci o schimbare de direcţie spre zona de inginerie şi cercetare-dezvoltare.
    Să explic: două par a fi tendinţele momentului; de fapt sunt două tendinţe şi o spaimă majoră, cea a unei noi recesiuni mondiale, pentru care există, din păcate, mult prea multe semnale negative. Să ignorăm, pentru moment, spaima şi să vedem ce este cu tendinţele.

    Prima este transformarea globalizării într-un soi de regionalizare; un raport al Credit Suisse intitulat chiat „Sfârşitul globalizării“ vorbeşte de o lume multipolară, împărţită în trei zone – Oceania, incluzând continentele americane, de nord şi de sud, Eurasia (Europa, Orientul Mijlociu şi Rusia) şi Asia de Est, incluzând Africa, Asia şi zona Pacificului. Sună un pic a Orwell, nu? Bancherii au analizat, pentru a-şi motiva studiul, tratatele economice regionale încheiate de diversele state în ultima perioadă, precum şi evoluţia şi tendinţele comerţului mondial. A doua tendinţă este dezindustrializarea chiar a Chinei, care îşi pierde poziţia de „producător de orice mondial“, din varii motive: temeri pentru viitor, creşterile salariale, exodul banilor, pentru că anul trecut pieţele emergente, cu precădere China, au pierdut 735 de miliarde de dolari, cu mult mai mult decât cele 111 miliarde de dolari retrase în 2014. Asta după ce până în 2013 au atras investiţii, an de an.

    Soluţia este ingineria. Foxconn, compania chineză care are 800.000 de angajaţi şi venituri de peste 60 de miliarde de dolari, mai mari decât orice altă companie din IT, care produce pentru Dell, Nokia, Microsoft, Apple sau HP, are un raport al slujbelor de zece chinezi la un occidental. La împărţitul banilor, raportul se inversează – avem nouă dolari pentru inginerii de la Dell, Nokia, Microsoft, Apple sau HP şi numai unul pentru chinezi.

    Ce argument mai bun pentru inginerie şi creativitate ar putea fi oferit? La un moment dat China îşi va pierde poziţia dominantă de producător al lumii şi companiile şi investitorii se vor îndrepta spre alte state asiatice, sau poate chiar spre Africa. Dar proporţiile la împărţirea banilor se vor păstra, sunt sigur.

    „A munci“ nu mai înseamnă demult tractoare pe câmp, aşa cum apăreau pe moneda de un leu de pe vremea României socialiste, şi nici oţelarii vânjoşi care învârteau metalul topit, iscând jerbe de scântei, aşa cum apăreau la jurnalele de ştiri de dinainte de 1989. Cea mai bună ilustrare a verbului „a munci“ este acum un ins în faţa calculatorului. Sunt ferestrele aprinse târziu în noapte în imobilele de birouri din Pipera. Sunt serviciile bine făcute, orice va fi însemnând asta – de la centre de asistenţă şi pentru operaţiuni externalizate la cazare decentă într-o pensiune la ţară.

    De ce trebuie ca proiecte tehnologice româneşti să plece spre vestul Europei sau spre Silicon Valley? De ce ne mulţumim să rebranduim obscure mărci chinezeşti, chemându-se astfel că facem tehnologie? De ce nu folosim, de ce nu finanţăm, de ce nu proiectăm, de ce autorităţile nu încearcă să atragă inteligenţă şi să ajute inteligenţa în cauză să producă? Este mult mai ieftin să dăm unor tineri inventivi calculatoare şi să-i pregătim, decât să reconstruim noi ateliere şi furnale şi fabrici! Poate că verbul viitorului nu este a reindustrializa, ci a crea!

    Depou, de Şerban Savu, un pictor care şi-a propus, şi reuşeşte minunat, să ilustreze noua realitate românească.


     

  • Cum a evoluat piaţa locurilor de muncă în 2015

    Aşa cum prea bine se ştie, România nu a scăpat de aceste măsuri de austeritate. Sunt deja cunoscute măsurile din 2010, când salariile bugetarilor au fost tăiate cu 25 la sută. De asemenea, zeci de mii de oameni au fost disponibilizaţi şi nu au întârziat să apară protestele de stradă. Alţii au păţit-o şi mai rău. De exemplu, grecii au evitat falimentul chiar în acest an. Guvernul de la Atena condus de Alexis Tsipras a ajuns până la urmă la un acord cu Fondul Monetar Internaţional, iar Grecia a evitat în ultima clipă o situaţie dezastruoasă: aceea de a intra în incapacitate de plată. De asemenea, a fost o perioadă când băncile de la Atena au fost închise.

    În România, în 2015, lucrurile au stat mai bine din punct de vedere al ofertei de pe piaţa locurilor de muncă. Conform Ministerului Muncii, în acest an, până la 30 septembrie 2015 s-au înregistrat 6.098.953 contracte de muncă. Conform statisticilor, numărul e mai mare cu 400.000 de locuri de muncă faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. De asemenea, după mult timp, numărul de salariaţi activi este mai mare decât cel al pensionarilor. Conform cifrelor oficiale, în România există 5.378.723 de salariaţi activi, în timp ce numărul pensionarilor este de doar 5.287.892.

    În următoarea perioadă, tendinţa de creştere a numărului locurilor de muncă va rămâne aceeaşi.

    Domeniile care oferă cele mai multe locuri de muncă

    Cum era de aşteptat, domeniile care au făcut cele mai multe angajări şi care oferă în continuare oportunităţi în carieră sunt cele din IT, servicii şi inginerie. Un salariu entry level în domeniul IT porneşte de la 2000 – 2500 de lei. Interesant este că într-un an, cei care lucrează în acest domeniu pot ajunge la un venit de 1000 de euro lunar. În aceste condiţii, criteriile de selecţie sunt foarte stricte. Candidatul trebuie să se plieze perfect pe profilul şi obiectivele companiei angajatoare. Angajatorii gândesc deja pe termen lung chiar şi când vine vorba de un job entry-level. Tocmai de aceea, recruiterii sunt din ce în ce mai atenţi la gradul de compatibilitate al candidatului cu cerinţele companiei.

    De asemenea, pentru a fi siguri că vor avea parte de angajaţi eficienţi, angajatorii apelează din ce în ce mai des la variantele de a oferi contracte de muncă temporară. Astfel, în cel de-al treilea semestru al anului s-a înregistrat o creştere de 20% – 25% de angajaţi care au contracte pe perioadă determinată şi în care sunt stipulate obiective clare.

    Care sunt oraşele care oferă cele mai multe locuri de muncă

    Aşa cum era de aşteptat, oraşul cu cea mai bogată ofertă pe piaţa locurilor de muncă este Bucureşti. Capitală este urmată în top de alte două mari oraşe din România, Cluj şi Timişoara. Conform statisticilor, Bucureştiul acoperă o treime din totalul locurilor de muncă existente pe piaţă. Vorbim aici de un procent de 30.14%. De asemenea, Capitala conduce şi în topul aplicanţilor. Aproape jumătate dintre cei care aplică pentru un job provin din Bucureşti.

    Clujul oferă în jur de 20% din totalul locurilor de muncă disponibile, iar pe locul trei se situează Timişoara cu aproximativ 10 procente. Acelaşi studiu arată că aproape jumătate din posturile scoase la concurs provin din domeniul IT. Acesta este urmat de vânzări şi de inginerie.

  • O staţiune din România, considerată mai frumoasă decat multe alte locuri turistice din Europa

    Deşi mulţi ani a fost perecepută drept o staţiune pentru pensionari, Sovata este una dintre cele mai căutate destinaţii de vacanţă. Mulţi turişti care ajung acolo pentru prima dată rămân plăcut impresionaţi şi declară, fără nicio reţinere, că în Sovata… “E mai frumos ca-n Croaţia”!

    Recunoscută la nivel european încă din 1850, Sovata este o staţiune pentru orice sezon. Lacurile cu ape clorurate şi sodice – cât şi nămolul din ele –  au proprietăţi terapeutice pentru o multitudine de afecţiuni, în speciale pentru cele ginecologice.

    Cititi mai multe pe one.ro.

  • Pensionarii ar putea primi bani de la Ministerul Transporturilor, pentru tichetele de călătorie

    „Pensionarii din sistemul public de pensii şi din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale pot solicita Ministerului Transporturilor compensarea tichetelor de călătorie în bani”, potrivit proiectului de lege depus la Senat.

    Prin această propunere legislativă, tichetele de călătorie primite de pensionari ar putea fi compensate în bani, la alegerea beneficiarului, “evitând astfel specula şi evaziunea fiscală”, potrivit expunerii de motive.

    “În realitate, se constată existenţa unor situaţii în care pensionarii, din cauza vârstei înaintate, a sărăciei, nu mai folosesc această facilitate a statului, ajungând să vândă aceste tichete speculanţilor, pe nişte sume derizorii”, scrie în expunerea de motive.

    Senatul este prima cameră sesizată, iar Camera Deputaţilor este for decizional.

     

  • 70+10+10+10 – formula viitorului financiar 
al românilor

    “Momentan nu mă preocupă siguranţa mea financiară de peste 20-25 de ani, ci mai degrabă cea de peste cinci ani. Având în vedere că odată cu prima angajare mi-am făcut pensie privată, consider că, deocamdată, este suficient. Voi reevalua acest lucru mai târziu. Cât despre economii, nu pot spune că am început să economis-esc în mod constant. Dacă fac economii, sunt pentru nevoile din anul curent, nu pentru cel viitor, deocamdată am apelat la servicii bancare de tipul depozite la termen şi nu mai mult“, spune Alexandra, o tânără în vârstă de 26 de ani, angajată a unei companii multinaţionale de testare de software din Bucureşti. Chiar dacă, potrivit ei, nimic nu o împiedică să apeleze la astfel de servicii, ea nu le consideră necesare în acest moment şi preferă să se concentreze pe lucruri de care are nevoie în prezent: „o casă, o maşină, lucruri de care tre-buie să mă ocup acum şi nu la pensie. Probabil până la pensie voi plăti rate la casă, dar voi apela şi la o pen-sie privată“. 

    Nici pentru Simona, un medic pediatru în vârstă de 36 de ani ce lucrează în cadrul unui spital de stat din provincie, siguranţa financiară de peste 25 de ani nu reprezintă o prioritate: „Nu mă gândesc la pen-sie, sigur se vor găsi câţiva bănuţi şi pentru mine atunci. Cel mai mult mă preocupă starea de sănătate, a mea şi a familiei mele“. Tânărul medic nu economiseşte şi spune că rata pentru locuinţă şi o vacanţă pe an sunt motivele ce au împiedicat-o să investească până în prezent într-un produs de economisire. Pentru Alex, manager de proiect în cadrul unei multinaţionale din industria IT, lucrurile stau diferit. „Principalele mele obiec-tive sunt: stabilitatea financiară, educaţia şi sănătatea, mă preocupă şi subiectul pensiei, doar că îl văd sub o altă formă, nu cea actuală susţinută de stat. Nu cred că statul va fi în stare să susţină sistemul actual mai mult de zece ani“. Alexandra şi Simona fac parte din cele două treimi ale angajaţilor din România ce manifestă o atitudine predominant pasivă faţă de viitorul lor financiar, care are drept efect lipsa de implicare în construcţia propriei bunăstări, potrivit unor studii ale valorilor şi caracteristicilor comportamentale realizate de Dorin Bodea, director general al companiei de training, cercetare şi consultanţă Result Management.

    „Ei se raportează în bună măsură la propriul viitor prin ceea ce am putea numi triunghiul fatalism-pesimism-resemnare în asociere cu credinţa în noroc şi în soartă. Rezultă un mecanism psihologic pervers, de autoprotecţie, ce reduce rolul activ al unei persoane în construcţia propriului viitor. Indiferent de ce se întâm-plă, expresii precum «asta e», «ştiam eu» sau «aşa i-a fost scris», «n-a avut noroc» descriu existenţa cotidi-ană a aproximativ două treimi dintre români“. Perspectivele imediate şi ancorarea puternică în prezent carac-terizează motivaţiile majorităţii angajaţilor români, iar credinţa în destin şi în noroc exprimă o mentalitate înve-chită care ne arată de ce viitorul pe termen lung nu ţine de noi, ci de divinitate eventual, explică Bodea. Potrivit aceluiaşi studiu, Alex s-ar încadra în profilul minorităţii pentru care lucrurile sunt mai nuanţate: 1/3 din angajaţii români investesc în propriul lor viitor, au o gândire coerentă pe termen lung şi o educaţie financiară solidă. Ei sunt cei care se implică activ în construcţia propriei cariere şi consideră că viitorul lor ţine de ei.

    Proporţia se proiectează asupra pieţelor ce reflectă cel mai bine gradul de implicare în evenimentele vii-toare: a asigurărilor de viaţă – segment pe care s-au înregistrat anul trecut prime brute subscrise de 1,64 de miliarde de lei, dintr-un total de 8,1 miliarde, cât şi a pensiilor facultative, pe care activează doar 357.000 de participanţi. „Fără nicio îndoială, nivelul actual de dezvoltare a pieţei de asigurări de viaţă este departe de potenţialul său real; dacă ne uităm la gradul de acoperire a nevoilor de protecţie financiară a oamenilor, acesta este extrem de redus şi, în mod similar, ponderea primelor brute subscrise în PIB este infimă com-parativ cu cea din alte state“, descrie situaţia pieţei Marius Popescu, director general al NN Asigurări de Viaţă, lider de piaţă pe segmentul asigurărilor de viaţă, cu o cotă de piaţă de 37% şi cu o valoare totală a primelor de aproximativ 614 milioane de lei anul trecut. În primele trei luni ale anului, compania a înregistrat creşteri de aproximativ 5% faţă de acelaşi interval din 2014 şi urmăreşte să îşi consolideze poziţia din piaţă, cât şi să se extindă pe pieţe complementare, precum segmentul asigurărilor de sănătate.

  • Reprezentant Neckermann: Peste 80% dintre străinii care vin în circuite în România sunt pensionari

    “Peste 80% dintre turiştii străini care ajung în România în vacanţe organizate prin agenţiile de turism sunt în vârstă, depăşind 65 de ani. Vin în grupuri de 30-40 de persoane, în general pentru circuite culturale în Transilvania sau croaziere pe Dunăre, care pleacă din Austria sau Germania”, a afirmat Mărginean, prezent la târgul internaţional de turism FITUR, care se desfăşoară în perioada 28 ianuarie-1 februarie la Madrid.

    El a afirmat că vârsta străinilor care ajung în România în croaziere pe Dunăre este chiar mai ridicată decât a celor care ajung pe circuite, depăşind în cele mai multe cazuri 75 de ani. Pe astfel de croaziere au venit şi turişti de 90-95 de ani.

    “Unii vin cu cărucioare, alţii cu tuburi de oxigen. Cei mai mulţi sunt germani, austrieci, olandezi, elveţieni şi, mai nou, polonezi”, a adăugat reprezentantul Neckermann.

    Acesta a explicat că România nu este considerată o destinaţie pentru tinerii din străinătate şi nu este prima opţiune pentru aceştia.

    “România se vinde prin preţ, deci cei care vin aici sunt destul de reţinuţi la cheltuieli. Cu 500 de euro cumpără o vacanţă de o săptămână în România cu zbor, cazare, două mese pe zi şi circuite. Partea bună este că toţi se întorc plăcut surprinşi de la noi, pentru că nu au aşteptări mari atunci când vin, fiindcă imaginea României în Europa este încă proastă”, a spus Mărginean.

    România este prezentă la târgul de la Madrid cu un stand de 175 de metri pătraţi, la care îşi expun ofertele 27 de expozanţi, printre care agenţii, hoteluri, companii aeriene şi autorităţi locale.

    Potrivit ultimelor date anuale disponibile, în anul 2013 au ajuns în România peste 1,7 milioane de turişti străini, cei mai mulţi dintre ei provenind din Germania (228.000), Italia (181.000) şi Franţa (118.000).

  • POPRIRI PE PENSII: Un pensionar din Arad are de achitat statului 16 lei pe lună timp de 8.485 de ani

    Potrivit directorului Casei Judeţene de Pensii (CJP) Arad, Mihaela Vasil, 6.771 de pensionari din judeţ au popriri pe pensie, din cauza unor datorii la bănci, la stat sau în urma unor decizii judecătoreşti, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Cea mai mare parte a popririlor sunt benevole, respectiv peste 4.000, fiind vorba de rate lunare la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, unde pensionarii au făcut împrumuturi.

    Conform CJP, în unele cazuri este vorba despre sentinţe cu privire la atragerea răspunderii patrimoniale în urma unor falimente sau de datorii acumulate către stat şi administraţiile locale.

    Cea mai mare sumă de plată este de 1.104 lei pe lună, iar cea mai mică este de doi lei, fiind vorba despre un rest de plată.

    “Se poate reţine cel mult o treime din pensia debitorului în cazul unei singure popriri şi jumătate din venit pentru mai multe popriri”, a declarat Mihaela Vasil.

    Conform sursei citate, cea mai mare datorie a unui pensionar arădean cu poprire este de 6.138.867 de lei, pentru care pensionarul plăteşte lunar o rată de 1.104 lei, din pensia de 2.208 lei. Graficul de restituire a datoriei se întinde însă pe 463 de ani.

    Un alt arădean are de plătit, timp de 586 de ani, o rată lunară de 377 de lei, având o datorie calculată la 2.653.144 de lei.

    Cel mai mare grafic de rambursare se întinde însă pe 8.485 de ani. Este cazul unui pensionar cu o datorie de 1,6 milioane de lei, care plăteşte însă o rată lunară de numai 16 lei în urma popririi pensiei, pentru că are şi alte datorii.

    Reprezentantul Casei de Pensii Arad a explicat că această rată lunară a fost stabilită de instanţă în funcţie de venitul datornicului.

    “În acest caz vorbim de o răspundere patrimonială, iar instanţa a decis suma pe care o datorează pensionarul. Problema acestui pensionar este că mai are deja patru popriri pe venit, în alte speţe, astfel încât nu s-a putut calcula o rată lunară mai mare de 16 lei pentru a cincea poprire, caz în care datoria este de aproximativ 1.600.000 de lei”, a spus Mihaela Vasil.

    Conform acesteia, Casa Judeţeană de Pensii stabileşte rata lunară după ce executorul judecătoresc transmite suma totală de plată.

  • 86% dintre români spun că nu economisesc constant pentru pensie

    Fondurile de pensii administrate privat (P2) reprezintă pentru cei mai mulţi români, arată un studiu, „Cât de des se gândesc românii la pensie”, realizat de ING Pensii în luna iunie 2014, cu obiectivul de a identifica nivelul de informare, înţelegere şi încredere pe care actualii participanţi din Pilonul 2 îl au faţă de sistem. Studiul a fost desfăşurat în mediul online, pe un eşantion de 1.000 de persoane, reprezentativ la nivel urban pentru populaţia cu vârste între 18 şi 45 de ani, care îndeplineşte criteriile de eligibilitate legale pentru a deţine o pensie administrată privat.

    O primă concluzie evidenţiată de studiul ING arată faptul că pentru majoritatea românilor, Pilonul 2 este singurul instrument financiar prin intermediul căruia economisesc pentru pensie. Chiar şi aşa, însă, oamenii nu au o imagine clară asupra sistemului de pensii administrate privat şi a beneficiilor pe care le oferă acesta. Astfel, 86% dintre respondenţi au declarat că nu economisesc constant pentru pensie prin intermediul altor instrumente financiare, fie pentru că nu reuşesc (62%), fie pentru că nici nu şi-au propus (23%). În aceste condiţii, P2 reprezintă pentru cei mai mulţi români singura modalitate de economisire cu obiectivul suplimentării veniturilor la momentul retragerii din activitate.

    În acelaşi timp, însă, nivelul de informare şi interes al publicului cu privire la P2 este încă limitat. Unul din trei respondenţi (29%) nu ştie că are o pensie administrată privat, deşi deţine un astfel de produs, iar tendinţa este şi mai accentuată în rândul tinerilor cu vârsta de până la 25 de ani (cu un procent de 38%), arată studiul ING. Întrebaţi cât de bine consideră că înţeleg sistemul de pensii administrate privat, doar doi din trei respondenţi au apreciat că sunt suficient de informati (70%). Este interesant de observat faptul că, în rândul celor 30% dintre respondenţi care apreciază că nu sunt suficient de informaţi cu privire la P2, principalele motive care conduc la această situaţie ţin de faptul că deşi au primit informaţii, nu le-au înţeles (24%), dar mai ales de propria lipsă de interes (57%). Spre exemplu, aproape 20% dintre respondenţii care au declarat ca au primit scrisoarea anuală de informare de la administratorul lor în 2014, nu au citit-o.

    Şi în privinţa nivelului de cunoaştere a beneficiilor pe care le oferă sistemul de pensii administrate privat există un decalaj important. Astfel, unul din trei participanţi la studiul ING Pensii nu ştie faptul că fondurile acumulate din contribuţia la sistem le aparţin, sunt colectate în conturi individuale şi nu sunt redistribuite actualilor pensionari, 44% nu cunosc exact nivelul procentual al/ procentul contribuţiei lunare, 44% nu stiu că întreaga sumă acumulată şi randamentul realizat de administrator se vor întoarce la ei în viitor sub forma unei pensii suplimentare, iar 38% nu ştiu ce sume au acumulat până în prezent în conturile individuale. În acelaşi timp, 46% dintre respondenţi nu sunt informaţi cu privire la faptul că suma economisită în contul individual va fi moştenită de familie în situaţia în care nu vor mai fi în viaţă la vârsta pensionării iar peste un sfert nu ştiu că au opţiunea de a se transfera la un alt fond de pensii administrate privat.

    Interesul scăzut al participanţilor cu privire la propria pensie privată se poate explica prin prisma unei alte concluzii relevate de studiul ING: în rândul publicului român, există încă o tendinţă evidentă de a “externaliza” responsabilitatea aţiunilor necesare pentru a obţine la momentul pensiei un venit adecvat propriilor nevoi. Astfel, unul din doi respondenţi în studiul ING Pensii apreciază că “altcineva” este principalul responsabil pentru a le asigura veniturile de care vor avea nevoie după momentul pensionării: 37% consideră ca principal responsabil Statul, 11%  angajatorul iar 3% familia.

    În practică, această atitudine identificată prin studiul ING Pensii se traduce inclusiv prin lipsa de implicare a persoanelor care au dreptul legal de a deţine o pensie administrată privat în alegerea informată şi deliberată a fondului la care participă. Spre exemplu, la ING Pensii, un sfert dintre cei peste 1,8 milioane de participanţi care deţin un astfel de produs au fost repartizaţi aleatoriu de-a lungul timpului. Tendinţa este semnificativ mai evidentă în rândul tinerilor, 22% dintre participanţii repartizaţi aleatoriu către fondul administrat de ING Pensii având vârsta cuprinsă între 20 şi 25 ani.

    “Rezultatele studiului ING Pensii validează o realitate pe care o percepem şi în activitatea noastră de zi cu zi: oamenii privesc cu tot mai multă încredere sistemul privat de pensii, considerându-l o soluţie reală în faţa problemelor cu care se confruntă sistemul public, dar în acelaşi timp nu au o imagine bine definită cu privire la modul de funcţionare al acestuia şi la beneficiile pe care le oferă. Vedem, pe de o parte, că există o preocupare clară în rândul publicului cu privire la sustenabilitatea sistemului public de pensii în viitor, 81% dintre respondenţi exprimându-şi temerea că în momentul în care se vor pensiona nu vor beneficia de  pensia de stat din diverse motive. In plus, doar o treime au certitudinea că P1 va mai exista la momentul respectiv. În acest context, peste jumătate se bazează ca Pilonul 2 să îi ajute să îşi menţină nivelul actual de viaţă şi după retragerea din activitate iar circa 70% se aşteaptă ca acesta să le influenţeze semnificativ veniturile la pensie”, a declarat Raluca Ţintoiu, director general ING Pensii.

    Dincolo de percepţia publicului, studiile realizate de-a lungul timpului confirmă faptul că, pe termen lung, sistemul de pensii administrate privat va influenţa în bine viaţa oricărei persoane. Aşa cum se întâmplă peste tot in lume, reducerea şi îmbătrânirea populaţiei pune şi în România o presiune importantă asupra bugetului public de pensii, care trebuie să susţină, cu tot mai puţine resurse, un număr tot mai mare de beneficiari.

    În 2060 populaţia  se va reduce în România până la 17,2 milioane de persoane (de la 21,4 în 2010), din care numai jumătate va mai reprezenta populaţie activă (54%). În acelaşi timp, sub două treimi din populaţia activă va mai munci şi, ca atare, va contribui la bugetul de stat, susţinând un număr tot mai mare de pensionari. În aceste condiţii, rata de înlocuire a venitului prin pensie scade accelerat, pentru ca, în 2032 să ajungă la 24%, de la 36% în prezent.

    “Pentru viitorii pensionari, Pilonul 2 are potenţialul de a-şi aduce contribuţia la păstrarea stilului de trai din perioada vieţii active şi după momentul pensionării. Luând în calcul sumele acumulate până acum în contul individual al participanţilor, respectiv performanţele foarte bune pe care le dovedeşte an de an industria, este evident că pensia suplimentară va avea un impact real asupra traiului nostru de la pensie. Se estimează că în 2032, momentul în care va intra în plată primul val semnificativ de participanţi din Pilonul 2, acesta va suplimenta cuantumul pensiei de stat cu circa 10 puncte procentuale, reprezentând aproape jumătate din aceasta”, declară Marius Popescu, membru în Consiliul de Administraţie ING Pensii.

  • Proiectul de lege pentru amnistierea pensionarilor vizează peste 21.000 de persoane

     Ministerul Muncii a pus în dezbatere publică proiectul de Lege privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, fiind stabilite debite pentru 31.118 pensionari.

    “În prezent, din datele prezentate de Casa Naţională de Pensii Publice, reiese că au fost stabilite debite în sarcina unui număr de 31.118 pensionari din care, pentru 9.593 pensionari, debitele au avut drept cauză culpa pensionarilor. În prezent, din datele prezentate de casele de pensii sectoriale, reiese că au fost stabilite debite în sarcina unui număr de 230 pensionari. Ţinând cont de faptul că pentru pensionarii proveniţi din anumite categorii socio-profesionale (militari, agricultori şi personalul auxiliar de pe lângă instanţele judecătoreşti) există reglementări privind scutirea de la plata unor debite, proiectul de lege are în vedere reglementarea unitară, cu privire la scutirea de la plată a debitelor generate de interpretări neunitare ale legislaţiei din domeniul asigurărilor sociale, pentru toate categoriile de pensionari”, se arată în nota de fundamentare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • După sinuciderea unor pensionari, Guvernul vrea aministia celor care trebuie să returneze bani

    În ultimele zile au fost relatate cazuri de pensionari care s-au sinucis de teamă că vor fi obligaţi să dea înapoi banii pe care îi primiseră ilegal timp de câţiva ani.

    Solicitarea de redactare a unui astfel de act normativ a fost formulată în şedinţa de joi a Guvernului.

    “Vreau până la următoarea şedinţă de guvern, până începe Parlamentul să lucreze, să veniţi cu un proiect de act normativ prin care să găsim o soluţie de amnistie pentru pensionarii care, din diverse motive, trebuie să dea acum nişte bani înapoi. Mi se pare cumplit faptul că se sinucid oameni pentru lucruri care s-au întâmplat în trecut, sunt chemaţi acum să îşi vândă casele, să…cred că aşa cum am putut să facem pentru funcţionari publici sau pentru alte categorii, cred că avem obligaţia să facem pentru pensionari şi faptul că au trebuit să se întâmple nişte nenorociri, oameni care au fost citaţi pe la diverse instituţii cred că e un lucru regretabil şi vreau să veniţi cu un proiect de lege”, a spus Ponta ministrului Muncii, Rovana Plumb, precizând că vrea să transmită acest mesaj în mod public, în faţa presei.

    El a precizat că va susţine acest proiect de lege în Parlament şi că speră ca toţi parlamentarii să înţeleagă că este vorba de un “efort mic” şi de un ajutor pentru cineva care “probabil a greşit, dar nu a făcut-o ca să se îmbogăţească”.