BusinessMagazin

Tag: ferma

  • Biocorporatiştii – au renunţat la viaţa de oraş şi la munca în corporaţie pentru a face agricultură la ţară

    L-am întâlnit pe Matei Dumitrescu, unul dintre cei patru fondatori ai afacerii Coşul de legume, în biroul din cadrul centrului de afaceri Bucharest HUB, unde îşi întâmpină de cele mai multe ori clienţii şi partenerii. Tot acolo ajung şi multe dintre coşurile cu legume şi fructe vândute prin intermediul site-ului, SMS-urilor sau telefoanelor. Matei Dumitrescu este responsabil de partea de business to business, colegul lui, Andrei Barbu, fost IT-ist, se ocupă de producţia de pe terenul din Valea Măcrişului, iar soţiile lor, psiholog şi arhitect, gestionează marketingul, comunicarea şi relaţiile cu clienţii.

    „Experienţa fiecăruia dintre noi a intervenit la un moment dat: cu ajutorul lui Andrei Barbu am dezvoltat site-ul şi urmărirea livrărilor în sistem, soţia sa, Alexandra, de profe-sie arhitect, a intervenit când a venit vorba de dezvoltarea solariilor şi a halei de depozitare, iar Sabina, soţia mea, psiholog, face cursuri de parenting unde nu vorbeşte doar despre educaţia, ci şi despre hrana copiilor, identificând astfel nevoile consu-matorilor preocupaţi de sănătatea lor“, explică Matei Dumitrescu modul cum pregătirea din varii domenii ajută şi în agricultură.

    Ideea afacerii Coşul de legume a venit în 2011, când Andrei şi Alexandra Barbu au început să caute produse sănătoase pentru fetiţa lor. „Nu aveam de unde să procurăm mâncarea sănătoasă, aşa că am decis să ne-o facem singuri“, este ex-plicaţia simplă a lui Dumitrescu, care i s-a alăturat lui Barbu în 2012, odată cu creşterea cererii pentru legumele cultivate în sistem ecologic. În prezent, cele două familii cultivă la ferma lor de 16 hectare din Valea Măcrişului, în apropiere de oraşul Urziceni, legume şi fructe în sistem ecologic, printre care şi sfeclă elveţiană, roşii mov sau morcovi galbeni şi albi, varză furajeră. Pe un teren de circa două hectare din zona Cheile Olteţului cultivă cartofi, iar în apropiere de Bucureşti au şi un mic depozit de logistică, de unde fac livrările.

    Legumelor şi fructelor li se adaugă ouăle şi carnea de la câteva sute de găini, aflate tot la ferma de pe Valea Măcrişului. Lucrează însă şi cu mai multe ferme partenere – unele cu certificare ecologică definitivă, altele în conversie, de la diverse organisme de certificare. Produsele sunt vândute prin intermediul site-ului, pe bază de comandă sau abonament săptămânal: clienţii îşi primesc coşul proaspăt, în fiecare marţi şi sâmbătă, chiar la uşa lor sau în cele circa 30 de centre partenere.

    În total, cele două familii au investit în afacere circa 50.000 de euro. Datorită cererii mari, au început să colaboreze şi cu alte ferme, subcontractori, care investesc parţial banii proprii în ferma de legume. Break-even-ul a fost atins astfel anul trecut, când afacerea a ajuns la venituri de 100.000 de euro, iar perspectivele sunt pozitive şi pentru anul în curs.“Am vândut abonamente prepaid în luna martie cât aproape toată cifra de afaceri din legume de anul trecut“, argumentează Dumitrescu, care a primit în avans plata pentru costurile viitoare.

    Comanda medie în magazinul cosuldelegume.ro este de 78,30 de lei, iar cei mai mulţi clienţi sunt mame tinere, potrivit lui Dumitrescu. Anul trecut au avut circa 5.000 de livrări, iar unii dintre clienţi, potrivit lui Dumitrescu, au cumpărat produse proas-pete chiar şi în valoare de 1.000 de euro. În afară de cele câteva sute de clienţi stabili, compania lucrează şi cu restaurante (Violeta’s Kitchen, Cafe Verona), centre de afaceri (Bucharest HUB), grădiniţe, şcoli (British School of Bucharest) sau săli de fitness.

    Parteneriatele şi vânzările către consumatorii finali sunt echilibrate, având fiecare o proporţie de 50% din afacere. Matei Dumitrescu este de părere că nu e nevoie de pregătire pentru a-ţi începe o afacere în agricultură şi găseşte mai folositoare experienţa din domenii care, aparent, nu au puncte în comun cu „viaţa la ţară“. „Noi am pornit de la coadă la cap: aveam multe cunoştinţe, networking dezvoltat, prieteni care ne-au îndrumat către alţi clienţi şi către nevoile lor.“ Dacă el este în continuare implicat în alte afaceri, precum turismul şi marketingul, Andrei Barbu a renunţat cu totul la munca dintr-o multinaţională IT pen-tru a se dedica businessului cu legume.

    Acum, în loc să îşi petreacă zilele scriind cod, ajunge să îşi petreacă şi nopţile su-praveghind producţia de legume de pe Valea Măcrişului când temperaturile sunt foarte scăzute. În afară de cele două familii, numărul angajaţilor variază în funcţie de sezon şi poate ajunge la 30 de persoane în perioada de maximă productivitate şi in-clude atât personalul care se ocupă de livrări, cât şi lucrătorii temporari de pe câmpul din zona Bărăganului.

  • Povestea suedezului care a clădit în urmă cu un secol o afacere ajunsă azi la 35 de miliarde de dolari

    Planurile sale erau însă mai ambiţioase şi, după ce a strâns suficienţi bani pentru a părăsi oraşul, s-a mutat în Stockholm. La 21 de ani s-a angajat în cadrul companiei producătoare de echipamente Öllers & Co., prima din industria electromecanică din Suedia, axată mai ales pe producţia de echipamente telegrafice. A lucrat vreme de şase ani la Öllers & Co., studiind în   timpul liber designul şi limbile străine, necesare pentru a-şi continua educaţia în afara ţării. Guvernul suedez a fost printre primele din lume care au oferit tinerilor muncitori şi studenţi burse pentru studiile în alte ţări, iar Ericsson a fost unul dintre beneficiarii acestora.

    La recomandarea lui Otter, şeful Öllers & Co., a primit două astfel de burse, prima în 1873 şi cea de-a doua în 1875, în fabrici elveţiene şi germane. Una dintre companiile în care a lucrat a fost Siemens & Halse. La întoarcerea în Suedia, în 1876, a fondat un atelier împreună cu prietenul lui, Carl Johan Andersson, cu care lucrase la Öllers & Co. Atelierul era de fapt o bucătărie de 13 mp, aflată într-o zonă centrală a Stockholmului. Investiţia iniţială a fost de 1.000 de coroane suedeze (aproximativ 150 de dolari) pe care i-a împrumutat de la Maria Stromberg din Nyagard, unul dintre cei mai activi investitori ai secolului.

    Singurul lor angajat era un asistent de 12 ani. La început, Ericsson repara instrumentele telegrafice şi alte dispozitive electrice, dar apoi a început, după propriul design, producţia unor aparate precum telegraful cu taste folosit în sistemele feroviare de atunci. Reputaţia pe care a dobândit-o l-a ajutat să obţină comenzi de la o serie de instituţii private şi publice în domenii precum telegrafia, protecţia împotriva incendiilor şi transportul feroviar. În 1878, la 32 de ani, s-a căsătorit cu Hilda Simonsson, care a devenit şi partenera lui de afaceri. În acelaşi an, a livrat primul telefon fabricat în atelierul propriu, inspirat din telefoanele americane create de Edison şi care ajunseseră să fie reparate în cadrul firmei lui.

    Momentul care a revoluţionat industria telefoniei suedeze a fost 1880, odată ce compania American Bell a construit cu echipament american prima reţea de telefonie în Stockholm. Ericsson era pe punctul de a-şi pierde piaţa, dar a evitat acest lucru după ce a câştigat un contract în defavoarea americanilor. Telefoanele lui erau considerate „mai simple, mai puternice şi mai atrăgătoare„. La începutul anului 1880, Ericsson avea zece angajaţi, iar patru ani mai târziu numărul lor ajunsese la 100.

    Compania ajunsese să producă atât pentru piaţa internă, cât şi pentru cea externă – în ţările scandinave, Rusia şi Anglia. În 1896, a transformat businessul L.M. Ericsson & Co. în Aktiebolaget L.M. Ericsson & Co., după o capitalizare de un milion de euro. A fost managing director şi preşedinte al consiliului director al noii companii până în 1903, când s-a pensionat.

  • Cel mai sărac preşedinte din lume îşi donează 90% din salariu

    El a refuzat locuinţa de lux pe care statul i-a pus-o la dispoziţie şi a ales să stea la ferma soţiei sale, undeva la capătul unui drum de pământ, lăngă Montevideo. Locuinţa nu are apă curentă, ci fântână, iar la momentului vizitei unei echipe de reporteri BBC ferma era păzită de doi poliţişti şi de un căţel cu trei picioare. Din salariu îşi păstrează circa 770 de dolari, un venit la nivelul mediu lunar al unui cetăţean din Uruguay.

    În 2010 pe declaraţia sa de avere apărea un Volkswagen Broscuţă, în valoare de 1.800 de dolari. În 2012 a adăugat jumătate din averea soţiei sale – pământ, utilaje agricole şi o casă – care au ajuns la 215.000 de dolari. Mujica a fost luptător de gherillă în anii ’60 şi ’70, a fost împuşcat de şase ori şi a stat 14 ani în închisoare.
    “Nu mă simt sărac”, spune el. “Săraci sunt oamenii care muncesc pentru menţinerea unui stil de viaţă costisitor şi îşi oresc mai mult şi mai mult”.

    “Este o chestiune de libertate. Dacă nu ai multe posesiuni, atunci nu ai nevoie să munceşti toată viaţa ca un sclav pentru a te susţine, şi, prin urmare, ai mai mult timp pentru tine”, adaugă Mujica.

    La summitul Rio din 2012 a întrebat, retoric, dacă modelul occidental de dezvoltare şi consum este de dorit şi de aplicat în toată lumea. “Ce s-ar întâmpla cu planeta în cazul în care indienii ar avea automobile în aceleaşi proporţii ca germanii? Cât oxigen ar fi? Are planeta resurse pentru ca şapte sau opt miliarde de oameni să aibă acelaşi nivel de consum şi de deşeuri ca societăţile bogate?”
    El îi acuză pe liderii lumii că sunt obsedaţi de creşterea consumului, ca şi cum contrariul ar însemna sfârşitul lumii.

  • Hollande: Poziţia Franţei nu s-a schimbat. Lovituri sunt posibile în Siria până miercuri

    Şeful statului francez nu exclude, în plus, posibilitatea efectuării unor lovituri aeriene până miercuri, când Parlamentului francez se reuneşte în vederea unei dezbateri pe tema crizei siriene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Principesa Irina a fost arestată în SUA. Reacţia Casei Regale a României

     Potrivit acuzării, luptele implicau zeci de cocoşi, echipaţi cu cuţite sau alte obiecte tăioase ataşate de picioare, luptând până la moarte într-un sport sângeros interzis în prezent în 50 de state americane, relatează portalul OregonLive.com.

    Un arbitru supraveghea luptele şi concesionarii vindeau bere şi mâncare, iar cei care administrau acţiunea luau 10 procente din sumele pariate, potrivit acuzării.

    John şi Irina Walker – împreună cu vecinii lor David Sanchez, 29 de ani, şi Aurelia Garcia Mendoza, 33 de ani, şi prieteni din Hermiston, Mario “El Cuba” Perez, 62 de ani, şi Jose Luis Virgen Ramirez, 48 de ani – au fost acuzaţi de operarea unor jocuri de noroc ilegale şi de sacrificarea ilegală a unor animale prin luptă la ferma soţilor Walker din Morrow County.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Avicola Crevedia lansează Puiul Ţărănesc

    Puii ţărăneşti de la Avicola Crevedia sunt crescuţi în ferme cu lumină naturală şi ies în curte, conform reprezentanţilor companiei, iar ritmul lor de creştere este mult mai lent decât al puilor obişnuiţi care cresc într-un mediu mult mai controlat. De aceea, un Pui ţărănesc creşte în aproximativ 60 de zile, în timp ce puiul obişnuit, cel comercializat în toate magazinele din România, ajunge la abator după doar 30 de zile.
    Din iunie, Puiul ţărănesc va fi disponibil în reţeaua de magazine Crevedia Express, sub marca La Ferma, dar şi în hipermarketurile Cora din Bucureşti, sub marca proprie, cu menţiunea ”Produs exclusiv de Avicola Crevedia”.
    ”Puiul ţărănesc este un produs de calitate superioară pe care l-am comercializat până acum pe pieţe din Europa de Vest. Mai mult decât atât, pasagerilor care calatoresc la business si first class cu compania aeriană KLM li se serveşte acest produs. Pentru început preconizăm vânzări de 5 tone/săptămână, iar odată cu extinderea capacităţii de producţie, din luna iulie, mizăm pe o creştere progresivă a vânzărilor”, a declarat Rami Ghaziri, CEO Agroli Group.
    Capacitatea actuală de producţie a Puiului Ţărănesc este de 40 de tone / săptămână. Din 2011 până acum, întreaga producţie de Pui Ţărănesc a fost destinată exporturilor, asigurând 60% din cifra de afaceri a companiei. Produsul ajunge cu etichetă de Avicola Crevedia direct pe rafturile magazinelor din Olanda, Germania, Franţa şi Marea Britanie.
    Agroli Group a preluat în 2006 Avicola Crevedia şi Avicola Tărtăşeşti şi a început un amplu proces de investiţii. Toate etapele sunt asigurate de cele patru entităţi din cadrul grupului: Avicola Tărtăşeşti (creştere şi reproducere păsări, staţie de incubaţie), Avicola Crevedia (ferme de păsări şi abator), Fabrica de Nutreţuri Combinate, Crevedia Express (magazine proprii de desfacere). Produsele ce ies pe poarta Avicola Crevedia ajung pe rafturile magazinelor din România etichetate cu una din mărcile: Avicola Crevedia, La Ferma, La Ferma Gourmet sau sub mărcile proprii ale marilor lanţuri de supermarketuri.

     

     

  • UN NOU SCANDAL ALIMENTAR: Carne de curcan cu reziduuri de antibiotic, trimisă în Germania de la o fermă din România

     Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a spus că, potrivit datelor transmise din Germania prin Sistemul Rapid de Alertă, este vorba despre o fermă din România care ar fi trimis piept de curcan cu reziduuri de antibiotic.

    Mănăstireanu a precizat că, după primirea alertei, inspectorii sanitar-veterinari s-au dus la unitatea incriminată pentru a face ancheta privind carnea de curcan care a plecat la export intracomunitar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Păsări contaminate cu Salmonella, descoperite la o fermă de pui. 37.000 de păsări au fost sacrificate

     Păsările contaminate au fost descoperite în timpul verificărilor făcute de inspectorii ANSVSA în cadrul programului de control al salmonelozelor zoonotice, boli transmisibile de la animale la om.

    Inspectorii sanitari veterinari au dispus sacrificarea întregului efectiv şi carnea rezultată, în cantitate de 53 de tone, a fost distrusă, a precizat ANSVSA într-un comunicat de presă.

    În ferma respectivă s-au luat măsuri de curăţenie şi dezinfecţie, urmând să fie recoltate probe pentru verificarea eficienţei acestei măsuri.

    Repopularea cu păsări se va face numai în momentul în care analizele de laborator vor arăta că nu mai există pericol de contaminare, a mai arătat ANSVSA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Libanezii fac o fermă de 27.000 de berbecuţi la Dragalina, Călăraşi

    Compania Maria Trading, o afacere de 34,5 mil. euro/ an, parte a grupului Maria deţinut de mai mulţi oameni de afaceri de origine libaneză, construieşte în Dragalina, judeţul Călăraşi, o fermă de 27.000 de capete de ovine pentru carne, potrivit informaţiilor dintr-un dosar înaintat Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

    “Prin proiect se vor construi şase grajduri pentru ovine, o bucătărie furajeră şi un filtru sanitar. Capacitatea totală va fi de 27.000 de capete de ovine”, se menţionează în dosar.

    Informaţiile publice nu fac referire la valoarea acestei investiţii, însă datele din piaţă arată că valoarea unui astfel de proiect se ridică la 2-2,5 milioane de euro, iar valoarea animalelor din această fermă este de 250-300.000 euro.

    Miza investiţiei în ferme de animale este crearea unui flux de producţie integrat având în vedere că Maria Trading deţine în Dragalina şi unul dintre cele mai mari abatoare de animale de pe piaţa locală.

    Jihad El Khalil şi Youssef Laoun, doi dintre investitorii implicaţi în cadrul companiilor din grupul Maria, au fost identificaţi anul trecut de autorităţi ca fiind posibili lideri ai unei grupări care ar fi creat un prejudiciu de 30 de milioane de euro bugetului de stat prin deduceri ilegale de TVA.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro