BusinessMagazin

Tag: cuvinte

  • Cele mai frecvente greşeli din timpul interviului de angajare. Acestea duc, de obicei, la pierderea locului de muncă dorit

    Un studiu prezentat de cei de la Interview Laboratory, realizat pe baza răspunsurilor primite de la peste 2.000 de manageri de resurse umane, a evidenţiat faptul că cel puţin o treime dintre angajatori decid dacă vor oferi sau nu un job în primele 90 de secunde ale interviului.

    Studiul arată că primele impresii sunt date de modul în care candidaţii se îmbracă (55%), calitatea vocii şi încrederea în sine (38%) şi cuvintele sau expresiile folosite (7%).

    Peste 70% din manageri au explicat că nu vor ca cei care se prezintă la interviu să poarte haine ce ies în evidenţă, în vreme ce 65% au recunoscut că îmbrăcămintea poate fi factorul decisiv în alegerea lor dintre doi candidaţi similari.

    Studiul a enumerat şi cele mai dese greşeli nonverbale pe care le fac candidaţii în timpul unui interviu:

    67% nu stabilesc contact vizual cu angajatorul;
    47% nu au cunoştinţe despre compania la care vor să se angajeze;
    38% nu zâmbesc în timpul interviului de angajare;
    33% au o ţinută necorespunzătoare;
    26% au strângere de mână “prea moale”;
    21% se joacă cu părul sau îşi ating faţa;
    21% ţin braţele încrucişate la piept;
    9% gesticulează prea mult.

    Sursă infografic: LinkedIn

  • O prefectură angajează ninja cu 1400 de euro pe lună

    Nu este o glumă, ci o încercare a prefecturii Aichi din Japonia de a promova turismul din zonă. Prefectura caută şase ninja pricepuţi în cuvinte, dar şi capabil să se dea peste cap, scrie Japan Times.

    Nu este obligatorie cunoaşterea limbii japoneze, deşi este de preferat ca doritorul să ştie japoneză. În schimb, obligatorie este cunoaşterea limbii engleze. Totuşi nu este de ajuns, candidaţii trebuie să  “ştie să facă salturi periculoase în spate, să facă mişcări de dans sau să lanseze shuriken (arme tradiţionale japoneze) şi să aibă cunoştinţe solide de istorie medievală”, spune Satoshi Adachi, şeful departamentului de promovare a turismului din prefectură.

    Cei angajaţi vor avea un contract pe un an şi vor fi plătiţi cu 1400 de euro pe lună.

    Persoanele majore, indiferent de naţionalitate, pot aplica pentru aceste locuri de muncă până pe 22 martie. Candidaţii admişi vor urma o lună de antrenamente în Japonia, urmând să înceapă noua slujbă la 1 mai. Ei trebuie să lucreze 30 de ore pe săptămână, îndeosebi în weekend-uri şi în zilele de sărbătoare.

  • Ce poate învăţa Donald Trump de la Berlusconi

    Nimeni nu se aştepta să câştigăm, dar câştigăm, câştigăm, câştigăm, ne câştigăm ţara. Iar în curând toată ţara va câştiga, câştiga, câştiga (…) I-am cucerit pe cei tineri, i-am cucerit pe cei bătrâni, pe cei cu studii superioare şi pe cei mai puţin educaţi. Îi iubesc pe cei mai puţin educaţi.“ Donald John Trump, Las Vegas, 23 februarie 2016.

    Dacă i-aş fi omis numele după citat probabil nu aţi fi crezut că aparţine unui om cu pretenţia de a deveni preşedintele Statelor Unite ale Americii. Boston Globe a comandat un studiu în cadrul căruia au fost analizate discursurile candidaţiilor la preşedinţie pentru a determina cum şi cât de complex vorbesc aceştia. Din discursul de anunţare a candidaturii lui Donald Trump a reieşit că discursul este la nivelul de înţelegere al unui copil de clasa a patra. Hillary Clinton ajunge la un nivel de clasa a opta, iar Bernie Sanders, Jim Gilmore şi Mike Huckabee la nivelul clasei a zecea. Trump foloseşte cuvinte formate dintr-o silabă, cel mult două, evită construcţia de propoziţii complexe şi repetă foarte mult anumite cuvinte şi expresii, exact ca un vânzător foarte bun, care nu poate răspunde concret la anumite probleme, ci le ocoleşte şi repetă cuvintele-cheie.

    Lăsând la o parte retorica acestuia, candidatul din partea Partidului Republican s-a transformat din ţintă a ironiilor într-un candidat serios la preşedinţie. Este acelaşi om care a spus că va construi un zid uriaş pentru ca mexicanii să nu mai intre în America, care îndeamnă la interzicerea accesului musulmanilor în Statele Unite şi care aruncă insulte în loc de argumente în dezbateri.

    Cu toate acestea, Trump câştigă teren. Iar lumea pare să nu fi învăţat nimic din trecut. Donald Trump este un populist de dreapta ce a fost asemănat de multe ori cu Silvio Berlusconi, dar şi cu Adolf Hitler, care a promis că va face ca Germania să prospere din nou (înlocuiţi Germania cu Statele Unite şi aveţi sloganul de campanie al lui Trump). Robert Kuttner, profesor la Universitatea Heller School, semnalează, într-un articol din Huffington Post, faptul că populiştii de dreapta ajung la putere când se îndeplinesc aceşti trei factori: economia merge prost, sistemul politic nu poate să mai rezolve problemele cu care se confruntă populaţia (iar oamenii îşi pierd încrederea în clasa politică) şi statul este ameninţat de către o putere străină.

    Factorii sunt acum îndepliniţi de Statele Unite. Oamenii sunt nemulţumiţi de direcţia în care merge economia (reţineţi că 5 milioane de familii şi-au pierdut casele în urma crizei din 2008), sunt nemulţumiţi de imigranţii care vin şi le „fură“ slujbele şi caută un aşa-zis apărător, în persoana lui Donald Trump, care vrea să expulzeze imigranţii şi să limiteze numărul celor veniţi la muncă în State.

  • Gândire de un pas

    Socot, gândirea este cea care ne-a separat de cimpanzei, şi nu o să ne folosească deloc dacă batem pasul pe loc sau, mai rău, purcedem la un soi de regresie. Sigur că vom trăi şi aşa. Dar metafora este o formă de simbolizare, iar dispariţia sa duce la stereotip. Un alt aspect al acestei culturi este dominanţa imaginii, la televizor, pe calculator sau pe ecranul telefonului, în detrimentul sunetului şi al cuvintelor scrise. Iar imaginea structurează altfel decât o frază scrisă.

    Răposatul Umberto Eco, care se bucură şi se va bucura de profundul meu respect, vorbea despre cum tehnica duce la regres; exemplul era că de la Roma la Milano făceai la un moment dat cu maşina 5 ore, apoi cu trenul rapid două ore, iar acum, cu avionul, faci din nou cinci ore, pentru că zborul durează puţin, dar eşti nevoit să schimbi mijloacele de transport, să mergi prin aeroport, să treci de filtre şi aşa mai departe.

    Şi dacă tot am intrat la categoria exemple, să ofer câteva legate de gândirea într-un pas şi efectele sale. Pentru că am început cu summitul Brexit, trebuie să precizez că a trebuit să parcurg cinci televiziuni şi mai multe situri de ştiri pentru a-mi face o idee despre rezultatele întâlnirii; în schimb aceleaşi cinci televiziuni şi mai multe situri de ştiri mă informau în amănunt despre cum doamna Merkel a mâncat vestiţii cartofi prăjiţi din Bruxelles, cu detalii amănunţite despre legume, coada la care a stat liderul german şi câte şi mai câte. Este un pas în lateral aici, la fel de nătâng ca şi gânditul cu un pas: adică să acceptăm, noi, liderii europeni, pentru a câta oară? o divizare a europenilor în inşi de primă mână şi de mâna a doua, doar pentru a păstra o uniune de ochii lumii, care nu-i mai convinge nici măcar pe ei. Gândire în mai mulţi paşi înseamnă o Europă unită în spirit, în care şi grecul, şi românul, şi neamţul să nu aibă probleme să spună sunt grec, român sau neamţ oriunde pe continent, o comunitate a intereselor economice care să fie în stare să oprească milioanele de oameni plecaţi de ţările lor în căutarea bunăstării. O Europă fermă, dar fără birocraţie. Şi puteţi completa cu orice doriţi, ca să vă simţiţi în mod real cetăţean european.

    Sau să luăm comerţul local. Dacă priveşti un pic în ansamblu, poţi trage lesne concluzia că şi antreprenorii şi marile lanţuri de retail au nişte inimi uriaşe şi, de dragul naţiei, nu mai contenesc cu reducerile. „Reduceri!“, ţipă la mine trei sferturi din inbox, „Reduceri!“, răcnesc şi panourile publicitare, „Reduceri!“, îmi susură în ochi (civilizaţie vizuală, deh!) pliantele; trăim un Black Friday permanent şi nu înţeleg de ce nu gândeşte niciun director de companie, de marketing, niciun consultant în mai mult de un pas. Adică efectul reducerilor permanente, dacă şi consumatorul ar gândi în mai mult de un pas. Io zic aşa, că dânşii ori lucrează cu nişte marje uriaşe, care le permit 80% reduceri – aceasta fiind, îmi pare, valoarea momentului – ori oamenii pur şi simplu ignoră, pentru un rezultat imediat, logica economică elementară: o stare de blacfraidei permanent înseamnă o diluţie a mărcilor (aleg preţul, nu mai aleg producătorul/calitatea/aspectul), comerciantul pare că nu este interesat de loializarea clientului, ba renunţă cu totul la vânzarea cu preţ întreg, preferând un joc steril al adaosurilor comerciale şi la categorisirea produselor lor drept ieftine, la propriu şi la figurat. Doar câteva efecte oferite aşa, la repezeală.

    De gândirea într-un pas s-au lovit şi publicitarii care au pus la punct campania Pepsi care a stârnit săptămâna trecută furtuni printre cinefilii feisbuchişti; un mesaj ambiguu a fost interpretat de oameni cu primul sens, şi atunci toată construcţia – spirit rebel, momente magice, emoţii – s-a năruit.

    O privire extraordinară, de la 1500: „Portretul unei doamne în verde“, de Agnolo Bronzino.


     

  • Primele 12 cuvinte pe care le spui la un interviu de angajare ar putea să te ajute să obţi slujba sau să te coste

    Resurgo Trust, fundaţie caritabilă, a dezvăluit faptul că angajatorii judecă potenţiali angajaţi după conversaţia de complezenţă ce are loc înainte de interviul propriu-zis. Cercetătorii au descoperit că primele 12 cuvinte pe care le spune un candidat ar putea avea un efect important asupra deciziei de angajare a angajatorului, scrie Daily Mail.

    Asta datorită faptului că angajatorul îşi face o primă impresie despre candidat în timpul conversaţiei de dinaintea interviului. Prin urmare, candidatul este văzut într-o lumină pozitivă sau negativă, încă înainte de a vorbi despre experienţa de muncă şi calificări.

    „Este vorba despre felul în care vorbeşti cu recepţionera, ce spui în primele minute sau felul cum mergi pe hol. Conversaţia de complezenţă face parte din abilităţile de comunicare la locul de muncă”, spune Iona Ledwidge, Resurgo Trust.

    Scott Hutchinson, de la firma de recrutare Interim Partners, este de părere că nu toată lumea ştie să pălăvrăgească despre vreme sau despre alte subiecte fără miză, iar cei care ştiu au un avantaj.

     

  • Un bărbat a cumpărat mâncare pentru doi copii ai străzii. Ce i-a scris chelnerul pe nota de plată a făcut înconjurul lumii

    Un bărbat din India, care se afla în delegaţie şi servea masa la restaurant a avut parte de o întâmplare care l-a lăsat fără cuvinte.

    În timp ce mânca la masă, Kumae Akhilesh a observat că cineva îl privea de dincolo de geam. Când s-a uitat a observat că era vorba despre un băieţel sărman, aşa că l-a invitat înăuntru, iar acesta a venit în restaurant alături de sora lui, scriu cei de la turism.bzi.ro.

    Văzând atâtea bunătăţi pe masă, copiii au început să mănânce cu poftă, fiind flămânzi. După ce au mâncat tot la îndrumarea lui Kumar, cei doi copii i-au mulţumit şi au părăsit restaurantul.

    Când a vrut să achite nota de plată, Kumar a avut parte însă de o surpriză. Chelnerul i-a adus, în loc de bon fiscal, un bileţel pe care scria: “Nu avem o casă de marcat pe care să bătem generozitatea. Să ai parte numai de bine.” Poza cu respectiva notă de plată a devenit virală, oamenii ţinând să aprecieze gestul făcut de bărbat.

    Anul trecut, proprietarul restaurantului PYT din Philadelphia, Statele Unite ale Americii, a postat pe o reţea de socializare nota de plată în valoare de peste 60 de dolari a unui client, pe care se poate citi că acesta a lăsat un bacşiş de doar 20 de cenţi, adică 0,03%. Nu ar fi fost ceva ieşit din comun, dar clientul era un cunoscut jucător de fotbal american, o adevărată legendă pentru cei din oraş.

    Iniţial, reacţiile au fost extrem de dure la adresa gestului făcut de proprietar, acesta fiind acuzat de publicarea unor informaţii confidenţiale. Mulţi clienţi au ameninţat că nu vor mai frecventa restaurantul, iar alţii i-au transmis că lipsa de responsabilitate îi poate aduce chiar falimentul.

    Bărbatul a postat pe aceeaşi reţea de socializare un gest prin care a încercat să explice de ce a ales să facă publică respectiva notă de plată.

  • Horoscop economic 2016

    Este greu să fii 2016 când vii după 2015. Aşa pot fi rezumate motivaţiile celor aproape 30 de oameni din business care au răspuns solicitării Business Magazin de a alege cuvintele care vor marca 2016.

    2015 a fost un an greu, în care au avut loc multe evenimente negative şi care a generat multe aşteptări. Spre diferenţă de 2015, 2016 începe pe un val de optimism construit din aşteptările legate de guvernul tehnocrat, de accelerarea unor proiecte pe fondul anului electoral, dar şi din trendul economic pozitiv cu care s-a încheiat anul trecut. Mai pe scurt, anul începe optimist pentru că românii au nevoie să treacă peste ultimii ani, foarte grei din prea multe puncte de vedere, crede Dragoş Petrescu, proprietarul reţelei de restaurante City Grill: „Este evident că românii sunt dispuşi să cheltuiască mai mult. Au salarii mai mari, au speranţe într-o guvernare mai curată, au acces la credite mai facil şi vor să depăşească momentele crizei“.

    Creşterea, incertitudinea şi riscul sunt cele trei cuvinte alese de cei mai mulţi oameni de afaceri care au răspuns solicitării Business Magazin. Conform Comisiei Naţionale de Prognoză, economia va creşte cu peste 4% în 2016 şi, pe lângă creşterea consumului administraţiei cu 2% şi a investiţiilor străine (+6,2%), cifrele prognozei arată un an foarte bun pentru industrie, care ar urma să crească cu peste 5%. „Creşterea este deja o constantă a economiei româneşti de câţiva ani şi, în absenţa unor evenimente majore cu efect negativ pe plan global, creşterea va continua în 2016. Eu estimez că va fi de fapt o creştere mai mare decât în 2015, pentru că se simte o creştere a consumului intern, care până acum a fost relativ anemic, şi de asemenea a sectorului imobiliar, care a fost şi el în suferinţă în ultimii ani; să ne rugăm cu toţii să fie un an bun în agricultură şi putem probabil ajunge spre 5% creştere de PIB“, estimează Marius Ghenea, iar Emilian Duca, partenerul coordonator al departamentului de consultanţă fiscală din cadrul BDO România, crede că „în acest moment nu există niciun factor intern care să frâneze creşterea economică din anul 2016“.

    Există însă mulţi factori externi care ar putea împiedica atât creşterea, cât şi cursul bun pe care a intrat România în ultimii doi ani. Evoluţia internă a României a mai fost dată peste cap la fiecare criză externă, aşa încât este de aşteptat ca multele incertitudini externe să genereze răspunsuri neaşteptate în economii dependente de economiile europene, cum este cazul României. Marius Ghenea vorbeşte despre un „nou normal“, o stare de incertitudine generală, care porneşte de la ISIS, de la criza migranţilor sau de la conflictul din Siria şi merge până la tot felul de alte probleme majore la nivel global. „Contextele externe ale României rămân incerte. Situaţia s-a acutizat mai ales prin marile provocări ale Europei din ultimii anii: criza datoriilor suverane ale Greciei care încă nu s-a sfârşit, atitudinea agresivă şi imprevizibilă a Rusiei, pericolul foarte concret al terorismului care poate genera atentate oriunde şi oricând, criza refugiaţilor şi, nu în ultimul rând, norii unei noi crize economice globale. Incertitudinea anului 2016 vine mai degrabă din afara României şi e dată de posibilitatea unor evenimente agresive şi turbulenţe pe care nu le putem controla şi la care putem fi victime prin efectele de domino ale globalizării“, spune Cosmin Cosma.

    Adrian Crivii crede că cea mai importantă problemă externă, în afara unei potenţiale noi crize economice, va fi în 2016 legată de fenomenul migraţiei: „Migraţia va fi cea mai mare problemă cu care se va confrunta Europa în afara crizei economice, care se va accentua şi va pune probleme şi în relaţiile interstatale, iar tensiunile sociale vor creşte. Elementele discordante se vor accentua punând în pericol însăşi viitorul Europei unite si libera circulaţie. Tendinţele naţionaliste, excentrice se vor accentua, cu efectele negative de rigoare“.

    În tot acest context, Cătălin Olteanu, director general al firmei de logistică FM România, crede că 2016 va fi despre managementul riscului: „Cât să rişti, cât să te întinzi cu prognoza? Cum vor continua conflictele din Siria şi Ucraina, ce efecte vor avea conflictele din economia mondială sau cum vor afecta acestea economia noastră? Ce alte fraude vor mai fi descoperite şi pe unde? Cum ne vor afecta? Va ajuta fenomenul electoral creşterea economică? Sau vor apărea efecte adverse la măsurile deja luate?“. Sau vor apărea efecte adverse la măsurile deja luate?“.

    Retorica lui Cătălin Olteanu încearcă să contureze un cadru global de care România nu se poate desprinde, oricât de echilibrată ar fi piaţa internă. Pentru că echilibrul macroeconomic sau creşterea industriei şi a consumului sunt una, dar instabilitatea pe care o poate genera anul electoral este alta şi este internă. Adrian Crivii pune pe primul loc în topul incertitudinii „Luptele politice generate de anul electoral“, deoarece un an electoral pe fondul importantelor schimbări sociale din ultimii doi ani poate influenţa şi economia, nu numai societatea. „Este un an cu două valuri de alegeri, cele locale şi cele legislative. Fiecare an electoral a avut un impact în piaţă, istoric vorbind. Multe lucrări cu sectorul public au fost influenţate de alegeri. România vrea însă schimbare, iar 2016 s-ar putea să iasă din tipar. Electoral înseamnă mai mult decât oricând că este şansa noastră de a da putere şi semnificaţie fiecărui vot. Se întâmplă o dată la 4 ani şi, chiar dacă economic apar unele fluctuaţii, social ar trebui să devină un exerciţiu de demnitate“, crede directorul general al Policolor SA, Marius Vacaroiu. Legat de demnitatea alegerilor, tot ultimii doi ani au mai adus un val de schimbare, o dată cu forţa venită dinspre noua generaţie, care a simţit că, dacă se implică, poate influenţa rezultatul unor alegeri sau poate obţine un răspuns semnificativ la o problemă.

    Eugen Voicu, director general al Certinvest, spune că „vom vedea o implicare mai mare din partea societăţii civile, pe fondul unei generaţii tinere mai vocale, cu acces la noile mijloace de comunicare capabile să propage mesaje rapid în rândul unei mase mult mai largi de oameni. Aşteptările lor se vor face mult mai auzite, iar clasa politică va trebui să ţină cont de ele“. În plus, schimbarea structurii şi a aşteptărilor celor care vor deveni masa votanţilor va pune presiune pe zona partidelor şi a modului cum acestea vor aborda alegerile.

    De fapt, schimbarea socială adusă de întinerirea voturilor şi de schimbarea la faţă a politicii adusă de DNA va face ca anul electoral să nu fie dominat doar de tăieri de panglici şi de obişnuitul heirup electoral, ci mai degrabă de gestionarea unor transformări structurale pe care nici societatea, nici clasa politică nu le-au mai abordat anterior la aceste dimensiuni. „Este probabil ca schimbarea clasei politice (chiar dacă este provocată în principal de DNA) să rezulte în evoluţii imprevizibile ale opţiunilor politice. Ar trebui ca aceste alegeri să evidenţieze gradul de dezvoltare a democraţiei noastre, precum şi modul cum mediul de afaceri se va raporta la clasa politică. Dacă până acum erau suficienţi pensionarii pentru a câştiga alegerile, marele pariu va fi în 2016 pe noua generaţie“, crede Emilian Duca.


     

  • Business Magazin în cel de-al 11-lea an

    Anul 2015 a marcat cea de-a zecea ediţie a catalogului „100 tineri manageri de top“, produsul-fanion al Business Magazin, care a devenit, pentru businessul local, un echivalent al Almanahului Gotha, un instrument care deschide drumul spre top al celor care vor să reuşească în cariere. Catalogul nu este un top, ci o prezentare a unui grup de câştigători ai unei competiţii bazate pe dedicaţie, curaj şi muncă susţinută, manageri care reprezintă adevărate modele pentru tinerii aflaţi la început de drum. Împreună cu ediţia 2015, Business Magazin a adunat 1.000 de tineri manageri şi antreprenori care s-au remarcat şi, pentru a marca acest moment, a organizat Gala Tineri Manageri de Top. Aşa că pe 28 mai a fost un dublu motiv de sărbătoare: pe de o parte i-am sărbătorit pe cei 100 de tineri manageri prezentaţi în ediţia din acest an a catalogului, iar pe de altă parte i-am sărbatorit pe toţi cei 1.000 de tineri prezentaţi de-a lungul a zece ani în cataloagele 100 de Tineri Manageri de Top. În plus, am sărbătorit longevitatea acestui produs, singurul din peisajul media care celebrează tânărul management românesc.

    La ediţia de anul acesta a galei managerii premiaţi pentru că au dovedit performanţă în afaceri şi în profesie au fost: Mihai Muntean, Chief Sales Officer, NN România; Alexandru Băloi, Distribution & Indirect Sales, Vodafone România; Rareş Măcinică, Managing Director, Lagermax AED România; Iulian Tudorache, Director Strategie şi Managementul Performanţei, Telekom România; Ioana Predescu, Director de Resurse Umane, Mercedes-Benz România; Mircea Solomon, Director Achiziţii Energie şi Vânzări, Enel Energie şi Enel Energie; Claudiu Conţanu, Managing Director Supply Chain, KMG International; Andreea Ioniţă, Strategy & Program Management Director, Orange România; Mihai Logofătu, Cofondator & CEO, Bittnet Systems; Gabriela Leca, Charisma HCM Director, TotalSoft. Ediţia din 2015 a catalogului „200 cele mai importante femei din business“ a cuprins doamnele cu evoluţii spectaculoase în carieră şi cu realizări pe măsură, eforturile lor concretizându-se în afaceri de milioane de euro. Criteriile luate în calcul în prezentarea celor mai puternice 200 de femei din România sunt valoarea afacerii, notorietatea, gradul de implicare socială şi polivalenţa (colaborarea cu şcoli, cariera academică, cărţi scrise). În economia globală, mediul de business feminin s-a dezvoltat rapid, producând astăzi 66% din munca lumii. Între 2002 şi 2007 veniturile femeilor pe plan mondial au crescut cu aproape 400 de miliarde de dolari. Şi economia României urmează acest trend în care femeile de business se bucură de vizibilitate crescută şi sunt mai active, au iniţiativă în afaceri şi reprezintă o concurenţă din ce în ce mai mare pentru bărbaţi.

    Am încununat anul 2015 cu cea de-a şasea ediţie a Galei CEO Awards, menită să premieze cei mai admiraţi manageri ai anului 2015, aşa cum îi prezintă „Topul celor mai admiraţi CEO“. Pentru a înţelege mai bine admiraţia, am vorbit despre chimia admiraţiei, care este iscată de valori, de relevanţe şi de sentimente, totul impus de amalgamul care formează un CEO de succes: colaborare, parteneriat, curiozitate, entuziasm, candoare, inovaţie, demnitate, flexibilitate, empatie sau pasiune. Premiul „Cel mai admirat CEO din România“ a fost acordat lui Dragoş Pavăl, preşedintele Dedeman, cea mai puternică afacere antreprenorială din România, aflată la un pas de o cifră de afaceri de peste 1 miliard de euro. Este al doilea an când cel mai admirat CEO roman este un antreprenor local. Maturizarea generaţiei de antreprenori care a crescut odată cu economia locală şi modul cum aceasta a reuşit să impună branduri româneşti într-o piaţă dominată de cuvinte cheie precum competiţie şi dificultate sunt principalele motive pentru care admiraţia se îndreaptă mai mult către localnicii care au rezistat în faţa crizei. Premiul pentru cel mai tânăr CEO din catalog a fost primit de către Sergiu Biriş, co-founder & CEO Zonga.

    Mihai Marcu, preşedintele consiliului de administraţie de la MedLife, a primit premiul celui mai admirat CEO din servicii. Mariana Gheorghe, director general al OMV-Petrom, nu a ieşit în niciun an din top 10 şi a condus clasamentul celor mai admiraţi doi ani la rând, iar în 2015 este „cel mai admirat industriaş“ şi cea mai admirată doamnă din catalog. Pentru al şaselea an consecutiv Raul Ciurtin, preşedintele Albalact, este „cel mai admirat producător“, unul dintre puţinii antreprenori locali care se luptă de la egal la egal cu multinaţionalele. O ascensiune importantă, de 11 locuri, a avut-o şi Dragoş Petrescu, antreprenorul care a dezvoltat cel mai important brand local de pe piaţa de restaurante, City Grill, şi care a primit premiul pentru viziune în afaceri. Iulian Stanciu a fost primul antreprenor local care a ocupat primul loc în topul admiraţiei mediului de afaceri, anul trecut. În acest an liderul distribuitorului online eMag, cu activităţi în mai multe ţări, care controlează şi reţeaua Flanco, dar şi alte afaceri a primit premiul pentru „cel mai admirat comerciant“. Un alt nume cu greutate din antreprenoriatul local este cel al lui Florin Talpeş, creatorul Bitdefender, unul dintre cei mai mari jucători din industria mondială a soluţiilor de securitate IT, care este în acest an „cel mai admirat CEO din tehnologie“. Ludwik Sobolewski, CEO Bursa de Valori Bucureşti, este „Cel mai spectaculos new entry“ în catalogul admiraţilor.

    Iar „Cel mai longeviv CEO în topul admiraţilor” a fost primit de către Radu Gheţea, preşedintele CEC Bank. Business Magazin a organizat opt ediţii ale evenimetului Meet the CEO, în cadrul cărora Remus Borza, Hidroelectrica, Vladimir Sterescu, CEO Computer Generated Solutions, Martin Zmelik, CEZ, Toni Volpe, Enel, Boris Billich, Mercedes-Benz România, Tatian Diaconu, Immochan România, Cosmin Vladimirescu, MasterCard România, şi Levent Yüksel, PepsiCo, şi-au povestit experienţele, au discutat cu alţi oameni de afaceri şi au împărtăşit sfaturi.

     

  • Credeaţi că Biserica Ortodoxă Română face mulţi bani? Într-un stat european, biserica a câştigat mai mult decât McDonald’s

    Veniturile Bisericii din Anglia sunt mai mari decât cele ale McDonald’s, potrivit unui studiu publicat ieri. Veniturile bisericii s-au ridicat la 1,4 miliarde de lire sterline în 2013, în vreme ce lanţul de restaurante a obţinut doar 1,37 miliarde de lire sterline.

    Cu alte cuvinte, Biserica din Anglia ar fi putut plăti fiecare Big Mac, McChicken sau McFlurry vândut de McDonald’s anul trecut în Marea Britanie.

    Majoritatea banilor provin din taxe pentru slujbe, închirierea unor spaţii, intrări la catedrale sau din vânzarea de suveniruri.

    Credincioşii din cele peste 12.000 de parohii au donat peste 751 de milioane de lire sterline, adică aproape 700 de lire fiecare.

    Chiar dacă venitul s-a ridicat la o valoare impresionantă, cheltuielile au fost şi mai mari, potrivit reprezentanţilor instituţiei. Astfel, biserica a fost numită de cei de la DailyMail “una dintre cele mai puternice corporaţii din Regat”.

  • Tânărul de 17 ani care a învăţat să vorbească la două luni şi a dezvoltat o teoremă care are ar putea fi cheia rezolvării unora dintre cele mai mari mistere din univers

    Ivan Zelich are un IQ de 180, iar primele cuvinte le spus la vârsta de doar două luni şi la 14 ani a primit o invitaţie de a învăţa la Universitatea Queensland, dar mama sa a insistat să termine liceul în pas normal, ca toată lumea, informează Daily Mail.

    Adolescentul australian a făcut o descoperire importantă în domeniul matematicii, a dezvoltat o teoremă care ar putea fi cheia rezolvării unora dintre cele mai mari mistere din univers. După şase luni de cercetări, Ivan împreună cu un alt tânăr de 17 ani, Xuming Liang, a dezvoltat teorema care avea să fie cunoscută ca Teorema Liang Zelich. Cei doi au comunicat şi lucrat online. Când australianul dormea, americanul continua munca pentru o perioadă de şase luni.

    “Ne-am găsit pe un forum de matematică şi am aflat că amândoi lucram la aceeaşi problemă, însă el tinde mai mult spre partea geometrică, iar eu mai mult în partea de algebră”, a spus Zelich. Şi-a prezentat descoperirile la o conferinţă din Washington DC unde s-au strâns unele dintre cele mai bune minţi din matematică. “Aplicaţia principală a teoremei o să fie în înţelegerea structurilor din univers. Practic, este o parte din Teoria Corzilor, teorie pe care încercăm să o înţelegem”, spune tânărul.

    Teorema liceeanului din Brisbane, Australia, ar putea fi crucială pentru cunoaşterea universului şi călătoriei intergalactice.

    Ivan este un matematician talentat, încă de la 3 ani învăţând ce sunt numerele negative. Totul a pornit de când i-a întrebat pe părinţii lui “ce se întâmplă dacă datorez bani cuiva?”.

    Ivan Zelich vorbeşte şase limbi, iar pentru viitor se uită la universităţi precum MIT, Harvard, dar şi la căteva universităţi din Australia.