Tag: Olanda

  • Cum arată prima maşină din lume construită din SFECLĂ DE ZAHĂR – GALERIE FOTO

    Studenţi de la facultatea din Eindhoven, Olanda au construit o maşină cu 4 locuri ce cântăreşte doar 300 de kilograme, folosind doar materiale compozite. Mai exact, principalul “ingredient” folosit pentru producerea maşinii este sfecla de zahăr, transformată în PLA sau acid polilactic.

    Inventatorii spun că aceasta este prima maşină din lume complet reciclabilă, fiind realizată doar din materiale biodegradabile.

    Prototipul numit Lina foloseşte baterii pentru alimentarea motorului şi oferă o autonomie de până la 100 de kilometri; există totuşi opţiunea de a schimba bateriile, operaţiunea fiind una extrem de simplă. “Nu durează decât 5 minute, cam cât îţi ia să încarci cu combustibil la benzinărie.”

    Următorul pas este omologarea prototipului ca maşină de stradă. Acest proces este unul destul de complicat şi presupune inspectarea maşinii de către mai multe departamente de stat.

    Inventatorii au anunţat că o vor prezenta pe Lina publicului în vara acestui an.

  • Colegul meu, cobotul

    Aşa-numiţii roboţi colaborativi sau „coboţi”, deveniţi mai ieftini şi mai uşor de programat, au ajuns acum în baruri sau restaurante, dar nu numai. În Japonia, de exemplu, scrie Wall Street Journal, un cobot ambalează într-un local găluştele pentru cei care vor mâncarea la pachet, iar în Olanda, un confrate de-al său dă jos de pe rafturile de sus sticlele cu băuturi ca să nu se mai caţăre barmanii după ele. În Singapore, coboţi creaţi de AiTreat, un startup din cadrul Nanyang Technological University, sunt în perioada de probă ca maseuri specializaţi în tehnici chinezeşti de masaj. Producătorii de coboţi susţin că, pentru moment, aceştia sunt foarte buni la acţiuni repetitive, permiţându-le oamenilor să se ocupe de altceva, şi nu reprezintă încă o ameninţare serioasă, dar continuă să se perfecţioneze.

  • Colegul meu, cobotul

    Aşa-numiţii roboţi colaborativi sau „coboţi”, deveniţi mai ieftini şi mai uşor de programat, au ajuns acum în baruri sau restaurante, dar nu numai. În Japonia, de exemplu, scrie Wall Street Journal, un cobot ambalează într-un local găluştele pentru cei care vor mâncarea la pachet, iar în Olanda, un confrate de-al său dă jos de pe rafturile de sus sticlele cu băuturi ca să nu se mai caţăre barmanii după ele. În Singapore, coboţi creaţi de AiTreat, un startup din cadrul Nanyang Technological University, sunt în perioada de probă ca maseuri specializaţi în tehnici chinezeşti de masaj. Producătorii de coboţi susţin că, pentru moment, aceştia sunt foarte buni la acţiuni repetitive, permiţându-le oamenilor să se ocupe de altceva, şi nu reprezintă încă o ameninţare serioasă, dar continuă să se perfecţioneze.

  • Franţa şi Olanda se opun iniţierii discuţiilor de aderare la UE cu Albania şi Macedonia

    Albania şi Macedonia, care se bucură de sprijinul majorităţii ţărilor membre şi a Comisiei Europene pentru demararea discuţiilor pentru aderare, speră că, în cadrul unei reuniuni ce va avea loc marţi, la Luxemburg, miniştrii de Externe din statele UE vor conveni în favoarea deschiderii negocierilor.

    Totuşi, în luna aprilie, preşedintele francez Emmanuel Macron semnala că nu va putea susţine extinderea UE decât după reformarea Blocului comunitar, iar mai mulţi diplomaţi au indicat că poziţia Parisului nu s-a schimbat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Franţa şi Olanda se opun iniţierii discuţiilor de aderare la UE cu Albania şi Macedonia

    Albania şi Macedonia, care se bucură de sprijinul majorităţii ţărilor membre şi a Comisiei Europene pentru demararea discuţiilor pentru aderare, speră că, în cadrul unei reuniuni ce va avea loc marţi, la Luxemburg, miniştrii de Externe din statele UE vor conveni în favoarea deschiderii negocierilor.

    Totuşi, în luna aprilie, preşedintele francez Emmanuel Macron semnala că nu va putea susţine extinderea UE decât după reformarea Blocului comunitar, iar mai mulţi diplomaţi au indicat că poziţia Parisului nu s-a schimbat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea fondatorului unuia dintre cei mai mari producători de bere din lume

    Cu o istorie de circa 150 de ani, bazele grupului Heineken au fost puse de olandezul Gerard Adriaan Heineken, care a cumpărat cel mai mare producător de bere din Amsterdam şi l-a rebranduit după numele său. Cu strategii de producţie, export şi marketing bine puse la punct, Heineken a devenit, în timp, unul dintre marii jucători în producţia berii la nivel global; dar asta pe parcursul a trei generaţii. Heineken international, care vinde peste 170 de mărci în circa 65 de ţări, a încheiat 2015 cu venituri de 20,511 miliarde de euro şi 1,892 de miliarde de euro profit net.

    Gerard Adriaan Heineken, născut în 1841, a fost fiul unui om bogat, Cornelius Heineken, şi al Annei Geertruda Van den Paauw. După moartea tatălui său, Heineken şi-a convins mama să cumpere cea mai mare berărie din Amsterdam, pe care a numit-o Heineken and Co. De Hooiberg a fost fondată în 1592 şi la momentul achiziţiei de către Heineken era cea mai mare dintre cele 69 de berării din Amsterdam şi vecinătate. Pasionat de inovaţie, Heineken a călătorit de-a lungul şi latul Europei pentru a găsi cele mai bune ingrediente pentru berea sa. A găsit în Germania o nouă tehnologie de producţie; a început şi să folosească drojdie de cea mai bună calitate. Cu o creştere rapidă a vânzărilor, berăria din centrul Amsteradmului a devenit prea mică; cu un avânt puternic, Heineken a demarat construcţia unei fabrici mult mai mari, departe de centrul oraşului, care a fost activă până recent, când a fost renovată şi a devenit un spaţiu de birouri. Producătorul de bere a fost una dintre primele companii care şi-a făcut propriul laborator.

    Competiţia începea să crească, iar numărul de fabrici producătoare de bere au depăşit mia; astăzi, în Olanda, mai sunt circa 30 de berării. În 1893, când Gerard Heineken a murit, fabrica sa de bere era una dintre cele mai mari şi cele mai importante din ţara lalelelor. Cu toate acestea, a fost nevoie de mai mult de o generaţie înainte ca Heineken să ajungă recunoscută la nivel mondial. Iar de asta s-a ocupat, în principal, nepotul său, Alfred Henry Freddy Heineken. Când s-a întors de la studii din SUA, în 1941, Freddy a început să lucreze la fabrica de bere a bunicului său, în perioada când aceasta nu mai era deţinută de familia Heineken. Henry Pierre, tatăl lui Freddy, care era alcoolic, a vândut compania, pe care a condus-o, la rândul său, din 1914 până în 1940.

    Când a împlinit 18 ani, Freddy Heineken a pornit de la zero în compania bunicului său, începând de la căratul sacilor de hamei, cu speranţa ca într-o zi Heineken să devină din nou a familiei. Cu  paşi mărunţi, a avansat până la funcţia de şef al biroului reprezentativ din New York, unde s-a axat, în principiu, pe marketing. Ulterior, a cumpărat în secret acţiuni ale companiei la bursă, astfel încât, în 1954, producătorul de bere a revenit în proprietatea familiei. Alfred Heineken a jucat un rol esenţial în extinderea agresivă a companiei la nivel mondial, axându-se pe strategii precum ambalajele ingenioase sau solganurile puternice folosite în reclamele televizate. Heineken a fost prima bere europeană importată de SUA şi, odată cu căderea zidului din Berlin, piaţa est – europeană a devenit o nouă ţintă profitabilă a companiei. Atunci când s-a retras din poziţia sa de conducere din cadrul companiei, în 1989, fabrica de bere era a treia cea mai mare din lume, iar Freddy Heineken unul dintre cei mai mari miliardari ai Olandei. Era pasionat de automobile şi avioane private, dar a fost o persoană discretă; a murit la 78 de ani, în 2002.

    În 2012, Heineken a devenit liderul producătorilor de bere pe piaţa asiatică, depăşind Asia-Pacific. Astăzi, în acţionariatul Heineken International se află fiica lui Alfred, Charlene de Carvalho – Heineken, femeie de afaceri, care deţine 25% din acţiunile producătorului de bere, al treilea cel mai mare la nivel mondial. Ea este cea mai bogată femeie din Regatul Unit (reşedinţa actuală), cu o avere netă de 12,3 miliarde de dolari, conform Forbes. Charlene Heineken a deţinut şi conducerea companiei, până în 2005, când „cea mai importantă decizie a fost găsirea unui alt CEO”, după cum a declarat ea presei, şi l-a numit pe Jean-François van Boxmeer, care până atunci fusese membru al executivului companiei.

    Heineken a primit mai multe oferte de preluare, cea mai recentă de la SABMiller Plc, lider pe acest segment de piaţă, ofertă care a fost respinsă. Orice potenţială preluare a Heineken ar avea nevoie de aprobarea familiei care a înfiinţat compania. Pe lângă fiica lui Alfred, din „familia Heineken” fac parte şi Michel, soţul acesteia, şi fiul lor Alexander, care a intrat în consiliul director în 2003. „Heineken este primul lucru la care mă gândesc dimineaţa, când mă trezesc, şi ultimul lucru înainte să adorm”, a declarat Alexander, care şi-a propus să ducă mai departe afacerea familiei.
     

  • Aeroportul Schiphol din Amsterdam, închis din cauza unei pene de curent. Incidentul va avea “consecinţe severe asupra traficului aerian”

    Traficul rutier şi feroviar spre aeroport a fost oprit în jurul orei locale 3.00 (ora României, 4.00) pentru pentru a asigura siguranţa călătorilor, au anunţat autorităţile aeroportuare, precizând că procedurile de check-in au devenit imposibil de efectuat, iar sălile de aşteptare ale aeroportului s-au umplut cu pasageri.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România, pe primul loc în UE, cu cele mai multe „accidente mortale” la locul de muncă

    Conform statisticilor europene privind accidentele de muncă, “accidentele mortale” sunt definite drept cele care duc la moartea victimei în termen de un an de la producerea accidentului. În termeni mai generali, un accident la locul de muncă este definit ca un eveniment ce ce duce la vătămarea fizică sau psihică a persoanei în cauză.

    În statele membre, cele mai scăzute rate de incidenţă au fost înregistrate în Ţările de Jos (0,8 la 100.000 de lucrători, Suedia (1,2), Germania (1,3), Danemarca (1,4), Cipru (1,5) şi Regatul Unit (1,6), în timp ce la polul opus de află România cu cele mai mari rate de incidenţă (7,5), urmată de Portugalia (4,6), Luxemburg (4,4), Bulgaria şi Lituania (4,3).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Satul din România care i-a cucerit pe străini. “Am o viaţă mult mai bună decât în Germania”

    Unii au lăsat în urmă ţările în care s-au născut şi au ales să-şi ducă traiul în bătrânul sat transilvănean Richiş. Satul sibian Richiş se ascunde într-un loc pitoresc, printre dealuri. Noii locuitori îl consideră un loc fermecător, care le aminteşte de copilărie. Richiş este un sat de viticultori, vechi de peste 700 de ani.


    Soţii Schmid sunt din Munchen, iar în urmă cu doi ani şi jumătate, fiul lor i-a îndemnat să viziteze satul, denumit pe vremuri satul celor bogaţi. Aşa este şi în prezent, după ce străinii s-au îndrăgostit iremediabil de acest loc şi au fost atenţi să dezvolte aici o comunitate strânsă şi puternică. “Richiş e a două casă pentru mine. Am o viaţă bună aici cu soţia mea, mult mai bună decât în Germania”, a declarat Heribert Schmid.

    Eleine şi Martin sunt primii olandezi care s-au mutat la Richis. În anii ’90, au vizitat satul cu nişte prieteni şi au rămas fermecaţi de tot ce au descoperit. “Tot ceea ce ne înconjoară, atmosfera, uitaţi-va la dealurile din jur! Natură! Şi să nu uităm ce le spunem mereu românilor: Fiţi mândri cu propria ţară! Sunt atâtea naţionalităţi care au ales să-şi ia o casă aici. Trebuie să fie ceva special la locul asta!” Cei doi soţi au cumpărat o casă veche de la saşi. Au investit mulţi bani în ea, pentru reparaţii, dar nu au aruncat nimic, nici măcar războiul de ţesut. Două vecine au învăţat-o pe Eleine cum să lucreze la el”, a declarat Martin Engbrenghof.

    Străinii deveniţi localnici au deschis mai multe magazine, dar şi un centru infoturistic. Organizează vara şi primăvară brunch-uri cu produse tradiţionale şi un festival de literatură. Pe lângă români şi câteva familii de saşi, la Richiş trăiesc zeci de nemţi, francezi, olandezi, italieni, elveţieni, lituanieni şi americani.

    VEZI AICI GALERIA FOTO

  • Aţi auzit de vinul albastru? În scurt timp îl veţi găsi prin magazine

    Vinificatorii au ales ciorchini de struguri roşii şi albi din regiunea Basque, Spania, şi i-au amestecat în colorant alimentar, nuanţa indigo, şi antocian (pigment din sucul plantelor ce oferă fructelor culoarea roşie, violet sau albastră), pentru a crea un vin revoluţionar într-o nuanţă surprinzătoare de safir.

    Potrivit mymodernmet.com, podgoriile Gik sunt în majoritate localizate în La Rioja, Zaragoza, León şi Castilla-La Mancha, dar compania susţine că locaţia şi varietăţile de struguri nu sunt importante – ceea ce contează sunt oamenii din spatele produsului albastru, incluzând aici atât cultivatorii, cât şi vinificatorii.

    Totuşi, producătorii preferă să renunţe la terminologia oficială a industriei, referindu-se la ei cu termenul “vinificatori” în loc de “creatori”.

    Antreprenorii inovatori au toţi în jur de 20 de ani şi nu au niciun fel de calificare atestată în comerţul cu vin, deşi şi-au petrecut doi ani în colaborare cu Universitatea din regiunea Basque pentru a perfecţiona reţeta vinului albastru, potrivit Mediafax.

    În afară de factorul şoc, tinerii au ales culoarea albastru datorită simbolisticii, în special pentru faptul că această nuanţă “reprezintă mişcare, inovaţie şi infinit. Este, de asemenea, o culoare frecvent asociată cu schimbarea”.

    Aspectul este unul radical, dar gustul este delicios. Se presupune că este mai dulce decât vinul roşu sau alb normal, chiar dacă nu conţine zahăr. Fiecare sticlă conţine 11.5% alcool şi costă aproximativ 11 dolari, deşi momentan produsul nu este disponibil în Statele Unite.

    Totuşi, Spania, Franţa, Regatul Unit, Olanda şi Germania pot comanda vinul online.