BusinessMagazin

Tag: fond

  • Combustibil pentru viitorii unicorni

    În aproape un an, Roca X, noua entitate de finanţare a proiectelor tech din România, dar şi din Europa şi Israel a investit în total peste 2,1 milioane de euro în zece start-up-uri, iar până la finalul acestui an va mai adăuga încă 20 de companii în portofoliu. „Piaţa din România este foarte la început, nu putem vorbi azi de faptul că un fond de investiţii este specializat într-un anumit domeniu, pentru că noi suntem într-o piaţă atât de tânără şi cu start-up-uri atât de la început, încât este foarte greu să stabileşti nişte criterii exacte pentru investiţii; acestea ne vor limita.

    În primul rând trebuie să ne preocupăm de dezvoltarea sistemului de start-up-uri din România”, a spus în cadrul emisiunii ZF IT Generation Andrei Cionca, cofondator al ROCA X. „Într-o piaţă atât de incipientă în România este prea mult să vorbim despre specializări şi de criterii foarte strict urmărite. Trebuie să ne uităm la capacitatea antreprenorială a oamenilor, să ne uităm la idee şi să o validăm pentru ca aceasta să aibă scalabilitate la nivel global. Fiind la început, în România nu există foarte multă expertiză. Este un proces de learning by doing”, a continuat el.

    Ca atare, ROCA X încearcă să aducă know-how din străinătate, strategia sa investiţională vizând, în afară de România, Europa şi Israelul. Astfel, strategia ROCA X vizează alocarea a 30% din contribuţiile strânse pentru investiţii în start-up-uri din Europa, în special din partea central şi est-europeană, 30% din capital în start-up-uri din Israel, iar restul de 40% din bani în companii din România. „În Polonia sunt 130 de jucători pe piaţă – acceleratoare, VC-uri şi alte organizaţii (care susţin ecosistemul de start-up-uri – n. red.).

    Acolo există un ecosistem mult mai matur decât la noi – au 1 miliard investit de stat, plus fonduri europene, estimate de noi la 500 de milioane de euro. Aşadar, investim acolo pentru că vrem să luăm din experienţa lor şi să o importăm în România. Iar la Israel ne uităm pentru că avem contacte bune acolo, iar piaţa este foarte matură – este a doua piaţă tech din lume, după Silicon Valley”, a explicat Andrei Cionca. El a atras atenţia asupra faptului că în Polonia, spre deosebire de România, statul se implică în finanţarea start-up-urilor tech. „În Polonia, statul a alocat 1 miliard de euro pe care l-a împărţit în mod egal către 50 de fonduri de investiţii care au creat un super-ecosistem. Noi în România avem fonduri europene şi cele două fonduri mari de investiţii care au reuşit să strângă contribuţii importante.”

    ROCA X a luat naştere în iunie anul trecut, însă nu ca un fond de investiţii propriu-zis, ci ca un instrument investiţional, fiind o societate pe acţiuni. Investiţia iniţială a cofondatorilor ROCA X, nouă la număr, a fost de 700.000 de euro, primul obiectiv al lor fiind de a strânge un fond de 3 milioane de euro. Proiectul ROCA X nu este focusat pe o anumită nişă, ci are în vedere mai multe domenii din piaţa de tech: AI (inteligenţă artificială), fintech, proptech, cât şi tendinţele nou-apărute în tehnologie.

    „În prima fază vrem să investim cele aproape 3 milioane de euro (2,7 milioane de euro) în 20 de companii, atât din România, cât şi din străinătate. În această primă fază încercăm să avem un tichet mediu de 150.000 de euro, ceea ce înseamnă că tichetul nostru variază între 50.000 şi 500.000 de euro”, a precizat cofondatorul ROCA X. El a adăugat că acest prim lot de 20 de companii le va da cofondatorilor o imagine clară despre unde se poziţionează acum şi ce capacitate de creştere au, la care se adaugă capacitatea de care dispun pentru a convinge şi alţi investitori sau pe ce cei actuali să strângă capital suplimentar.

    Până acum, ROCA X a investit în total peste 2,1 milioane de euro în 10 start-up-uri, printre care se numără Beez, Feeel.health, yeParking, Feexers, Frisbo, MedicAI, Milluu, PatchAI şi BetMarkets.
    În total, până la finalul acestui an ROCA X va mai adăuga încă 20 de companii în portofoliu, iar planul pentru următorii doi ani este să ajungă la un portofoliu de 50 de companii, suma cumulată investită urmând să se ridice astfel la circa 13-15 milioane de euro.

    „Până la finalul acestui an putem ajunge la un portofoliu de 30 de start-up-uri. Am investit deja în 10, mai avem 10 în discuţii şi încă 10 în care urmează să investim până la finalul anului. Ca atare, putem atinge suma de 5,4 milioane de euro pe care ne-am setat-o ca etapă imediat următoare de creştere a capitalului. Practic, vrem să dublăm capitalul până la sfârşitul anului şi credem că până atunci vom putea investi toată diferenţa”, a precizat Andrei Cionca.

    În prezent, cofondatorii ROCA X se află într-o fază foarte avansată de a semna şi cu următoarele 10 start-up-uri, dintre care şapte sunt din România.

    „Suma angajată până acum în aceste 10 start-up-uri noi este mai mare decât capitalul pe care îl avem la dispoziţie în prezent – 3,2 milioane de euro (în condiţiile în care capitalul disponibil este 2,7 milioane de euro)”, a punctat el.
    ROCA X şi-a propus trei faze de creştere, prima fiind strângerea banilor, pe care deja i-au alocat în investiţii în 20 de start-up-uri.
    „În a doua fază încercăm ca pe baza acestor investiţii deja făcute în 20 de companii să trecem la următoarea etapă, în care să ajungem la un portofoliu de 35 de companii, din care 5-6 să fie la a doua investiţie din partea noastră”, a explicat Andrei Cionca. „Iar în a treia fază vom avea 50 de companii în portofoliu, din care 5-6 vor fi investiţii de tip follow-on, iar 1-2 se vor afla la a treia investiţie din partea noastră”, a completat el.

    Pentru investiţiile de tip follow-up, în care ROCA X va face a doua investiţie, valoarea finanţării se va situa la 300.000 euro, iar în cazul celei de-a treia runde de investiţii, valoarea finanţării va creşte la 500.000 euro în medie per start-up. „Considerăm că în prezent, în România, indiferent dacă este vorba de gestiune de fonduri europene sau private, cum e cazul nostru, nu putem vorbi de mai mult de trei runde investiţionale duse de acelaşi vehicul pentru că deja devine o problemă de capital, valoarea tichetelor crescând foarte mult. Dacă o companie ajunge în acea fază, cu certitudine în a treia rundă investiţională ea nu se va adresa doar pieţei din România şi atunci şi jucătorii implicaţi vor fi mult mai mari, iar tichetele vor fi mult mai mari.”

    Până acum, ROCA X a făcut o singură investiţie de tip follow-on, în start-up-ul local Beez, care a obţinut recent o finanţare de 1,2 milioane de euro. ROCA X investeşte de obicei împreună cu fonduri de investiţii, până acum doar două din start-up-urile din portofoliu fiind strict pariurile sale – Feeel.health şi yeParking. „Am făcut deja prima rundă de follow-on în cadrul companiei Beez, care şi-a şi dublat valoarea. Iniţial am investit la o valoare a companiei de 1,5 milioane de euro, iar acum la a doua rundă de investiţii am contribuit printr-un împrumut convertibil.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.
    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Hidroelectrica, perla energiei româneşti, este evaluată de Fondul Proprietatea la 24,4 miliarde de lei, plus 3,7 miliarde de lei în doar o lună. Compania de stat închide anul 2019 cu afaceri de 4,15 mld. lei şi EBITDA de 3 mld. lei

    Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică şi cea mai profitabilă companie de stat din România, este evaluată de acţionarul minoritar Fondul Proprietatea la 24,4 miliarde de lei, în urcare cu 3,7 miliarde de lei într-o singură lună “ca urmare a rezultatelor financiare bune din perioada respectivă şi în urma modificărilor din mediul de reglementare, cea mai mare parte a prevederilor OUG 114/2018 fiind abrogate”.

    Fondul Proprietatea evaluează la 4,9 miliarde de lei deţinerea de 20% pe care o are la cel mai mare producător de energie electrică din România, în creştere cu 742,5 milioane de lei faţă de luna noiembrie 2019, arată datele agregate de ZF din raportul anual publicat astăzi la bursă.

    Prin urmare, cum Hidroelectrica este tot mai aproape de listare, aşa cum promite Ministerul Energiei, conducerea companiei, dar precum se vehiculează şi în cercurile restrânse de investitori, compania are şanse să devină cea mai valoroasă companie ed la bursa românească în contextul în care Petrom are în prezent o capitalizare de 21,8 mld. lei.

    “Conform conducerii în 2019 compania a înregistrat o cifră de afaceri de 4.146,8 milioane Lei, în scădere cu 2,7% faţă de 2018, şi EBITDA de 3.003,0 milioane Lei, în scădere cu 3,8% faţă de 2018. Pentru 2019 cantitatea de energie electrică vândută din producţie proprie a fost de 14,8 TWh, în scădere cu 11,9% faţă de 2018, iar cantitatea de energie electrică totală vândută a fost de 15,8 TWh, în scădere cu 11,2% faţă de 2018. Preţul mediu realizat aferent energiei electrice vândute în 2019 s-a situat la 229,2 Lei/ MWh, cu 7,3% mai mare faţă de 2018. La sfârşitul anului 2019 compania avea o poziţie netă de lichidităţi de 1,96 miliarde Lei”, se arată în raportul FP.
     

     

  • Hidroelectrica, perla energiei româneşti, este evaluată de Fondul Proprietatea la 24,4 miliarde de lei, plus 3,7 miliarde de lei în doar o lună. Compania de stat închide anul 2019 cu afaceri de 4,15 mld. lei şi EBITDA de 3 mld. lei

    Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică şi cea mai profitabilă companie de stat din România, este evaluată de acţionarul minoritar Fondul Proprietatea la 24,4 miliarde de lei, în urcare cu 3,7 miliarde de lei într-o singură lună “ca urmare a rezultatelor financiare bune din perioada respectivă şi în urma modificărilor din mediul de reglementare, cea mai mare parte a prevederilor OUG 114/2018 fiind abrogate”.

    Fondul Proprietatea evaluează la 4,9 miliarde de lei deţinerea de 20% pe care o are la cel mai mare producător de energie electrică din România, în creştere cu 742,5 milioane de lei faţă de luna noiembrie 2019, arată datele agregate de ZF din raportul anual publicat astăzi la bursă.

    Prin urmare, cum Hidroelectrica este tot mai aproape de listare, aşa cum promite Ministerul Energiei, conducerea companiei, dar precum se vehiculează şi în cercurile restrânse de investitori, compania are şanse să devină cea mai valoroasă companie ed la bursa românească în contextul în care Petrom are în prezent o capitalizare de 21,8 mld. lei.

    “Conform conducerii în 2019 compania a înregistrat o cifră de afaceri de 4.146,8 milioane Lei, în scădere cu 2,7% faţă de 2018, şi EBITDA de 3.003,0 milioane Lei, în scădere cu 3,8% faţă de 2018. Pentru 2019 cantitatea de energie electrică vândută din producţie proprie a fost de 14,8 TWh, în scădere cu 11,9% faţă de 2018, iar cantitatea de energie electrică totală vândută a fost de 15,8 TWh, în scădere cu 11,2% faţă de 2018. Preţul mediu realizat aferent energiei electrice vândute în 2019 s-a situat la 229,2 Lei/ MWh, cu 7,3% mai mare faţă de 2018. La sfârşitul anului 2019 compania avea o poziţie netă de lichidităţi de 1,96 miliarde Lei”, se arată în raportul FP.
     

     

  • Bursa de la Bucureşti scade şi în şedinţa de miercuri pe fondul temerilor legate de răspândirea COVID-19, dar tranzacţiile totalizează 1 mil. euro la prânz, peste media zilnică

    Bursa de Valori Bucureşti a deschis în scădere şedinţa de miercuri şi a continuat aceeaşi tendinţă şi după prânz, pe fondul temerilor legate de rapiditatea cu care se extinde epidemia de coronavirus în lume.

    Indicele principal BET înregistra miercuri la ora 12.30 o scădere de 2,3%, evoluţie determinată în principal de scăderile acţiunilor Alro Slatina (4,3%), Purcari (3,3%) şi Digi (3,2%), iar cea mai abruptă scădere o avea indicele BET-FI, care urmăreşte evoluţia celor cinci SIF-uri şi a Fondului Proprietatea.

    De altfel, toate companiile din prima ligă bursieră înregistrau scăderi miercuri la prânz, în timp ce doar trei companii de pe piaţa principală a Bursei înregistrau creşteri.

    Surprinzător, rulajul cu acţiuni era la ora 12.30 de 48,6 milioane lei, respectiv circa 1 milion de euro, peste valoarea medie tranzacţionată zilnic şi deja aproape de tranzacţiile totale din şedinţa precedentă, ceea ce înseamnă că temerile au determinat investitorii să ia poziţii în piaţă mai mult decât de obicei.

    Pe plan extern, doar aurul se aprecia uşor la ora redactării acestei ştiri, în timp ce toate bursele europene, precum şi cele americane înregistrau scăderi. Cea mai mare scădere în SUA era înregistrată de indicele Dow Jones, în timp ce în Europa topul scăderilor era condus de indicele german DAX.

     

  • „Infectate” cu coronavirus, bursele internaţionale trec prin cele mai mari pierderi din ultimii doi ani

    Pieţele globale de acţiuni au înregistrat cea mai proastă zi din ultimii doi ani, în contextul în care panica legată de dimensiunea epidemiei de coronavirus a cuprins investitorii şi a ridicat întrebări cu privire la încetinirea economiei globale.

    După o serie de scăderi în Asia şi Europa, indicele S&P 500 a scăzut cu 3,4%, anulând câştigurile pentru 2020, înregistrând cea mai abruptă scădere de când tensiunile comerciale au bulversat pieţele în februarie 2018.

    Reflectând o reacţie la nivel global, indicele FTSE All-World a scăzut cu 3% în şedinţa de ieri.

    Investitorii s-au refugiat şi au cumpărat obligaţiuni guvernamentale, ceea ce a determinat ca titlurile de stat cu scadenţa la 10 ani să scadă cu 10,2 puncte procentuale, la 1,37% – puţin peste minimul istoric.

    Investitorii speră ca FED, banca centrală americană, să reducă dobânzile până în aprilie, potrivit FT.  

    Sectorul de energie a condus declinul pieţei pe fondul scăderii preţului la petrol. Concomitent, sectorul de tehnologie aa început să scadă.

    Compania AMD a scăzut pe bursă cu 7,8% pe fondul temerilor referitoare la modul în care epidemia de coronavirus va perturba piaţa cipurilor.

    Preşedintele Donald Trump a răspuns la situaţie printr-o postare pe Twitter în care scrie că noul coronavirus „este sub control în SUA”, adăugând că „bursa începe să arate foarte bine pentru mine”.

    În ceea ce priveşte Europa, bursa britanică a înregistrat cea mai proastă zi din ultimii cinci ani, în timp ce indicele MIB din Italia a înregistrat o scădere de 5,4% – cea mai mare din 2016.

    „Nu mai este doar o problemă a Asiei”, Robert Barnell, econmist-şef al ING pentru regiunea Asia-Pacific.

    Indicele continental Stoxx 600 a scăzut cu 3,8%, în timp ce FTSE 100 a scăzut cu 3,3%. Liniile aeriene şi operatorii au fost loviţi puternic, acţiunile easyJet au scăzut cu 17%, iar cele ale Ryanair cu 13%.

     

     

     

  • Cine vrea să conducă un portofoliu de 1.200 mld. dolari? Se caută şef pentru Fondul Suveran al Norvegiei, cel mai mare din lume

    Fondul Suveran al Norvegiei, un colos cu active de peste 1.200 mld. dolari, îşi caută un nou şef după ce Yngve Slyngstad îşi încheie mandatul de peste un deceniu.

    Perioada limită pentru depunerea aplicaţiilor în vederea angajării s-a încheiat vineri, iar Norvegia aşteaptă acum să afle cine va conduce una dintre cele mai importante instituţii ale ţării, potrivit FT.

    Pe hârtie, jobul nu sună impresionant încât este prezentat drept şefia Norges Bank Investment Management, o divizie a băncii centrale din Norvegia. Practic, cine ocupă această poziţie conduce cel mai mare fond suveran din lume.

    De când a fost fondat pentru a gestiona câştigurile industriei petroliere norvegiene în urmă cu un sfert de secol, Fondul Suveran a crescut de la o ciudăţenie de 200 milioane dolari la un mamut de investiţii cu active de 1.200 miliarde dolari. Poziţiile investiţionale de astăzi le aduc norvegienilor o participaţie medie de 1,4% în toate companiile listate din lume.

    Schimbarea de conducere la vârful colosului vine într-un moment de cotitură pentru Fondul Suveran şi pentru rolul său în Norvegia.

    După ce a crescut exponenţial în ultimul deceniu cu ajutorul perioadelor de creştere înregistrate pe bursele internaţionale, au început să apară întrebări cu privire la startegia de investiţii şi la influenţa pe care o exercită.

    „Fondul a devenit atât de mare şi atât de important pentru Norvegia încât această numire nu este doar despre a găsi persoana potrivită, ci reprezintă şi o oportunitate pentru întregul sistem să se gândească ce fel de fond vrea să facă din acesta, cum vor să funcţioneze”, spune unul dintre candidaţi.

    Decizia cu privire la succesorul lui Syngstad trebuie să vină în această primăvară – într-o perioadă care intersectează în mod neobişnuit de multe schimbări de poziţii în managementul fondului.

    Pentru prima dată în ultimii şapte ani, Norvegia are un nou ministru de Finanţe, Jan Tore Sanner, care în 2013 declara pentru FT că ţara ar trebui să se gândească să spargă în bucăţi fondul.

    Mai mult, banca centrală va avea un nou viceguvernator, care va fi responsabil cu supravegherea fondului şi a managementului operaţional.

     

     

  • Prima femeie care reuşeşte într-un univers condus anterior de bărbaţi: a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8, a condus FMI şi conduce acum BCE

    Christine Lagarde este prima femeie care a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8 (Franţa), este prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi este prima femeie care conduce Banca Centrală Europeană (BCE). Aceste premiere vin într-un univers financiar mondial dominat şi condus mult timp de bărbaţi. Care este povestea Christinei Lagarde?

    Sistemul financiar este în continuare dominat de bărbaţi, dar criza financiară şi economică care a izbucnit în 2007/2008 a trecut unele dintre cele mai importante frâie în mâinile unor femei care rescriu istoria leadershipului în instituţiile financiare mondiale. Christine Lagarde a fost caracterizată ca o figură impunătoare, carismatică, cu o personalitate foarte puternică, care se evidenţiază clar ca lider. Se simte în largul ei când vorbeşte cu oamenii, nu este arogantă şi abordează direct problemele, jonglând cu cuvintele cu diplomaţie. Este renumită pentru abilităţile solide de negociere şi nu este de mirare, având în vedere faptul că a lucrat mulţi ani ca avocat corporatist şi a avut multe funcţii în viaţa politică în Franţa.
    Din poziţiile importante deţinute în lumea finanţelor internaţionale, franţuzoaica Christine Lagarde (63 de ani) – supranumită „rock star of finance” –  a ajuns să-şi pună amprenta asupra întregii economii mondiale, să influenţeze pieţele financiare, chiar şi numai prin cuvintele rostite, şi, practic, să-şi pună indirect amprenta asupra vieţii fiecăruia dintre noi prin deciziile pe care le girează.
    Născută în anul 1956 la Paris într-o familie de profesori, Christine Madeleine Odette Lagarde este avocat de profesie, absolventă a Şcolii Superioare de Drept din Paris şi a Institutului de Studii Politice din Aix-en-Provence. Franţuzoaica este divorţată, mamă a doi copii, vegetariană, pasionată, printre altele, de yoga şi grădinărit. În adolescenţă a fost membră a echipei naţionale de înot sincron.
    Christine Lagarde are o importantă experienţă internaţională, fiind timp de mai mulţi ani şefa firmei internaţionale de avocatură Baker & McKenzie din Chicago. Până să ajungă în fruntea FMI, a deţinut diverse portofolii de ministru în Franţa, ajungând şi ministru de finanţe – prima femeie care a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8. Financial Times a desemnat-o în 2009 cel mai bun ministru de finanţe din zona euro, în timp ce revista Forbes a clasat-o în primele 20 cele mai puternice femei din lume.
    În 2011, Christine Lagarde a devenit prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internaţional de la înfiinţarea acestuia în 1944. Christine Lagarde, cel de-al 11-lea managing director al FMI, a câştigat respectul lumii financiare în timpul crizei financiare care a debutat în 2007/2008, având un rol important în salvarea euro. Ea a condus instituţia financiară internaţională cu sediul la Washington în perioada 2011-2019. FMI a redevenit un pion important pe scena finanţelor internaţionale odată cu venirea crizei economice mondiale, după ce anterior ajunsese în situaţia de a fi nevoit să-şi justifice raţiunea de a mai exista şi se uita cum îi scad veniturile pentru că nu mai avea pe cine să finanţeze.
    Pe parcursul crizei, realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere instituţiile financiare internaţionale, estimările optimiste privind creşterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creşterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI.
    La FMI Christine Lagarde a fost cu ochii şi pe creşterea economică, iar după ce a părăsit Washingtonul pentru Frankfurt în toamna anului 2019, pentru a prelua conducerea BCE, ea urmăreşte în continuare, printre altele, şi relansarea creşterii economice.
    Alegerea Christinei Lagarde la conducerea BCE – instituţia din inima zonei euro a fost o surpriză, cu atât mai mult cu cât a fost exclusă această posibilitate în trecut. O alegere neconvenţională şi controversată pentru şefia BCE în condiţiile în care ea nu a fost nici economistă, nici şef de bancă centrală, după cum au criticat unii analişti.
    La conducerea BCE, noul gardian al euro a primit o moştenire destul de dificilă, concretizată în normalizarea politicii monetare, caracterizată în prezent de dobânzi foarte mici şi chiar negative şi de reluarea achiziţiilor de active de către BCE, şi îndepărtarea pericolului „japonizării“ Europei. Japonia a ajuns în deflaţie după spargerea unei bule financiare în 1990. Iar inflaţia şi dobânzile reduse pentru o perioadă mare reduc dramatic spaţiul de manevră într-o nouă criză economică.
    Strategia adoptată după criza financiară izbucnită în urmă cu mai bine de un deceniu, cu stimulente importante şi recapitalizări bancare, a dat rezultate câţiva ani, dar acum, inflaţia, un indicator al echilibrului economiei urmărit de BCE şi Fed, este sub ţintă atât în zona euro, cât şi în SUA. Iar politicile radicale precum ratele negative ale dobânzilor au devenit foarte nepopulare în unele ţări.
    Predecesorul Christinei Lagarde la conducerea Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a avut grijă de zona euro în cea mai dificilă perioadă din istoria acesteia, reuşind să salveze euro, să ţină uniunea monetară închegată şi să scoată economia din criză, cu un efort financiar fără precedent, dar şi cu discursul devenit celebru prin cele trei cuvinte, „orice este nevoie“ („whatever it takes”) pronunţat la paroxismul crizei datoriilor suverane din zona euro.
    În primul său discurs important de la ocuparea funcţiei de preşedinte al BCE, Christine Lagarde a cerut ajutor guvernelor europene, care lasă pe umerii băncilor centrale obiectivul relansării economiilor, pentru ca economia zonei euro să se revigoreze. Ea a explicat că este nevoie de un nou mix de politici în care investiţiile publice sunt accelerate pentru reducerea greutăţii ce apasă pe politicile monetare de stimulare pentru ca regiunea să se revigoreze. Franţuzoiaca a transmis că instituţia pe care o conduce va continua să sprijine economia zonei euro şi a spus că politica bugerară este un element cheie pentru depăşirea celor două provocări principale ale uniunii monetare: schimbarea naturii comerţului global, blocat de politici protecţioniste, şi încetinirea creşterii economice interne.
    „Pentru a culege toate roadele măsurilor noastre de politică monetară, alte zone ale politicii trebuie să contribuie mai hotărât la îmbunătăţirea potenţialului de creştere pe termen lung, sprijinind cererea şi reducând vulnerabilităţile. Guvernele cu spaţiu bugetar ar trebui să fie gata să acţioneze într-o manieră eficientă şi din timp. În ţările în care datoria publică este ridicată, guvernele trebuie să urmeze politici prudente şi să-şi atingă ţintele de echilibru structural“, a spus Lagarde.
    Într-un context economic delicat, marcat de semnale mixte, cu provocări precum Brexitul, războiul comercial SUA-China şi disensiuni la nivelul Europei (şi chiar în cadrul boardului BCE), fosta şefă a FMI a optat pentru cartea prudenţei la primele decizii în fruntea BCE, începându-şi mandatul cu menţinerea dobânzilor pentru zona euro la minime record, în ton cu aşteptările. BCE a confirmat că a repornit programul de stimulare economică şi a inflaţiei prin achiziţii masive de obligaţiuni.
    Banca centrală a zonei euro şi-a revizuit în jos prognoza de creştere economică pentru regiune în 2020, de la 1,2% la 1,1%.
    Christine Lagarde şi-a început mandatul la BCE lăsând dobânda pentru împrumuturi la minimul record de 0% şi menţinând la -0,5% dobânda pentru banii ţinuţi de bănci în depozitele sale pentru a le stimula să crediteze economia reală. În plus, facilitatea de creditare a BCE, utilizată de bănci pentru credite pe termen scurt, are în continuare o rată de dobândă de 0,25%.
    Mesajul transmis de noua preşedinţie a BCE a rămas în linie cu cel susţinut de italianul Mario Draghi: dobânzile din zona euro vor rămâne la minimele record ceva timp, până când perspectiva inflaţiei va ajunge la un nivel suficient de apropiat de ţinta de 2% a băncii centrale a zonei euro.
    BCE a confirmat că a repornit programul de stimulare economică şi a inflaţiei prin achiziţii masive de obligaţiuni – instituţia cumpără active de 20 mld. euro în fiecare lună – şi că va lăsa acest mecanism pornit „atâta timp cât este necesar“. Programul ar urma să fie oprit „cu puţin timp înainte“ ca BCE să înceapă să majoreze dobânzile.
    Rămâne de văzut dacă Christine Lagarde va urma la conducerea BCE ritualul clasic, cu o coregrafie mai mult sau mai puţin strictă, sau va avea propria manieră de a trata problemele. Şi rămâne de văzut dacă ea va reuşi să convingă pieţele financiare şi să le dea încredere prin mesajele transmise de ea.
    Primele semnale indică faptul că şefa BCE intenţionează să îşi lase amprenta asupra instituţiei cu cea mai ambiţioasă strategie, Christine Lagarde cerându-le colegilor să înceapă un proces de analiză a ţintei de inflaţie, care nu a mai fost schimbată din 2003, conform Bloomberg. În acest proces vor fi incluse şi probleme precum tehnologia, inegalităţile sau schimbările climatice.
    Ţinta de inflaţie în zona euro este „sub, dar destul de aproape de 2%“, însă creşterea preţurilor este modestă, chinuindu-se să treacă de 1%, artizanii finanţelor europene nereuşind să restabilizeze inflaţia zonei euro, în ciuda anilor de impulsuri monetare masive.
    Christine Lagarde, care este mai degrabă un fost politician decât un economist, consideră că regândirea strategiei era necesară de mai mult timp. Ea vrea să asculte cetăţenii pentru ca BCE să nu „ofere aceeaşi predică pe care toţi o ştiu“, însă parametrii revizuirii strategiei nu sunt încă stabiliţi.

    Christine Lagarde în vizită la unul din cei mai mari „clienţi” ai FMI 

    Pentru a face faţă crizei, România a devenit în 2009 unul dintre cei mai mari clienţi ai FMI din Uniunea Europeană. A semnat un împrumut record cu FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială şi BERD de aproape 20 de miliarde de euro. Mai exact, România a convenit asupra unui pachet de finanţare în sumă de 19,95 de miliarde de euro de la finanţatorii externi (din care cea mai mare parte, respectiv 12,95 mld. euro, de la FMI), cel mai mare împrumut din istoria României şi cât jumătate din bugetul ţării. România a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor şi majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum şi criza a intrat în prelungiri. În vara anului 2013 Christine Lagarde, atunci şefa FMI, a ajuns la Bucureşti. Ingredientele-cheie ale mesajului şefei FMI în România: consumul, exporturile şi investiţiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creşterea economică a României. Şi, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creştere, deoarece dependenţa de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat.
    Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale recente, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum şi despre creşterea economică, care însă, din păcate, s-a lăsat aşteptată mai mulţi ani în Europa. În toată istoria relaţiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea şi restructurarea companiilor de stat cu pierderi şi austeritate. Apoi, vorbeau de deficite bugetare. Şi nu insistau pe creşterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea. Vorbind despre calea integrării europene, care nu a fost nici scurtă, nici netedă, franţuzoaica de la conducerea FMI a amintit în România un citat din francofonul Eugène Ionesco (un celebru dramaturg din Slatina care a plecat în Franţa), că „visurile şi angoasele ne unesc“. După trei acorduri succesive cu FMI, România a ajuns să fie macrostabilizată“, dar letargică, economia revigorându-se lent. 

    Carte de vizită

    ∫ 1956 Christine Lagarde s-a născut în Paris
    ∫ Are studii de drept la University Paris X, un master în economie şi finanţe la Political Science Institute din Aix-en-Provence şi un master în drept comercial (DESS in Commercial and Labour Law) la University Paris X Law School;
    ∫ 1981 S-a alăturat firmei internaţionale de avocatură Baker & McKenzie ca associate şi a devenit după 18 ani preşedinte global al acestei firme;
    ∫ 2005
    A devenit ministru al afacerilor externe în Franţa, iar în 2007 a devenit ministru de finanţe şi economie în Franţa (prima femeie care a deţinut această poziţie într-o economie a G8);
    ∫ 2011-2019
    A fost şefa Fondului Monetar Internaţional (FMI);
    ∫ 2019
    Din noiembrie a devenit preşedinte al Băncii Centrale Europene.

  • Ce este AlphaBlock, startup-ul format la Cluj care foloseşte inteligenţa artificială pentru a le oferi o alternativă investitorilor în căutare de randamente

    Ciclurile de creştere economică se schimbă rapid în acest secol, iar durata şi intensitatea acestora este din ce în ce mai lipsită de predictibilitate în contextul în care în prezent bursele americane înregistrează cel mai lung ciclu de creştere din istoria pieţei bursiere. Clasele de active, împărţite până acum cu claritate de investitori, îşi schimbă locurile istorice pe fondul dobânzilor negative din Europa şi al schimbărilor din planul geopolitic. Un astfel de context generează o nevoie din ce în ce mai mare de predictibilitate, care îşi poate găsi răspunsul într-un algoritm de inteligenţă artificială.

    Fondat la începutul anului 2018 la Toronto de analistul de origine indiană Mukul Pal, start-up-ul fintech AlphaBlock, care are un hub de cercetare la Cluj-Napoca, dezvoltă soluţii de managementul al investiţiilor bazate pe inteligenţă artificială pentru fonduri de acţiuni, de pensii şi hedging, dar şi pentru alte pieţe.

    Astfel, start-up-ul fondat de Mukul Pal, cel care a înfiinţat în 2005 compania românească Orpheus Capitals (înglobată în AlphaBlock în februarie 2018), foloseşte statistică, matematică, fizică, machine learning şi inteligenţă artificială pentru a replica performanţele de anticipare din industria de investiţii în pieţe financiare, dar şi în alte pieţe precum retail, energie sau securitate cibernetică.

    Dar povestea AlphaBlock începe mai devreme de 2005. În anii 2000, Mukul Pal a început să activeze în piaţa financiară şi a sesizat că existau anumite aspecte pe care le putea observa în restul domeniilor, dar pe care cumva piaţa financiară nu le accepta ca fiind prezente. Discuţia principală era despre cât de diferit este sectorul financiar ca metodologie folosită pentru rezolvarea problemelor specifice faţă de alte sectoare.

    „Noi avem o problemă culturală în a accepta faptul că putem sau nu putem anticipa ce se va întâmpla în viitor. Credinţa populară este că nu putem anticipa viitorul şi că înţelegerea viitorului este rezervată divinităţii. De aici apare un alt strat în zona de pieţe financiare care spune că există anumite capabilităţi care ar putea să vadă puţin mai bine decât noi, cetăţenii de rând, ce se întâmplă în viitor. Acolo e o categorie de oameni care au folosit nişte sisteme discreţionare pe baza cărora să încerce să înţeleagă evoluţia viitoare a preţurilor, a bursei ş.a.m.d.”, spune Andrei Nagy, head of European sales al AlphaBlock.

    Aşadar, Mukul Pal a făcut demersuri în sensul identificării unui mecanism ştiinţific care să poată răspunde la întrebări de anticipare. În piaţa financiară, nevoia de predicţie este poate cea mai cunoscută sau cel mai bine înţeleasă, pentru că, spune Nagy, „mecanismul de a defini astăzi o structură a unui portofoliu de investiţii a cărui valoare viitoare cu obiectivul declarat cât mai mare să poată fi îndeplinit este o problemă la care se caută o soluţie de când a început piaţa financiară”.

    Mukul Pal a venit în România în 2004, iar în 2005 a fondat Orpheus Capitals, companie care oferea servicii pentru firme sau persoane fizice din piaţa de capital pe care le gestiona cu metodologiile existente la vremea respectivă.

    Analiza de date şi inteligenţa artificială, la intersecţie cu vechile teorii economice

    În 2008, Mukul Pal şi-a dat seama că toată această industrie care tot adună resurse nu reuşeşte să evite un anumit fenomen de criză care apare ciclic şi devine mai motivat să cerceteze cadrul de lucru utilizat la momentul respectiv pentru a înţelege unde sunt lipsurile care generează disconcordanţa. Astfel, a aplicat toate teoriile existente „ca la carte”, până la cea mai recentă teorie, câştigătoare de premiu Nobel, pe baza căreia ar fi trebuit să obţină performanţe mai bune decât cu metodologiile anterioare. Însă fiecare încercare a dus la rezultate nesatisfăcătoare sau a fost sortită eşecului.

    „Mukul Pal începe să creeze frameworkul (n.r.: sistem integrat) teoretic care stă la baza metodologiilor existente astăzi şi îşi dă seama de nişte lucruri pe care le putem înţelege foarte uşor. Primul este că, istoric vorbind, cercetătorii nu puteau comunica între ei şi atunci nu aflau unul despre munca celuilalt. Acum, dacă te uiţi din urmă şi încerci să corelezi, e mult mai simplu, pentru că avem toată informaţia şi toată evoluţia acelor frameworkuri ştiinţifice. Mai există un alt aspect, care ţine de faptul că cercetătorii nu au cum să îşi ducă munca la bun sfârşit, să şi-o coreleze. Pal începe să mai descopere alte lucruri care ţin de faptul că noi preluăm cunoştinţele aşa cum au fost ele interpretate de către antemergători. Niciun student sau doctorand nu îndrăzneşte să pună la îndoială soluţiile pe care un profesor i le furnizează contând pe capabilitatea lor de validare şi filtrare a acelor informaţii, indiferent că le-au obţinut ei sau le-au obţinut din alte părţi. Aici este problema. Nu vorbim de validare, ci de completare”, explică Nagy.

    În 2009-2010, Mukul Pal a identificat elemente pe care să le poată corela diferit faţă de ceea ce au făcut ceilalţi înainte şi, săpând în mai multe direcţii, a realizat că poate să răspundă la întrebarea de anticipare într-un alt fel. „El poate să identifice în orice set de date o arhitectură a lor, o regulă sau un set de reguli care definesc felul în care setul de date se contruieşte, spre deosebire de toate celelalte abordări care sunt orientate pe înţelegerea conţinutului dintr-un set de date, adică înţelegerea tuturor elementelor din setul de date şi a valorilor lor.”

    În metoda clasică, care este cunoscută ca şi big data analytics, datele sunt analizate cu scopul de a înţelege motivele pentru care anumite rezultate au fost obţinute plecându-se de la cauzele care pot fi identificate. Abordarea lui Pal este diferită şi spune că este mult mai important să înţelegem acea structură care ne permite mult mai uşor să identificăm evoluţia în timp. La fel de bine cum ADN-ul ne ajută să putem înţelege mai bine cum ar putea evolua o persoană de la o vârstă încolo mult mai uşor decât înţelegerea persoanei respective.

    Din 2004 până în 2017, Orpheus a dezvoltat activităţi de consultanţă specifice pieţei de capital folosind metodologii clasice până la un punct după care a început să folosească metodologia nou descoperită, validând-o cu clienţi din Canada, SUA şi India, astfel încât conceptul frameworkului teoretic să poată fi validat în viaţa reală.
    „În 2018, pentru că exista nevoia comercializării soluţiei pe nişte pieţe dezvoltate pentru servicii de tipul celor din piaţa de capital, unde deja aveam trei clienţi în Canada şi unul în America, cu care s-a testat produsul din faza Orpheus, direcţia strategică de dezvoltare dădea nevoia de a avea prezenţă cu un birou comercial în America de Nord. În acelaşi timp, dezvoltarea către blockchain (tehnologia de tip infrastructură digitală care stă în spatele monedelor digitale) şi deschiderea Canadei către blockchain, pentru că Toronto este Ethereum City, ne-au determinat să mergem să dezvoltăm partea comercială în Canada”, povesteşte Nagy. S-au întâlnit acolo în februarie 2018 cu cel mai mare venture capital în zona de inteligenţă artificială, Real Ventures, care ridicase cea mai mare rundă de finanţare de tip seria A pentru un startup din AI, de 135 milioane de dolari. „Când s-au întâlnit cu noi au fost intrigaţi de metoda alternativă propusă şi de performanţele pe care le obţinem cu aceasta şi au făcut o primă investiţie la sfârşitul anului 2018. Tot ei conduc acum următoarea rundă din poziţia de lead investor, din care ne ajută atât prin contribuţia personală, cât şi prin adăugarea de alţi investitori pentru a închide şi această rundă. Finanţarea s-a făcut la o evaluare de 15 milioane de dolari, fără a fi specificată valoarea investiţiei”, îşi aminteşte Andrei Nagy.

    Citeşte continuarea articolului pe www.businessmagazin.ro

  • Noua ispită a investitorilor pe piaţa din SUA: Sectorul de biotehnologie

    Investitorul Dixon Boardman, un veteran al industriei fondurilor de investiţi, lansează un fond dedicat companiilor de biotehnologie într-o încercare de a capitaliza unul dintre cele mai performante sectoare ale burselor americane, potrivit FT.

    Boardman, care a înfiinţat Optima Fund Management în 1988, plănuieşte să lanseze un fond prin care să investească într-un coş de cinci fonduri de hedging dedicate sectorului de biotehnologie.

    Decizia vine în contextul în care sectorul de biotehnologie din componenţa S&P s-a dublat din februarie 2016 până în prezent. Printre companiile din acest sector se numără companii care au beneficiat de atenţia pieţei de fuziuni şi achiziţii, un astfel de exemplu fiind Array BioPharma, care a fost achiziţionată anul trecut de Pfizer într-o tranzacţie de 11,4 miliarde dolari. În acelaşi timp, sectorul este împânzit şi de companii mai mici şi neprofitabile.

    „Cred că sectorul de biotehnologie este o zonă extrem de dinamică, care a câştigat mult potenţial de creştere, în care evaluările companiilor sunt rezonabile, cererea creşte şi în care FDA-ul (autoritatea de supraveghere în sectorul farma şi cel de alimente – n.r.) a început să emită mai multe aprobări în ultimii ani (…) Nu este foarte diferit de locul în care era sectorul de tehnologie din SUA la mijlocul anilor 90”, spune Dixon Boardman, 74 ani.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

     

  • Noua ispită a investitorilor pe piaţa din SUA: Sectorul de biotehnologie

    Investitorul Dixon Boardman, un veteran al industriei fondurilor de investiţi, lansează un fond dedicat companiilor de biotehnologie într-o încercare de a capitaliza unul dintre cele mai performante sectoare ale burselor americane, potrivit FT.

    Boardman, care a înfiinţat Optima Fund Management în 1988, plănuieşte să lanseze un fond prin care să investească într-un coş de cinci fonduri de hedging dedicate sectorului de biotehnologie.

    Decizia vine în contextul în care sectorul de biotehnologie din componenţa S&P s-a dublat din februarie 2016 până în prezent. Printre companiile din acest sector se numără companii care au beneficiat de atenţia pieţei de fuziuni şi achiziţii, un astfel de exemplu fiind Array BioPharma, care a fost achiziţionată anul trecut de Pfizer într-o tranzacţie de 11,4 miliarde dolari. În acelaşi timp, sectorul este împânzit şi de companii mai mici şi neprofitabile.

    „Cred că sectorul de biotehnologie este o zonă extrem de dinamică, care a câştigat mult potenţial de creştere, în care evaluările companiilor sunt rezonabile, cererea creşte şi în care FDA-ul (autoritatea de supraveghere în sectorul farma şi cel de alimente – n.r.) a început să emită mai multe aprobări în ultimii ani (…) Nu este foarte diferit de locul în care era sectorul de tehnologie din SUA la mijlocul anilor 90”, spune Dixon Boardman, 74 ani.

    Fondul dedicat sectorului de biotehnologie ar reprezenta prima lansare a lui Boardman de când şi-a vândut businessul – care gestionează active de 2 miliarde de dolari, în comparaţie cu momentul de vârf pre-criză când gestiona 6 miliarde dolari – către trustul familiei Forbes anul trecut. Totuşi, chiar şi după vânzare, Boardman a rămas directorul executiv al companiei.