BusinessMagazin

Tag: exclusiv

  • EXCLUSIV: Guvernul a ratat mai mult de jumătate din angajamentele cu FMI, dar cere derogări la acord

     România a îndeplinit, conform scrisorii de intenţie transmise de Guvern către FMI în această săptămână, înainte de ultima evaluare a acordului în board-ul Fondului, şi obţinută de MEDIAFAX, doar două dintre cele cinci criterii de performanţă cantitative şi tot două dintre cele cinci ţinte indicative stabilite pentru finele lunii decembrie 2012, fiind ratate criteriul de performanţă privind activele externe nete ale Băncii Naţionale a României, cel privind soldul bugetului general consolidat şi cel privind arieratele bugetului de stat.

    Ţintele indicative stabilite pentru cheltuielile primare ale bugetului general consolidat, arieratele autorităţilor locale şi arieratele întreprinderilor de stat au fost de asemenea ratate.

    Principalele precondiţii pentru închiederea acordului cu FMI sunt achitarea arieratelor de către autorităţile locale şi privatizarea CFR Marfă, operaţiune de vânzare neîncheiată până la acest moment..

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • EXCLUSIV: Nica – Ofertele ferme şi angajante pentru Poşta Română, depuse până la 30 iunie 2014

    Decizia a fost luată în şedinţa de miercuri a Guvernului, a declarat agenţiei MEDIAFAX ministrul Comunicaţilor, Dan Nica.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • EXCLUSIV: Cea mai mare indemnizaţie de şomaj plătită în România. Topul celor mai bine plătiţi şomeri

     Un fost director adjunct de la o societate comercială din Botoşani primeşte cea mai mare indemnizaţie de şomaj din România, adică 5.755 de lei, la nivel naţional fiind înregistraţi şase şomeri cu o indemnizaţie mai mare de 3.000 de lei.

    Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) a precizat, la solicitarea MEDIAFAX, că în România se plătesc în prezent şase indemnizaţii de şomaj de peste 3.000 de lei, cea mai mare, de aproape 6.000 de lei, revenind unui şomer din judeţul Botoşani, fost director adjunct într-o societate comercială.

    Pe locul doi în topul şomerilor bine indemnizaţi, este un fost director economic din Satu Mare, care primeşte lunar 4.023 de lei, fiind urmat de un alt fost director economic, din Bucureşti, care are o indemnizaţie de şomaj de 3.630 de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cei 15 români necunoscuţi care au strâns milioane de euro din poker – EXCLUSIV

  • De ce a crescut profitul net al Agricover Credit IFN cu 46% în 2012

    ”Faptul că facem parte dintr-un grup puternic, Agricover, care oferă soluţii complete pentru agricultură, ne ajută să înţelegem mai bine decât alţi finanţatori care sunt problemele fermierilor. Aceştia au nevoie de capital de lucru şi resurse pentru investiţii, iar noi dispunem de lichidităţile necesare datorită fondurilor proprii, a parteneriatelor cu băncile şi cu fondurile internaţionale”, a declarat Robert Rekkers, directorul general al Agricover Credit IFN.
    Informaţii financiare la 31.12.2012
    Profit net: 11,2 milioane de lei, în creştere cu 46% faţă de 31.12.2011
    Fonduri proprii: 80. 282.073 lei
    Solvabilitate: 28,4%
    Valoarea creditelor acordate: 413 milioane lei

    Credite neperformante cu restanţe mai mari de 90 de zile: 1,3% din total credite
    în 2012, Agricover Credit IFN a atras 12,5 milioane de euro de la International Finance Corporation – divizia de investiţii a Băncii Mondiale şi 8 milioane de euro de la fondul german EFSE, precum şi peste 147 de milioane de lei de la băncile locale. Numărul fermierilor care au primit credite a crescut cu 48% faţă de  2011.
    Agricover Credit IFN îşi va continua dezvoltarea, propunându-şi să devină, pe termen lung, unul dintre liderii din agrifinance.

    Societatea mizează pe cunoaşterea foarte bună a agricultorilor şi pe relaţia cu ei. În 2013, compania estimează o creştere a plasamentelor cu 33% faţă de anul precedent şi atragerea a cel puţin 400 de clienţi noi. ”Creditul pentru utilaje second hand lansat în luna martie se bucură deja de un mare succes printre fermieri”, a spus Robert Rekkers, care a precizat că alte produse destinate agricultorilor vor fi lansate în mai şi la toamnă.

    Agricover Credit IFN are o echipă mobilă de specialişti, care tratează cererile de finanţare în mod operativ şi flexibil. Astfel, evaluarea dosarului de creditare se face rapid, în maximum  şapte zile, iar obţinerea finanţării depinde de o serie de condiţii precum suprafaţa terenului deţinut, experienţa şi vârsta fermierului, dar şi dotarea de care dispune ferma.

    Robert Rekkers susţine că modelul de business al Agricover Credit IFN este bazat pe experienţa relaţiilor cu agricultorii pe care o are grupul Agricover, pe sinergiile care se construiesc în cooperarea interdivizionară, acestea fiind câteva dintre avantajele faţă de ceilalţi finanţatori care se adresează domeniului agricol. „în ceea ce priveşte finanţarea agriculturii vedem o creştere importantă de cerere în 2013 şi sperăm că va fi chiar un an bun în termeni de plasamente, deşi contextul economic în România rămâne fragil”, a mai declarat Robert Rekkers.
    Înfiinţată în 2008, Agricover Credit IFN este singura instituţie financiară non-bancară din România care oferă produse financiare exclusiv fermierilor din sectoarele vegetal şi zootehnic.

    Agricover Credit IFN a înregistrat o creştere rapidă ajungând, în numai câţiva ani, să fie unul dintre jucătorii importanţi în finanţarea producătorilor agricoli. Societatea este condusă din ianuarie 2013 de Robert Rekkers, în calitate de director general, şi Liviu Dobre, director general adjunct.
    Agricover Credit IFN face parte din grupul Agricover, cel mai important furnizor de soluţii complete pentru agricultură din România.
     

  • Cora Constanţa se va deschide în vară

    ”Încă de când CBRE a devenit agent de închiriere exclusiv pentru Cora Constanta am avut încrederea că atuurile acestui centru comercial – amplasarea inspirată într-o zonă cu potenţial de cumpărare, apropierea de centrul oraşului Constanţa şi brandul Cora – vor atrage un interes ridicat din partea potenţialilor chiriaşi.

    Ca dovadă a faptului că nu ne-am înşelat, cu câteva luni înainte de deschidere, am securizat în galerie nume importante din toate domeniile ca Takko, CCC, Jolidon, Casa Rusu, Altex, Zoomania, Maxbet, Helpnet, Arsis, Germanos, Orange Store”, a declarat Luiza Moraru, head of retail department CBRE.
    ”Takko Fashion are un parteneriat de lungă durată cu Cora, alegând magazine în majoritatea galeriilor lor” a afirmat Valentin Dobrescu, Directorul de Dezvoltare al Takko Fashion.

    ”Oraşul este un punct important pe lista noastră de dezvoltare şi suntem convinşi că am făcut cea mai bună alegere, în Cora Constanţa. Vom avea un magazin reprezentativ, de peste 2.000 de metri pătraţi, cu o gamă extinsă şi foarte atractivă de produse, la preţuri fără concurenţă”, a adăugat Cristian Rusu, directorul general al grupului Rus Savitar – Casa Rusu.

    Până în prezent, CBRE a semnat şi agreat contracte pentru aproape 80% din spaţiile comerciale disponibile în Cora Constanţa. Printre chiriaşii viitorului centru comercial se numără branduri naţionale şi internaţionale de fashion cu o gamă variată de servicii, cafenele, importanţi retaileri de mobilă sau electrocasnice etc. Deşi nu are dimensiunile unui mall, Cora Constanţa este mai mult decât o galerie de hypermarket – este o destinaţie pentru toată familia, acoperind o gamă foarte largă de produse.

    CBRE Group, Inc. (NYSE:CBG), o companie listată la S&P 500, cu sediul central în Los Angeles, este cea mai mare firmă de servicii comerciale imobiliare din lume (raportat la încasările din 2010). Compania are aproximativ 31.000 de angajaţi (excluzând afiliaţii) şi deserveşte proprietarii de active imobiliare, investitorii şi chiriaşii prin intermendiul celor peste 300 de birouri din întreaga lume (excluzând afiliaţii.

  • EXCLUSIV – Cioloş: Laptele vărsat în câmp, un gest extrem. “Iresponsabilitatea” pune lacătul pe ferme

     “Producătorii de lapte români culeg, în covârşitoarea lor majoritate pe nedrept, rezultatele câtorva săptămâni în care consumatorii au fost bombardaţi cu informaţii despre scandaluri legate de calitatea şi siguranţa produselor româneşti. Laptele vărsat în câmp este un gest extrem al unor oameni care şi-au făcut treaba corect şi care se văd în situaţia de a pune lacătul pe ferme din cauza iresponsabilităţii altora”, a spus, pentru MEDIAFAX, comisarul european al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

    Cioloş cred că “fără consumatori încrezători în ceea ce cumpără, agricultorii oneşti nu au nicio şansă” şi că această “situaţie nfericită” obligă la căutarea de soluţii.

    El consideră că problema încrederii în produsele naţionale trebuie abordată “frontal”, printr-un “sistem agroalimentar performant local” şi a remarcat faptul că în România “încrederea consumatorilor se construieşte încă în mare parte pe activitatea şi pe legitimitatea autorităţilor de control”, condiţie necesară, dar nu suficientă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • EXCLUSIV: Românii văzuţi prin ochii lui Giuseppe Stefanel

    “Trăim vremuri grele şi cred că vom traversa în continuare perioade cu suişuri şi coborâşuri”, spune Giuseppe Stefanel, proprietarul Stefanel, pentru BUSINESS Magazin. Tot el spune însă că în perioada de dinainte de criză, “era o economie drogată, în care toată lumea acţiona bezmetic, avea standarde de viaţă peste posibilităţi şi fiecare se grăbea să facă diverse lucruri fără a cântări deciziile”. Acum lucrurile sunt chiar mai rele de-atât (“nimeni nu ştie nimic”), iar deciziile se iau tot alandala. În opinia lui Giuseppe Stefanel, antreprenorii, politicienii şi instituţiile statelor ar trebui să discute şi să stabilească planuri concrete şi realizabile de acţiune. Recunoaşte însă că se ţine departe de mediul politic (“sunt un antreprenor care lucrează prea mult, nu am timp de discuţii”), şi este iritat de vorbăria nelimitată. “La finalul unei zile grele de muncă văd la televizor că toată lumea ştie care este soluţia pentru a ieşi la liman. Nimeni însă nu spune care este metoda prin care poate fi pusă în practică această soluţie”, declară el. În opinia sa, la nivel mondial nu mai sunt lideri adevăraţi, aşa cum erau, pe vremuri, Gorbaciov sau Mitterrand. “Oamenii sunt interesaţi numai de ceea ce se întâmplă acum sau mâine şi pare că nimănui nu-i pasă de ce ne aşteaptă peste şase luni.”

    Partea plină a paharului se regăseşte însă în faptul că orice perioadă grea oferă oportunităţi. Ţinta principală a italianului (“şi profitabilitatea e importantă, dar pe plan secund”) este ca Stefanel să muşte o felie cât mai mare din zona de fashion. Italianul, care are săptămânal câte o călătorie de afaceri – săptămâna aceasta de pildă are de inaugurat un magazin la Istanbul după ce joia trecută a deschis un concept store la Bucureşti – a mirosit de mai bine de trei ani că trebuie să facă ceva nou. “Dacă nu te mişti, dispari”, susţine el cu tărie. Şi a hotărât să repoziţioneze brandul Stefanel. Deşi în 1947, când primul Stefanel, Carlo, tatăl, respectiv bunicul interlocutorilor BUSINESS Magazin, a pus bazele afacerii, firma nu avea pretenţii prea mari (“produceam, în esenţă, pulovere, care şi acum cred că sunt de bază”), în prezent Giuseppe, fiul fondatorului, implicat de 41 de ani în afacere, este nelipsit de la “Săptămâna modei”, fie ea la Paris, Milano sau Tokio.

    Coordonatorul afacerii spune că nu-şi doreşte ca hainele ce se vând sub brandul Stefanel să fie produse de masă, ci să se adreseze persoanelor cu venituri mari. Cu alte cuvinte, doreşte un brand exclusivist şi către această direcţie îşi îndreaptă acum atenţia. În ultimii trei ani a investit 100 de milioane de euro pentru reaşezarea imaginii Stefanel la acest nou nivel. “Numele meu e cel mai important lucru pe care îl am”, spune italianul pe un ton uşor glumeţ. Bugetele includ atât reamenajarea magazinelor, extinderea, cât şi strategii de readaptare a ofertei. “Am crescut foarte mult atenţia asupra calităţii produselor”, explică el, întrucât cerinţele şi pretenţiile clienţilor s-au schimbat foarte mult. Acum cumpărătorii au pretenţia să poarte hainele mai multe sezoane, ba chiar să le poată combina cu piesele din colecţiile viitoare. Din acest motiv, durata de viaţă a textilelor trebuie să fie mult mai lungă. Ba chiar clienţii sunt tot mai interesaţi de curentul eco, motiv pentru care Stefanel are în pregătire o linie de produse de acest tip.

  • EXCLUSIV – Cum s-a vazut CES din Las Vegas: “Ma ajuti sa vand, te ajut sa vinzi” (VIDEO)

    de Victor
    Kapra    , Las Vegas

    Ai sosit la inceput de ianuarie in desertul Nevada la Consumer
    Electronics Show 2011 din Las Vegas? Inarmeaza-te cu rabdare,
    inghite vitamine si ia-ti pantofi comozi. Vei fi supus unor probe
    fizice de tip “Survivor”: cozi de cel putin o ora ca sa intri la
    conferinte de presa, cozi asemanatoare la taxi, zeci de kilometri
    parcursi prin standurile spectaculoase, imbranceli pentru ca vedeta
    rap 50 Cent da autografe promovand niste casti de lux, plus fluvii
    de chinezi preocupati, din calea carora e bine sa te feresti,
    fiindca nu considera nimic anormal in a te inghesui unul in
    altul.

    Afisele discrete, dar ferme de la scarile rulante cu “Nu
    imprastiati, va rugam, germeni!” (altfel spus, “Va rugam, nu
    scuipati pe jos!”) iti indica perfect locul in care ai ajuns: un
    Babilon al natiilor, cu obiceiuri diferite, dar cu o singura
    preocupare obsedanta: gadgeturile care vor aparea in magazine in
    acest an, plus conceptele care prefigureaza spre ce se indreapta
    civilizatia digitala.

    Consumer Electronics Show (CES), cel mai mare targ de profil din
    lume, este locul perfect pentru a-i intalni pe multi dintre sefii
    marilor corporatii tehnologice, de la Microsoft la Panasonic, de la
    Verizon la Samsung sau LG. Acesti zei ai viitorului urca pe scena,
    sustin adevarate show-uri (nu e neobisnuit ca un CEO de top sa
    joace frivolul AngryBirds in fata a mii de ziaristi doar pentru a
    demonstra capacitatile produselor proprii) si afiseaza grafice
    neaparat optimiste pe ecrane uriase.


    Cum fascinatia omenirii pentru noile “jucarii” ale secolului XXI
    si pentru universurile virtuale pe care le ofera acestea a fost
    destul de putin afectata de criza ultimilor ani, nu mai e o
    surpriza pentru nimeni ca la acest conclav al gadgeturilor sa apara
    si lideri din alte domenii, precum industria auto sau cea de filme.
    Totul e o sinergie imensa. “Ma ajuti sa vand, te ajut sa vinzi”
    este mai mult ca niciodata dictonul la moda la CES, rar rostit, dar
    subinteles.

    Un exemplu al convergentelor in economia care va sa vina:
    inainte de deschiderea oficiala a CES 2011, Paul Otellini (foto),
    directorul executiv al celui mai mare producator de cipuri din
    lume, Intel, a tinut o prezentare depre viitorul computingului, in
    cursul careia l-a invitat alaturi de el pe Kevin Tsujihara,
    presedintele Warner Bros. Home Entertaiment Group. Stim ca este
    imposibil astazi sa faci filme fara ajutorul supercomputerelor,
    daca vrei sa spargi piata la incasari. Dar nu aceasta este neaparat
    explicatia pentru care regele cipurilor si-a dat mana cu regele
    viselor pe celuloid. Industria cinematografica pierde sute de
    milioane de dolari pe an, daca nu miliarde, din cauza pirateriei si
    a faptului ca nu a gasit pana acum calea ca filmele sa poata fi
    vizionate acasa, la calitate high definition, in papuci, exact in
    momentul cand publicul vrea cel mai mult sa le consume, adica
    imediat dupa ce au fost lansate.


    Paul Otellini a venit cu solutia: Intel Insider, o tehnologie
    inglobata in a doua generatie de procesoare Intel Core (Sandy
    Bridge). Schimbarea pe care o va aduce aceasta realizare a
    industriei de divertisment promite sa fie uriasa: incepind din
    acest an, noile filme vor putea fi descarcate pe computer, via
    internet, in format 1080p HD, concomitent cu sosirea lor in salile
    de cinema, de pe site-uri care ofera astfel de posibilitati, cum ar
    fi CinemaNow al Best Buy.

    Intel a dat asigurari marilor case de filme ca solutia sa are
    asemenea setari de securitate, incat elimina orice posibilitate de
    piratare. De asemenea, utilizatorii Intel Insider vor putea incarca
    pe calculatoarele proprii (in variantele cumparare sau inchiriere)
    filmele inca nelansate, dar pe care nu le vor putea viziona
    datorita unor setari de siguranta decat in momentul cand
    producatorul isi da acordul (minunata metoda de a aduna cash in
    avans, nu?).

  • Christina Iancu: Cea mai mica tranzactie, 600 mil. $

    Cum incepi pe Wall-Street

    BM: Ce faceti cu ocazia crizei? Ce faceti de criza?
    CI: Incerc sa nu intru in panica prea mult. Am avut momente cand am intrat in panica. Pe plan personal, investitiile mele au luat lovituri destul de spectaculoase. Adica, toate castigurile din ultimii trei ani au fost practic sterse in cateva zile si urmaresc, bineineteles, zilnic, ca toata lumea, actiunile Fed-ului si actiunile Trezoreriei si actiunile Bancii Centrale a Angliei pentru ca ne afecteaza global pe toti, la un nivel sau altul.

    BM: Ce ne-a atras pe noi a fost faptul ca ati mirosit Wall Street-ul la el acasa. Cat timp?
    CI: Eu lucrez pe Wall Street de cinci ani, de fapt, am lucrat. A fost, de fapt, primul meu job de dupa facultate. Eu sunt plecata de 14 ani. Am plecat impreuna cu familia si am terminat acolo liceul, am facut facultatea acolo, n-am lucrat niciodata in Romania, din luna martie sunt aici si mi-a fost un pic greu sa ma adaptez, dar, incet-incet, cred ca m-am mai obisnuit un pic si cu felul de a face business in Romania si cu sistemul bancar romanesc, care imi era, practic, strain. Experienta de pe Wall Street a fost unica si a fost fenomenala.

    BM: Christina se simte american sau se simte roman?
    CI: Ma simt ambele.

    BM: … un cetatean al lumii globalizate
    CI: … da, un cetatean al lumii. Am cetatenie dubla, dar asta nu inseamna nimic. De fapt, pasaport romanesc nici nu mai am ca a expirat de mult timp si nu l-am reinnoit. Dar ma simt destul de ciudat, ca sa va spun adevarul pentru ca nu sunt integrata 100% aici pentru ca nu am familie si e un sentiment destul de ciudat sa nu stii de ce parte apartii, de fapt. Dar cred ca asta ma face o persoana mai interesanta.

    BM: Ce ati terminat?
    CI: Am terminat Finante si Investitii la CUNY Univeristy of New York, in 2004.

    BM: Dar ati locuit chiar in New York?
    CI: In New York City.

    BM: Ok, spuneti-ne de pe Wall Street. Ce face in prima zi un tanar absolvent? Uite un Wall Street mare. Ce facem cu el?
    CI: Pai, eu am inceput cu un internship neplatit la o companie. Compania mea a inceput ca un hedge fund, detinut de Bear Stearns si din hedge fund s-a imprastiat in mai multe directii. Aveam trei linii mari de business: bond insure, structure credit si CDO-urile, care sunt niste vehicule structurate pe baza de subprime mortgages. Acolo lucram eu. Si din cauza ca aceste trei linii de business au avut de suferit, compania mea a dat faliment in decembrie 2007 si in ianuarie ne-a dat pe toti afara si asa am ajuns eu in Romania.
    Produsele care s-au structurat pana acum pe Wall Street sunt (au fost, de fapt, ca acum nu mai sunt) deosebit de complexe. Atat de complexe incat, la un moment dat, nici noi, care le structuram nu le intelegeam 100%.
    Ajunsesem in acel stadiu de a pasa riscul. Riscul ca acea ipoteca sa intre in default. Am intors riscul acela si l-am vandut de atatea ori incat nici nu mai stiam la cine e.
    Vorbim de o ipoteca. Joe Schmoe vrea o casa si se duce la o banca sa ceara o ipoteca. Zice "vreau sa-mi dai 500 de mii ca sa-mi cumpar casa, dar eu n-am nici venit, n-am nici istorie de credit prea buna, n-am nici un coplatitor". Dar, pentru ca este acest bubble imobiliar, care, apropo, este si in Romania si toata lumea traieste in lalaland si se dau ipoteci in stanga si in dreapta, inclusiv imigrantilor ilegali, deci, fara acte, banca ii da lui Joe Schmoe 500 de mii, dar il clasifica ca high risk sau subprime. Dar banca nu vrea sa stea pe riscul ca Joe Schmoe sa default on his mortgage si atunci ma duc eu la banca si ii spun ca nu trebuie sa stea ea pe riscul asta, ca i-l cumpar eu. Si merg la banca si cumpar nu numai ipoteca lui Joe Schmoe, ci milioane de ipoteci. Cumpar ipoteci in valoare de un miliard de dolari, sa zicem. Si eu ce fac cu ipotecile, ca nici eu nu vreau sa stau pe riscurile acelea. Ipotecile acelea mie imi produc venit foarte mare pentru ca rata de dobanda este foarte ridicata. Si atunci, eu iau toate ipotecile astea si le reimpachetez intr-un produs care se numeste CDO, care este un vehicul bazat pe aceste ipoteci. Eu am acest CDO care valoreaza un miliard, sa zicem si il impart pe felii de risc. Aceste felii au o cotatie. Cine le coteaza? Cele trei agentii de cotare care au fost infiintate de Guvernul SUA: S&P, Moody’s si Fitch. Felia aia care este la varful piramidei este AAA. Aia n-o sa cada niciodata, iar tu, ca investitor, ai un apetit de risc foarte scazut, pe aia sa o cumperi pentru ca eu iti promit ca si asset manager ca nu o sa default niciodata.
    Sub AAA, vine AA, apoi, BBB si, pe masura ce mergi spre baza piramidei, riscul devine din ce in ce mai mare, dar si risk return-ul. Deci depinde de tine, ca investitor, unde anume, pe aceasta piramida, vrei sa te plasezi. In momentul in care mi-am vandut toata piramida am scapat de riscul ca ipotecile de sub linie sa intre in default si riscul acum e la tine, ca investitor. Dar eu te platesc pentru riscul ala. Care sunt investitorii mei? Banci, institutii financiare, persoane fizice foarte bogate – majoritatea din Orientul Mijlociu, Kuweit, Bahrein, Arabia Saudita. Tu, ca investitor, nu esti 100% confortabil cu asta pentru ca e un vehicul foarte complicat, nu il intelegi s.a.m.d. Asa ca te duci la altcineva si cumperi protectie. Asta se numeste Credit Default Swap. Deci, tu cumperi protectie de la mine, imi platesti o suma lunara si eu iti garantez ca daca investitia ta intra in default, eu ti-o platesc. Daca tu ai 10 milioane default, eu iti dau tie 10 milioane, dar pentru asta tu imi dai o suma lunara.
    Asta s-a intamplat: bancile care au avut aceste CDO-uri (deci, ele nu numai ca au cumparat CDO-uri de la money managers, cum era compania mea, dar si ele, la randul lor au structurat aceste CDO-uri) au avut voie, din punct de vedere legal, sa aiba aceste investitii pe foaia de bilant, pentru ca au avut statut de banca de investitii, nu au avut statut de banci comerciale. Si atunci au avut voie sa faca toate aceste nebunii si produse si structuri. Trebuie sa intelegeti ca pe Wall Street se securizeaza inclusiv biletele de loterie, inclusiv politele de asigurari de viata. Absolut tot ce poti securiza, se securizeaza pentru ca sunt niste inginerii financiare absolut uimitoare si cand le vezi stai si te uiti si zici "Dumnezeule, cum de cineva a stat si a conceput o chestie asa de uimitoare?".
    Dupa cum stiti, in ultimele doua saptamani, Goldman si Morgan au cerut sa fie schimbate din banci de investitii in banci comerciale. Asta are niste implicatii enorme pentru ca nu numai ca acum, ele, devenind banci comerciale, vor fi foarte puternic regularizate, ceea ce reprezinta un dezavantaj, dar avantajul este ca vor avea acces la fondurile Trezoreriei, ca orice alta banca comerciala. Dar nu mai au voie sa faca ce au facut pana acum, adica structuri din astea super complicate.

    "Banii veneau, stilul de viata era fabulos"

    Cu toate acestea, chiar daca pe parcursul acestor ani le-a fost permisa inovatia asta financiara, pur si simplu in numele inovatiei financiare, hai sa vedem cat de departe putem sa mergem cu acest produs. Li s-a impus o singura conditie: sa aiba destul capital incat sa poata acoperi pierderile daca se intampla ceva. Si asta ce inseamna? Inseamna ca daca vrei sa scrii 100 de dolari de business, trebuie sa ai 102 dolari, just in case. Si bancile au zis "da, nicio problema". Aveau capital. Aveau atat de multi bani pentru ca faceau atat de multi bani din produsele astea.
    Pe la mijlocul lui 2007, cand au inceput primele ipoteci sa o ia razna pentru ca Joe Schmoe si vecinul lui s.a.m.d nu si-au mai platit ipoteca, toate vehiculele astea de investitii care se bazau pe acele ipoteci au fost considerate ca avand un grad de risc foarte crescut si au fost retrogradate de S&P si Moody’s. Si a fost un fel de efect de domino. A pornit de la Joe Shmoe care nu si-a platit ipoteca, asta mi-a afectat CDO-ul care a fost retrogradat, de aici, riscul s-a dus pe foaia de bilant a bancii. Ei au incercat sa-si vanda din assets, au incercat sa aduca investitori de afara care sa pompeze peste noapte niste capital. Nu s-a putut si in consecinta s-au declarat faliti.
    Noi am asistat de-a lungul anilor la nebuniile astea.
    Banii veneau, stilul de viata era fabulos. Munceam foarte mult, dar nu ne pasa pentru ca faceam bani si aveam o viata… Aproape saptamanal incheiam tranzactii, se facea o petrecere. Cel mai mic deal pe care l-am facut vreodata a fost de 600 de milioane de dolari si cel mai mare de 1,2 miliarde de dolari. Si pentru ca era un volum mare de business, juniorilor ca mine li se dadea sansa sa se afirme. Aveai pe ce sa te afirmi.

    BM: Te simteai motivat, nu?
    CI: Foarte motivat si nu numai financiar. Pe Wall Street se lucreaza pentru bonusuri, nu pentru salarii. Salariul oricum nu-mi convine sa fie prea mare pentru ca nu-mi convine sa platesc prea multe taxe, dar bonusul e baza. Si asa a fost si la noi. Dar am fost foarte motivata si intelectual. Eu am considerat ca a fost un privilegiu sa ma invart printre cele mai luminate minti, oameni pe care, in alte circumstante, nu i-as fi intalnit niciodata. A fost foarte stimulant din punct de vedere intelectual.
    Ne-am extins si in Londra si in Singapore. Eu ajunsesem sa zbor la Londra o data la doua saptamani si cand ti se da chestia asta si pe urma ti se ia, asa cum ne-a fost luata noua, peste noapte… (realmente, noi n-am putut sa credem nici in cele mai rele cosmaruri ca se va ajunge pana aici). A fost un soc pentru toti, pentru ca, imaginati-va, cum e sa te trezesti intr-o dimineata si sa nu mai fie cum a fost cu o zi in urma. Ti s-a luat tot: cariera, bani, viata sociala, tot. Sunt oameni care au avut caderi nervoase, eu am ales sa plec si sa vin in Romania pentru ca trebuia sa plec de acolo.
    Am prieteni care nici in ziua de astazi nu si-au gasit de lucru, deci situatia este rea. Exista un trend acum intre fostii "Wall Street people" – ori sa se reintoarca la scoala, deci sa-si faca MBA-ul sau sa-si dea doctoratul ori sa duca in piete cum ar fi Dubai sau Singapore, piete care, totusi, nu au fost afectate chiar pana in punctul asta. Daca vorbesti cu head-hunteri, se observa un influx inspre piete emergente, cum ar fi Romania sau, ma rog, estul Europei.

    Un dolar vandut pe 22 de centi

    BM: Era o stare generala de panica?
    CI: Toata lumea a intrat in panica, toti au inceput sa vanda din ce aveau si se vindeau produse la 22 de centi pe dolar. Deci, preferau sa ia pierderi enorme decat sa mai stea pe produsul ala. Mai era o panica si la nivel personal. Eu altceva nu stiu sa fac decat ce am facut pana acum, deci unde sa ma duc, unde sa ma reprofilez? Sa-mi deschid o ferma si vand produse organice? A fost un articol, acum doua zile, despre un trader de pe Wall Street, bulgar de origine, care a pierdut ce-a avut, s-a intors in Bulgaria si s-a calugarit. Cand ti se intampla o chestie din asta, te retragi si incepi sa-ti regandesti toata viata. Doi prieteni de-ai mei in luna ianuarie pleaca in Bali. O sa stea 6 luni acolo, unde e foarte ieftin sa traiesti, pentru ca au spus ca au 30 de ani si nu mai stiu ce sa faca si incotro s-o ia, sa ramana in America, sa plece in Africa. Si eu ma confrunt cu asta.

    BM: Traderii au fost niste victime in jocul asta?
    CI: Traderii nu fac tranzactii de capul lor. Li se spune ce sa faca. Ei oricum ar fi devenit niste victime pentru ca oricum se trecea la sistemul electronic si traderul pe care il stim noi din filme nu mai avea multi ani de trait. Ei au fost niste victime la fel cum au fost loviti toti. Au fost loviti de aceeasi tragedie de care am fost loviti toti.

    BM: Constat ca acum se poarta sa cauti vinovatii si sa le carabanesti suturi in fund.
    CI: Da, dar vinovatii nu se cauta la nivel de trader. Traderul ia niste comenzi de la seful lui, care, si el, ia comenzi de la cineva. Traderii nu fac de capul lor nimic. Vinovatii trebuie sa se caute la nivel de CEO si CFO si toti acei oameni care au structurat produsele astea si si-au asumat riscurile pe care si le-au asumat si care, in mod ironic, nu au fost facuti responsabili sau trasi la raspundere in niciun fel. Au plecat cu pachete compensatorii de zeci de milioane de dolari. Inclusiv CEO-ul companiei la care am lucrat eu. Asta e, cand e sa cauti tapi ispasitori nu cauti la astia de jos.

    "Pentru cineva care n-a trait in Romania, e destul de socant"

    BM: Cand ati venit in Romania, aveati amintiri despre Romania?
    CI: Da.

    BM: Ati gasit-o schimbata?
    CI: Da, din pacate, da. Inainte sa vin in martie, eu nu mai fusesem in Romania din 2003 si in 2003 am venit doar pentru cateva zile. Dar, din pacate, eu am gasit-o schimbata si eu observ o degenerare din generatie in generatie. Parca am innebunit toti. Vad pe strada si in magazine niste comportamente care ma socheaza. Nu e pentru ca n-am mai vazut in viata mea, pentru ca de aici am plecat.

    BM: Si in New York sunt destul de multi excentrici.
    CI: Da, sunt, normal ca sunt. Sunt si in Londra si in Berlin, dar sunt exceptii, pe cand in Romania, daca mergi pe strada si zambesti sau ai o fata mai senina se uita la tine de parca tu esti cel anormal. Si simt o atmosfera incarcata, negativa si oamenii sunt agitati, nervosi, epuizati, confuzi si transmit niste vibratii negative pe care le simt. Eu sunt mult mai stresata din luna martie decat eram in State. Pe de alta parte, poate trecem printr-o tranzitie. Consider ca oamenii sunt asa de confuzi pentru ca se intampla niste lucruri care nu sunt normale, dar oamenii au ajuns sa priveasca anormalul ca pe normal. Eu vad niste chestii pe care nu le inteleg si e destul de trist. Pentru cineva care n-a trait in Romania, e destul de socant.

    BM: La nivel de business, puteti face o comparatie?
    CI: La nivel de business, piata romaneasca nu este nici pe departe, nici macar nu se apropie de nivelul de sofisticare al pietei din New York si din Londra.

    BM: Ceea ce traiesc acum SUA si Marea Britanie se va regasi si in Romania?
    CI: Nu prea curand pentru ca Romania, din cauza ca nu a absorbit aceste produse toxice si a fost destul de izolata, singurul efect negativ pe care il vad este piata de credit. Conditiile de creditare vor deveni mult mai dure si chiar si persoanelor care merita sa ia un credit le va fi greu pentru ca bancile au intrat intr-o panica. Nu-si mai imprumuta bani nici ele intre ele, cu atat mai putin mie sau tie sau tie. Piata romaneasca este un pic primitiva, nu are nici macar ceea ce in afara se numeste commercial paper, care este un vehicul foarte simplu, de baza, prin care pe banca, care are nevoie de 100 de milioane, sa zicem, se duce la o alta banca si ii ia, peste noapte. Nici macar produsul asta nu exista in Romania, deci, din punctul de vedere al sofisticarii… Pe termen lung, s-a dovedit a fi un lucru bun. Aceste produse se vor dezvolta. Exista deja echipe in Romania, in diferite banci, in diferite fonduri de investitii care stau si gandesc aceste produse si se gandesc cum sa le aplice pe piata locala. Si noi, aici, la Deloitte, ne gandim cum sa securizam si sa ridicam un pic nivelul si sofisticarea produselor de pe piata. Din pacate, nu avem priza la public. Publicul investitor romanesc nu intelege produsele astea si eu consider ca datoria noastra este sa-i educam. De asta, pana la sfarsitul anului vrem sa organizam un work-shop in care sa explicam lucrurile astea.
    Ideea in sine de a pasa riscul de la unul la altul nu e rea. Cu cat imprastii riscul in mai multe directii, cu atat socul, daca e sa fie, e mai usor de absorbit. Daca tii riscul numai tu, cand o sa intre in default ipoteca aia, o sa ne afecteze rau de tot. Ideea in sine a fost foarte buna.
    Vedem din ce mai multi investitori straini pe piata asta si nu vorbesc de real estate, ca real estate-ul in Romania reprezinta un animal separat. Acolo nu vad bine lucrurile. Nu se poate sa ramana asa. Orice piata se corecteaza singura dupa un anumit timp. Nu se poate ca pe tine sa te coste 600 de euro pe mp sa construiesti un apartament si sa mi-l vinzi cu 1.600 euro. Nu se poate pentru ca in nicio piata nu exista un asemenea profit pentru mult timp. Eu nu am niciun dubiu ca bubble-ul asta imobiliar se va sparge. Unul dintre simptomele pe care le-am vazut pe piata americana in sistemul imobiliar le vad acum, aici. Eu consider ca este cel mai prost moment acum sa-ti cumperi un apartament in Romania. Nu numai din cazua situatiei creditelor, ci din cauza ca apartamentele clar vor scadea si atunci o sa te trezestti cu o ipoteca de 200 de mii euro pe un apartament care in doi ani iti garantez ca o sa scada la 120 de mii. Deci, tre’ sa fii prost sa platesti 200 de mii pe ceva ce valoreaza 120. In America ti se da sansa sa te declari falit, ceea ce s-a si intamplat: a venit banca, ti-a luat inapoi apartamentul si asta e. In Romania, din punct de vedere legislativ, nu exista falimentul individual, ci doar la nivel de corporatie. Dar asta s-a intamplat in America, piata s-a corectat, desi lucrurile erau ca aici. Erau asa de supraevaluate proprietatile, incat devenise ridicol. Erau oameni care luasera ipoteca de 500 de mii si casele lor cazusera la 300 de mii. Pai, normal, ca la 200 de mii pe negativ te declari falit.

    BM: Aveti investitii facute in Romania?
    CI: Nu, toate investitiile mele sunt, din pacate, … acasa.

    "Am citit contracte de ipoteca si mi-am facut cruce"

    BM: Presupun ca Romania e numai o statie pe parcurs. Nu vreti sa va stabiliti aici.
    CI: Nu stiu daca vreau sa ma stabilesc pentru ca nu stiu daca vreau sa o iau de la inceput. Am 30 de ani si simt ca nu mai pot. Casa mea e in New York, familia, prietenii. Aici nu am pe nimeni. Am o singura prietena cu care am fost la scoala, in clasele I-IV. In plus, nu stiu daca voi putea sa traiesc in societatea asta care e asa de abuziva. Nu stiu daca as putea sa ma duc la banca si sa cer un imprumut pentru un apartament si sa-mi puna niste clauze absolut abuzive. Eu am citit contracte de ipoteca si mi-am facut cruce. Nu se poate sa i se permita unei banci sa abuzeze de clientul ei in felul acesta, dar clientul nu are ce sa faca si saracul om da si 2% comision de acordare, da si nu stiu cate comisioane, dobanda variabila de la o luna la alta, nu ai absolut niciun fel de control, esti la discretia bancii. Aici nici nu cunosc sistemul asa de bine. In State, il cunosc, stiu sa lucrez cu sistemul respectiv. Acolo m-am maturizat si m-am format ca om si ca gandire.
    Dar sunt foarte multi expatriati care vin in Romania si stau 10-20 de ani si le place. Cred ca depinde si de om. Lor li se pare exotic. Eu am foarte multi prieteni expatriati si toti folosesc acelasi cuvant despre Romania: "exotic". Pentru ei este o experienta unica. Pentru mine nu e.
    Eu nu vreau sa zic ca vad intorsul asta in Romania ca pe un esec, dar cred ca nu exista zi, ora din fiecare zi in care sa nu ma intreb ce naiba se intamplat, cum de am ajuns aici, locul meu nu e aici si imi fac singura curaj si imi spun ca nu e chiar asa de rau. Nu e usor sa ti se intample chestia asta. Viata mea s-a schimbat cu 180 de grade. Am zile in care parca traiesc viata altcuiva. Unde eram acum un an si unde sunt acum…
    Credeam ca ne-am luat masuri ca sa ne protejam, dar se pare ca masurile pe care ni le-am luat au fost absolut apa de ploaie, nu ne-au protejat deloc si nimeni n-a putut sa creada ca se va ajunge chiar in halul asta. Absolut nimeni, asta v-o spun clar! Acum, practic, toata America si jumatate din Londra nu mai este. Si-au pierdut job-urile toti si stam asa pe Facebook si vorbim si nu ne vine sa credem. Ma intreaba "Tu unde ai ajuns?", "Pai, eu am ajuns la Deloitte, in Romania", "Lasa, stai acolo, eu am ajuns la coltul strazii".
    Va dati seama, 100 si ceva de mii de oameni si-au pierdut locurile de munca, numai de pe Wall Street. Oamenii aia ce fac? Sunt oameni la 40-50 de ani pentru care eu nu mai vad nicio perspectiva.