POtrivit estimărilor băncii, creşterea PIB ar putea accelera la 3,3% an/an în 2020 şi 3,7% an/an în 2021, ca urmare a ameliorării climatului investiţional. ”Vom revizui acest scenariu în perioada următoare prin încorporarea datelor pe 2018 şi posibilelor modificări de politică economică”.
Este o estimare educata anume ca in fiecare moment 1 milion de romani stau la coada undeva, atat de mare este entuziasmul natiei de a cheltui banii din salariile si pensiile crescute in ultimii ani. Nu exista un oras mai maricel in care sa nu se stea la coada la paine, la statia de benzina, la farmacii, la aprozar, la bilete la autobuz, la locuri de parcare la mall (in special aici) la pet-shop – incredibil chiar, desi nu ne prea plac bancile, se sta la coada la bancomate. Nu exista un oras mai maricel care sa nu fie plin de furgonete mici de transport care se misca febril dintr-un loc in altul ducand marfa.
Romanii manifesta un apetit pentru consum de parca nu ar exista maine, dar maine exista, si ca dovada Turcia isi propune sa atraga 1,5 milioane de romani pentru a merge in concediu la vara in statiunile de acolo – va puteti imagina, aproape 10% din populatia tarii pleaca pentru 3-4 luni de sezon in Antalya si Bodrum si Lara!. Astfel ca un om precaut s-ar duce imediat sa stea la coada la agentiile de turism.
Si cand te gandesti, paradoxal, ca l-am omorat pe Ceausescu tocmai ca ne punea sa stam la cozi…
Modul in care evolueaza economia noastra de piata si de stat, sfidand toate analizele si prognozele, demonstreaza ca orice planificare bugetara indiferent de cat de optimista ar fi aceasta este batuta de realitate, si ca doar sociologii, filozofii sau psihiatrii are putea explica mai bine cresterea economica impresionanta bazata pe consum care pune Romania la varful tarilor emergente. In fiecare dintre ultimii doi ani oamenii de stiinta din agentiile de rating dadeau prognoze academice prudente aratand riscurile enorme la care este expusa tara noastra, la directiile negative de evolutie, la deficite, la cresteri mult sub estimarile autoritatilor, etc. Si luau tepe academice, pentru ca in fiecare dintre acesti doi ani cresterea economica bazata pe un consum alimentat de reduceri de taxe si cresteri salariale si de pensii a depasit toate asteptarile. Si consumul se mentine la cote ridicate pentru ca sa ne intelegem, suntem in continuare la o baza joasa fata de valorile de consum din UE, suntem departe de o convergenta pe acest indicator.
Toate indiciile ne fac sa credem ca anul 2019 va fi un an de apogeu al consumului pentru ca 1) intra in actiune noua grila de salarizare care va duce la noi cresteri salariale, 2) creste punctul de pensii, cu dinamica pentru pensionari si 3) la ce conditii de economisire sunt in piata, chiar nu merita sa tii banii in banci. Preturile de consum vor mai creste cu cel putin 5%, pentru ca tot ceea se consuma vine din import si va include devalorizarea leului si pentru ca, daca exista cerere demonstrata prin cozi, orice comerciant stie ca merita sa cresti pretul.
Asa ca teoria de planificare economica #WageLedGrowth a Profesorului Socol, pe care o contesta multi alti experti, executata sub ochii nostri, da rezultate – si daca mai tine inca doi ani dupa 2019, cat un ciclu economic, chiar merita un Premiu Nobel.
Riscul pe termen mediu ramane acelasi, anume ca Romania sa piarda si mai multa competitivitate in industria de manufactura, pentru ca fabricantii din tara nu fac fata retelelor comerciale setate pe importuri iar romanii pur si simplu nu sunt educati pentru #CumparaFabricatinRomania; pierzand industrie de manufactura, pierdem valoare adaugata, productivitate, comenzi la export si joburi calificate din acest domeniu. Veniturile la buget vor avea de suferit, insa dupa 2021 si 2022 cand ordonante de tipul OUG 114 vor fi adoptate de majoritatea tarilor din UE (nu vor avea incotro, uitati-va cum fierbe de nemultumiri vestul Europei), Romania va gasi alt model de business.
Ramand insa in 2019 – cand, intr-adevar, nu e nici o indoiala ca Romania traverseaza cea mai buna perioada economica din istorie – indraznesc sa estimez privind doar la numarul de cozi de peste tot din jurul nostru ca Romania se poate indrepta catre o noua crestere record de peste 6%.
Starea precară a companiei de energie deţinute de guvernul sud-african demonstrează modul în care proasta gestionare a activelor statului poate rezulta într-o factură pe care o vor plăti generaţiile viitoare.
De la zilele de glorie din anii 2000, când creşterea economică trecea de 5% pe an, economia a fost lovită de două recesiuni, iar datoria suverană a Africii de Sud s-a triplat, potrivit Bloomberg.
Aproape în fiecare zi iese la iveală un nou aspect de corupţie în cadrul statului, ratingul ţării este la pământ, iar surplusurile bugetare au fost înlocuite de deficite adânci.
Dincolo de aceste problema, se situează compania Eskom Holdings, care furnizează 95% din energia ţării. Adusă în pragul colapsului total, Eskom a avut nevoie de un bailout de 4,9 miliarde dolari din bugetul naţional – o cheltuială a statului care forţează guvernul să îşi reducă plafonul de cheltuieli.
Cu toate acestea, preşedintele companiei, Jabu Mabuza, sugerează că suma nu ar fi suficientă şi că ar fi fost nevoie în total de circa 8 miliarde dolari pentru a a plăti angajaţii şi pentru a ţine becul aprins, în contextul în care sistemul are nevoie de reparaţii, iar cetăţenii trec des prin pene de curent.
„Plătim pentru trecut, pentru cei nouă ani de pierderi”, spune Colin Coleman, CEO-ul diviziei pentru regiune de la Goldman Sachs. „Sud-africanii vor plăti aceste greşeli pentru multe generaţii”.
Guvernul gândeşte în prezent o serie de măsuri pentru a ajuta Eskom, precum reducerea costurilor la trei unităţi ale producătorului, a anunţat Pravin Gordhan, ministrul pentru Entităţi Publice.
„Toată lumea ştie că Eskom este o entitate absolut esenţială pentru viitorul economiei noastre”, spune el.
Dar cum a ajuns Eskom la datorii de 30 miliarde de dolari?
Fondată în 1923, compania a construit în principal centrale pe cărbune, iar în şase decenii a reuşit să ajungă al patrulea cel mai mare furnizor de energie din lume.
Când supremaţia minorităţii albilor s-a încheiat în 1994, capacitatea Eskom era mai mult decât dublul capacităţii impuse de normele internaţionale.
Şapte ani mai târziu, Eskom a fost numită compania de energie a anului de către Financial Times, iar cele 78 de unităţi de producţie erau considerate a fi în bune condiţii de funcţionare.
Însă până în 2005 Africa de Sud a început deja să aibe probleme cu capacitatea de producţie, după ce guvernul a subestimat nivelul cererii din piaţă şi a amânat investiţiile în capacităţile noi de generare.
Dezastrul a început pentru Eskom cu adevărat în 2007 când Zuma a început să capete putere politică. El a devenit preşedinte în 2009.
Până în 2019, după ce Zuma a fost dat jos de la conducerea ţării, mai multe anchete au scos la iveală că Eskom a fost epicentrul unor scheme complexe de evaziune fiscală, prin care mai mulţi apropiaţi ai preşedintelui s-au bucurat de sute de milioane de dolari din banii plătitorilor de taxe.
Între timp, numărul de angajaţi din compania statului a crescut cu o treime, la 48.628 de persoane. Între 2007 şi 2019, în timp ce capacitatea de producţie a crescut doar cu 7%, volumele de vânzare au crescut doar cu 3%.
În tot acest timp, preţul electricităţii a crescut de aproape cinci ori, iar datoria companiei a crescut de zece ori.
„Eskom este un simbol al situaţiei de astăzi din Africa de Sud, o combinaţie de potenţial imens, afectat de o serie lungă de decizii proaste de management”, spune Roland Henwood, lector în ştiinţe politice în cadrul universităţii din Pretoria.
Trezoreria Naţională consideră acum Eskom cea mai mare ameninţare la adresa finanţelor ţării. Însă declinul care a intervenit în timpul conducerii lui Zuma nu a afectat doar compania. Şi alte entităţi ale statului, printre care South African Airways, operatorul naţional, compania de armament Denel SOC, şi compania media de stat se numără printre victimele corupţiei şi a deciziilor proaste.
Comisia Europeană a redus estimările de creştere economică pentru cele mai mari economii din zona euro, de la Germania până la Italia, şi a avertizat că Brexitul şi încetinirea creşterii economice din China ar putea înrăutăţi chiar perspectivele actuale, potrivit Bloomberg.
Braţul executiv al Uniunii Europene a livrat un raport pesimist astăzi care a ras un întreg punct procentual din proiecţia pentru Italia 2019, unde CE vede acum doar o expansiune minimală de 0,2% pentru tot anul.
Oficialii din Bruxelles au avertizat că perspectivele regiunii se confruntă cu riscuri „substanţiale”.
Noile previziuni reflectă o regiune din ce în ce mai slăbită, care s-a lovit de provocări la finalul anului 2018, în contextul în care instabilitatea politică a continuat să răvăşească Italia, protestele violente din Franţa au afectat producţia, iar industria auto din Germania nu a reuşit încă să se conformeze noilor standarde de reglementare.
Incertitudinea comercială din jurul lumii şi o încetinire economică mai bruscă decât era de aşteptat în China aduc de asemenea riscuri externe.
În previziunea actuală, Comisia vede o creştere economică pentru zona euro de 1,3%, redusă faţă de cea de 1,9% proiectată în noiembrie 2018. Pentru 2020, CE ia în calcul o creştere de 1,6%, în loc de 1,7%.
Previziunile asupra Italiei au suferit cele mai mari modificări, braţul executiv al UE luând în calcul o creştere de doar 0,2%, în comparaţie cu 1,2% – în linie cu estimările anterioare.
„Mare parte din încetinirea din zona euro poate fi atribuită unei susţineri reduse din partea factorilor externi, inclusiv declinului înregistrat la nivelul comerţului mondial şi incertitudinii”, transmite comisia. „Cu toate acestea, au fost şi o serie de factori domestici în joc”, transmite structura, indicând o serie de tensiuni sociale şi incertitudinea politicilor bugetare din anumite ţări, precum şi declinul industriei auto.
Banca Angliei a avertizat cu privire la impactul economic pe care îl va avea Brexitul, remarcând că riscurile au crescut, ceea ce a determinat instituţia să îşi reducă estimările de creştere economică şi să prevadă o scădere bruscă a investiţiilor, potrivit Bloomberg.
În contextul în care Marea Britanie se apropie cu paşi repezi de termenul limită din 29 martie, moment în care trebuie să părăsească Uniunea Europeană fără niciun acord pentru noi relaţii cu structura europeană – businessurile încep să îşi reducă dramatic din cheltuieli, iar consumatorii încearcă să cheltuie cât mai puţin.
Banca Angliei a anunţat că „incertitudinea s-a intensificat”, şi prezice acum o creştere economică de doar 1,2% pentru anul acesta, faţă de cea de 1,7% pe care a anunţat-o în urmă cu trei luni, aceasta fiind cea mai severă reducere a estimărilor economice din 2016 până în prezent.
Decizia Băncii Angliei vine după ce atât FED-ul american cât şi Banca Centrală Europeană au emis avertismente similare şi au avertizat cu privire la impactul peste aşteptări pe care îl are încetinirea din China asupra contextului global.
Predicţiile au venit în aceeaşi şedinţă în care Comitetul de Politică Monetară, condus de guvernatorul Mark Carney a decis să păstreze dobânda de referinţă la 0,75%, aşa cum au prezis şi economiştii Bloomberg.
Banca Angliei a majorat cel mai recent dobânda în luna august.
PIB estimat 1.022 miliarde lei, creştere economică de 5,5%
PIB estimat este de 1.022 miliarde lei, o inflaţie medie anuală de 2,8% şi o creştere economică de 5,5%.
Veniturile bugetului general consolidat sunt de 341,5 miliarde lei (33,4% din PIB) iar cheltuielile de 367,6 miliarde lei (35,95% din PIB), cu un deficit de 26,1 miliarde lei (2,55% din PIB).
Numărul şomerilor este estimat la 287.000 de persoane, iar câştigul salarial mediu net lunar 3.085 lei.
Ţinta de deficit bugetar cash pe anul 2019 este estimată la 2,55% din PIB, iar deficitul ESA la 2,57% din PIB, anul 2019 fiind primul an în care începe ajustarea deficitului bugetar, respectiv o ajustare de 0,39 puncte procentuale în termeni ESA faţa de anul 2018 , care va continua pe orizontul 2020-2022, urmând ca acesta să ajungă în anul 2022 la 1,8 % din PIB, respectiv o ajustare de 0,77 puncte procentuale faţă de anul 2019.
Nivelul estimat al datoriei guvernamentale brute pe orizontul de referinţă se va situa sub 40,0% din PIB, România înregistrând în anul 2017 un procent al datoriei publice de 35,2%, în scădere faţă de anul 2016 cu 2,1 puncte procentuale.
În anul 2019 cheltuielile destinate investiţiilor însumează 47,2 miliarde lei, reprezentând aproximativ 4,62% în PIB.
Cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei publice sunt estimate la 13,5 miliarde lei şi au o pondere în PIB de 1,3%.
În bugetul asigurărilor sociale de stat, viramentele către Pilonul II sunt de 8,6 miliarde de lei.
Cheltuielile cu bunuri şi servicii sunt estimate la 46,5 miliarde lei (4,5% din PIB), în creştere cu 1,8 miliarde lei faţă de cele efectuate în anul 2018; din această creştere 1,5 miliarde de lei reprezintă bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate;
Cheltuielile de personal sunt în sumă de 102,5 miliarde lei (10% din PIB), pe fondul aplicării Legii cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, însă pe orizontul de referinţă se înregistrează o traiectorie descendentă a ponderii acestora în PIB.
Buget – alocările pe ministere şi instituţii ale statului
Bugete cu minus au Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, nisterul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat sau Ministerul Energiei.
Bugetele ministerelor şi instituţiilor statului sunt, confrm proiectului:
Ministerul Afacerilor Externe – 18,4 miliarde lei, creştere de 21,5%
Ministerul Agriculturii – 22,7 miliarde lei, creştere 15%
Ministerul Fondurilor Europene – 2,2 miliarde lei, creştere 183%
Ministerul Apărării Naţonale – 18,1 miliarde lei, creştere 6,6%
Ministerul Muncii – 25,5 miliarde lei, creştere 2,1%
Ministerul Educaţiei – 30,8 miliarde lei, crestere faţă de 2018 de 46,7%
Ministerul Transporturilor – 11,6 miliarde lei, creştere de 54,9%
Ministerul Sănătăţii – 9,4 miliarde3 lei, creştere de 64,6%
Ministerul Finanţelor – 5,4 miliarde lei, creştere 10,3%
Ministerul Economiei – 620 milioane lei, creştere 162%
Ministerul Cercetării şi Inovării – 1,7 miliarde lei, creştere 27%
Ministerul Tineretului şi Sportului – 658 milioane lei, creştere 95%
Ministerul Justiţiei – 4,2 miliarde lei, creştere 6,4%
Ministerul Afacerilor Externe – 1,1 miliarde lei, creştere 27%
Ministerul Culturii – 958 milioane lei, creştere 29%
Ministerul Apelor şi Pădurilor – 605 milioane lei, creştere 49%
Ministerul Mediului – 529 milioane lei, creştere 45%
Ministerul Dezvoltării Regionale – 5,5 miliarde lei, creştere 3,1%
Ministerul Public – 1,285 miliarde lei, creştere 3,1%
Ministerul Turismului – 48 milioane lei, creştere 32%
Ministerul pentru Românii de Pretutindeni – 28,8 milioane lei, creştere 16%
Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul – 9,3 milioane lei, creştere 27%
Ministerul Energiei – 250 milioane lei, minus 13%
Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională – 261 milioane lei, minus 20%
Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat – 652,1 milioane lei, minus 28,9%
Ministerul Finanţelor Publice – Acţiuni Generale – 26,086 miliarde lei, minus 1,3%
Senat – 210 milioane lei, creştere 9,3%
Camera Deputaţilor – 446 milioane lei, creştere 9,7%
SRI – 2,4 miliarde lei, creştere 4,8%
Serviciul Telecomunicaţii Speciale – 604 milioane lei, creştere 69%
SPP – 233 milioane lei, creştere 20%
SIE – 309 milioane lei, creştere 8,5%
Secretariatul General al Guvernului – 2,2 miliarde lei, creştere 64,8%
Autoritatea Electorală – 582 milioane lei, creştere 163%
Curtea de Conturi – 363 milioane lei, creştere 24%
ANSVSA – 890 milioane lei, creştere 8%
Inspecţia Judiciară – 53 milioane lei
Institutul Cultural Român – 67 milioane lei, creştere 64%
Consilul Economic şi Social – 29,6 milioane lei. creştere 338%
Academia Română, 334 milioane lei, creştere 7,3%
Consiliul Concurenţei – 75 milioane lei, creştere 42%
Înalta Curete de Casaţie şi Justiţie – 150 milioane lei, creştere 13%
Consiliul Superior al Magistraturii – 157 milioane lei, creştere 5,6%
Curtea Constituţională – 30 milioane lei, creştere 30%
Autoritatea Naşională pentru Restituirea proprietăţilor – 21 milioane lei, creştere 48%
Societatea Română de Televiziune – 410 milioane lei, creştere 1,7%
Avocatul Poporului – 23,5 milioane lei, creştere 31%
Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – 21 milioane lei, cretere 28%
Agenţia Naţională pentru Integritate – 22 milioane lei, creştere 15,6%
Administraţia Prezidenţială – 55 milioane lei, creştere 4,1%
Consilul Naţional al Audiovizualului – 12,8 milioane lei, creştere 18%
Oficul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor – 16,1 milioane lei, creştere11,9%
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării – 7,8 milioane lei, creştere 22%
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii – 18,2 milioane lei, creştere 7,3%
Consiliul Legislativ – 11 milioane lei, creştere 12%
Oficiul Registrul Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat – 11,1 milioane lei, creştere 12%
Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal – 5.8 milioane lei, creştere 26%
Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor – 12,7 milioane lei, creştere 8,7%
Academia – 10,6 milioane lei, creştere 5,1%
Secretariatul de stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist – 3,3 milioane lei, creştere 16,5%
Societatea Română de Radiodifuziune – 387 milioane lei, creştere 5,1%
Agerpres – 22 milioane lei, creştere 10,6%
Acesta este unul dintre rezultatele cheie a celei de-a XXII-a ediţii a raportului anual CEO Survey derulat de PwC la nivel global, pe un eşantion de peste 1.300 de executivi şi lansat în cadrul întâlnirii anuale a Forumului Economic Mondial de la Davos. Rezultatul este în antiteză cu recordul de optimism privind perspectivele de creştere ale economiei mondiale, înregistrat în ediţia de anul trecut a raportului, de la 29% la 57%.
Cu toate acestea, nu toate concluziile sunt sumbre: 42% dintre executivi văd în continuare o îmbunătăţire a perspectivelor economice, deşi procentul este semnificativ mai mic comparativ cu cel de 57% înregistrat în 2018. Per ansamblu, aşteptările executivilor cu privire la creşterea economică globală sunt mai polarizate anul acesta, dar tendinţa generală este de a previziona scăderi ale ritmului de creştere. Cea mai pronunţată schimbare a fost observată în rândul directorilor executivi din America de Nord, unde optimismul a scăzut de la 63% în 2018 la 37%, cel mai probabil din cauza estompării efectelor stimulentelor fiscale şi a tensiunilor comerciale tot mai crescute. Executivii din Orientul Mijlociu se aşteaptă de asemenea la o scădere a ritmului creşterii economice, cu cei care se declară optimişti în privinţa perspectivelor economiei globale scăzând de la 52% la 28%, datorită incertitudinilor economice tot mai crescute în regiune.
La nivel local, 38% dintre executivii români consideră că economia globală îşi va încetini creşterea. Procentul este aproape de trei ori mai mare faţă de cel înregistrat anul trecut (13%). La polul opus, 33% dintre directorii generali din România au declarat că văd o accentuare a acesteia. Gradul de optimism a scăzut, raportat la anul trecut când 49% se aşteptau ca economia globală să aibă o creştere mai mare.
De asemenea, scăderea optimismului directorilor executivi a influenţat planurile de creştere pe care aceştia le aveau, dincolo de graniţele propriilor ţări. Statele Unite ale Americii rămân, cu o marjă mică, în continuare pe prima poziţie în topul ţărilor cele mai importante pentru creşterea afacerilor companiilor, cu 27% dintre executivi indicând acest lucru, o scădere semnificativă totuşi de la 46% care declarau acest lucru în 2018. A doua cea mai atractivă piaţă, China, a înregistrat de asemenea o scădere, 24% comparativ cu 33% în 2018. Per ansamblu, India este performera ediţiei de anul acesta, depăşind recent China în clasamentul economiilor majore cu cea mai rapidă dezvoltare.
“În acest context, subliniem faptul că în 2018 am asistat la normalizarea graduală a politicii monetare, iar pentru 2019 sunt semnale de consolidare fiscal-bugetară, după relaxarea din ultimii ani, care a determinat intensificarea deficitului – cu riscul depăşirii pragului de 3% din PIB, prevăzut în Pactul de Stabilitate şi Creştere.”, spune Andrei Rădulescu, director Analiză Macroeconomică la Banca Transilvania.