În plină criză a refugiaţilor, povestea unor congolezi ajunşi în România a devenit subiect de ştire. În loc să fie expulzaţi, aceştia au avut parte de un tratament diferit, reuşind chiar să ajungă rapid în ţărin din vestul Europei. Cum a fost posibil acest lucru, care a stârnit o dezbatere aprinsă în aceste zile.
Tag: falsificare
-
Dacă nu-i putem bate în lumea reală, măcar să-i batem în film. Americanii îl trimit pe Rambo
Aventurile lui Rambo (Sylvester Stallone) l-au purtat până acum în Vietnam, Tailanda, Afghanistan şi Burma, dar acţiunea celui mai nou film se va desfăşura, potrivit unor zvonuri, în Siria. Aici, Rambo va da piept cu cel mai puternic inamic de până acum: ISIS.
Producătorii anunţaseră iniţial că povestea din Rambo: Last blood se va derula în Mexic, acolo unde soldatul american va trebui să doboare un puternic cartel al drogurilor.
Zvonurile despre noul Rambo au apărut pe un site-clonă numit washingtonpost.com.co, motiv pentru care cei de la The Independent, care au preluat ştirea, sugerează că această ar fi falsă, folosită ca o metodă de a promova evenimentul San Diego Comic-Con.
Sylvester Stallone a infirmat la rândul său ideea unui film în Siria, fără a face alte comentarii.
-
Codurile secrete care se află pe toate bancnotele
Când aţi analizat ultima oară o bancnotă? Dacă o veţi privi cu atenţie veţi observa anumite semne particulare menite să detecteze falsurile.
În cadrul unui experiment, specialistul în IT Markus Kuhn a încercat să copieze color o bancnotă de 20 de euro. În momentul în care a apăsat butonul, aparatul a scos un ţiuit şi nu a apărut nicio copie a bancnotei respective, ci un mesaj printat în diferite limbi, unde se explica faptul că este ilegală xeroxarea sa.
După o analiză mai atentă a bancnotei, Kuhn a observat mai multe cercuri foarte mici, dispuse sub forma unei „constelaţii” şi „camuflate” sub diverse semne. De exemplu, pe bancnota de 20 de euro cerculeţele sunt parte a notelor muzicale aflate în design-ul hârtiei.
Totuşi, xeroxarea alb-negru a bancnotei nu este detectată, fapt ce demonstrează că aparatul „ştie” când cineva vrea să falsifice bani, culoarea cerculeţelor făcând parte din acel cod. Unii consideră nu doar culoarea ca fiind o parte importantă a codului, ci şi distanţa dintre cele cinci cercuri.
Este cunoscut faptul că în procesul de printare a hârtiei banilor se foloseşte un model standard de recunoaştere a bancnotelor valide, dar acesta nu poate fi dezvăluit.
Cum detectează xeroxul particularităţile bancnotelor reprezintă, totuşi, un mister pe care reprezentanţii instituţiilor specifice nu vor să îl dezvăluie. Aceştia afirmă că se iau toate măsurile de precauţie pentru reducerea şi stoparea falsificării de bani. Întrebat dacă aparatele de copiere sunt special programate să recunoască acele semne specifice ale bancnotelor, un reprezentat al companiei a afirmat: „Xerox, împreună cu alte companii din domeniu, consultă legislaţia şi face tot posibilul pentru a stopa ameninţările de falsificare a banilor prin intermediul tehnologiei.”
Mai există, de asemenea, un nivel de codare a bancnotelor mult mai avansat decât „constelaţia” respectivă, numit Nivelul 3. Despre acesta, însă, nu discută nimeni, Banca Centrală fiind singura cunoscătoare a acestui „secret”.
Deşi a pornit o mică investigaţie pentru a-şi satisface această curiozitate, retincenţa în răspunsuri a celor întrebaţi l-a determinat pe Markus Kuhn să afirme, în cele din urmă: „Poate nu vom avea niciodată suficiente informaţii despre tehnologiile care combat falsificarea de bani, dar cred că aşa este mai bine.”
-
Povestea românului care a facut carieră în Noua Zeelandă, Australia si Africa de Sud şi s-a întors în România la conducerea unei firme ce vinde tractoare
George Stanson este un român pasionat de rugby, pentru care acasă este în Australia, unde s-a ocupat de înfiinţarea şi dezvoltarea unei companii daneze. Cariera sa l-a purtat prin Danemarca, alte ţări nordice, iar apoi în emisfera sudică, unde compania pentru care lucra nu avea activităţi. A ajuns în Noua Zeelandă doar cu un card în buzunar, fără niciun fel de informaţii sau contacte, şi a construit de la zero o firmă care s-a extins apoi în Australia, Japonia şi Africa de Sud. Acum coordonează de la Bucureşti activitatea unuia dintre cei mai mari producători mondiali de tractoare. Fără falsă modestie, spune că a reuşit în viaţă.
“E greu de cuantificat o zi de muncă, pentru că lumea e haotică, în sensul bun al cuvântului. E posibil să nu se întâmple nimic de luni până joi iar vineri să am pe masă un deal de 10 milioane de euro, pe care trebuie să-l rezolv până seara la 5“, spune George Stanson, business manager pentru România, Bulgaria, Croaţia şi Serbia pentru Case IH & Steyer Balkans.
Vorbeşte relaxat şi exuberant, în biroul său cu doi pereţi de sticlă şi vedere spre lacul Herăstrău; când a venit, în urmă cu şapte ani, la conducerea operaţiunilor locale, a ales mai întâi biroul şi apoi locuinţa, la o distanţă de cinci minute de mers cu maşina. În puţine cuvinte, activitatea lui se poate rezuma la vânzarea de tractoare, produse peste hotare. Filiala pe care o conduce a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 86 de milioane de euro, România reprezentând 38%, pentru că are cea mai mare suprafaţă agricolă. Pentru anul în curs, „toate previziunile arată bine. Dar noi trăim o ruletă rusească permanentă în agricultură. A fost un an fantastic şi anul trecut, până când au venit ploile, fix la vremea recoltei“.
Acum, de pildă, fermierii au nevoie de 2-3 săptămâni de căldură, pentru a demara lucrările. „M-aş bucura cu un plus de 15%, la 10% aş avea o grimasă în colţul gurii.“ Acum echipa numără încă şase oameni, iar firma lucrează cu opt dealeri şi distribuitori pentru mărcile Steyer şi Case IH. Reţeaua locală de dealeri este dezvoltată în parteneriat cu cel mai mare vânzător al Case IH de pe glob, Titan Machinery, care are o cifră de afaceri anuală de 1,7 miliarde de dolari din vânzarea de utilaje agricole. Americanii doreau să se extindă, iar Europa de Est, exact zona coordonată de Stanson, este cea în care au făcut primii paşi peste graniţele SUA.
În totalul afacerii Case IH & Steyer Balkans, partea de after sales este foarte importantă, şi ajunge, împreună cu vânzările de piese, la 40-45% din cifra de afaceri. „Evoluţia fermierului român vizavi de puterea tractoarelor este rapidă, sunt fermieri care au trecut în unul sau doi ani de la un tractor de 200 CP la unul de 700 CP, or neamţul şi francezul au făcut asta în 25 de ani.“ Vârful de gamă al portofoliului firmei este un tractor de 700 CP, cu şenile, care au aderenţă în solul ud, pe care nici nu-l tasează, ca să distrugă plantele. Preţul acestui tractor este de 250.000 de euro şi Stanson spune că în martie a vândut patru la Timişoara, către doi fermieri. Un astfel de produs, argumentează el, nu poate fi vândut arătând câteva flyere. „I-am dat unuia dintre ei, Mateiu Corvin, un tractor pentru o săptămână, de probă, iar apoi mi-a dat telefon, «Vreau două». End of story.“
Oamenii coordonaţi de Stanson constituie echipa de suport, „cu funcţiunea ca atunci când clientul este ultranemul-ţumit de ceva să discute cu sursa, adică noi, care încercăm să rezolvăm cu importatorul sau dealerul. Oamenilor le place chestia asta foarte mult. Dar nu răspund la 100 de fermieri pe zi, pentru că nu am timp“. Echipa lui Stanson se ocupă, spune el, de toate aspectele afacerii, de la activităţi de marketing, demonstraţii în câmp, la training pentru operatori, training comercial, service, piese de schimb şi aspecte comerciale ale firmei.
Cariera lui Stanson este însă atipică faţă de cea construită de alţi manageri care coordonează companii pe plan local. „A fost un tren mare de tot care vine în gară“, îşi începe povestea Stanson. Absolvent al Institutului Agronomic, de for-maţie zootehnist, a fost unul dintre cei trei români selectaţi de o delegaţie daneză, formată din oameni de afaceri şi politicieni. „Scandinavii au un mod foarte aparte de a face afaceri. Mai întâi îşi educă oamenii după care îşi deschid afacer-ile, nu invers.“ La acel moment, studenţii nu ştiau detalii despre proiect, ci doar că nişte danezi fac recrutări, iar selecţia a fost bazată pe trei teste distincte. Primul a fost de psihometrie, „nu avea nimic de a face nici cu meseria, nici cu ce în-văţasem, cu nimic. Ne întrebau, de pildă, ce credem că se va întâmpla, în 27 de ani, în locul cutare. Ca să vadă cum gândim proactiv, global“.
-
Zece persoane despre care se presupune că falsificau acte de identitate în Republica Moldova, arestate
Judecătorii au dispus ca Nicu Rus, Sicu-Gelu Gliga, Emil Breban, Adrian-Mircea Pop, Radu Bela, Zsolt Robert Gyongy, Ioan Sergiu Bilţ, Cristian-Ionuţ Bot, Alexandru Robert Şanta şi Serghei Leontii să petreacă următoarele 30 de zile în arest. Decizia poate fi contestată de cele zece persoane.
Potrivit procurorilor, Nicu Rus este liderul grupării, la care au aderat si ceilalţi inculpaţi. Grupul organizat acţiona de mai mult timp, desfăşurând activităţi infracţionale conectate interjudeţean şi transfrontalier, coordonate pentru a falsifica documente de identitate, respectiv cărţi de identitate, permise de conducere şi paşapoarte, la solicitarea persoanelor interesate, contra unor sume de bani.
“Infracţiunile de falsificare a documentelor erau săvârşite pe teritoriul Republicii Moldova, aceste înscrisuri fiind obţinute de către persoane interesate contra cost. Metoda contrafacerii consta în utilizarea elementelor reale de identificare (data naşterii, cod numeric personal) aparţinând unor titulari de documente valide de identitate, activităţi urmate de întocmirea documentelor falsificate, prin substituirea fotografiilor titularilor cu cele ale persoanelor interesate să le obţină”, conform Parchetului de pe lângă instanţa supremă.
Sumele percepute pentru această operaţiune se ridicau la 3.000 de euro, din care se achita un avans în cuantum de 1.000 de euro, diferenţa fiind dată la momentul predării setului complet de documente, cum ar fi cărţi de identitate, permise auto sau paşapoarte.
Membrii grupării identificau, în primă fază, persoane interesate să obţină documente falsificate şi preluau de la acestea a fotografiilor în format electronic şi unele date antropologice necesare contrafacerii documentelor (vârsta, înălţimea, culoarea ochilor), direct sau prin prin Internet, respectiv prin intermediul unor adrese de e-mail.
Ulterior, avea loc procurarea de documente valide necesare contrafacerii (pierdute, sustrase anterior sau anulate), precum şi a unor cerneluri speciale sau alte materiale necesare contrafacerii, respectiv “firicele şi păduchei”- elemente de siguranţă – utilizate de către instituţii de stat pentru imprimarea documentelor de identitate – în vederea vânzării sau transmiterii lor spre Republica Moldova, cumpărării sau preluării acestora şi introducerii lor în circuitul infracţional de falsificare, de către membrii care acţionează pe teritoriul statui.
Mai apoi urma transportarea documentelor valide colectate din România spre Republica Moldova, prin intermediul unor conducători auto angajaţi ai unor firme care derulează frecvent activităţi de transport persoane pe itinerariul Cluj Napoca – Chişinău.
Procurorii susţin că pasul imediat următor al grupării era transferarea electronică a fotografiilor solicitanţilor şi a celorlalte date necesare contrafacerii, prin Internet, din România ori din alte state, în Republica Moldova.
“Falsificarea propriu-zisă a documentelor, operaţiune realizată în Republica Moldova, de către mai multe persoane, conectate la grupul infracţional prin intermediul unui bărbat rezident în acelaşi stat, cunoscut sub numele de Dorin care are rolul de a prelua documente valide (de la transportatori) şi fotografiile (transmise electronic) şi de a le preda la rândul său către falsificatori, în vederea introducerii lor în circuitele de falsificare (alterare sau plăsmuire, funcţie de situaţie)”, descriu anchetatorii drept etapa ulterioară parcursă de membrii grupului infracţional.
Mai apoi, actele false erau transportate din Republica Moldova spre România, prin intermediul aceloraşi şoferi şi erau predate beneficiarilor finali. Persoanele care dădeau aceste acte false asigurau beneficiarul final că documentele contrafăcute sunt de o bună calitate, că acestea conţin date reale de stare civilă, respectiv CNP, domiciliu şi numele şi prenumele, lăsându-le astfel impresia că au influenţă asupra unor funcţionari competenţi pentru a-i determina să îndeplinească acte contrare atribuţiilor de serviciu, respectiv de a le furniza aceste date reale de stare civilă şi materiale originale, necesare confecţionării acestor documente.
“Modul de operare al inculpaţilor denotă specializare şi o abilitate sporită de a folosi metode care să îngreuneze identificarea şi tragerea la răspundere penală”, au stablit procurorii Parchetului instanţei supreme.
În acest dosar, procurorii au făcut mai multe percheziţii, vineri, în Maramureş, Galaţi, Satu Mare şi Cluj, în urma cărora au fost identificate şi ridicate o serie de obiecte, precum: formulare şi înscrisuri referitoare la transferuri bani, înscrisuri olografe reprezentând mai multe persoane şi seriile cărţilor de identitate ale acestora, paşapoarte turistice, suporturi optice, terminal mobil, cerneluri speciale, folii de plastic pentru laminare, chinegrame, imprimante şi scannere performante, laminatoare, lampa UV.
-
Percheziţii la persoane care au falsificat bancnote de 100 de lei, pe care le-ar fi plasat în pieţe
Anchetatorii vor duce 30 de persoane la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) Structura Centrală pentru a fi audiate, urmând să decidă dacă în cazul acestora vor fi luate măsuri preventive. Cercetările în acest caz vizează fapte de falsificare de monedă, punere în circulaţie de valori falsificate şi înşelăciune.
Grupul infracţional, format din 20 de persoane, ar fi acţionat din luna martie, în Bucureşti şi mai multe judeţe, unde ar fi plasat bancnote contrafăcute din cupiura de 100 de lei, cu serii diferite.
“Bancnotele falsificate au fost puse în circulaţie în pieţe, târguri sau magazine de dimensiuni mici, atât în Bucureşti cât şi pe raza altor judeţe. De asemenea, o parte din bancnotele contrafăcute a fost plasată în rândul persoanelor care comercializează ţigări în Complexul Comercial Dragonul Roşu. Până în prezent au fost identificate aproximativ 750 de bancnote contrafăcute”, se arată într-un comunicat de presă al DIICOT.
Membrii grupului infracţional foloseau, ca tehnică de contrafacere a valorilor, metoda de imprimare Laser Jet şi Ink Jet, prin utilizarea unor echipamente performante de imprimare. Bancnotele contrafăcute erau realizate pe suport de hârtie, fereastra transparentă fiind imitată prin decuparea de pe bancnota contrafăcută a zonei aferente şi aplicarea unei benzi adezive tip scotch, pe care erau imitate caracteristicile grafice ale ferestrei transparente originale.
Percheziţiile sunt făcute de procurorii DIICOT Structura Centrală, ofiţeri de poliţie judiciară de la Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Brigăzile de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti şi Constanţa, cu sprijinul Jandarmeriei Române. Acţiunea a fost sprijinită de Serviciul Român de Informaţii.
-
Singurul mod prin care angajaţii din România pot avea un salariu decent la 30-40 de ani
Un studiu publicat recent de economiştii Martin Gervais, Nir Jaimovich, Henry Siu şi Yaniv Yedid-Levi demonstrează că ideea conform căreia tinerii ar trebui să păstreze un loc de muncă pentru o perioadă îndelungată este falsă.
Astfel, studiul arată că cei care schimbă mai des job-urile între 20 şi 30 de ani au şanse mari de a avea ulterior un salariu mai bun decât cei care lucrează pentru o singură companie.
“Oamenii care schimbă mai des angajatorii vor avea salarii mai mari încă din primii ani de muncă”, remarcă Henry Siu, profesor la Facultatea de economie din Vancouver. “Schimbarea locurilor de muncă este asociată, statistic, salariilor mai mari şi care aduc satisfacţie mai mare în anii cu cea mai mare putere de muncă, între 35 şi 45 de ani”.
Cât despre şomajul în rândul tinerilor, care este de obicei mai mare decât în cadrul altor categorii de vârstă, studiul arată că nu găsirea locurilor de muncă este problema, ci păstrarea lor. “Cei din categoria 18-25 de ani găsesc mai uşor de muncă decât cei trecuţi de 35 de ani. Problema însă este că aceştia nu au răbdare să lucreze pentru acelaşi angajator, de aici impresia că şomajul este mai ridicat”.
Ca şi concluzie, Henry Siu încearcă de demonteze ideea că păstrarea unui loc de muncă pentru foarte mult timp va aduce, în cele din urmă, satisfacţie. “Dacă te angajezi la o companie când ai 25 de ani şi speri că vei ajunge să fii mulţumit la 50, trebuie să înţelegi că aceasta este o gândire incorectă. Alţii vor schimba zece joburi în acest interval şi ţi-o vor lua cu mult înainte.”
-
Unde merg miliardarii să îşi ia diplome?
Studiul, realizat de o bancă din Elveţia şi un grup de cercetare din Singapore, analizează un număr de peste 2.000 de miliardari din întreaga lume.
Concluzia este că imaginea miliardarilor autodidacţi şi care nu au nevoie de studii este una complet falsă. Chiar dacă generaţia nouă, în frunte cu Mark Zuckerberg, prezintă multe exemple de miliardari care au renunţat la studii pentru a-şi urma pasiunea, ea nu reflectă imaginea de ansamblu.
Mai mult de 40% din miliardarii europeni trăiesc în doar 10 oraşe, cei mai mulţi fiind stabiliţi la Londra şi Moscova. La nivel global, oraşul cu cei mai mulţi miliardari este New York.
Iată topul universităţilor care au produs cei mai mulţi miliardari:
1. University of Pennsylvania
2. Harvard University
3. Yale University
4. University of Southern California
5. Princeton University
6. Cornell University
7. Stanford University
8. University of California, Berkeley
9. University of Mumbai
10. London School of Economics
11. Lomonosov Moscow State University
12. University of Texas
13. Dartmouth College
14. University of Michigan
15. New York University
16. Duke University
17. Columbia University
18. Brown University
19. Massachusetts Institute of Technology
20. ETH Zurich
-
O scurtă istorie a falsificatorilor de bani
PF 47 este indicativul dosarului poliţienesc care îl priveşte pe fierarul Daniel Pavlicek. Acesta aîncercat să falsifice moneda de cinci mărci aflată în circulaţie. Încercarea nu a reuşit pentru că Pavlicek a omis să magnetizeze monedele. În acelaşi timp poliţiştii au făcut public faptul că moneda falsă nu scotea acelaşi sunet ca aceea originală. Aruncate pe o suprafaţă tare, falsul suna “cling-a-ling”, iar originalul numai “cling”….
Monedele antice au început să fie colecţionate în urmă cu 600 de ani, dar numărul de monede s-a dovedit insuficient pentru numărul mare de doritori. Intră în scenă Antonio Cavino, un apropiat al lui Benvenuto Cellini, locutor al cetăţii Padova şi creator de false monede antice. Produsele sale au devenit astăzi mai căutate decât originalele pe care le imită şi se comercializează la preţuri mai mari. De fapt monedele lui Cavino sunt recunoscute drept opere de artă renascentiste şi apreciate pentru încărcătura lor istorică. Falsurile nu sunt de fapt falsuri, ci mai degrabă produse ale imaginaţiei lui Cavino, pentru că acesta a schimbat şi metalele şi inscripţiile faţă de originale. Una din “victimele” lui Cavino este Goethe, colecţionar a peste 4.000 de monede.
Hubert Goltzius (1526 – 1583) a fost un alt “artist” cu resurse. Olandezul, gravor, pictor, tipograf şi numismat, spunea că a studiat 950 de colecţii de monede şi a scris o carte despre banii Imperiului Roman. Dar ilustraţiile prezentate în lucrarea sa nu corespundeau în întregime cu originalele, erorile fiind descoperite abia 200 de ani mai târziu.
Karl Wilhem Becker (1772 – 1830) a fost unul din cei mai celevri falsificatori din secolul XIX, talentul său fiind recunoscut de cunoscători. A realizat peste 300 de copii de monede antice, care în prezent sunt identificate ca atare. Nu s-a îmbogăţit, pentru că s-a folosit de intermediari care şi-au tras partea leului. Un amănunt: creaţiile lui Becker erau îmbătrânite artificial, în balegă.
-
Heroina s-a vândut ca tratament pentru tuse. Este doar unul dintre câteva fapte ciudate care par false dar sunt adevărate
Un copac din India, aflat în apropiere de Kolkata, este mai mare decât un hipermarket. Copacul are circa 250 de ani şi rădăcinile sale se întind pe o suprafaţă de 14.400 mp. Spre comparaţie, cele mai multe hipermarketuri din România au suprafeţe cuprinse între 5000 şi 8000 mp.
Bangladeş are mai mulţi locuitori decât Rusia. Rusia este cea mai întinsă ţară din lume şi are o populaţie de 143,5 milioane de locuitori, în vreme ce Bangladeş este mai mică decât România şi are circa 156,6 milioane de locuitori.
Turnul Eiffel a fost vândut. Victor Lustig a convins şase companii care se ocupă de reciclarea fierului vechi să liciteze pentru a-l cumpăra. Lui Lustig i-a venit ideea de a vinde turnul după ce a aflat că acesta rugineşte şi întreţinerea este foarte costisitoare. La acea vreme se presupunea că turnul nu va putea sta în picioare mai mult de 20 de ani. Unul dintre cei care a licitat i-a plătit câteva zeci de mii de franci cash lui Lustig, însă acesta a fugit în Austria, deşi nu a fost niciodată acuzat de nimic.
Numărul sinapselor din creierul uman este mai mare decât al stelelor din galaxia noastră. Astronomii estimează că sunt peste 200 de miliarde de stele în Calea Lactee. Iar specialiştii în neurologie estimează că numărul sinapselor din creierul unui copil de 3 ani este de aproape un catralion. Un adult are în medie 500 de trilioane de sinapse.
O bombă nucleară a fost pierdută în zona statului Georgia, din SUA. Pe 5 februarie 1958 un avion care avea la bord o bombă nucleară s-a prăbuşit iar pilotul a preferat să lanseze încărcătura în ocean. Marina a căutat bomba luni în şir dar nu a reuşit să o recupereze. Deşi armata americană şi pilotul au negat oficial că bomba ar fi conţinut plutoniu, un angajat al departamentului de apărare al SUA a declarat în 1966 ca bomba era o ”armă completă”.
Perioada în care a trăit Cleopatra (69-30 îen) este mai apropiată în timp de prezent decât cea în care au fost construite piramidele egiptene din Giza (2550-2490 îen).
În plus, la vremea când erau construite aceste piramide nu dispăruseră de pe Terra mamuţii cu blană, care se presupune că au dispărut în jurul datei de 1650 îen.
Corea de Nord şi Finlanda sunt despărţite doar de o singură ţară, Rusia.
Heroina a fost folosită în trecut pentru a trata tusea la copii. În 1890, producătorul german de medicamente Bayer comercializa heroina ca tratament pentru tuse, iar vânzarea acesteia a fost interzisă abia în 1912.
În timpul Celui de-al Doilea Război mondial un om a primit decoraţii deopotrivă din partea Aliaţilor dar şi a Axei.
Un parc din Austria este complet inundat în fiecare primăvară. Pe perioada iernii are alei, bănci pe care vizitatorii se pot aşeza şi un lac de mic dimensiuni. În momentul în care zăpezile se topesc este complet inundat.
