Tag: fortare

  • Unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Parisului, în pericol de a fi distrus de forţa naturii

     

    Potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Vigicrues.gouv.fr, nivelul apei ar putea atinge până la şase metri, depăşind previziunile iniţiale. Organismul de supraveghere a cursului apelor a plasat fluviul Sena sub alertă de cod portocaliu. Douăsprezece departamente franceze se află încă sub alertă de cod portocaliu de ploi şi indundaţii, iar departamentul Seine-et-Marne, sub alertă de cod roşu, potrivit Mediafax.

    Vineri dimineaţă, fluviul Sena a atins nivelul de 5 metri şi 58 de centimetri.

    Potrivit BBC News online, muzeul Luvru şi muzeul Orsay au fost închise astfel încât personalul să poată muta la loc sigur operele de artă.

    Joi, preşedintele Francois Hollande a anunţat că ţara sa va declara stare de catastrofă naturală în zonele afectate de inundaţii, în timp ce 21.700 de case au rămas fără electricitate din cauza intemperiilor.

    “Franţa va declara stare de catastrofă naturală în zonele afectate de inundaţii”, a declarat joi preşedintele Hollande, citat de site-ul agenţiei Reuters.

    Circa 9.200 de locuinţe au rămas fără curent electric în zona Seine-et-Marne, 6.400 în Essonne şi 1.100 în Yvelines.

    În regiunea centrală sunt alte 5.000 de locuinţe private de electricitate, iar în Montargis, 3.000.

  • Cum va arăta lumea în 2100 în viziunea NASA – GALERIE FOTO

    În august 1975, agenţia spaţială americană a însărcinat o echipa NASA să-şi imagineze cum ar arăta coloniile spaţiale în 2100, scrie news.com.au

    Astfel profesorul de la Princeton Gerard O”Neil a condus o echipă formată din arhitecţi, cercetători, ingineri şi oameni de ştiinţă pentru a încerca să găsească concepte fiabile pentru o colonie spaţială. Cercetătorii au găsit trei posibile scenarii: Bernal Sphere ( în formă sferă), Toroidal Colony şi Cylindrical Colony (în formă de cilidru).

    În toate design-uri, câmpul gravitaţional era generat de către o forţă centrifugă, care ar funcţiona pe baza de energie solară. Cel mai mare dintre cele 3 concepte a fost cel cilindric, care avea potenţialul să ofere adăpost pentru 1 milion de oameni.

    O”Neil spera să înceapă lucrul efectiv la aceste proiecte în anii 90, dar nu s-a întâmplat acest lucru şi chiar şi în 2016 aceste concepte sunt futuristice.

  • Cu ce a contribuit România la Operaţiunea Barbarossa. Adevărul puţin ştiut. La şcoală nu ne-a spus nimeni asta

    La data de 22 iunie 1941, trupele germane începeau invazia URSS-ului, în cadrul unei ofensive cunoscute sub numele de cod ,,Operaţiunea Barbarossa” (,,Unternehmen Barbarossa”). Atacurile, desfăşurate pe parcursul a aproximativ 5 luni, au avut ca scop cucerirea teritoriului sovietic, dorinţă pe care Hitler şi-a manifestat-o încă din anul 1925, în volumul ,,Mein Kampf”.

    Cu toate că evoluţia operaţiunii este mai mult decât cunoscută astăzi, noi vă propunem, totuşi, să aflaţi câteva informaţii, care fie v-au scăpat, fie nu le-aţi aflat încă.

    Vezi aici cu ce a contribuit România la Operaţiunea Barbarossa. Adevărul puţin ştiut

  • România, pe primul loc la creştere în UE. BNR avertizează: este o creştere forţată

    România raportează cea mai înaltă creştere din UE pe T1, dublu faţă de Spania sau Germania, dar BNR avertizează că este o creştere dopată de măsuri prociclice.

    Cu o creştere economică de 1,6% în primul tri­mes­tru faţă de trimestrul IV din 2015, România se detaşează substanţial de celelalte state din UE şi mai ales de cele din Europa de Est, unde avansul a slăbit în special din cauza împuţinării fon­du­rilor europene. Pe locul următor sunt Cipru, cu 0,9%, apoi Spania, cu 0,8%. În trimestrul I 2016 faţă de trimestrul I din 2015 creşterea brută a fost de 4,3%. În 2015 PIB-ul a crescut cu 3,7%.

    „Accelerarea creşterii economice este efect direct al politicilor prociclice, care apar de fiecare dată înainte de ale­geri. Nu este bine, pentru că după aceea vom avea politici forţat anticiclice. Nu îmi spune mare lucru faptul că avem cea mai mare creştere din Europa. Este o creş­tere forţată, se vede deja că avem un de­ficit extern în creştere“, a spus Eugen Ră­dulescu, director al Direcţiei de Sta­bi­li­tate Financiară din cadrul Băncii Naţionale.

    În ceea ce priveşte zona euro, elita eco­nomiilor din UE şi principala desti­na­ţie pentru exporturile româneşti, Ger­ma­nia s-a dovedit a fi cel mai puternic mo­tor de creştere, ducând avansul la 0,5%, faţă de 0,3% în trimestrul anterior.

  • Cele mai puternice femei din business: Georgeta Şerban, Gral Medical

    Alături de soţul său, Georgeta Şerban controlează operatorul de servicii medicale private Gral Medical, cu afaceri de peste 20 de milioane de euro în 2014. Cei doi au investit 7 milioane de euro în spitalul oncologic Oncofort, deschis în 2013. Gral Medical a început anul 2016 în forţă, deschizând la finalul săptămânii trecute o clinică în zona Băneasa, care a presupus o investiţie
    de 200.000 de euro şi unde există deja servicii medicale pentru 17 specialităţi.

    Anul trecut, grupul Gral, care activează pe o piaţă a serviciilor medicale private estimată la aproximativ 5 miliarde de lei, a avut un milion de pacienţi. În 2014, grupul a avut venituri de 101,2 mil. lei (aproape 23 milioane de euro), în creştere cu 23% faţă de anul anterior. Cele trei mari direcţii de business ale Gral sunt oncologia, analizele de laborator (inclusiv imagistica) şi dializa.

  • Forţa mărcilor româneşti postrevoluţionare

    O analiză a pieţei arată că mărcile româneşti puternice, apărute în perioada capitalismului postrevoluţionar, sunt de ordinul zecilor, plecând de la servicii financiare până la retail, bunuri de larg consum sau materiale de construcţii. Cu toate acestea, domeniile în care mărcile autohtone domină clar sunt puţine în ansamblul pieţei, iar de cele mai multe ori forţa lor este clară în domenii în care competiţia internaţională nu este puternică. Care sunt avantajele şi dezavantajele mărcilor româneşti din capitalismul modern, cât de ataşaţi sunt consumatorii de ele, care sunt greşelile pe care trebuie să le evite sunt numai câteva din întrebările la care ne-am propus să răspundem.

    Vă amintiţi campania „Zboară, puiule, zboară!“? Sau „Aoleu, ce vacă sunt! Am uitat să mă prezint!“. Sau panotajele din toată ţara care afişau în urmă cu câţiva ani mesaje ca: „Dragostea-mi ca să se vadă/ Am să-ţi dau în dar o cadă“ sau „Ca să-ţi spun că te iubesc / Motosapa-ţi dăruiesc“.

    Sunt doar câteva dintre campaniile care, indiferent că au plăcut sau nu consumatorilor, au rămas în memoria acestora. Sunt mecanisme prin care companiile au încercat, iar în cazurile menţionate au şi reuşit, să scoată produsele lor din anonimat, să le dea nume. Pe scurt, să le transforme în branduri. Unele mărci au intrat în portofoliul companiilor internaţionale, care le-au păstrat sau nu numele.

    Reţeaua de supermarketuri Artima dezvoltată de antreprenorul Florentin Banu a fost prima tranzacţie cu răsunet din piaţa de retail; a intrat mai întâi în portofoliul unui fond de investiţii şi apoi a fost preluată de Carrefour, care a rebranduit spaţiile. Alte strategii se aplică în cazul altor mărci, ca napolitana Joe, inventată tot de Florentin Banu, care a vândut afacerea către Nestlé; grupul internaţional a dus marca şi în alte pieţe, chiar în mai multe categorii. Cosmeticele Elmiplant, inventate de Elena Cremenescu, au fost cumpărate de Sarantis, laolaltă cu fabrica, iar acum sunt în portofoliul companiei greceşti. Şi mărcile de apă minerală Dorna şi Poiana Negri, preluate de Coca-Cola de la Jean Valvis, nu numai că sunt prezente la raft, dar sunt între cele mai bine clasate în vânzările categoriei; la fel şi mărci de bere naţionale, ca Timişoreana sau Ursus, au cunoscut gloria naţională abia după ce au intrat în portofoliul corporaţiilor.

    Brânzeturile La Dorna, create şi vândute apoi tot de Jean Valvis către procesatorul de lactate Lactalis, nu au avut un traseu la fel de strălucitor ca apele cu care se înrudeau. Lactalis a semnat anul acesta un acord cu acţionarii majoritari ai Albalact, care are mărcile Zuzu, Fulga sau Albalact, pentru preluarea pachetului majoritar de acţiuni; tranzacţia aşteaptă avizul de la Consiliul Concurenţei, însă abia în câţiva ani va deveni clar dacă francezii vor vrea să susţină mărcile Albalact sau, dimpotrivă, vor impune mărcile lor, de pildă President.

    Cele mai multe mărci care s-au născut şi au cîştigat faimă în ultimul sfert de veac sunt însă în continuare controlate de fondatori. Domeniile sunt variate şi, fără a avea pretenţia unei prezentări complete, câteva exemple în acest sens sunt Banca Transilvania, Dedeman, MedLife, Albalact, Mobexpert, Lemet, Casa Rusu, Flanco şi Altex, eMAG, Zuzu sau Cris-Tim, iar numărul mărcilor româneşti din IT cunoscute peste hotare este mai mare decât al degetelor de la ambele mâini.

    „Aproape că nu există categorie în care să nu existe în top şi afaceri româneşti, ceea ce arată vitalitatea şi competitivitatea acestora, indiferent de natura businessului şi complexitatea concurenţei“, spune Ileana Şerban Pârâu, head of strategy în cadrul GMP. Vorbim de mărci cu îndelungă tradiţie, care au şi capitalizat moştenirea vremurilor trecute, ca, de exemplu, Gerovital sau Borsec, până la branduri noi, care au crescut odată cu categoria şi au definit-o sau redefinit-o, cum sunt Bitdefender, Dedeman, RCS&RDS sau eMAG, exemplifică reprezentanta GMP plaja largă de domenii în care mărcile româneşti au poziţii puternice. „Succesul acestora se bazează pe împletirea fericită a tenacităţii şi constanţei, atât în perioadele de creştere cât şi în criză, cu deschiderea către modernitate şi inovaţie, în modelul de business sau în comunicare“, spune Ileana Şerban Pârâu.

    Asta nu înseamnă însă că orice demers antreprenorial a impus pe piaţă un nume cu răsunet. „Din păcate, în fiecare zi sunt dezvoltate afaceri fără a lua măcar în considerare strategia de brand. Investiţiile de această natură sunt considerate «nice to have» de către mulţi antreprenori, în ideea că pot fi amânate după ce se înregistrează succesul comercial, dar poziţionarea strategică de brand este unul dintre elementele care fac diferenţa dintre succes şi eşec comercial“, spune Andreea Florea, managing partner al companiei de branding Brandtailors. Multe dintre solicitările de proiecte pe care le primeşte agenţia de consultanţă şi design de brand sunt orientate către refundamentarea unor demersuri antreprenoriale care îşi vor fi atins limita de creştere comercială în scurt timp de la lansare, care nu pot evolua către alte categorii sau subcategorii sau care se dovedesc a fi neputincioase în competiţie cu brandurile internaţionale alături de care sunt poziţionate la raft.

    Obiectiv privind, multe din afacerile antreprenoriale cu istorie de 20 sau mai bine de ani au fost întemeiate într-o perioadă în care piaţa era dominată de categorii generice, cu sucuri la dozator şi salamuri sau detergenţi fără nume. A fost nevoie de mai bine de un deceniu de capitalism modern pentru ca firmele româneşti să ia în consideraţie faptul că numele unui produs are preţ şi să fie şi dispuse să cheltuiască pentru asta.

    Un exemplu în acest sens este Transavia, unul dintre cei mai mari producători de pui de pe piaţa românească, afacere construită de Ioan Popa, care a mizat pe antreprenoriat încă din 1991. Abia în 2007, povestea el într-un interviu acordat anterior, „ne-am gândit să facem un brand de carne“, şi a lucrat pentru acest proiect cu Brandient. Multă lume îi spunea la acea vreme că în domeniul cărnii nu poate fi construit un brand, dar Popa nu s-a răzgândit, iar Transavia a devenit cunoscută la nivel naţional mai cu seamă în urma reclamei „Zboară, puiule, zboară!“.

  • Rusia denunţă “tentative” ale Statelor Unite de a utiliza “forţa militară”, avertizând că va riposta

     Rusia va riposta oricăror încercări ale Statelor Unite de a folosi “forţa militară”, avertizează Administraţia de la Moscova, precizând că distrugătorul american Donald Cook, interceptat recent de avioane ruse în Marea Baltică, se îndrepta spre enclava rusă Kaliningrad.

    Referindu-se la incidente petrecute recent în Marea Baltică, unde avioane militare ruse au survolat distrugătorul american Donald Cook, Aleksandr Gruşko, ambasadorul Rusiei la NATO, a declarat: “Avem de-a face cu tentative de a exercita presiuni militare asupra Rusiei”.

    “Vom lua toate măsurile necesare, vom trece la precauţii, pentru a compensa aceste tentative de utilizare a forţei militare”, a afirmat Gruşko la finalul reuniunii Consiliului NATO-Rusia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Conştiinţă de împrumut

    Kevin Costner, Ryan Reynolds, Gary Oldman, Tommy Lee Jones şi Gal Gadot revin pe marile ecrane din 15 aprilie în filmul de acţiune ”Criminal“. Distribuit de Freeman Entertainment, filmul redă povestea unui asasin fără scrupule, forţat să asculte de o conştiinţă implantată.

    |n faţa unei ameninţări teroriste fără precedent şi după pierderea singurului agent care putea salva misiunea, CIA ia măsuri extreme apelând la cunoştinţele unui genetician. Astfel, conştiinţa şi memoria agentului Bill Pope (Ryan Reynolds) sunt implantate în creierul unui condamnat la moarte extrem de periculos cu scopul de a duce la bun sfârşit misiunea. Operaţiunea experimentală este un succes, iar siguranţa naţională ajunge în mâinile criminalului Jericho (Kevin Costner), tulburat acum de amintirile şi sentimentele lui Bill.

  • Scriitorul care a fost interzis în birourile din Oslo

    Când cei de la editură mi-au trimis pachetul, am deschis la nimereală cartea lui Karl Uve Knausgaard şi am citit următoarele: „Îl înţeleg foarte bine pe Sartre de ce lua amfetamină, a spus. Trăieşti la intensitate maximă, realizezi mai multe, arzi. Nu-i aşa? Dar cel mai consecvent dintre ei a fost Mishima. Întotdeauna revin la el. Avea patruzeci şi cinci de ani când şi-a luat viaţa. A fost consecvent, eroul trebuia să fie arătos. Nu putea fi bătrân. Şi Junger, care a mers în direcţia cealaltă. În ziua când împlinea o sută de ani, bea coniac şi fuma trabucuri, cu mintea brici. E vorba de forţă. Singurul luru care mă interesează. Forţă, curaj, voinţă. Inteligenţă? Nu. Cred că inteligenţă poţi să capeţi, dacă vrei. Nu e importantă, nu e interesantă… Viaţa mea e atât de măruntă! Şi inamicii mei sunt atât de mărunţi! Nu merită să-ţi iroseşti energia pe ei. Dar nu există nimic altceva. Aşa că stau aici în dormitor şi mă zbat degeaba“.

    Nu ştiu asupra altora, dar vorbele astea, care nu sunt ale personajului principal din „Lupta mea“, au o semnificaţie pentru mine; vin dintr-o generaţie care a luat viaţa în piept, a schimbat două regimuri şi s-a sacrificat pentru ambele, generaţie care a dat lumii muzică, cinematografie, tablouri şi literatură. A avut forţă. Şi a făcut asta fără să se holbeze la ecrane, şi spun asta fără vreo intenţie peiorativă, dar a deschis calea pentru ecrane, şi spun asta cu o oarecare tristeţe. Şi l-am simţit aproape pe Uve Knausgaard.

    În tinereţea mea se vorbea intens de romanul sud-american, de grupul de scriitori care timp de câteva decenii, de la mijlocul veacului trecut până spre sfârşitul acestuia, au ţinut prima pagină a literaturii mondiale. Acum romanul nordic mi se pare a fi la putere, de la scrierile cu tentă poliţistă la literatura pură. Iar ceea ce am găsit la Knausgaard confirmă şi susţine respectiva ascensiune. Karl Uve Knausgaard a simţit, undeva prin 2006 – 2007, că are o problemă cu ficţiunea, că un caracter sau mai multe imaginate îi provoacă un soi de rău fizic.

    Soluţia sa au fost 3.600 de pagini, grupate în 6 volume, publicate între 2009 şi 2011 sub numele „Lupta mea“ – „Min Kamp“ în norvegiană, o apropiere periculoasă de titlul operei de căpătâi a lui Adolf Hitler, „Mein Kampf“; o relatare în şase părţi a vieţii şi experienţelor sale personale, scrise într-o manieră directă, puternică şi sensibilă. Faptul că s-au vândut jumătate de milion de cărţi în întreaga Norvegie mă face să cred că oamenii au făcut cuvenita distincţie între Kamp şi Kampf, între lupta cotidiană a insului din clasa mijlocie, inteligent dar cumva nesigur pe el, şi delirul naţional-socialist al fostului lider nazist. Înţeleg că autorul a ţinut să lămurească şi acest aspect şi a scris un eseu de 400 de pagini despre nazism şi ideile care îl călăuzesc pe ucigaşul Anders Breivik la finalul celui de-al şaselea volum.

    Oricum, ideea este că scrierile lui Karl Uve Knausgaard au prins în aşa măsură încât birourile din Oslo au fost nevoite să declare, în 2009, „zile fără Knausgaard“, când angajaţilor nu le era permis să vorbească despre scriitor atunci când se întâlneau la distribuitorul de apă. Şi este acesta cel mai mărunt detaliu dintr-o ţesătură de fapte care au însoţit apariţia cărţilor în Norvegia, fapte care au început cu demersurile familiei scriitorului de a opri publicarea cărţii până la o isterie de presă care a intervievat nu numai pe cei ce au apărut în carte, ci şi pe cei care au relaţionat cu cei ce au devenit personaje. Acest al doilea volum apărut în româneşte se subintitulează „

    Un bărbat îndrăgostit“ şi descrie istoria celei de-a doua căsnicii a lui Knausgaard, o abordare sinceră, curată în îmbâcseala ei. Şi să nu uităm forţa, desigur. Aşa că zic: bucuraţi-vă de Knausgaard şi mai lăsaţi un pic ecranele alea.

  • Philip Breedlove, comandantul forţelor NATO din Europa: Este necesară o forţă de apărare a ţărilor baltice de acţiunile Rusiei

     O forţă multinaţională a NATO efectuează cu regularitate zboruri deasupra Mării Baltice de când Rusia a anexat regiunea ucraineană Crimeea, în 2014.

    “Cred că Alianţa Nord-Atlantică trebuie să fie pregătită pentru apărarea aeriană”, a declarat, la Vilnius, generalul Philip Breedlove, citat de site-ul agenţiei Reuters.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro