Tag: palat

  • Fosta reşedinţă a Ceauşeştilor a fost deschisă oficial publicului. Palatul e neschimbat, după 26 de ani – VIDEO

    În Bulevardul Primăverii, la numărul 50, sâmbătă după-amiaza zeci de oameni stau la coadă pentru a vedea fosta reşedinţă a familiei Ceauşescu. Deşi au făcut rezervare înainte pentru a putea vedea casa în care cuplul de dictatori şi cei trei copiii au locuit înainte de ’89, oamenii sunt nervoşi că nu pot intra imediat.

    Vicepremierul Vasile Dîncu şi mai mulţi miniştri din Cabinetul Cioloş au ţinut o conferinţă de presă pentru a marca deschiderea oficială către public a imobilului, lucru care a decalat puţin rezervările. Un domn îmbrăcat cu o haină groasă de lână ţipă la staff-ul de la poartă, nemulţumit că a văzut oficialii intrând fără să stea la rând.

    Palatul Primăverii, aflat în administrarea RAAPPS, este deschis publicului, după 26 de ani de la căderea comunismului în România. Tot după 26 de ani, la reşedinţa foştilor dictatori a venit şi Cristian Gheorghiu, care lucra aici înainte de ’89. Ultima dată când a văzut reşedinţa a fost în 22 decembrie 1989, când oamenii au luat cu asalt “palatul Ceauşeştilor” pentru a vedea dacă au robinete de aur sau nu. Mai târziu s-a dovedit că robineţii din “aur masiv” de fapt erau doar auriţi. O dată pe an venea o persoană care îi aduna pe toţi din casă şi îi ducea la Trezorerie pentru fi suflaţi cu un gram de aur.

    Mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră – GALERIE FOTO

    De ani de zile circulau zvonuri cum că Vladimir Putin şi-ar fi construit un palat impresionant în sudul Rusiei cu banii furaţi de la fondul de stat, informează International Business Times.
     
    În 2015 au fost publicate fotografii ale palatului situat lângă Praskoveevka, în Krasnodar Krai. Proprietatea de 67 de hectare situată lângă Marea Neagră are terenuri de sport, parcuri, piscine şi chiar un mic sat pentru personal. 
     
    În documentele publice se arată că proprietatea este un hotel, dar activiştii ruşi din opoziţie susţin că palatul aparţine lui Putin, iar acest fapt este demonstrat de prezenţa serviciilor de securitate, dar şi de anumite documente incriminatoare care demonstrează cine este defapt proprietarul palatului.
    Costurile construcţiei palatului au fost estimate (2009) la 1 miliard de dolari de către Kolesnikov, un opozant al lui Putin. 
     
     
    Primele fotografii cu clădirea au apărutîn 2010 pe site-ul RuLeaks.net, varianta rusească a WikiLeaks. Kremlinul a negat în mod constant că palatul este construit pentru Putin, şi a respins acuzaţiile de corupţie. 
  • Dan Ghiţă, preşedintele Rombet, despre industria de gambling din România: “Suntem în plin proces de schimbare a imaginii acestei industrii”

    Noul cadru legislativ, dezvoltarea unui mediu de business corect al jocurilor de noroc, eradicarea pieţei negre şi creşterea siguranţei pentru jucători – sunt doar unele dintre principalele subiecte dezbătute în cadrul celei de a şasea Conferinţe Române de Gambling, care a avut loc miercuri, 2 martie, la Palatul Parlamentului.

    La eveniment au fost prezentă  Odeta Nestor, preşedintele Oficiului Na’ional pentru Jocuri de Noroc, reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale de Protecţie a Consumatorului şi ai Consiliului Concurenţei.

    “Suntem mândri că autorităţile au început să acorde importanţă industriei jocurilor de noroc şi suntem în plin proces de schimbare a imaginii acestei industrii, iar desfăşurarea conferinţei la Palatul Parlamentului cred că reprezintă un mesaj cu o puternică încărcătură simbolică”, a declarat în deschiderea evenimentului Dan Ghiţă, preşedinte Rombet.

    Noul cadru legislativ oferă ocazia unei concurenţe loiale operatorilor pe piaţa jocurilor de noroc, cu eliminarea operatorilor de pe piaţa neagră, şi creşterea siguranţei jucătorilor. Doar în 2015, Oficiul Naţional al Jocurilor de Noroc din cadrul Guvernului României, a efectuat peste 8.000 de controale, cu o valoare totală a amenzilor aplicate de peste 8 milioane de lei.

    “Astfel, la sfârşitul lui 2015 erau înregistraţi cu drept de licenţă 488 de operatori de jocuri land based şi 19 operatori de jocuri online. Numărul operatorilor land based este mai mic decât în 2014 ca urmare a controalelor Oficiului Naţional pentru Jocurile de Noroc din cadrul Guvernului (ONJN). Cadrul reglementat va oferi o siguranţă operatorilor licenţiaţi şi va crea un mediu de business corect”, a intervenit în cadrul conferinţei Odeta Nestor, preşedinte ONJN.

    Noua legislaţie diferenţiază România în sens pozitiv de alte state europene cu economii mai dezvoltate, au subliniat reprezentanţii industriei. „Mă gandesc la Polonia, la Republica Cehă…, unde piaţa neagră a jocurilor de noroc a înflorit, în condiţiile unei legislaţii deficitare. Noile norme de aplicare a legislaţiei din ţara noastră ne vor ajuta la eradicarea pieţei negre în această industrie şi, implicit, la creşterea siguranţei jucătorilor, care merg să se distreze într-un mediu reglementat, sigur, şi nu într-o locaţie clandestină/ilegală/neautorizată. Dacă anii trecuţi nu existau operatori licenţiaţi în domeniul jocurilor online, în prezent sunt înregistraţi, cu acte în regulă, 19 astfel de operatori, care se supun unor reguli clare, care protejează jucătorii”, a declarat Dan Iliovici, prim-vicepreşedinte Rombet.

    Normele de aplicare a legii jocurilor de noroc au fost adoptate de Guvern, după luni întregi de suspans, în data de 24 februarie 2016. Normele cuprind condiţiile tehnice de licenţiere a operatorilor, precum şi cele de acordare a licenţelor de gradul doi, pentru toţi cei care oferă servicii conexe jocurilor de noroc.

  • Una dintre cele mai cunoscute clădiri din Bucureşti, fostul sediu al Ambasadei SUA, de vânzare cu 7,5 mil. euro. Cum arată interiorul secret al palatului urban

    Regatta Real Estate, una dintre cele mai mari companii de consultanţă imobiliară cu capital românesc, a scos la vânzare două clădiri emblematice din Bucureşti, cea mai scumpă dintre ele având un preţ de vânzare de 7,5 milioane de euro.

    “Vila Vintilă Brătianu, situată în zona Grădina Icoanei, este una din cele mai sobre şi impunătoare construcţii din Bucureşti. Realizată de arhitectul Petre Antonescu, vila a fost construită pentru a fi reşedinţa lui Vintilă Brătianu, fiul omului politic Ion C. Brătianu”, spun reprezentanţii companiei.

    Reşedinţa se compune dintr-un corp principal şi un corp secundar ce comunică între ele, ambele alcătuite din subsol, parter, etaj, mansardă şi pod.

    Citiţi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Din această săptămână, Palatul Parlamentului poate fi vizitat de orice persoană de pe glob conectată la internet

    Google anunţă astăzi, 21 ianuarie, lansarea de noi colecţii româneşti pe platforma Google Cultural Institute. Începând din această săptămână, clădirea Palatului Parlamentului din Bucureşti poate fi vizitată prin intermediul imaginilor Street View de orice persoană de pe glob conectată la internet. Alături de aceasta, pe Google Cultural Institute au fost adăugate noi colecţii de la Muzeul Naţional Brukenthal, Camera Arhitecţilor din România, Fundaţia ADEPT Transilvania şi Asociaţia Wassertalbahn (Mocăniţa de pe Valea Vaserului). 

    Palatul Parlamentului este una dintre cele mai impresionante clădiri de pe glob. Mai multe spaţii din interiorul acestuia sunt disponibile acum pe Google Cultural Institute, într-un tur virtual. Pot fi astfel vizitate unele dintre cele mai frumoase săli, „Nicolae Iorga”, “Unirii”, “Take Ionescu” sau “Al. I. Cuza”. Totodată, utilizatorii pot vizita Muzeul Parlamentului şi pot admira o serie de obiecte de artă din colecţia Palatului Parlamentului, publicate în expoziţia de pe Google Cultural Institute. Au fost digitalizate 150 de opere semnate de artişti precum Nicolae Grigorescu (”Ţărancă cu doniţă şi copil”), Octav Băncilă (”Băiatul cu ghitară”) sau Corneliu Baba (”Un arlechin”).

    Muzeul Naţional Brukenthal aduce 29 noi obiecte de artă în colecţia sa virtuală de pe Google Cultural Institute, digitalizate cu tehnologia Art Camera de la Google, care realizează imagini de rezoluţie foarte înaltă. Sunt disponibile lucrări ale unor artişti precum Nicolae Grigorescu (Strada din Vitre), Mişu Popp (Fata în albastru) sau  Hans von Aachen Artist (Răpirea Persefonei). 

  • El a fost dublura diavolului. Povestea omului care a fost sosia lui Uday Saddam Hussein

    Latif Yahia a fost dublura  fiului lui Saddam Hussein, Uday Hussein. Yahia spune că a devenit sosia lui Uday în septembrie 1980 când a început războiul dintre Iran şi Iraq.

    El a fost chemat la palatul prezidenţial şi a fost informat că o să fie dublura lui Uday şi va merge în locul acestuia în zonele periculoase. Yahia a refuzat iniţial şi a fost închis. S-a răzgândit, apoi a fost antrenat timp de şase luni pentru a imita postura şi discursul lui Uday. Cei doi aveau trăsături similare, însă Yahia a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale pentru ca cei doi să semene şi mai mult.

    Uday Hussein a a fost fiul cel mare al lui Saddam Hussein. Pentru mai mulţi ani, Uday a fost văzut ca moştenitor al tatălui său, cu toate acestea, Uday a pierdut această poziţie din cauza comportamentului său excentric şi a relaţiei tulbure cu tatăl şi cu fratele său. În urma invaziei Statelor Unite ale Americii în Irak din 2003, el a fost ucis, împreună cu fratele său de către Special Forces Task Force (Task Force 20) în timpul unui schimb scurt de focuri la Mosul.

    Uday avea un comportament violent, ar fi ucis un ofiţer de armată doar pentru că acesta nu-l salutase şi ar fi torturat atleţii iranieni pentru că aceştia nu ar fi avut performanţe mulţumitoare la concursuri. De asemenea,  se spune despre Uday că ar fi răpit şi ar fi violat fete de pe stradă. 

    Yahia a fost trimis în zonele de conflict pentru a ridica moralul trupelor. Între timp, relaţia dintre Yahia şi Udey s-a deteriorat, iar atunci când o femeie de care Uday era atras îi acorda mai multă atenţie lui Yahia, Uday l-a împuşcat pe Yahia în mână.

    Latif Yahia a fugit apoi a cerut şi a primit azil în Austria în 1992. După ce a fost atacat în Austria, Yahia a fugit, din nou, la Londra în 1995.

    Povestea lui Yahia nu este crezută de toată lumea, doi jurnalişti consideră că nu tot ce a spus Yahia ar fi adevărat. Jurnaliştii ar fi găsit inconsistenţe bătătoare la ochi legate de spusele lui Latif Yahia.

    Povestea lui Latif Yahia a fost ecranizată pe marele ecran în filmul “The Devils Double”, regizat de Lee Tamahori, cu Dominic Cooper în rolul principal. Bazat pe cărţile lui Latif Yahia, sosia lui Uday Hussein, filmul reprezintă o viziune terifiantă asupra casei lui Saddam prin ochii unui om care ştia prea multe

     

  • O fugă în sudul luminos al Spaniei

    Trei zile nu îţi ajung pentru a înţelege o regiune, dar trei zile folosite inteligent îţi pot spune suficient ca să vrei să revii spre aprofundare. Aceasta a fost logica din spatele scurtei călătorii în sudul Spaniei, destinaţia perfectă pentru un weekend cu soare, mâncare fantastică, vin bun şi arhitectură magnifică.

    Situaţia în Spania anului 1564 era cel putin instabilă; revolta maurilor contra regelui Filip al II-lea nu adusese decât victorii temporare; sângele umplea bisericile şi străzile deopotrivă, iar oamenilor li se cerea să îşi schimbe religia la fiecare câteva zile. Comunităţi întregi musulmane erau catolicizate de joi până miercuri şi-şi răzbunau apostazia vinerea.Şi invers, când norocul în luptă le surâdea credincioşilor catolici (pentru cei interesaţi de Reconquista, o abordare beletristică foarte interesantă oferă Ildefonso Falcones în „Cathedral of the Sea“ şi „The Hand of Fatima“).

    Deşi puternicul califat al Cordobei îşi încetase existenţa cu aproape şaptezeci de ani înainte, viaţa era în continuare marcată de comunitatea arabă, fapt ce a continuat până astăzi, chiar dacă într-o formă atenuată.
    Astăzi, influenţa ei se simte în şirurile de portocali ce străjuiesc străzile, în arhitectura clădirilor, curţile răcoroase ale palatelor şi în ochii spaniolilor umbriţi de gene dese şi negre.

    Oraşele Andaluziei miros a floare de portocal, iar palatele mudejar (stil arhitectural cu influenţe maure, caracteristic zonei în secolele XII-XVI) zâmbesc în soare. Peste tot străzile sunt străjuite de portocali, iar piaţetele au pavajul brăzdat geometric de mici canale prin care curge apa – încă o moştenire arabă, căci pe lângă funcţia estetică, grădinile, fântânile şi piscinele au avut mereu şi un rol de reglare a temperaturii, răcorind aerul celui mai călduros oraş spaniol.

    În Sevilla poezia pluteşte pe fiecare adiere de vânt, dar este nevoie de puţină istorie pentru a înţelege această regiune; în Andaluzia oraşele au un puternic aer oriental care în lipsa unui set minim de informaţii provoacă adesea confuzie, dar, interpretat în cheia corectă, se arată extrem de generos în poveşti.

    Unitate politico-administrativă autonomă, Andaluzia este situată în sudul peninsulei iberice, fiind singura regiune spaniolă care are deschidere atât la Mediterană, cât şi la Atlantic. Numele evocă perioada maură, Al-Andaluz fiind denumirea arabă, derivată la rândul ei din Vandaluzia, teritoriul vandalilor (neam scandinav împins de huni spre vest, stabilit ca regat în Peninsula Iberică şi rămas în istorie ca simbol al distrugerii barbare, după ce au prădat Roma în 455, conform Wikipedia).

    Regiunea este rezultatul unui mix de influenţe mai bogat de atât. Au mai trecut pe acolo fenicienii, grecii, romanii, vandalii, vizigoţii şi bizantinii, apoi maurii şi evreii sefarzi.Ultimele două seminţii au decis să şi rămână. Primii au făcut-o în 711 prin cucerirea Hispaniei de către generalul omeiad Tarik ibn Zyad, cel care a dat şi numele strâmtorii Gibraltar (din arabă, Jib-al-Tarik, muntele lui Tarik).
    Arabii au întemeiat califatul Cordobei şi au influenţat puternic cultura regiunii, rămânând până în 1492, când a căzut şi Granada, ultimul teritoriu aflat sub dominaţie maură. Perioada de peste 750 ani dintre cucerire şi recuperarea de către spanioli este cunoscută drept Reconquista. Anul 1492 a însemnat şi expulzarea evreilor, sosiţi în Spania pe la începutul mileniului II. Decretul din Alhambra semnat de Isabela de Castilia şi Ferdinand de Aragon cu privire la expulzare a fost revocat oficial în 1968 de către al doilea Consiliu de la Vatican, iar din 2014 descendenţii celor expulzaţi pot obţine cetăţenie spaniolă fără a îndeplini alte condiţii.

    Centrul vechi al Sevillei reflectă această moştenire multietnică şi unul dintre primele locuri care oferă lecţii de istorie, arhitectură şi culturăeste Reales Alcazares de Sevilla, palatul regal al oraşului. Palatul a fost iniţial fort maur şi este unul din cele mai bune exemple de arhitectură mudejar. Are o reţea de piscine nu prea adânci populate de peşti roşii, aşezate terasat în cascadă, numeroase livezi de lămâi şi alei străjuite de portocali cu fructe în pârg, iar construcţiile sunt impresionante nu prin mărime, ci prin bogăţia detaliului decorativ, cu pereţi plini cu plăci de azulejos – faianţă pictată manual cu superbe modele geometrice arabe.

    S-a scris istorie în acest palat, atât din cea reală, cât şi fictivă: disputele legate de comerţul cu nou descoperita Americă au fost rezolvate în sala numită Casa del contratacion, iar legenda spune că Lo patio de las doncelles, curtea interioară folosită de Ridley Scott ca spaţiu de curte a regelui Ierusalimului în producţia „Regatul cerului“, îşi datorează numele celor 100 de virgine cerute ca impozit de către califi.
    „Lawrence al Arabiei“ a fost filmat parţial aici, iar sezonul cinci din „Urzeala tronurilor“ a folosit palatul ca reşedinţă a familiei regale din Dorne (locul de baştină al carismaticului prinţ Oberyn Nymeros Martell, vă amintiţi?). Arhitectura palatului a suferit modificări în spirit renascentist, baroc şi în secolul XIX, regii spanioli aducându-şi pe rând aportul în ceea ce îi priveşte funcţionalitatea şi înfăţişarea.
    Un alt punct de interes este catedrala. La finalizarea ei, în secolul XVI, catedrala din Sevilla a detronat Hagia Sophia din poziţia de cea mai mare catedrală din lume. Este şi locul care adăposteşte rămăşiţele lui Columb (onoare disputată cu Hispaniola, capitala Republicii Dominicane, unde povestea spune că fiul Diego a adăpostit sicriul furat din Spania nerecunoscătoare).

    Nava centrală are 42 de metri, iar în interior, arhitecţii, pentru plata cărora clerul a renunţat un timp la jumătate din salariu, au folosit coloane ale unei moschei preexistente precum şi minaretul, o practică des întâlnită în Spania Reconquistei şi nu numai. Turnul catedralei, cunoscut ca La Giralda, are 105 metri şi este unul dintre simbolurile oraşului. Arhivele Generale ale Indiilor sunt situate chiar în laterala catedralei; mai sunt adăpostite acolo o cerere de angajare a lui Miguel de Cervantes, jurnalul lui Cristofor Columb, dar şi bula papală “Inter caetera” prin care Alexandru al VI-lea împărţea lumea între Spania şi Portugalia.

    Atât palatul regal, cât şi catedrala şi arhivele sunt monumente aleUNESCO, aceasta dacă mai era nevoie de un argument în plus în ceea ce le priveşte. O informaţie pe care o regăseşti frecvent în textele de prezentare a oraşului Sevilla este aceea că oraşul, parte din provincia romană Baetica, a dat Romei pe împăraţii Hadrian şi Traian. Alta menţionează cele patru opere muzicale localizate în oraş: „Nunta lui Figaro“ şi „Don Giovanni“ de Mozart, „Bărbierul din Sevilla“ de Giaccomo Puccini şi Carmen“ de Bizet. Pentru cel ce are doar două-trei zile pentru a-l cunoaşte, oraşul se concentrează în atracţiile turistice menţionate şi câteva restaurante de tapas şi nu numai.
    O experienţă aproape perfectă atât gastronomică dar şi oenologică se petrece la Az Zait, unde coada de viţel în sandviş de vafă oferăun moment memorabil, iar ospătarul este şi un somelier desăvârşit. Enslava este un alt loc cu mâncare bună, dar fără rezervare ajungi să stai pe trotuar cu un cocktail în mână şi cu ochii pe lista de aşteptare de pe perete. Nu-i rău nici aşa, însă.

    Şi dacă este ceva de luat acasă din Sevilla portocalilor în floare, acel lucru trebuie să fie vino naranja (vinul de portocale), obţinut prin macerarea cojii de portocală în vin dulce alb şi maturat prin metoda solera, cunoscută celor pasionaţi de vinul de Jerez şi care presupune maturarea prin amestecarea fracţionată a unor vinuri de vârste diferite.

    Text de Adriana Sohodoleanu

  • Viaţa fabuloasă a regilor din Benin, despre care populaţia crede că au super-puteri şi că devin invizibili noaptea

    Benin, denumire oficială Republica Benin, este o ţară în vestul Africii, cunoscută în vechime ca Dahomey. Fotograful francez, Eric Laffourgue, a descoperit că obiceiurile străvechi încă sunt valabile şi în prezent, relatează Daily Mail.

    Deşi regii nu deţin nicio putere în această ţară democratică, încă sunt foarte respectaţi de către populaţie. Fotografiile lui surprind foarte bine cultura şi obiceiurile oamenilor. Eric le-a explicat celor de la Daily Mail că regalitatea din Benin a devenit un fel de atracţie turistică şi că mai au o oarecare influenţă asupra politicienilor care conduc ţara. Eric Laffourgue a mai spus că regele Abomey le cere turiştilor 250 de euro pentru a putea face poze cu el şi cu soţiile acestuia la palat.

    Păstrând obiceiurile, regii sunt transportaţi de oameni într-o caleaşcă, iar femeile îmbrăcate în rochii colorate bat clopote anunţând venirea acestuia.

    “Înainte să-i fac portretul lui Gbaguidi Ahotondji Sèvègni, regele al Savalou a trebuit să mă aplec în faţa lui, în semn de respect”, a mai spus Laffourgue .

    “Gbèmédô Tognon este considerat regele nopţii, ceea ce înseamnă că acesta capătă puteri speciale în timpul nopţii. Copiii cred că devine invizibil”, a adaugat Eric Laffourgue.

    Cineva trebuie să ţină o umbrelă deasupra regelui, de fiecare dată când acesta iese în public. “Doar regii pot avea umbrelă, iar umbrela este învârtită în sensul invers al acelor de ceasornic pentru a simboliza longevitatea acestuia. Chiar şi când se află într-o clădire este acoperit de o umbrelă”, a spus Eric.

    Când nu se plimbă în trăsurile trase de oameni, aceştia circulă în maşini cu numere de identificare speciale pentru a le semnala importanţa.

    Se crede că Vaudou (sau „Vodun” ori „Voodoo”, cum mai este numită) a apărut în Benin şi a fost introdusă în Brazilia, Insulele Caraibe, şi părţi ale Americii de Nord de către sclavii prinşi din această regiune a Coastei Sclavilor. Religia indigenă din Benin este practicată de circa 60% din populaţie. Din 1992 „Vodun” a fost recunoscută ca una dintre religiile oficiale ale Beninului şi o Sărbătoare Naţională Vodun are loc pe 10 ianuarie.

    “Regii au doctori la palat, dar şi vraci care să îi protejeze de ghinion şi de blestemele inamicilor”, a mai spus fotograful.

  • Averea fabuloasă a sultanului din Brunei. Deţine, printre multe altele, un palat mai mare decât Vaticanul şi un garaj cu 7000 de maşini de lux – VIDEO

    Sultanul Hassanal Bolkiah este unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă şi conducătorul statului Burnei din 1967. Averea acestuia fiind estimată la 20 de miliarde de dolari.

    Familia lui Hassanal Bolkiah este una dintre cele mai bogate familii regale din lume şi renumită pentru extravaganţele ei. Totul emană bogăşie când vine vorba de Hassanal Bolkian, până şi numele lui este compus din 16 de cuvinte ( numele complet: Sultan Haji Hassanal Bolkiah Mu’izzaddin Waddaulah ibni Al-Marhum Sultan Haji Omar Ali Saifuddien Sa’adul Khairi Waddien ).

    Bolkiah trăieşte într-un palat cu 1788 de camere si 257 de bai, 18 lifturi,  o sală de bal ce poate acomoda până la 5.000 de oameni şi o moschee şi se întinde pe 200.000 de metri pătraţi, ceea ce-l face mai mare decât Vaticanul.  Potrivit Guiness World Records, Istana Nurul Iman, palatul sultanului, este considerat al cel mai mare palat din lume. Pentru a construi un asemenea palat, sultanul a cheltuit 350 de milioane de dolari. Construcţia are un garaj unde încap 110 maşini, un grajd prevăzut cu aparate de aer condiţionat pentru cei 200 de ponei şi cinci piscine.

    Sultanul este faimos pentru colecţia de automobile impresionantă. Se crede că are cel puţin 7.000 de maşini şi că a cheltuit în jur de 800 de milioane de dolari doar pe automobile de lux. Potrivit Guiness World Records, Bolkiah are în colecţia sa 600 de Rolls-Royce-uri, peste 300 de automobile Ferrari şi 134 de maşini Koenigseggs. 

  • Cel mai bun hotel din lume, unde clienţii sunt tratati regeşte – GALERIE FOTO

    Hotelul Oberoi Udaivilas a fost declarat cel mai bun hotel din lume de către publicaţia Travel+Leisure, scrie Business Insider.

    Hotelul aflat în oraşul Udaipur din statul indian Rajasthan a fost creat să semene cu un palat tradiţional indian, dar care întruchipează, cu siguranţă, luxul unui palat veritabil.

    Oberoi Udaivilas prezintă un decor romantic, tradiţional, cu dotări de lux, precum piscine private, spa şi servicii de majordor. Hotelul este o desţinatie de neratat pentru cei care-şi pot permite. Preţurile pentru o camera începând de la 350 de dolari pe noapte.

    Podiumul celor mai bune hoteluri din lume este completat de Castello di Casole din Toscana, Italia urmat de Ashford Castle din Irlanda.