Tag: europene

  • Prima femeie care ocupă funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Ursula von der Leyen a primit votul favorabil la limită

    Ursula von der Leyen, propusă pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene de către Consiliul European, a primit 383 de voturi favorabile, 327 de voturi împotrivă, iar 23 de eurodeputaţi s-au abţinut de la vot, a anunţat Parlamentul European.

    “Mă simt foarte onorată, sunt copleşită, vă mulţumesc pentru încrederea pe care mi-aţi acordat-o”, a declarat Ursula von der Leyen, citată de site-ul Politico.eu.

    “Încrederea pe care mi-aţi acordat-o este încrederea pe care o acordaţi Europei. (…) Pentru mine, este o responsabilitate mare, iar munca începe acum. Mesajul este că vom colabora cu toţii în mod constructiv, deoarece efortul este pentru o Europă unită şi puternică”, a precizat Ursula von der Leyen.

  • Mark Carney, guvernatorul băncii centrale din Marea Britanie, ar putea ajunge noul şef al Fondului Monetar Internaţional

    Guvernele europene negociază în mod activ numirea unui nou şef la Fondul Monetar Internaţional, după ce actuala şefă, Christine Lagarde, a fost numită la conducerea Băncii Centrale Europene.

    Potrivit Bloomberg, varianta favorită pentru a conduce mai departe Fondul Monetar Internaţional este Mark Carney, guvernatorul băncii centrale din Marea Britanie.

    Ultimii 11 directori ai Fondului Monetar Internaţional au provenit din Europa, inclusiv Christine Lagarde care este din Franţa.

    Chiar dacă ar mai putea apărea propuneri, experienţa lui Carney este greu de combătut. Acesta a lucrat timp de 13 ani pentru Goldman Sachs în Londra, Tokyo şi Toronto, iar apoi fost viceguvernator al băncii centrale din Canada.

    Din 2008 a fost adjunctul ministrului de Finanţe din Canada, de unde a plecat pentru a prelua conducerea băncii centrale canadiene în perioada 2008-2013. Începând cu anul 2013, Carney a fost guvernatorul băncii centrale a Marii Britanii.

     

     

  • Ce cred germanii despre desemnarea Ursulei von der Leyen pentru funcţia de preşedinte al CE

    Conform sondajului de opinie, 56% dintre alegătorii germani nu cred că Ursula von der Leyen ar fi potrivită pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene. În schimb, 33% dintre cetăţeni sunt de acord cu această nominalizare.

    Decizia privind desemnarea preşedintelui Comisiei Europene ar trebui să aparţină exclusiv Parlamentului European, apreciază 71% dintre germani, în timp ce 21% consideră că iniţiativa nominalizării ar trebui să fie a Consiliului European.

    Ursula von der Leyen, ministrul german al Apărării şi unul dintre liderii Uniunii Creştin-Democrate (CDU, centru-dreapta), a fost propusă marţi de Consiliul European pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Dispută între Franţa şi autorităţile europene pe seama unui aditiv din dulciuri

    Conform Politico, Parisul a impus, începând cu anul viitor, propriile restricţii asupra E171, care sunt mai dure decât cele care se aplică în restul uniunii, fapt care a determinat autorităţile de reglementare să reacţioneze, susţinând că măsura afectează piaţa unică europeană, făcând imposibilă vânzarea aceloraşi produse în toate ţările.

    Problema ar trebui să fie soluţionată în această lună, când EFSA va finaliza cel mai recent raport privind dioxidul de titan.

    Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene Anca Paduraru a declarat că, atunci când aceste rezultate vor deveni disponibile, Comisia va “revizui situaţia şi va lua în considerare următoarele etape, împreună cu statele membre, în conformitate cu legislaţia UE aplicabilă”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Macron o propune pe Christine Lagarde pentru şefia Băncii Centrale Europene

    Oficialul francez a propus-o de asemenea şi pe Ursula von der Leyen, ministrul german al Apărării, pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene.

    Cehia şi Slovacia se opun în continuare propunerii ca socialistul Frans Timmermans să devină preşedinte al Comisiei Europene.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Criza vine din Rusia: Fenomenul care ar putea paraliza întreaga Europă

    În Nikolaievka, la est de o cotitură a fluviului Volga, spun autorităţile, cloruri corozive au intrat, în aprilie, în reţeaua de conducte de petrol de 65.000 de kilometri a Rusiei, provocând prima închidere din istorie a principalei artere de export către Europa. Preşedintele Vladimir Putin s-a grăbit să dea vina pe operatorul naţional Transneft, spunând pe 30 aprilie că această criză provoacă pagube „uriaşe. Opt zile mai târziu, anchetatorii au acuzat o grupare de contrabandişti care lucrau în înţelegere cu o companie locală ce avea acces la sistemul Transneft prin linii de alimentare din Nikolaievka, unde are o rafinărie, scrie Bloomberg.

    Valia Martinenko, în vârstă de 72 de ani, poate vedea clar din curtea casei albastre în care trăieşte de-o viaţă depozitul unde se presupune că a avut loc contaminarea. Ea povesteşte că acel du-te-vino continuu de camioane-cisternă care o trezea la orice moment din zi şi din noapte s-a oprit în mod misterios prin aprilie.„Nu le duc lipsa, spune ea în timp ce urmăreşte cu privirea găinile care ciuguleau liniştite de-a lungul drumului. „Nu făceau decât să ridice praful. Iar depozitul ăla nu a angajat niciodată oameni de-ai locului.”
    Comisia de Investigaţii a Rusiei acuză grupul de furtul unei cantităţi de petrol în valoare de cel puţin 1 milion de ruble (15.400 dolari) pregătite pentru a fi livrată prin conducte. Hoţii şi-au acoperit urmele înlocuind petrolul cu un volum similar de amestec lichid format din ţiţei brut şi cloruri organice.

    Schema a durat aproximativ 10 zile şi a dus la contaminarea a 5 milioane de tone de petrol exportat prin oleoductul Drujba în Belarus şi de acolo mai departe, afectând activitatea rafinăriilor din Europa de Est şi Germania. O parte semnificativă din exporturi a luat calea Balticii, fiind transportată cu tancuri petroliere. Uriaşele vapoare au stat ancorate mult timp prin porturi cu ţiţeiul poluat până când s-a găsit o rezolvare crizei. Clorurile organice pot coroda echipamentele rafinăriilor dacă sunt încălzite.

    Nodul din Nikolaievka avea capacitatea de a pompa până la 40.000 de tone de petrol pe lună, sau aproximativ 1.300 de tone pe zi. Asta înseamnă că fiecare tonă de ţiţei fals s-ar putea să fi ajuns să contamineze aproape 400 de tone de petrol aflat deja în reţea.
    „Aceasta este o poveste despre lăcomie şi fraudă la scară mică ce se ciocnesc de incompetenţă şi de lipsa controlului asupra a ceea ce se întâmplă în conductă, explică strategul specializat în petrol al Bloomberg Julian Lee. Cel puţin patru dintre cei şase suspecţi luaţi în colimator de Comisia de Investigaţii au fost arestaţi. Printre ei este şi o femeie, proprietarul cu numele al companiei care controlează depozitul din Nikolaievka. Unnele surse spun că adevăraţii proprietari s-ar putea să fie străini.

    Fostul proprietar al instalaţiei, Roman Truşev, cetăţean cu dublă cetăţenie, ruso-malteză, a declarat că a vândut depozitul anul trecut, potrivit ziarului rusesc Kommersant. Truşev, care este căutat pentru a fi interogat în Rusia, a spus publicaţiei că era în Germania când scandalul a izbucnit şi arestările au început şi că şi-a anulat planurile de a se întoarce la Moscova. Zvonurile spun că s-ar ascunde în Germania.
    Şeful de la Transneft, Nikolay Tokarev, care a fost, ca şi Putin, agent al serviciilor secrete sovietice KGB la Dresda în timpul Războiului Rece, a declarat la întâlnirea cu preşedintele că operatorul de conducte pentru petrol are aproximativ 150 de puncte de colectare în toată ţara similare cu cel din Nikolaievka. Cele mai multe dintre ele, a spus el, sunt operate de mari companii petroliere. Tokarev este prieten cu Putin. O mare parte din petrolul exportat de Rusia este extras de compania de stat Rosneft, condusă de un alt aliat al lui Putin, Igor Secin.
    Diluarea petrolului contaminat ar costa Transneft, companie de stat, mai mult de 370 milioane de dolari, potrivit analistului Citigroup Inc. Ronald Smith. Petrolul alterat trebuie amestecat cu ţiţei curat pentru a se evita avarierea instalaţiilor din rafinării.

    „Transneft a fost prins cu garda jos pentru că, ei bine, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată, crede Vitali Iermakov, expert în petrol la Institutul Oxford pentru Studii Energetice de la Moscova. Viceprim-ministrul Dmitri Kozak a declarat că Transneft va plăti factura pentru orice daune fizice suferite de partenerii săi din Belarus, Polonia şi din alte state ca urmare a fluxurilor contaminate. Nota de plată  finală va fi probabil sub 100 milioane de dolari, potrivit ministrului energiei, Aleksander Novak.

    Truşev, fostul proprietar, a declarat pentru Kommersant că depozitul din Nikolaievka nu are o capacitate atât de mare încât să poată contamina atât de mult petrol. Transneft testează fluxul de contaminanţi la fiecare 10 zile, aşa că dacă Nikolaievka a fost singura sursă de diclorură, atunci concentraţia trebuie să fi fost extraordinar de ridicată, apreiază Rustam Tankaev, şeful consultanţei Infotek-Terminal de la Moscova.

    „Companiile de petrol mari nu se ating de soluţie pentru că este vorba de tehnologie din epoca de piatră, iar micii producători care o folosesc nu au capacitatea de a face rău, a spus Tankaev. „Aşa că, dacă nu a fost un accident, probabil că a fost un act intenţionat. Şi autorităţile de la Kremlin dau de înţeles că şi ele cred la fel.

    Înapoi în sat, Elena şi Valeri, un cuplu, ambii trecuţi de 50 de ani, spun oricui îi întreabă că ştiau că ceva nu este în regulă când instalaţia şi-a schimbat proprietarii, iar noii patroni au încetat să interacţioneze cu localnicii. Ei povestesc că vechiul management era generos, construind o biserică şi oferind cadouri şcolii în timpul sărbătorilor.„Însă de la noul management noi nu am obţinut nimic, a spus bărbatul. În plus, intervine Martinenko, care trăieşte din copilărie în acel sat, toţi acei oameni ai petrolului sunt inofensivi în comparaţie cu pericolul real – instalaţia de reciclare a bateriilor de la marginea oraşului. „Nu poţi respira când vântul se schimbă în direcţia greşită, a spus ea. „Am încercat totul pentru a o închide, dar nimic nu merge. De ce nu este acesta un scandal internaţional?”

    Între timp, Ungaria a raportat că a început să primescă petrol curat prin oleoductul Drujba. La fel şi mai multe rafinării din Germania. Rusia este cel mai mare furnizor de petrol al Germaniei, iar principala rută de transport pentru acest combustibil către cea mai mare economie europeană este conducta Drujba, construită în anii 1960, aminteşte Deutsche Welle.

    Nu există date exacte, dar se estimează că această criză a adus producţia de petrol a Rusiei la minimul ultimelor 11 luni şi a forţat unele ţări să-şi folosească rezervele strategice. Unele rafinării şi-au redus la minimum activitatea. În Germania de Est, criza a provocat o penurie de păcură, iar preţurile combustibilului au urcat rapid. Cu toate acestea, cazul Drujba nu a avut parte de prea multă acoperire în presa naţională germană, sau internaţională, în ciuda faptului că a afectat o bună parte din ţări est-europene, printre care Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Belarus şi Ucraina. În Germania, este posibil ca mass-media să fi fost înşelată de politica oficială de informare. Timp de câteva săptămâni, oficialii ruşi, precum şi companiile petroliere europene s-au grăbit să minimalizeze impactul sau chiar să ascundă consecinţele a ceea ce a fost probabil cel mai mare dezastru din istoria industriei petroliere din Rusia.

    De exemplu, pe pagina de start a rafinăriei PCK din Schwedt, Germania – care este alimentată prin conducta Drujba încă din perioada fostei Germanii de Est – nu se menţionează oprirea livrărilor de petrol. „Problema petrolului brut este coordonată de partenerii noştri, a declarat pentru DW purtătorul de cuvânt al PCK, Vica Fajnor. Iar aceşti parteneri sunt compania rusească deţinută de stat Rosneft şi grupul anglo-olandez Shell, care are interese mari în Rusia. Interese mari acolo are şi compania petrolieră franceză Total, care operează o rafinărie în oraşul Leuna din estul Germaniei – este vorba de una dintre cele mai mari rafinării din Europa. Şi această rafinărie a avut de suferit de pe urma importului de petrol contaminat. În luna mai, exporturile de petrol către Polonia şi Germania au fost efectiv zero, în timp ce exporturile către Cehia, Slovacia şi Ungaria au scăzut cu 60%.

    Unii comentatori cred că arestările făcute de autorităţile ruse sunt doar peşti mărunţi prăjiţi pentru miros, pentru a crea impresia de ospăţ. Sunt zvonuri care spun că poluarea ţiţeiului exportat prin Drujba este un act de sabotaj, executat într-o perioadă în care concurenţa cu SUA creşte, iar Rusia intenţiona ca în mai să-şi majoreze exporturile lunare până la maxime pe cinci ani, înainte de expirarea unei înţelegeri privind reduceri de producţie convenite cu OPEC. Conducta are o capacitate de 1 milion de barili pe zi sau 1% din cererea globală totală de ţiţei, ceea ce are un impact asupra preţurilor la nivel mondial. Preţurile petrolului Brent au sărit la maximul pe 6 luni, de 75 de dolari pe baril, din cauza contaminării.  Rusia este al doilea exportator de petrol ca mărime din lume, după Arabia Saudită. Moscova se pare că a pierdut o jumătate de miliard de dolari pe zi în profiturile din petrol.

  • Liderii UE sunt aproape de a ajunge la un acord privind preşedinţia Comisiei Europene

    Premierul Belgiei, Charles Michael, este un candidat puternic pentru funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe.

    Manfred Weber, care era unul dintre candidaţii favoriţi pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, ar putea conduce în schimb Parlamentul European, au mai informat diplomaţii, care au vorbit în condiţii de anonimitate.

  • O femeie ar putea prelua conducerea Băncii Centrale Europene într-o premieră istorică. Printre numele vehiculate este şi Christine Lagarde, şefa FMI

    Banca Centrală Europeană ar putea fi condusă de o femeie pentru prima dată în istoria suprainstituţiei, în contextul în care liderii Uniunii Europene trebuie să aleagă următorii oameni în poziţii cheie de conducere, potrivit Bloomberg.

    Francezii consideră că preşedinţia Băncii Centrale Europene reprezintă o ţintă viabilă pentru ei, şi ar prefera ca o femeie să preia acest rol. Potrivit aceloraşi surse, printre femeile din Franţa pregătite pentru o astfel de funcţie se numără şi Christine Lagarde, şefa Fondului Monetar Internaţional.

    Mai multe nume au fost vehiculate în trecut, precum viceguvernatorul băncii centrale din Franţa, Sylvie Goulard, şi economistul-şef al OECD, Laurence Boone. O altă opţiune ar putea fi şefa Trezoreriei franceze, Odile Renaud Basso.

    Franţa nu îşi promovează în mod activ candidaţii pentru şefia Băncii Centrale Europene în acest moment. Ei ar începe să facă asta dacă negociatorul pentru Brexit Michel Barnier, un alt francez, nu reuşeşte să devină şeful Comisiei.

    Dacă francezii preiau conducerea, ar fi a doua oară când un cetăţean din Franţa deţine şefia BCE. Jean-Claude Trichet a condus Banca Centrală Europeană din 2003 şi până în 2011.

    Pentru actuala cursă, până acum favoriţii sunt mai mulţi bărbaţi, printre care şeful Bundesbank, Jens Weidmann şi guvernatorul băncii centrale din Franţa, Francois Villeroy de Gallhau.

     

  • Liberty Steel finalizează achiziţia Sidex Galaţi, împreună cu celelalte active europene, în cadrul unei tranzacţii de 740 mil. euro

    „Aceasta este cea mai mare tranzacţie într-o singură tranşă realizată de GFG, în urma căreia Alianţa ajunge la un număr de aproximativ 30.000 de angajaţi în 30 de ţări”, scriu reprezentanţii companiei.

    Cele şapte unităţi europene achiziţionarte deţin în total un număr de 14.000 de angajaţi şi includ fabrici de oţel din Ostrava în Republica Cehă şi Galaţi în România, precum şi laminoarele de la Skopje (Macedonia de Nord), Piombino (Italia), Dudelange (Luxemburg) şi două fabrici în apropiere de Liège în Belgia. Centrele de servicii se află în Franţa şi Italia.

    Aceste unităţi, cu o capacitate totală de laminare de peste zece milioane de tone pe an, furnizează oţel pentru mai multe industrii din Europa, printre care sectorul de construcţii şi al produselor de infrastructură, industria automobilelor, industria aerospaţială, de energie, de echipamente industriale, de produse de consum şi de materiale de construcţii. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Bursele europene sunt pe val: Indicele Stoxx Europe 600 înregistrează cele mai bune şase luni din 1998

    Bursele europene înregistrează cel mai bun raliu din ultimii 21 de ani, în contextul în care ultima dată când acţiunile europene au avut un astfel de avans Google nici nu anunţa încă lansarea oficială a motorului de căutare.

    Alimentat de o revenire în forţă a pieţelor globale şi de comentariile recente ale bancherilor centrali, indicele bursier Stoxx Europe 600 Index a înregistrat un avans de 13% şi a livrat cele mai bune şase luni de creştere din 1998 şi până în prezent, potrivit Bloomberg.

    Indicele bursier Stoxx Europe 600 urmăreşte un număr de 600 de companii mari, medii şi mici din 17 ţări europene şi oferă o perspectivă asupra starea acţiunilor listate în Europa.

    Avansul a fost înregistrat în ciuda faptului că multe acţiuni listate în Europa şi-au pierdut din valoare aproape constant anul acesta.

    Un val de optimism care a impulsionat pieţele la nivel global, corelate cu remarcile Băncii Centrale Europene care a lăsat sentimentul că va interveni cu stimuli monetari dacă este cazul, au propulsat acţiunile din regiune spre o revenire în iunie, după ce în luna mai investitorii şi-au vândut masiv din portofolii.

    Strategii de la Citigroup, citaţi de Bloomberg, cred că investitorii se bazează pe certitudinea că Fed (n.r: banca centrală americană) va reduce dobânzile în şedinţa de luna viitoare – ceea ce are de obicei efecte pozitive asupra acţiunilor bursiere din Europa.