Tag: Cover story

  • De la creştere pe termen scurt la hiper-rezilienţă pe termen mediu şi lung: „Avem nevoie de lideri flexibili, care să lucreze cu mai multe scenarii”

    La început de an, Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY România şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală, una dintre marile firme de audit şi consultanţă, OFERĂ O PERSPECTIVĂ DESPRE dezvoltarea mediului românesc de afaceri şi, implicit, a României.

    Pe termen scurt, lucrurile nu stau rău deloc: în 2023 poate exista o recesiune scurtă în unele economii, dar cel mai probabil, acestea vor ocoli piaţa locală. Este totuşi nevoie de eforturi mari pentru a menţine o creştere economică robustă pe termen lung. Ce este cel mai important? Ca românii să ajungă treptat din urmă nivelul de trai al vest-europenilor.

    După retricţiile şi blocajul economiei provocate de pandemia de coronavirus, care a dat peste cap întreaga planetă, 2022 şi anii următori puteau să aducă o revigorare puternică a economiei. Însă, odată ce Rusia a invadat Ucraina, nesiguranţa a revenit în prim-plan, iar escaladarea războiului de la graniţa României şi extinderea sancţiunilor asociate au amplificat tensiunile geopolitice, preţurile energiei şi alimentelor au ajuns la niveluri record, inflaţia a urcat la maxime ale ultimelor decenii şi băncile centrale au început să majoreze dobânzile şi să scumpească creditarea, sporind riscul recesiunii. Iar toate aceste provocări testează rezistenţa businessurilor şi a întregii economii.

    Privind în trecut, în ultimele decenii, vedem că au mai fost şi alte crize economice prin care România a navigat, crize mai ample sau mai temperate, cu unele trăsături comune sau cu valenţe diferite, iar în perspectivă pot urma şi alte crize, urmate de perioade de redresare a economiei. De-a lungul timpului piaţa de consultanţă şi audit a luat „pulsul” economiei în condiţiile în care auditorii şi consultanţii ştiu cam tot ce se întâmplă în business, având contact permanent cu planurile de expansiune sau de restructurare ale firmelor, cu marile fuziuni şi achiziţii şi cu strategiile companiilor şi instituţiilor financiare care le sunt clienţi.

    Cum s-a schimbat economia României în ultimii 30 de ani şi care este perspectiva următorilor 30 de ani?

    Schimbările din societatea şi economia românească din ultimii 30 de ani sunt majore şi, în ciuda provocărilor pe care le trăim în acest moment istoric, în următorii 30 de ani România se va schimba şi mai mult în bine, cu o societate mult mai prosperă şi dezvoltată, consideră Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY România şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală, una dintre marile firme de audit şi consultanţă.

    România a înregistrat unul dintre cele mai rapide ritmuri de convergenţă economică în ultimii 20 de ani, iar acest proces de convergenţă economică va continua, crede el. „În ciuda diferenţelor persistente faţă de Vest, să nu uităm că România a reuşit să facă parte astăzi din grupul select al ţărilor cu venituri ridicate, conform clasificării Băncii Mondiale. De asemenea, ne pregătim să ne alăturăm ţărilor OECD.”

    Se poate spune că România se află deja în top 10 economii din UE – în termenii parităţii puterii de cumpărare, completează Bogdan Ion, care are o experienţă professională de peste 25 de ani în servicii de audit şi consultanţă. După ce se iau în considerare diferenţele dintre nivelurile preţurilor, România a fost în 2022 a 7-a cea mai mare economie a UE, înaintea Suediei, Irlandei, Belgiei sau Austriei. În termeni nominali, însă, România se afla în 2022 pe locul 12, cu un decalaj mare faţă de Austria, aflată pe locul al 10-lea, a explicat şeful EY în interviul acordat BUSINESS Magazin.

    De fapt, în cele din urmă nu este atât de important care este locul României în clasamentul celor mai mari economii din UE,  ceea ce contează este ca românii să ajungă treptat din urmă nivelul de trai al vest-europenilor, în opinia şefului EY. „În această privinţă, decalajul rămâne mare, fie în termeni nominali (40% din media zonei euro), fie ajustat la paritatea puterii de cumpărare (aproximativ 2/3 din media zonei euro).” Pentru a continua procesul de convergenţă, România trebuie să adreseze inflaţia, deficitul bugetar şi deficitul de cont curent, adică să reducă nivelul acestor indicatori. „Soluţionând cele trei probleme, putem vorbi de creştere durabilă pe termen lung”.


    „Este nevoie de oameni care sunt dispuşi să îşi schimbe abordarea pe măsură ce situaţia evoluează şi lideri care pot cântări în acelaşi timp mai multe scenarii şi pot lua decizii în consecinţă. De obicei, un grad de incertitudine prea mare paralizează, dar avem nevoie de oameni care să se simtă provocaţi de un astfel de mediu.”

    Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY Romania şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală


    România a rămas în urmă nu numai faţă de Europa de Vest, ci şi faţă de ţările din regiunea Europei Centrale şi de Est (ECE) în domenii de importanţă structurală precum educaţia, asistenţa medicală, infrastructura sau elaborarea politicilor publice – companiile se plâng de instabilitatea reglementărilor şi de guvernarea care are de cele mai multe ori un orizont pe termen scurt. Utilizarea eficace a fondurilor UE poate ajuta la rezolvarea unora dintre probleme – în special infrastructura – unele sunt susceptibile a se îmbunătăţi în mod natural pe măsură ce PIB-ul pe cap de locuitor creşte, dar altele vor necesita un efort substanţial din punctul de vedere al politicilor publice, consideră Bogdan Ion.

    Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, deja celebrul PNRR, decis la nivel european şi care se aplică şi în România, este un cadru financiar care poate reprezenta un catalizator pentru investiţii de anvergură, cu implicarea atât a investitorilor locali, cât şi pentru investiţii străine directe. Referindu-se la PNRR, şeful EY spune că „este un program extrem de important dacă vom atrage respectivele finanţări şi vom implementa proiectele”, dar rămâne de văzut în ce măsură vom reuşi să atragem aceste fonduri. Într-o notă mai optimistă, spune el, România este relativ bine plasată în comparaţie cu alte ţări din regiune pentru a face faţă actualei crize energetice şi tranziţiei energetice pe termen lung, având în vedere că produce deja două treimi  din energia sa electrică din surse regenerabile şi nucleare.

    „Rezumând, în timp ce economia României are o poziţie bună la acest moment, vor fi necesare eforturi substanţiale pentru a menţine ţara pe calea unei creşteri economice robuste pe termen lung, susţine şeful EY, companie de audit şi consultanţă care a aniversat 30 de ani de prezenţă în Romania în 2022 şi a contribuit, direct şi indirect, cu peste 1 mld. de dolari la PIB-ul României. Contribuţia directă a EY la PIB-ul României a fost de 750 mil. dolari şi depăşeşte 1 mld. dolari în cazul în care calculăm atât impactul direct, cât şi impactul indirect, cel indus, potrivit datelor EY.

    Provocarea demografică. Care ar fi modelul economic cel mai fezabil de urmat de România în următorii 30 de ani?

    România are câteva provocări de rezolvat pe termen mediu şi lung. Pe lângă problemele legate de inovaţie, sănătate, educaţie şi infrastructură, una dintre cele mai semnificative provocări este cea demografică, marcată de îmbătrânirea accelerată şi de scăderea populaţiei active, menţionează şeful EY.

    România are o problemă demografică semnificativă, practic o problemă existenţială ca societate. Până în 2050, previziunea este ca populaţia activă în vârstă de 15-64 de ani să scadă cu 40% faţă de 2004. „Dacă ne uităm la tendinţe, este o evoluţie negativă mult peste media UE şi, de asemenea, mult peste nivelul din Polonia şi Ungaria. O astfel de scădere dramatică la nivelul populaţiei active necesită implementarea unor politici publice, cu efecte pe termen mediu şi lung.” Fenomenul emigraţiei este doar parte a problemei, dar o parte importantă. Conform estimărilor EY, 21% dintre români trăiesc în afara graniţelor. Prin comparaţie, Polonia are 13%, iar Ungaria 7% din populaţie în afara graniţelor.

    Îmbunătăţirea sistemelor de sănătate şi educaţie ar însemna pentru români un argument în plus pentru a reveni în ţară, iar, pentru cei care încă nu au plecat, un argument puternic pentru a rămâne. De aceea, progresul în aceste două domenii este în interesul direct al companiilor care activează în România şi a celor care ar dori să investească, prin creşterea capitalului uman disponibil, explică Bogdan Ion, care conduce firma de audit şi consultanţă EY Romania & Moldova din 2011, iar din 2018 a devenit Chief Operating Officer pentru EY CESA, regiune care include 29 de ţări. „Sectorul privat s-a implicat şi se implică în acest sens.

    Cred că sectorul privat poate avea un impact transformaţional chiar şi într-un domeniu precum educaţia, în care statul deţine în mod tradiţional iniţiativa şi pârghiile. De exemplu, EY România, ca parte a angajamentului nostru pentru creare de valoare pe termen lung, împreună cu Banca Mondiala şi ASE, pregătim primul program de master dedicat ştiinţelor economice în educaţie din România. Avem nevoie de specialişti în educaţie care să ia decizii pe bază de analize şi date comparative, în evaluarea eficienţei anumitor procese educative sau a cererii pentru abilităţi şi cunosţinte pe piaţa forţei de muncă.”

    Revenind la problema demografică, se observă şi două fenomene pozitive. Primul este accelerarea imigraţiei, despre care se vorbeşte frecvent. Al doilea, mai puţin vizibil, este creşterea gradului de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă, care a depăşit nivelul pre-pandemic şi pare să se afle pe o traiectorie de creştere de la an la an, mai spune oficialul EY. De-a lungul timpului, oamenii de afaceri şi economiştii au indicat nu doar problema scăderii populaţiei active din România, ci şi o rată de activitate redusă a populaţiei în vârstă de muncă în economie. Tendinţa de creştere a acestei rate este o veste bună pentru economia României, dar rămâne în continuare scăzută. „Dacă ne referim la rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani), aceasta a fost, în trimestrul II al anului 2022, de 63,5%, în creştere faţă de trimestrul I 2022 cu 1,1 puncte procentuale, conform Institutului Naţional de Statistică.” Una dintre soluţiile aduse în discuţie de şeful EY este posibilitatea de a integra forţa de muncă din mediul rural pentru a creşte participarea populaţiei în vârstă de muncă la activitatea economică. „Am putea creşte rata de ocupare cu forţa de muncă din agricultura, care ar putea fi mutată în alte sectoare economice. Dar aceasta este o soluţie pe termen scurt. Pe termen lung este nevoie de politici publice de atragere şi păstrare a imigranţilor”.

    Referitor la modelul economic, într-o ţară în care populaţia scade accelerat, o direcţie strategică ar putea fi cea a exportului ca motor al creşterii economice, apreciază şeful EY. „Deocamdată raportul exporturilor în PIB stagnează la un nivel relativ redus de zece ani, în timp ce deficitul comercial creşte. Această tendinţă ar trebui inversată, iar oportunităţile nu lipsesc. Ţările din zona noastră pot beneficia de <friendshoring> şi <nearshoring>, în contextul unei noi segmentări a lumii, în care deglobalizarea nu înseamnă dispariţia business-urilor globale, ci o competiţie acerbă a ţărilor pentru a fi parte din structurile regionale ale acestora.”

    De exemplu, tendinţa de localizare sau regionalizare a lanţurilor de aprovizionare este evidentă în rezultatele studiului EY Attractiveness Survey România 2022. „Dacă ne uităm la ce spun cei care iau în considerare oportunitatea de a investi în România, cei mai mulţi, respectiv 42% dintre investitori, au în vedere în special sectorul Supply Chain & Logistics. România este cea mai atractivă destinaţie din Europa în acest sector, conform studiului. Este clar că există tendinţe pozitive în contextul acesta de deglobalizare şi regionalizare, dar există şi o competiţie puternică.” Conform EY Attractiveness Survey 2022, cele mai interesante domenii ale viitorului în România sunt: 1. Tehnologia informaţională, media şi telecomunicaţii, 2. Industria bunurilor de consum, inclusiv agri-business, 3. Industria auto cu ramurile conexe. La nivelul Europei, cele trei sectoare ale viitorului în opinia investitorilor sunt: 1. Economia digitală, 2. Cleantech şi regenerabilele, 3. Serviciile de sănătate. „Suntem printre ţările din Uniunea Europeană cu cele mai mari contribuţii ale industriei IT&C la valoarea adăugată în Produsul Intern Brut, IT&C-ul devenind unul dintre motoarele creşterii economiei româneşti.  De exemplu, în 2022, în primele 9 luni, contribuţia IT&C la creşterea PIB a fost de 1,5%, conform ultimelor date INS.” Ştim cu toţii că inovaţia, industriile creative şi tehnologia sunt viitorul, punctează Bogdan Ion. „Dacă vom urmări tendinţele şi le vom fructifica în continuare, sper ca IT&C-ul românesc să crească şi mai mult ca procent din PIB şi să contribuie la creşterea economică viitoare.” Şeful EY adaugă că este nevoie de un consens pentru dezvoltarea serviciilor publice şi a infrastructurii, care să dubleze angajamentul existent pentru creşterea economică. Dar este nevoie şi de o îmbunătăţire a gradului de colectare a veniturilor statului având în vedere că, de exemplu, în 2021 veniturile publice s-au aflat la doar 32,8% din PIB, faţă de 46,9% cât era media UE. „Până când toţi actorii din societatea românească nu vor ajunge la un consens şi un angajament solid pentru dezvoltarea serviciilor publice şi a infrastructurii, ele vor înainta cu viteză prea mică. Nu ne permitem acest lucru, dacă vrem să păstrăm ritmul creşterii economice şi să fim mai rezilienţi ca economie şi societate.”

    Lipsurile din infrastructură, educaţie şi sănătate trag în jos competitivitatea României dinamice şi limitează oportunităţile economice pentru România cu viteza a doua, cea din mediul rural şi oraşele mici, în care accesul la serviciile publice este restrâns. De asemenea, cu o educaţie mai bună şi un sistem de sănătate mai dezvoltat, mai mulţi români ar rămâne sau s-ar întoarce aici.

    În ceea ce priveşte tehnologia şi inovaţia, dacă ne uităm la ce spune Uniunea Europeană în European Innovation Scoreboard 2022, România se află la 32,6% din performanţa medie la nivel UE. „Performanţa este doar la 50% inclusiv comparându-ne cu ţările din aceeaşi categorie cu noi, ţări emergente în inovaţie. Iar ecartul României la capitolul inovaţie creşte, în loc să scadă, în ciuda îmbunătăţirii unor aspecte, precum investiţiile de tip venture capital. Polonia, în schimb, se află la 60,5% din performanţa medie UE şi îşi micşorează accelerat ecartul faţă de UE.”

    Creşterea şi dezvoltarea sunt inevitabil neuniforme nicio ţară care a acces la statutul de economie dezvoltată nu a reuşit să crească uniform. Şi, cu siguranţă, pe măsură ce România va creşte mai mult, diferenţele regionale în privinţa nivelului de bunăstare se vor echilibra, în viziunea şefului EY. „Una dintre cheile pentru a micşora aceste diferenţe este educaţia. Copiii din zonele rurale şi din oraşele mici sunt lipsiţi de informaţie şi modele inspiraţionale. Sunt copii care, în principiu, au acces la educaţie, dar din cauza lipsei de perspective şi modele nu înţeleg de ce şcoala contează. Cum spuneam, ca sector privat, cred că împreună putem avea un impact în educaţie. Putem să modelăm o infrastructură a oportunităţilor din educaţie pentru cât mai mulţi copii. De exemplu prin mentorat, burse, proiecte punctuale şi regionale, dar nu numai. Noi, la EY, ca firmă a cărei valoare adăugată este rezultatul capitalului uman, al educaţiei şi knowledge-ului specializat al angajaţilor, suntem cu atât mai mult preocupaţi de dezvoltarea infrastructurii oportunităţilor în educaţie.”

    Impactul situaţiei geopolitice tensionate asupra economiei şi companiilor. Riscul recesiunii în 2023 şi perspectiva inflaţiei mari

    Suntem nevoiţi să navigăm într-un mediu foarte volatil, presiunile geopolitice şi cele de pe piaţa energiei riscând să slăbească competitivitatea economiei europene, susţine şeful EY. „Criza energetică a expus vulnerabilităţi în modelele economice ale firmelor europene care se bazau pe energie ieftină. În acest sens, atât inflaţia, cât şi riscul recesiunii, depind nu doar de încheierea războiului, ci şi de găsirea de soluţii la criza energetică şi la slăbirea competitivităţii europene.” În acelaşi timp, vedem o creştere a naţionalismului economic în SUA, cu subvenţii şi măsuri protecţioniste, în linia urmată de China deja de mulţi ani, ceea ce va pune şi mai multă presiune pe competitivitatea europeană şi ar putea expune Europa unui proces de dezindustrializare, în următorii ani. Dar, Europa aflându-se la mijloc în competiţia geopolitică dintre SUA şi China, există şi scenariul în care decuplarea de la producţia din China va însemna un proces semnificativ de reindustrializare şi un val de investiţii de capital în Europa, ceea ce poate crea un trend favorabil, explică Bogdan Ion. O provocare este inflaţia, atât în Europa, cât şi în SUA, motivul principal al inflaţiei la nivel european până la momentul începerii războiului din Ucraina fiind în principal legat de creşterea costurilor energiei. Dacă în criza din 2008 ne-am uitat la Marea depresiune economică din 1929-1930, acum ne uităm la Marea Inflaţie, de la mijlocul anilor ’60 până la începutul decadei ‘80, marcată de asemenea de crize energetice, dar nu numai. Băncile Centrale au învăţat atunci cum să combată inflaţia şi psihologia inflaţiei prin creşterea dobânzilor. Şi vedem că acum iau măsuri agresive în acest sens, aminteşte şeful EY. „Cu siguranţă, preţurile energiei se duc în inflaţie, erodând puterea de cumpărare şi diminuând încrederea consumatorilor. Dar, dacă în zona euro motorul inflaţiei este preţul energiei, în România, inflaţia are o bază mai largă – în iulie 2022, de exemplu, din totalul inflaţiei, 5,7 puncte procentuale s-au datorat creşterii preţurilor la produsele alimentare. În acelaşi timp, restricţionarea finanţării, prin măsurile agresive luate de băncile centrale pentru a controla inflaţia, va constrânge investiţiile companiilor. O performanţă redusă a economiei chineze se adaugă riscului de încetinire economică globală.”

    De aceea, şeful EY previzionează pentru 2023 o recesiune scurtă în unele economii, dar cel mai probabil nu în România. De altfel, estimează el, economia românească va continua să crească în toate cele trei scenarii modelate de EY legate de preţul energiei. „Aceste scenarii sunt: cel în care preţurile la energie ar continua să scadă, scenariul în care rămân ridicate şi scenariul moderat, în care gazul european se menţine în jurul valorii de 200 USD/mil.BTU, iar petrolul şi carbunele se menţin la valorile prezente. Statele Unite şi zona euro vor stagna dacă preţurile la energie nu continuă scăderea, în timp ce Statele Unite evită recesiunea, iar zona euro scade, în scenariul negativ.”

    Cât de mare este riscul de restructurare a companiilor în 2023? Strategia de business recomandată firmelor

    Coborând din universul macro la nivel microeconomic apare întrebarea: care ar fi strategia de business recomandată firmelor pentru perioada următoare. În economia globală, viitoarea recesiune va fi probabil relativ limitată (superficială), PIB-ul în economiile majore scăzând cu aproximativ 1% şi în condiţii de piaţă a forţei de muncă solidă. Economiile ar intra în recesiune cu pieţe ale forţei de muncă sub presiune, tensionate – astfel, mai întâi companiile îşi vor reduce planurile de noi angajări, înainte de a se orienta către concedieri, spune Bogdan Ion. El consideră că multe companii vor fi tentate mai degrabă să-şi păstreze angajaţii („labour hoarding”), deoarece îşi amintesc cât de dificil a fost să găsească noi angajaţi în timpul revenirii post-pandemie. Desigur, unele sectoare – în special unele industrii mari consumatoare de energie – pot fi supuse unui stres mai sever şi nu vor avea de ales decât reducerea forţei de muncă. Cu toate acestea, EY se aşteaptă ca şomajul să crească doar marginal, cu mult mai puţin faţă de recesiuni comparabile din trecut. România, cel mai probabil, va evita recesiunea, astfel că riscul insolvenţelor şi disponibilizărilor este redus pe termen scurt, în viziunea şefului EY. „Ne aşteptăm ca România să aibă rezultate relativ bune pe termen scurt, cel mai probabil economia urmând să evite recesiunea. Astfel, riscul unor reduceri substanţiale de personal sau insolvenţe în România este chiar mai mic decât în economiile majore.” În ceea ce priveşte strategia recomandată firmelor în noul context tensionat, şeful EY vorbeşte despre hiper-rezilienţă, planificare diferită pe bază de scenarii şi investiţii în capitalul uman. Se vorbeşte de mulţi ani de creşterea rezilienţei companiilor. În noul context, în care incertitudinea este endemică, companiile hiper-reziliente vor reuşi nu doar să depăşească cu bine această perioadă, dar vor ieşi cu un avans puternic faţă de companiile care vin din urmă. Pentru că rezilienţă nu înseamnă doar capacitatea de revenire rapidă, ci adaptarea continuă în faţa provocărilor şi accelerarea creşterii. Astfel de companii nu sunt în incertitudine doar defensive, ci trec şi la ofensivă, este de părere şeful EY. „Din acest punct de vedere, companiile trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău, o perioadă economică de stagnare sau scădere, dar şi pentru revenirea economiei. Recesiunile pot fi scurte şi de mică amploare, iar companiile pot accelera chiar şi în aceste perioade, ceea ce le poate oferi un avantaj pe termen lung.” O abordare pentru creşterea rezilienţei este utilizarea scenariilor în procesul de decizie, detaliază Bogdan Ion. „Abordarea bazată pe scenarii pleacă de la înţelegerea că mediul este prea complex pentru a identifica toate forţele şi intensitatea cu care vor influenţa viitorul. Din acest punct de vedere, procesul clasic de planificare poate fi limitativ, pentru că oferă de multe ori impresia de certitudine, acolo unde aceasta nu există.” A lua decizii pe bază de scenarii nu înseamnă neapărat să anticipezi ce va urma, ci să iei în considerare cât mai multe forţe care influenţează viitorul şi să te pregăteşti pentru a răspunde implicaţiilor lor. Iar, din acest punct de vedere, rezilienţa companiilor ţine în primul rând de capitalul lor uman, completează şeful EY. „Este nevoie să investim mai mult ca oricând în oameni cu mentalităţi deschise, adaptabile, cu spirit antreprenorial şi să cultivam aceste abordări la nivelul echipelor. Este nevoie de oameni care sunt dispuşi să îşi schimbe abordarea pe măsură ce situaţia evoluează şi lideri care pot cântări în acelaşi timp mai multe scenarii şi pot lua decizii în consecinţă. De obicei, un grad de incertitudine prea mare paralizează, dar avem nevoie de oameni care să se simtă provocaţi de un astfel de mediu .”

    Scopul este acela de a proteja ce este critic acum şi de a identifica repede ce va constitui un avantaj în viitor, pe măsură ce situaţia evoluează, mai spune Bogdan Ion. „Din punct de vedere operaţional, companiile reziliente reacţionează rapid şi decisiv pentru a păstra sau creşte productivitatea, fără să afecteze capacitatea de creştere atunci când cererea îşi va reveni. Există presiuni pe costuri în contextul inflaţionist, dar firmele trebuie să-şi reţină talentele, compensându-le adecvat. Provocarea va fi cum să administreze marjele şi cum să transfere cât mai puţin din aceste presiuni către clienţi. Aceste companii îşi păstrează spaţiul de manevră şi din punct de vedere financiar, ajustându-şi gradul de îndatorare. De asemenea, iau decizii rapide de dezinvestire atunci când este nevoie, dar şi de achiziţie, pentru că în această perioadă apar şi oportunităţi.” Bogdan Ion se declară încrezător în rezilienţa companiilor româneşti, dintre care multe şi-au construit şi exersat această „super-putere” în criza din 2008 şi apoi în pandemie. „Acestea sunt companiile care ştiu că singurul mod de a cunoaşte ce ne aduce viitorul este dacă îl creează chiar ele”. La fel ca şi companiile, şi statele sunt mai mult sau mai puţin reziliente. Cu cât sunt mai rigide instituţional şi în modul în care anticipează viitorul, cu atât sunt mai puţin reziliente. Din acest punct de vedere, România are multe de făcut, în opinia lui Bogdan Ion. „Să nu uităm că Banca Mondială ne-a clasificat pentru prima dată ca economie cu venituri mari înainte de pandemie. Însă, criza care a urmat ne-a declasat, România revenind în anul următor în grupul din care fac parte toate economiile occidentale. Într-o lume în care crizele se succed mai rapid ca niciodată, avem nevoie de o economie rezilientă şi de o creştere durabilă, pentru a nu ne abate atât de uşor de la traiectoria dezvoltării”, concluzionează şeful EY. 

  • 2020, 2021, 2022 au fost ani de criză pentru majoritatea companiilor din România. Băncile însă au „înflorit” şi au devenit din ce în ce mai profitabile. Care este secretul lor?

    Anii 2020, 2021 şi 2022 au fost trei ani dificili, plini de provocări, de adaptare şi reinventare, de lecţii, ani care au testat rezilienţa unor businessuri, ani de stress test pentru întreaga economie naţională şi mondială. Noua criză adusă de pandemia de COVID-19 în 2020 a afectat întreaga economie şi, implicit, şi sectorul financiar. Însă, în 2021 şi 2022 băncile s-au repliat rapid, marcând maxime istorice pe mai multe paliere. Cum au traversat băncile aceşti ani şi ce spun acum unii bancheri din echipele de management despre crizele din perioada 2020-2022?

    Pandemie, cu o serie de restricţii, război la graniţă, criză energetică, inflaţie, creştere a dobânzilor şi a ratelor bancare  sunt câteva cuvinte care pot caracteriza ultimii trei ani, adică perioada 2020-2022. Au fost ani dificili, plini de provocări, disruptivi, cu volatilitate a pieţelor financiare, cu accelerare a digitalizării, cu schimbări de paradigme, ani de adaptare şi reinventare, plini de lecţii, ani de decizii strategice legate de riscuri ştiute sau bănuite, ani de relaxare cantitativă, urmată acum de însăsprirea politicilor monetare.

    Au fost ani care au testat rezilienţa unor businessuri şi până la urmă au fost ani de stress test pentru întreaga economie. Şi pentru sistemul bancar, anii 2020, 2021 şi 2022 au fost trei ani provocatori, în care restructurarea a continuat, scăzând numărul de sucursale şi agenţii bancare, dar şi numărul de angajaţi din bănci. Dar, în acelaşi timp, în banking 2021 şi 2022 au fost ani extraordinari, cu profituri record, cu creştere a creditării, cu scădere a ratei de neperformanţă sub 3%, cu solvabilitate de peste 20%.

    La o distanţă de mai bine de un deceniu de precedenta criză internaţională, financiar-bancară, 2020 a adus pandemia de coronavirus, o criză istorică cum o dată la un secol poate să apară, criză care s-a manifestat la nivel global, pe mai multe canale, în acelaşi timp, şi a avut efecte multiple, asupra băncilor, asupra companiilor, asupra comportamentului oamenilor, asupra economiilor naţionale şi asupra întregii planete. Iar pandemia de COVID-19 din 2020 a continuat şi în 2021, pentru ca 2022 să aducă război la graniţă, criză energetică, inflaţie, majorări de dobânzi şi creşterea ratelor bancare.

    2020, an marcat puternic de pandemia de COVID-19, a adus o scădere a profitabilităţii băncilor, precum şi continuarea consolidării şi restructurării în banking, în timp ce creditarea şi activele au crescut, dar cu un ritm încetinit. Practic, 2020, primul an pandemic, a adus pentru sistemul bancar o scădere a profitului cu circa 20%, de la 6,3 miliarde de lei în 2019 până spre 5 miliarde de lei în 2020, în condiţiile deteriorării mediului macroeconomic, în contextul pandemiei de coronavirus, care a impus constituirea unor provizioane mai mari la nivelul băncilor pentru eventuale dificultăţi viitoare ale clienţilor în rambursarea creditelor.

    Câştigurile băncilor din 2020 veneau pe fondul unei creşteri moderate a creditării, a scăderii dobânzilor, şi în contextul declinului economiei, din cauza blocajului determinat de pandemia de coronavirus. Creditarea privată totală încetinise în 2020, ritmul mediu de creştere pe întregul an fiind de circa 5%, iar economia României scăzuse cu circa 4% faţă de 2019. În anul 2020, 183 de sucursale şi agenţii bancare au dispărut şi 456 de salariaţi au plecat din banking. Cu toate că pandemia de COVID-19 a continuat şi în 2021 (cu o intensitate totuşi mai temperată), sistemul bancar s-a repliat rapid, marcând cifre record pe mai multe paliere. La sfârşitul anului 2021, profitul net la nivelul sistemului bancar românesc marca un record istoric de circa 8,2 miliarde de lei, potrivit datelor BNR, în creştere cu peste 60% faţă de câştigul din 2020, iar activele au urcat la un vârf de 639,7 mld. lei. Acesta era cel mai bun profit anual pentru bănci.

    În termeni anuali, până în 2020 cel mai mare profit la nivelul întregului sistem bancar a fost în 2018, când câştigul pentru întregul an s-a apropiat de 7 mld. lei (6,83 miliarde de lei). Întrebarea era de unde au făcut băncile profituri record în pandemie în condiţiile în care dobânzile erau în 2021 încă mici? De obicei, câştigurile mari obţinute de instituţiile de credit au fost, în general, corelate şi cu ascensiunea creditării şi a economiei. Creditarea a crescut pe ansamblul întregului an 2021 cu un ritm mediu de creştere de 10,7%, cel mai mare din ultimul deceniu, dublu faţă de avansul creditării din 2020.

    Pe de altă parte, economia a înregistrat un avans de aproape de 6% în 2021, sub aşteptări. Însă, o influenţă importantă, excepţională, asupra creşterii câştigurilor băncilor a venit în 2021 din costuri mai mici cu riscul, respectiv din reversarea unor provizioane, adică trecerea acestora pe venituri, după ce în primul an pandemic, 2020, costurile mari cu riscul, respectiv banii puşi deoparte pentru acoperirea creditelor neperformante potenţiale, presau pe câştigurile băncilor. Practic, în anul pandemic 2021 băncile au eliberat provizioane şi au majorat profiturile cu până la 60%, în timp ce după criza anterioară din 2009, băncile au avut ani cu pierderi.

    Deşi profiturile au urcat la niveluri record, restructurarea în banking a continuat. Pe parcursul întregului an 2021, un număr de 180 de sucursale şi agenţii bancare au fost închise şi 1.011 de salariaţi au plecat din sistem. Dincolo de impactul pandemiei de COVID-19, care a mutat în 2020 şi în 2021 în mediul online mare parte din activitatea bancară şi nu numai, în ultimii ani ajustarea reţelei teritoriale a băncilor a venit şi în urma tăierii costurilor, dar şi pe fondul consolidării sistemului bancar, în urma fuziunilor şi achiziţiilor, precum şi în urma tranzacţiilor cu portofolii. Numărul băncilor de pe piaţa românească a coborât la 34.


    Creditarea privată totală încetinise în 2020, ritmul mediu de creştere pe întregul an fiind de circa 5%, iar economia României scăzuse cu circa 4% faţă de 2019. În anul 2020, 183 de sucursale şi agenţii bancare au dispărut şi 456 de salariaţi au plecat din banking.


    2022 a adus pentru bănci, pe frontul profitului, noi recorduri. După primele 9 luni din 2022 câştigul băncilor a marcat un nou vârf istoric, de aproximativ 7,6 mld. lei, în creştere cu circa 20% faţă de profitul din 9 luni/2021. Activele băncilor au urcat la un maxim istoric de 679,3 mld. lei în 9 luni/2022, în condiţiile creşterii creditării cu un ritm mediu de 16% an/an. Iar rata de solvabilitate  unul dintre cei mai importanţi indicatori urmăriţi de BNR, care arată cât de bine capitalizată este o instituţie de credit  a coborât în septembrie 2022 până la 21,2%, sub  nivelul din 9 luni/2021, de peste 23%. Nivelul solvabilităţii este în continuare mult peste minimul impus de 10%, ceea ce arată că băncile au teoretic suficient spaţiu pentru continuarea creditării economiei. La nivelul întregului sector bancar sumele economisite în depozite au rămas la un nivel ridicat, astfel că există resurse financiare de unde poate să fie susţinută creditarea mai puternic. Raportul credite/depozite era la finalul primelor 9 luni din 2022 de 73,4%, mai mare decât nivelul din 9 luni/2021, de 68,6%, acest raport rămânând în jurul a 70% în ultimii doi ani, semn că deşi a crescut, nivelul creditării nu a reuşit să ajungă volumul depozitelor bancare. Privind retrospectiv, în perioada 2007-2013 raportul dintre credite şi depozite depăşea 100%, iar din 2014 acest nivel a scăzut de la an la an.

    Pe de altă parte, contrar multor estimări, rata medie a creditelor neperformante (NPL – non-performing loans) în sistemul bancar românesc nu a crescut în ultimii ani de criză, ci a scăzut, coborând în 2022 sub 3% din total împrumuturi, potrivit datelor BNR. Conform celor mai recente statistici disponibile, în septembrie 2022 rata NPL a coborât la 2,82%, cel mai scăzut nivel din acest an, dar şi cel mai scăzut nivel de după anul 2009, când semnele crizei financiare globale precedente se simţeau pe piaţa locală. Comparativ, în 2014 rata NPL trecea de 20% din total credite. Însă, deşi rata NPL a rămas la niveluri scăzute în 2022, oscilând pe parcursul anului între 2,8% şi 3,4% din total credite, ca şi în celelalte crize economice, şi în noul context economic caracterizat de creşterea inflaţiei, majorarea dobânzilor şi a ratelor bancare, precum şi încetinirea economiei anticipată pentru 2023, în perspectivă pot să se înmulţească insolvenţele şi disponibilizările, cu impact asupra creşterii ratei NPL în anii următori. Rata NPL a coborât în 2022 şi sub nivelul din decembrie 2021, de 3,35%, precum şi sub valoarea din decembrie 2020, de 3,83%. Tendinţa de scădere a ratei NPL din ultimii ani s-a produs după ce în perioada crizei economice anterioare din 2008/2009 unu din cinci credite eşuase în categoria neperformantelor, devenind o problemă majoră pentru sistemul bancar.

    Menţinerea ratei NPL la valori scăzute în 2020 şi 2021, ani afectaţi de pandemia de COVID-19, a fost influenţată şi de moratoriile de amânare a ratelor bancare, şi de flexibilizarea cadrului prudenţial realizată de BNR, creditele amânate pe o perioadă mai mare de 3 luni nefiind considerate problematice/neperformante astfel că băncile nu a trebuit să pună bani deoparte provizionându-le. Această flexibilizare, decisă în 2020, a continuat şi în 2021, însă nu şi în 2022. Probleme pot apărea în viitor dacă unii debitori  persoane fizice sau companii  afectaţi de impactul economic negativ al inflaţiei, de creşterea puternică a preţurilor şi a ratelor bancare, nu reuşesc să reia plata creditelor. Privind retrospectiv şi sintetizând concluzia este că băncile au avut trei ani extraordinari, dar pe ale căror cifre, din păcate, nu se pot baza, deoarece ele nu reflectă calitatea reală a activelor – din cauze multiple, care includ măsurile de sprijin guvernamental, precum moratoriile, ce fac ca împrumuturile neperformante să nu fie încă vizibile în bilanţuri, după cum spunea recent Dimitrios Goranitis, liderul servicii de consultanţă pentru sistemul bancar şi pieţe de capital la Deloitte Central Europe. În aceste condiţii, băncile trebuie să-şi recalibreze acum metodologia IFRS9 şi modelele de provizionare. Înrăutăţirea climatului economic a generat creşterea riscului de credit şi va duce la deteriorarea calităţii portofoliilor de credite, după cum anticipează reprezentantul Deloitte. 

     

     

    Dar cum au văzut bancherii din top managementul unor bănci mari ultimii 3 ani, care au venit cu mai multe crize suprapuse?

     

    „Dacă până atunci ar fi fost de neconceput să ne gândim la «work from home» într-un domeniu atât de sensibil, acesta a devenit realitate şi încă foarte rapid. Iar acest nou sistem este aplicat parţial şi în prezent.”

    Vorbind acum despre anul 2020, Claudiu Cercel, director general adjunct al băncii româneşti cu capital francez, BRD-SocGen, aminteşte de volatilitatea extremă pe care au cunoscut-o pieţele financiare după debutul pandemiei de coronavirus în Occident, fără precedent după 1990. Totodată, el aduce în discuţie şi noul mod de lucru în sălile de trading ale băncilor sau altor actori financiari instituţionali. „Dacă până atunci ar fi fost de neconceput să ne gândim la «work from home» într-un domeniu atât de sensibil, acesta a devenit realitate şi încă foarte rapid. Iar acest nou sistem este aplicat parţial şi în prezent.” Un alt element care a caracterizat anul 2020, în viziunea lui Claudiu Cercel, a fost schimbarea paradigmei dominante cu privire la globalizare.

    „Acel an a dat startul dezabsolutizării conceptuale a lanţurilor economice lungi, independente de geopolitică, şi iniţierea unei tendinţe către blocuri economice în care regionalizarea, «friendshoring-ul» şi asocierea pe bază de valori comune de societate şi instituţionale devin referenţiale de decizie în legătură cu restructurarea sistemelor de afaceri.”

    Şi, în fine, continuă directorul adjunct al BRD, o altă caracteristică a anului 2020 a fost cantitatea fără precedent de bani puşi pe piaţă prin «quantitative easing» (relaxare-cantitativă  n.red.) de către principalele bănci centrale occidentale. „În numai doi ani, bilanţurile acestora au crescut cu mai mult de 10 trilioane de dolari. Această imensă creaţie monetară a stabilizat atunci economiile lumii, dar este principalul combustibil al marii inflaţii pe care o trăim astăzi”, concluzionează Claudiu Cercel, directorul adjunct al celei de-a treia cea mai mare bancă din România.

     

    „2020 a arătat cât de important este conceptul de rezilienţă în viaţa oricărei organizaţii şi importanţa existenţei unor planuri robuste de asigurare a continuităţii activităţii.”

    Şi pentru Mircea Busuioceanu, vicepreşedinte al Raiffeisen Bank responsabil cu riscul, anul pandemic 2020 a fost memorabil şi a avut o semnificaţie aparte, după cum mărturiseşte acum. „În primul rând, 2020 a adus manifestarea unui eveniment de timp «white swan», lucru pe care nu îl întâlneşti foarte des în carieră,
    mă refer aici la pandemia COVID-19 şi tot ce am trăit cu toţii.  În al doilea rând a fost extraordinar să experimentez dinamica de adaptare a organizaţiei noastre şi a societăţii la un astfel de eveniment şi modul în care au fost accelerate anumite trenduri (digitalizare, lucrul de acasă). Nu în ultimul rând, 2020 a arătat cât de important este conceptul de rezilienţă în viaţa oricărei organizaţii şi importanţa existenţei unor planuri robuste de asigurare a continuităţii activităţii”, spune acum vicepreşeditele Raiffeisen Bank, a cincea cea mai mare bancă după active.

     

    „2020 ne-a echipat cu un set de cunoştinţe specifice şi pot spune că pentru o situaţie atât de dificilă, care ar fi provocat mari probleme înainte de 2020, după 2020 vom putea spune: asta-i tot?”

    La rândul lui Gyula Fatér, CEO al OTP Bank, spune acum despre 2020 că ar fi cu siguranţă anul despre care ar vrea să le povestească strănepoţilor lui. „2020 a fost un an plin de lecţii, un an pentru care MBA-urile şi manualele de management nu te pot pregăti, un an care nu poate fi simulat sau prototipat. Criza nu a apărut. A venit brusc şi a fost nevoie să reacţionăm extrem de rapid, fără să ştim care va fi următoarea evoluţie. Am fost uimit ce resurse profunde putem mobiliza. 2020 ne-a echipat cu un set de cunoştinţe specifice şi pot spune că pentru o situaţie atât de dificilă, care ar fi provocat mari probleme înainte de 2020, după 2020 vom putea spune: asta-i tot? În perioada Covid, am traversat diferite etape mentale. Îmi amintesc bine perioada în care au început să apară ştirile economice mai optimiste”, a mărturisit şeful OTP Bank, a noua cea mai mare bancă din România.

     

    „Eu cred că noi, ca sistem bancar, în mod evident a trebuit să fim soluţie, în această criză nouă.”

    Sergiu Oprescu, preşedinte executiv al Alpha Bank România şi director general al Reţelei Internaţionale a grupului elen Alpha Bank spunea în 2020 într-un interviu pentru BM că în criza nouă adusă de pandemia de coronavirus sistemul bancar a devenit o soluţie şi nu a mai fost o problemă, ca în criza din 2008-2009. Concret, sistemul bancar a trebuit să se replieze extrem de rapid, spunea el, şi să exercite cel puţin două roluri: rolul de amortizor al şocului pandemiei, care s-a manifestat în principal prin lansarea moratoriului de amânare a ratelor bancare (un element de noutate faţă de criza precedentă din 2008/2009), şi rolul de accelerator al relansării economiei, în cea de-a doua fază. „Eu cred că noi, ca sistem bancar, în mod evident a trebuit să fim soluţie, în această criză nouă. Noi nu mai jucăm rolul de problemă, aşa cum a fost în criza din 2008-2009. Acesta a fost un element de noutate faţă de celelalte crize. Al doilea rol, la fel de important, pe care sistemul bancar a început să îl joace de ceva timp, este rolul de trambulină de relansare a creşterii economice, adică un fel de accelerator de acţiuni care sa conducă la creşterea economică.” Practic, sistemul bancar a acţionat, de fapt, pe ambele pante ale V-ului evoluţiei economiei de care se discuta: pe prima parte a V-ului, cea descendentă, funcţionând ca un fel de amortizor, încercând să contribuie şi să ţină cât mai mult situaţia sub control astfel încât să nu se accentueze căderea, iar pe panta de creştere, pe panta a doua a V-ului, funcţionând ca un fel de accelerator, ca un fel de trambulină de relansare economică, susţinea Oprescu.Iar sistemul bancar a jucat acest rol nu numai în România, ci peste tot în Europa. „Cred că peste tot s-a conştientizat brusc că un sistem bancar solid, puternic, bine ancorat în societate, este în mod evident calea prin care se atenuează şocul şi se accelerează revenirea economică sau reluarea creşterii economice, mai ales în ţările europene unde intermedierea financiară se face cu preponderenţă (peste 75%) pe canalul sistemului bancar.”

     

    „2022 ne-a adus conflictul din Ucraina, criza preţurilor la energie, spirala inflaţionistă la nivel global şi creşterea dobânzilor, precum şi perspectiva unei recesiuni globale.”

    Pandemia – cu restricţii administrative, cu închiderea temporară a unor sectoare întregi de activitate  a fost un stress-test pentru economie şi pentru antreprenori care ne-a pus la încercare capacitatea de a ne adapta şi a ne reinventa, spune Bogdan Neacşu, directorul general al CEC Bank şi preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB). „Zic că am trecut cu brio acest stress-test: nu am rămas fără cele esenţiale şi nici nu am văzut foarte multe firme care să se închidă şi angajaţi care să rămână pe drumuri. Iar sistemul bancar a fost parte din soluţie prin faptul că a continuat să finanţeze economia într-un ritm susţinut. Şi asta mi-a dat încredere că economia este un organism viu şi că se poate adapta”, mărturiseşte el. După ce 2020 şi 2021 au fost marcaţi de pandemia de coronavirus, într-o mai mare sau mai mică măsură, cu toate implicaţiile aferente, anul 2022 a adus război, criza energetică, inflaţie mare şi majorarea dobânzilor bancare. „2022 se apropie de sfârşit. Şi, după provocările ridicate de pandemie, mi-aş fi dorit să fie un an de revenire la normalitate, de reaşezare a lucrurilor pe un făgaş normal, mai liniştit. Dar n-a fost să fie …”, mai spune Bogdan Neacşu, şeful CEC Bank. El recunoaşte că nu se aştepta ca, după pandemie, atât de repede, să fim loviţi de noi provocări: „2022 ne-a adus conflictul din Ucraina, criza preţurilor la energie, spirala inflaţionistă la nivel global şi creşterea dobânzilor, precum şi perspectiva unei recesiuni globale.” Sunt situaţii cu care nu ne-am mai confruntat. Inflaţie şi dobânzi de 20-30% şi chiar de peste 200% s-au mai văzut în România în primul deceniu de tranziţie, însă ce este nou este inversarea de trend şi faptul că am trecut de la o perioadă cu inflaţie la un nivel redus şi relativ stabilă, la o ascensiune rapidă a preţurilor, combinată cu perspectiva unei recesiuni, explică şeful CEC Bank, instituţie de credit care a urcat în top anul trecut devenind a şasea cea mai mare băncă după active din România. „Deci în loc să ne relaxăm, ne vom cupla din nou centura de siguranţă pentru că avem în faţă un drum cu noi provocări. Şi faptul că am reuşit să trecem cu bine peste provocările economice ale pandemiei mă face să fiu încrezător că le vom depăşi şi pe acestea. Ce nu ne doboară, ne face mai puternici!”, concluzionează şeful CEC Bank şi al ARB.

     

    „Şi tocmai în contextul acestor provocări, noi, în Garanti BBVA, am învăţat să lucrăm mai bine în echipă, să ne pEse mai mult unii de alţii, să empatizăm şi să nu stăm deoparte, ci să ne implicăm în a face lucrurile mai bine pentru noi, familiile noastre, colegii şi, desigur, pentru clienţii noştri”

    Mustafa TiftikcioĞlu, CEO al Garanti BBVA România, caracterizează anul 2022 prin trei cuvinte cheie: mobilizare, reinventare şi dezvoltare. O serie de crize interconectate au modelat anul 2022, spune el, între acestea numărându-se criza din sănătate, conflictul militar, criza energetică şi provocările generate de creşterea inflaţiei. Românii sperau că anul acesta va însemna începutul unei ere mai bune, după doi ani de pandemie globală. Cu toate acestea, au apărut noi provocări şi cu toţii a trebuit să învăţăm să le depăşim şi să fim cea mai bună versiune a noastră în fiecare zi, continuă şeful Garanti BBVA România. „Şi tocmai în contextul acestor provocări, noi, în Garanti BBVA, am învăţat să lucrăm mai bine în echipă, să ne pase mai mult unii de alţii, să empatizăm şi să nu stăm deoparte, ci să ne implicăm în a face lucrurile mai bine pentru noi, familiile noastre, colegii şi, desigur, pentru clienţii noştri”. Personal, Mustafa Tiftikcioğlu spune că a învăţat în 2022 că provocările vin atunci când te aştepţi mai puţin şi chiar dacă crezi că ai văzut şi ai experimentat totul, neaşteptatul poate apărea de oriunde. Şi depinde de tine să te adaptezi, să te reinventezi şi să te dedici pe deplin în ceea ce faci, cu încredere şi optimism că poţi depăşi provocările şi, mai mult, poate ieşi chiar ceva bun din toate acestea. „De fapt, dacă privim în urmă, observăm că toate provocările prin care am trecut au adus şi părţi bune. Am învăţat să lucrăm de la distanţă, ne-am reinventat serviciile cu ajutorul tehnologiei, am devenit mai empatici şi am învăţat să ne gestionăm mai bine cheltuielile şi economiile. Cred cu tărie că tot ce s-a întâmplat până acum a făcut parte din experienţele prin care a trebuit să trecem pentru a deveni cine suntem acum şi nu aş schimba nimic în modul în care am acţionat”, concluzionează şeful Garanti BBVA România, bancă aflată în apropierea topului 10 al celor mai mari bănci din piaţa românească. 

  • Ghid de criză

    Evenimentele ultimilor ani au venit ca o avalanşă asupra economiilor interna’ionale, generând o serie de schimbări profunde în comportamentul de consum al clienţilor, în operaţiunile companiilor, în măsurile guvernelor. Pe mulţi însă, vremurile de incertitudine economică îi prind nepregătiţi, iar românii nu stau deloc bine la capitolul „educaţie financiară”. Am vorbit aşadar cu câţiva specialişti din industria financiară, pentru a afla ce măsuri pot lua companiile şi „oamenii de rând” deopotrivă, pentru a supravieţui în vremuri tulburi.

    „Este foarte probabil să avem o recesiune tehnică în România în următoarea perioadă, în trimestrul IV/2022 şi trimestrul I/2023, sau trimestrul I şi trimestrul II/2023. Clar, economia va încetini, va încetini semnificativ ca şi creştere economică. Anul viitor, prin urmare, cererea va fi influenţată, în sensul că va creşte consumul pe parcursul anului, dar cu o rată mult mai mică decât ce s-a întâmplat în acest an. În acest an au fost şi rezerve făcute în pandemie, care au fost cheltuite în primele două trimestre ale anului, în contextul anticipaţiilor de majorare a preţurilor, însă aceste rezerve acum nu mai sunt disponibile. Deci probabil pot fi companii care se vor confrunta cu o scădere a vânzărilor. Ori în cazul acesta, companiile practic trebuie să aibă rezerve ca să poată să continuie să-şi desfăşoare activitatea”, susţine Adrian Codirlaşu, vicepreşedinte, CFA (Chartered Financial Analyst) România.

    Măsuri „de bun simţ”

    În ceea ce priveşte cheltuielile companiilor  pe timp de criză, Paul Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR, notează că structura de costuri trebuie să fie un element construit de antreprenori prin prisma proiecţiilor financiare şi a ce pot construi în viitor, nu a disponibilităţilor din prezent. „Când te uiţi la cheltuielile tale, dacă poţi tăia înseamnă că acestea au un grad de opţionalitate. Ar trebui să ne uităm la nevoile absolut necesare şi modul în care vedem performanţa pe care o putem avea mâine, în funcţie de scenarii. Plecând de la o premisă uşor pesimistă.” Asta nu înseamnă, completează el, că ar trebui să ne lăsăm guvernaţi de frică şi că ar trebui să renunţăm la investiţiile care ne permit să pivotăm în condiţiile unei pieţe aflate în schimbare. „Pot oferi un exemplu – la nivelul grupului din care CITR face parte, Impetum Group, am făcut un exerciţiu de Foresight care ne ajută să ne pregătim pentru viitor, oricum ar arăta el, gândind în scenarii. Exerciţiul ne-a împins să ne imaginăm câteva scenarii despre cum ar putea arăta lumea de business în 5 ani şi cum am vrea să arătăm noi atunci. Asta ne-a deschis multe perspective despre ceea ce ar trebui să începem să facem azi ca să fim organizaţia pe care ne-o dorim peste 5 ani.”

    La rândul său, Florin Andrei, analist financiar şi fost Secretar de Stat în Ministerul Finanţelor, spune că, în primul rând, companiile ar trebui să aibă în vedere eficienţa operaţiunilor din punct de vedere al productivităţii şi costurilor asociate şi să evite cheltuieli care nu aduc o valoare adăugată. „Presiunea salarială se va resimţi şi în anul următor astfel că orice mărire a bazei de salarii va însemna şi afectarea bazei de profitabilitate. Asigurarea unui cash flow sustenabil ar trebui să fie pe agenda tuturor companiilor pentru a putea face faţă unor eventuale probleme ale clienţilor. Industriile puternic dependente de gaz natural şi energie ar trebui să aibă estimări de business bine fundamentate pentru a putea asigura eficienţa operaţiunilor.” De asemenea, spune că eficienţa în privinţa energiei consumate ar trebui să fie o prioritate.

    Şi Adrian Codirlaşu atrage atenţia asupra importanţei reducerii costurilor, mai ales în zona de costuri mari, pe partea de de energie. El sfătuieşte companiile să fie prudente în a-şi asuma noi riscuri, şi să încerce să rămână lichide în perioada următoare. „Lichiditatea poate fi un risc important, mai ales prin prisma faptului că ratele de dobândă cresc, cresc puternic. Banca centrală a mărit la 6.75% rata de dobânda de politică monetară prentru leu şi în acelaşi timp si-a asumat un control ferm al lichidităţii, şi este posibilă încă o majorare în ianuarie 2023, de 25 de puncte de bază. Deci, dobânzile pe piaţa monetară vor fi 7-8, poate chiar peste 8%, deci dobânzi semnificative.” Potrivit lui, asta înseamnă că cine nu are lichiditate o va procura la nişte costuri ridicate. „De asemenea, asumarea de noi riscuri, de noi investiţii, va presupune finanţare, care va fi mult mai scumpă comparativ cu ce era înainte de pandemie, indiferent de valuta în care este procurată.” Despre restructurări, ca metodă de a depăşi o criză, Codirlaşu spune că pot fi o soluţie, dar ca ultimă instanţă. „Ideal e să nu se ajungă acolo. Acţionarii pot pierde substanţial, chiar întreg capitalul investit, în caz de restructurări.” Pe de altă parte, Florin Andrei este de părere că în condiţiile în care businessul este viabil şi se poate reconfigura, o restructurare este necesară.

     

    Ne îndatorăm?

    Codirlaşu spune că, în cursa pentru supravieţuire, pentru orice companie prima resursă la care să apeleze ar trebui să fie cea internă. „În cazul în care are nevoie de lichiditate suplimentară, atunci apelează şi la creditare sau la majorare de capital. Deci la finanţare, fie prin credit, fie prin emisiunea de acţiuni.” Aici, el atrage atenţia că în timp ce pentru leu au crescut substanţial ratele de dobândă, o creditare în euro poate avea mai mult sens, mai ales pentru companiile care, să zicem, au activitate de comerţ exterior şi care şi obţin euro şi au cumva acces natural la cursul de schimb euro-leu. „De ce? Pentru că la euro dobânda va creşte şi acolo, dar, cu siguranţă va fi mult sub cea aplicabilă la leu.” La acelaşi capitol, Florin Andrei e de părere că orice sprijin financiar nereambursabil, fonduri naţionale sau europene, este indicat să fie aplicat. „Este posibil ca resursele interne să nu mai fie atât de uşor de strâns sau de atras.” La nivelul Impetum Group, Cîrlănaru spune că experienţa companiei pe segmentul restructurărilor se bazează în proporţie covârşitoare pe cazuri în care finanţarea din resurse proprii nu mai este o opţiune, acestea fiind deja consumate. Cu toate acestea, adaugă el, economia României prezintă astăzi o gamă mult mai largă de soluţii în plus faţă de unica abordare a finanţării bancare. „În acest context considerăm că orice analiză asupra atragerii de capital trebuie să ia în considerare mecanisme precum cooptarea unor noi parteneri sau investitori instituţionali, emiterea de obligaţiuni, şi nu în ultimul rând chiar accesarea burselor prin Aero şi BVB.” 

    Bani albi pentru zile negre

    În ceea ce priveşte persoanele fizice, Adrian Codirlaşu spune că ideal ar fi ca românii să ştie că economia funcţionează în cicluri şi că avem perioade în care economia creşte şi perioade în care economia scade şi atunci când economia creşte ar trebui să-şi facă rezerve de minim undeva la şase luni-un an de zile de cheltuieli curente. „O recesiune – am avut situaţii şi în România – în general a ţinut doi ani cel puţin. Deci ideal ar fi să ne pregătim atunci când e bine, când economia creşte, dacă ne prinde fără resurse când, să zicem, se întâmplă o recesiune, practic va trebui să ne reducem cheltuielile, să creştem mult mai mult nivelul de prudenţă.” Adică, explică el, să încercăm atunci să economisim reducându-ne cheltuielile care sunt opţionale, precum ieşirile în oraş, vacanţe şi aşa mai departe, pentru a acumula o rezervă care să ne ajute în caz că ni se întâmplă un eveniment negativ neprevăzut, cum ar fi reducerea veniturilor sau mai rău, concedieri ori restructurări ale activităţii companiilor unde lucrăm. „Deci, dacă nu suntem pregătiţi, practic e neapărat necesar să recurgem la anumite sacrificii în perioadele de recesiune. Nu putem să ne păstrăm un nivel de trai, să zic aşa, optim. Ne-am putea păstra un nivel optim de trai dacă economisim în perioadele de creştere economică. Însă şi dacă economisim în perioadele de boom, când economia intră în recesiune, automat va trebui totuşi să devenim mai prudenţi în cheltuirea venitului.”

    Tot pe aceeaşi idee, Florin Andrei susţine că cele care adaugă greutate în buget sunt cheltuielile socioculturale. „Dar în acelaşi timp sunt şi cele mai uşor de tăiat.” De asemenea, e de părere că înlocuirea mai rară a electronicelor, a maşinilor şi nu numai este şi aceasta o variantă de luat în calcul pentru a supravieţui. Un aspect asupra căruia Codirlaşu mai atrage atenţia este că în niciun caz nu trebuie să ţinem economiile acasă, pentru că există prea multe tentaţii, de a cumpăra diverse bunuri care poate nu sunt necesare, dar şi din cauza riscurilor, cum e cel al furtului. „Dacă avem banii cash nu-i ţinem acasă, îi punem în bancă. Măcar să luăm şi o dobândă mică, dar o luăm, pe când acasă nu luăm nimic şi ne asumăm doar nişte riscuri. Mai ales că banii din bancă, până la 100.000 de euro, sunt garantaţi prin Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, n-avem cum să să-i pierdem.”

    Cu ouăle în mai multe coşuri

    Florin Andrei mai spune că perioada curentă nu este oportună pentru investiţii, cu atât mai puţin în cazul în care le facem pe termen scurt sau cu intenţia de a retrage investiţia în viitorul apropiat. „În ultima perioadă investiţiile nu au adus venituri constante. O nouă sursă de venit sau un venit crescut este cel mai bun instrument cu care se poate combate o criză. Desigur, o scădere a cheltuielilor cu schimbarea modului de viaţă este o variantă posibilă.” Economiile, adaugă el, ne oferă o siguranţă a unor bani puşi de-o parte, dar nu recuperează creşterea inflaţiei în totalitate. În cazul acelora care decid totuşi să investească, el recomandă diversificarea, ca „cea mai bună recomandare la care mă pot gândi. Să nu îţi pui niciodată toate ouăle în acelaşi coş!”. Vorbind tot de diversificare, Adrian Codirlaşu spune că la îndemâna românului „de rând” este, de pildă, diversificarea pe valute. „Oricine poate să o facă. Să meargă în alte ţări poate să fie mai complicat, deşi acum sunt o grămadă de fintech-uri şi, de exemplu, cu un dolar pot cumpără fracţiuni de acţiuni la companii foarte mari, cum ar fi Microsoft sau Google sau Apple şi aşa mai departe.” Codirlaşu mai spune că, dacă ne uităm la cum au evoluat diversele clase de active de la începutul acestui an, cu excepţia real estate, clar toate au pierdut din valoare. „Şi mărfurile, gen petrol, gaz, în care e destul de greu de investit, au câştigat, însă pe o volatilitate extrem de ridicată. Şi metalele preţioase au scăzut. Deci cu excepţia real estate toate au înregistrat pierderi, însă în contextul ratelor de dobândă ridicată nu este exclusă o corecţie de preţ şi pe acest sector.” În ţările dezvoltate această corecţie spune că are deja loc. Prin urmare, recomandă din nou în discuţie diversificarea, pe mai multe ţări, pe mai multe valute şi pe mai multe clase de active.

    „Şi pot să le iau pe rând. Pe ţări, vedem că se comportă diferit şi ciclurile economice pot să nu fie corelate. Când e recesiune într-o ţară, s-ar putea în alta să nu fie, economia în acea ţară să meargă foarte bine, şi atunci investiţiile făcute în acea ţară să ne asigure fondurile de care avem nevoie. De exemplu, mie îmi plac, ca destinatie de investiţii, ţările vorbitoare de limbă engleză, adică Statele Unite, Canada, Marea Britanie şi Australia, deci care asigură şi o diversificare foarte bună atât pe valute, cât şi pe sectoare şi la nivel global.” Pe valute, spune că vedem acum cât de volatile sunt pieţele externe. „În România acest lucru s-a transferat prin volatilitatea dolar-leu, care am văzut că a fost extrem de ridicată. Având bani în mai multe valute, automat ne menţinem cumva constantă valoarea lor. Diversificarea asigură reducerea volatilităţii. Mai mult, clasele de active la fel, se comportă diferit în diversele faze ale ciclului economic. Spre exemplu, se tot spune că titlul de stat e cel mai sigur activ. Am văzut şi noi scăderea în valoarea activelor pe care le avem la fondurile de pensii private, aceste scăderi au fost cauzate în special de titlurile de stat deţinute de aceste fonduri. Titlurile de stat au pierdut extrem de multă valoare de la începutul anului. De ce? Pentru că atunci când ratele de dobândă cresc, titlul de stat pierde din valoare, pentru că el dă o dobândă fixă, dobândă care nu se ajustează la cea din piaţă. Practic, cine l-a cumpărat rămâne cu dobândă mică când dobânda pe piaţă e mult mai mare, şi inflaţia este mult mai mare. De aici scăderea valorii acestor instrumente.” Acţiunile, la rândul lor, spune că pot oferi o protecţie foarte bună la inflaţie. „De ce? Pentru că în general, companiile pot să transfere mai departe creşterile de costuri din preţ. Mă rog, aşa se întâmplă inflaţia – şi atunci se majorează şi profiturile companiilor, când este inflaţie. Şi implicit cursul bursier al actiunilor.” Real estate-ul este şi el, nu perfect, dar este hedging bun contra inflaţiei şi poate să-şi aibă locul într-un portofoliu diversificat”, mai spune reprezentantul CFA România.

    Despre criptomonede susţine că sunt extrem de volatile. „Să zicem că cineva ar putea investi dacă nu se supără dacă pierde acei bani. Depinde de apetitul lui la risc şi de banii pe care îi are. Dar acestea, cum am văzut, sunt extrem de volatile. Îşi pot face loc într-un portofoliu diversificat, dar diversificat şi cu alte active.”

    „Pariuri” pe măsura bugetului

    Ce procent din venit ar trebui investit însă lunar? „Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Putem să începem cu 5%, cu 10%, şi apoi să creştem în timp, dacă, bineînţeles, ne putem permite. Dar undeva la 5% nici nu e mult, se poate investi şi se poate chiar automatiza această investiţie. Sunt fonduri de investiţii oferite de către bănci, care efectiv trag banii din cont la o anumită dată stabilită şi investesc în noi unităţi de fond.” În cazul familiilor cu venituri minime, dacă Florin Andrei crede că iese din calcul posibilitatea economisirii. Adrian Codirlaşu, în schimb, este de părere că şi această categorie a populaţiei trebuie să economisească, „dar, la venituri mici, şi riscul asumat automat trebuie să fie mai mic, pentru că nu-şi permit să piardă acei bani”. Prin urmare, le recomandă să aleagă, de exemplu, depozite bancare, obligaţiuni, fonduri de investiţii, care au un risc ceva mai redus – „într-un depozit sau într-o obligaţiune, într-un fond de obligaţiuni, care le oferă şi lichiditate, şi o rată de creştere”. Şi Florin Andrei spune că depozitele bancare îţi aduc siguranţa păstrării banilor, „dar dobânda nu recuperează inflaţia”. În opinia lui, titlurile de stat sunt o variantă de investiţii în cazul în care nu se vor vinde înainte de termen ci se va aştepta încasarea cuponului.

     

    Când putem răsufla uşuraţi?

    Referitor la indicii care ne arată că o criză a trecut, Codirlaşu spune că sursa principală care ni-i oferă sunt evenimentele din pieţele internaţionale. „Nu există, să zicem, un anumit indicator care să ne spună că acum, gata, s-a terminat. Există însă o serie de indicatori că încep să crească, cum ar fi consumul care începe să crească, cum ar fi încrederea în economie, care începe să crească, cum ar fi mai multă lichiditate în piaţă, care scade costurile de finanţare. Aceştia ar fi, să zicem, câţiva indicatori care pot arăta că a trecut, să zicem, perioada mai grea şi se revine pentru o creştere mai substanţială.” Florin Andrei oferă, de asemenea, două exemple: „consumul populaţiei şi nivelul investiţiilor imobiliare sunt indicatori foarte buni”. Pe marginea aceluiaşi subiect, executivul de la CITR spune că „cel mai important lucru este să realizăm faptul că premisele pe baza cărora obişnuiam să ne construim planurile de viitor s-au schimbat profund”. Un studiu recent citat de Cîrlănaru arăta că durata medie de viaţă a unei companii reprezentative pentru economia americană a scăzut de la 50 de ani la aproape 20. „Ceea ce învăţăm de aici este faptul că mediul de afaceri este mult mai dinamic astăzi şi că nevoia de a pivota este continuă. Astfel, nu mai putem vorbi despre perioade de calm în care să ne putem relaxa fără să fim nevoiţi să răspundem la provocări. Volatilitatea este noul statu quo iar adaptabilitatea şi inovaţia continuă sunt avantajele competitive ale prezentului. Investiţiile orientate către inovaţie şi evoluţie sunt mereu necesare şi ar trebui să fie un obiectiv constant.”

     

    2008 vs. prezent

    În încheiere, Adrian Codirlaşu spune că va urma o perioadă de incertitudine economică, „deci e risc de recesiune, tehnică, chiar de recesiune, şi trebuie să fim prudenţi”.

    Într-o perspectivă mai pozitivă, Florin Andrei susţine că, deşi înainte de orice criză apare foarte multă emoţie în economie iar ştirile alarmiste încep să fie din ce în ce mai dese, „aş puncta că suntem într-un climat total diferit faţă de 2008, populaţia nu este la fel de împrumutată, ratele sunt mai sustenabile, companiile nu mai sunt aşa de împrumutate la bănci însă creditul furnizor este la niveluri foarte ridicate”. Potrivit lui, suntem mai bine pregătiţi faţă de 2008 şi am avut la dispoziţie o perioadă mai mare de acumulare. Totuşi, „inflaţia erodează veniturile iar criză energetică ne va conduce la modalităţi alternative de producere a energiei, însă implementarea ne va costa. Vor exista o serie de decizii economice ale politicului la nivel european prin care se va interveni în pieţe, financiară şi energetică, însă în condiţiile în care pieţele nu mai sunt eficiente este rolul statului să intervină.”

    O viziune optimistă are şi executivul din fruntea CITR. „Aşa cum spunea Jose Garrido de la FMI la recentul congres Insol Europe, fiecare criză este diferită şi fiecare soluţie ar trebui să fie diferită, iar Uniunea Europeană depune astăzi eforturi pentru dezvoltarea unor mecanisme moderne de susţinere a afacerilor aflate în dificultate. Este vorba despre mecanismele derestructurare”. Potrivit lui, învăţând din experienţa crizei financiare din 2008, principalul obiectiv este acum acela de a asigura rezilienţa şi a susţine eforturile antreprenorilor şi companiilor, de a pivota în faţa unor evenimente neprevăzute. „Aceste mecanisme, acordul de restructurare şi concordatul preventiv, pot fi aplicate în orice industrie şi sunt orientate spre salvarea companiei şi spre dezvoltarea businessurilor.” În plus, executivul subliniază că mecanismele aduc, pe lângă oportunitatea de redresare a companiilor, şi nevoia de a schimba mindsetul mediului de business, de la teama de eşec la motoare de relansare. „Prevenţie şi timpuriu sunt cele două elemente esenţiale ale filosofiei acestor proceduri. În concret, prin acordul de restructurare, companiile pot adresa rapid şi adaptat nevoilor specifice, într-un cadru reglementat de negociere, care să le permită restructurarea activităţii şi a datoriilor. Odată agreat de părţile implicate, acordul primeşte garanţia unei soluţii confirmate de un judecător.”

    El mai spune că „România este mai mult ca oricând conectată la strategiile şi viziunea europeană în materia rezilienţei economice şi a mecanismelor de sprijin în favoarea companiilor.” Principala provocare, adaugă Cîrlănaru, vine în domeniul aplicării şi aplicabilităţii. „Degeaba avem legislaţie modernă şi cele mai bune intenţii, dacă nu acţionăm la timp şi nu conştientizăm avantajul competitiv pe care îl putem obţine construind rezistenţă şi adaptabilitate ca mecanism preventiv în loc să fim nevoiţi să amputăm, atunci când este prea târziu. Cred că putem fi optimişti asupra capacităţii noastre de adaptare şi asupra posibilităţii de a identifica oportunităţi într-un context economic dificil, cu condiţia să conştientizăm că fiecare criză este diferită şi că răspunsul trebuie să fie adaptat.” Este evident, mai spune Cîrlănaru, faptul că aspecte precum inflaţia, dobânzile de referinţă şi stabilitatea economiilor care reprezintă principalii parteneri de afaceri ai României sunt factori pe care trebuie să îi luăm în calcul. „Orice strategie pe termen scurt şi mediu trebuie să ia în considerare o potenţială înrăutăţire a acestor factori, fără însă a se lasă pradă unui pesimism paralizant.”  

    „Când te uiţi la cheltuielile tale, dacă poţi tăia, înseamnă ca acestea au un grad de opţionalitate. Ar trebui să ne uităm la nevoile absolut necesare şi la modul în care vedem performanţa pe care o putem avea mâine, în funcţe de scenarii. Plecând de la o premisă uşor pesimistă.” 

    Paul Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR


    „Ideal ar fi să ştim că economia funcţionează în cicluri şi că avem perioade în care economia creşte şi perioade în care economia scade şi atunci când economia creşte ar trebui să-şi facă rezerve de minimum undeva la şase luni-un an de zile de cheltuieli curente.” 

    Adrian Codirlaşu, vicepreşedinte, CFA România


    „Presiunea salarială se va resimţi şi în anul următor astfel că orice mărire a bazei de salarii va însemna şi afectarea bazei de profitabilitate. Asigurarea unui cash flow sustenabil ar trebui să fie pe agenda tuturor companiilor pentru a putea face faţă unor eventuale probleme ale clienţilor. Industriile puternic dependente de gaz natural şi energie ar trebui să aibă estimări de business bine fundamentate pentru a putea asigura eficienţa operaţiunilor.” 

    Florin Andrei, analist financiar şi fost Secretar de Stat în Ministerul Finanţelor


    8 paşi pe care îi poţi urma pentru ca o criză financiară să nu te prindă nepregătit:

    1. Maximizarea economiilor în lichidităţi;

    2. Analizarea cheltuielilor lunare în vederea stabilirii bugetului necesar în caz de urgenţă;

    3. Minimizarea facturilor lunare (limitarea timpului de utilizare a electrocasnicelor, de pildă) şi administrarea atentă a acestora;

    4. Identificarea unor surse care ar putea să ajute în economisire (folosirea milelor de călătorie în locul banilor pentru a cumpăra bilete de avion, a cardurilor cadou neutilizate etc.);

    5. Închiderea datoriilor de pe cardul de credit şi negocierea unei oferte mai bune pentru acesta;

    6. Identificarea unor extra-surse de venit (vânzarea unor bunuri nefolosite, contracte în regim de freelancing ş.a.m.d.);

    7. Schimbarea asigurării cu una mai rentabilă;

    8. Păstrarea bunurilor (casă, maşină şi nu numai) în condiţii optime, pentru a nu cheltui pe reparaţii.

    Sursa: Investopedia

  • Una dintre cele mai mari companii româneşti pregăteşte investiţii gigant de 12 miliarde de euro, ce vor transforma România într-o putere în domeniul unde toate ţările europene suferă

    2022 este anul care ne-a arătat mai mult ca niciodată că viitorul economic al unui stat depinde, în mare parte, de cel energetic şi de felul în care sunt folosite resursele sale. Miza pe securitate şi independenţă energetică reprezintă nu doar o cale de ieşire din criză, ci poate deveni o oportunitate ca România să se transforme într-un jucător important la nivel regional. O demonstrează proiectele de 12 miliarde de euro planificate de Nuclearelectrica pentru următorii ani. Care sunt obiectivele acestor proiecte?

    „Prin măsurile adoptate, criza preţului la energie va fi atenuată. În ceea ce priveşte securitatea energetică, în furnizare, protecţia consumatorului din acest punct de vedere, investiţiile în extinderea capacităţilor sunt necesare şi România face paşi importanţi în acest sens”, răspunde, în câteva linii, Cosmin Ghiţă, directorul general al Nuclearelectrica, referindu-se la felul în care vede el evoluţia sectorului energetic – un domeniu a cărui importanţă a fost demonstrată poate mai mult ca niciodată în anul pe care urmează să îl încheiem.

    Dacă anterior, discuţiile despre „mixul energetic” ţineau mai degrabă de specialiştii din industrie, acum aproape că nu există consumator care să nu fie familiarizat cu expresia – ce poate avea un cuvânt atât asupra facturii de acasă, dar şi asupra evoluţiei crizei curente. Aşa cum orice criză naşte însă oportunităţi – şi potenţialul energetic al României este accentuat odată cu acest context – iar Nuclearelectrica (SNN) are un rol major în stabilirea câtorva dintre direcţiile posibile de dezvoltare, ce ar putea transforma piaţa locală într-un hub regional al producţiei de energie curată.

    În prezent, Nuclearelectrica este singurul producător de energie nucleară din România şi acoperă aproximativ 20% din consumul naţional de energie, ceea ce reprezintă aproximativ 33% din energia curată a României. Compania deţine Sucursala CNE Cernavodă, care operează două unităţi nucleare CANDU (acestea sunt două dintre cele mai performante unităţi dintre cele peste 400 de centrale nucleare din lume, fiecare dintre acestea are o putere instalată de producţie de 700 MW) şi sucursala FCN Piteşti (o fabrică de combustibil nuclear), şi se află în proces de realizare a unui ciclu integrat al combustibilului prin achiziţionarea unei linii de prelucrare a concentratului de uraniu, pentru a sprijini proiectele de investiţii pe termen lung ale companiei. Ţintele pe termen lung ale companiei sunt ambiţioase. „Scopul este ca după anul 2031, cu încă două unităţi CANDU în operare, să atingem o cotă de piaţă de 36%. La aceasta se adaugă şi 462 MW, capacitate instalată in SMR. Astfel vom acoperi aproximativ 66% din producţia de energie curată a României”, explică Ghiţă.

    În acest sens, SN Nuclearelectrica SA are în derulare proiecte de investiţii strategice în valoare estimată de 12 miliarde de euro, printre care: Retehnologizarea Unităţii 1 de la Cernavodă, Proiectul Unităţilor 3 şi 4, dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR) în cooperare cu NuScale, dar şi proiecte suport pentru operarea curentă, cum ar fi o instalaţie de detritiere. „Proiectele de investiţii ale SNN vor contribui cu energie curată la stabilitatea enegetică a României, la dezvoltarea socio-economică, la dezvoltarea industriei nucleare şi la formarea unei noi generaţii de specialişti”, crede el. În ceea ce priveşte emisiile, realizarea proiectelor de investiţii ale SNN vor conduce, după anul 2031, la asigurarea a aproximativ 33% din necesarul de consum şi, estimativ, 66% din energia fără emisii de CO2 la nivel naţional, precum şi la evitarea eliberării în atmosferă a aproximativ 24 de milioane de tone de CO2 anual.

    În plus, proiectul  reactoarelor  modulare mici pe care România îl dezvoltă poate contribui la securitatea energetică a regiunii, prin exemplul de bune practici în dezvoltare şi operare pe care şi-l propun. „De peste 26 ani, România este recunoscută la nivel internaţional pentru standardele înalte de securitate nucleară şi operare la standarde de excelenţă şi performanţă, Unităţile 1 şi 3 fiind în top, pe locurile 1 şi 3 în peste 440 unităţi nucleare la nivel global”, argumentează Cosmin Ghiţă.

    De asemenea, adaugă el, România are un lanţ solid de furnizori în industria nucleară cu experienţă de peste 50 ani, o şcoală de ingineri apreciată la nivel internaţional, precum şi un reglementator (CNCAN) pe care îl descrie drept profesionist şi riguros. „Toate acestea sunt atuuri care permit României să ocupe o poziţie de lider în industria nucleară regională şi să devină un hub pentru dezvoltarea şi asamblarea de componente pentru reactoarele modulare mici, centru de pregătire pentru viitorii operatori şi susţinător al ţărilor care au intenţia să îşi dezvolte un program nuclear, înţelegând benefiicile pe termen lung ale acestuia, dar care nu au experienţa necesară în prezent.”

    Dincolo de obiectivele mari însă, investiţiile în proiecte de energie nucleară vor avea un efect direct şi asupra buzunarelor consumatorilor. Conform raportului cu privire la costurile energiei electrice, 2020, emis de Agenţia Internaţională pentru Energie (IAE) în colaborare cu Agenţia pentru Energie Nucleară (OECD-NEA) în 2020, retehnologizarea are cel mai scăzut cost al electricităţii dintre toate sursele de energie – în medie 32 de dolari/MWh (comparativ cu 50 de dolari/MWh pentru energia eoliana; 56 de dolari/MWh pentru panourile solare; 91 de dolari/MWh pentru centralele pe cărbune.). Costul energiei generate de capacităţi nucleare noi, de mari dimensiuni, este de 69 de dolari/MWh, în timp ce costul energiei generate de reactoarele modulare mici (SMR) NuScale este 64 de dolari/MWh, la costul forţei de munca din Statele Unite.

     

    Cum devine „small thinkingul” „big thinking” în industria energiei nucleare? Cosmin Ghiţă observă cum actualul context geopolitic global a subliniat mai mult ca niciodată importanţa unui sistem energetic rezistent, decarbonizat şi independent, având în vedere faptul că securitatea aprovizionării cu energie şi preţurile accesibile pentru cetăţeni şi întreprinderi sunt chestiuni urgente pentru factorii de decizie din întreaga lume. „În contextul actualei crize energetice şi în timpul pandemiei mondiale, energia nucleară şi-a dovedit capacitatea de a genera energie electrică în mod fiabil şi non-stop, asigurând funcţionarea continuă şi rezistentă a serviciilor critice şi menţinând stabilitatea socială, alimentând casele, birourile, şcolile, spitalele şi furnizorii de internet. Electricitatea produsă de flota existenta de centrale nucleare retehnologizate este extrem de competitivă şi rămâne opţiunea cu cel mai mic cost al energiei electrice nu numai în rândul surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, ci şi în rândul tuturor surselor de energie”, spune directorul general al SNN. Astfel, proiectele nucleare de construcţie nouă sunt, de asemenea, competitive din punctul de vedere al costurilor, iar reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR), aflate în prezent în curs de dezvoltare vor aduce  avantajul suplimentar al unor costuri iniţiale mai mici şi al unor perioade de construcţie mai scurte. În plus, reactoarele mari, SMR şi reactoarele modulare avansate pot oferi o mare varietate de aplicaţii neelectrice, cum ar fi producţia de hidrogen curat, energia termică pentru încălzire urbană, desalinizare, căldură industrială, precum şi completarea naturii variabile a tehnologiilor regenerabile. „Angajamentul  global de a creşte producţia de energie din surse regenerabile va necesita capacităţi suplimentare dispecerizabile cu emisii reduse de carbon pentru a ne echilibra reţelele electrice. Expertiza şi inovarea la nivel mondial în domeniul nuclear ar trebui să fie utilizate pe deplin pentru a ne asigura nevoile energetice actuale şi viitoare. Tranziţia energetică nu este posibilă fără menţinerea şi extinderea rolului energiei nucleare.”

    Cosmin Ghiţă observă şi că interesul internaţional faţă de dezvoltarea reactoarelor modulare mici a crescut semnificativ în ultima perioadă. SMR devin din ce în ce mai mult o soluţie optimă, luând în considerare necesitatea de a răspunde nevoilor de securitate energetică şi politicilor de mediu. Marea Britanie, Franţa, Polonia, Cehia, Estonia, Suedia, Belgia, Bulgaria sunt interesate de dezvoltarea SMR. În acelaşi timp, NuScale a semnat deja memorandumuri de colaborare cu companii din diverse ţări europene, cum ar fi KGHM şi PBE, Polonia; Energoatom, Ucraina; Energy Holding, Bulgaria; CEZ, Cehia; etc. „«Small thinking» este în esenţă «big thinking» prin modularitate. SMR-urile permit fabricarea componentelor majore şi transportul acestora pe amplasament. SMR-urile au un proiect mai simplu, trăsături de securitate nucleare sporite şi, implicit, costuri mai reduse şi flexibilitate. SMR-urile pot fi utilizate în reţele mai mici, pieţe energetice mai mici, zone izolate, pot fi adaptate diferitelor zone industriale, aspecte dificile pentru reactoarele de mare capacitate şi, de asemenea pot funcţiona mai bine în mixuri energetice ce au un grad de penetrare a surselor regenerabile mai mare”, explică CEO-ul Nuclearelectrica.

    În prezent, energia nucleară reprezintă o componentă a mixului energetic în 13 dintre cele 27 de state membre ale UE, având o pondere de aproximativ 26% din energia electrică produsă la nivelul Uniunii, potrivit datelor oficiale. Legat de scepticisimul unora dintre reprezentanţii statelor lumii de a se orienta spre acest tip de energie, cum ar fi Germania, care a preferat să repornească centrale pe cărbune în contextul energetic actual, Cosmin Ghiţă răspunde: „Este dreptul fiecărui stat în a-şi stabili strategia energetică în baza resurselor de care dispune sau a politicilor energetice pe care le consideră sustenabile pe termen mediu şi lung. În ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor nucleare, fie că vorbim de reactoare cu o putere instalată mare sau de reactoare modulare mici, un singur lucru este cert: un accident de tipul celui de la Cernobîl nu mai este posibil astăzi, pe niciuna dintre tehnologiile nucleare în operare sau în dezvoltare.  Lecţiile învăţate atunci, la care se adaugă preocuparea constantă la nivel de industrie de a avea tehnologii robuste, cu sisteme redundante, pentru a preveni incidente sau accidente înseamnă o diferenţă majoră intre momentul 1986 şi 2022.”

    El spune şi că în prezent, industria nucleară este cea mai reglementată la nivel internaţional, beneficiind de îmbunătăţiri multiple pe o perioadă de 30 ani, indiferent de tipul de reactor/tehnologia utilizată. „Securitatea nucleară este prioritatea absolută, toate măsurile, standardele la nivel internaţional, misiunile de evaluare şi planurile de investiţii fiind direcţionate către asigurarea şi menţinerea unui nivel înalt de securitate nucleară.” În ceea ce priveşte situaţia din Ucraina şi îngrijorările referitoare la centrala nucleară de la Zaporojie, aceasta este într-adevăr una sensibilă, crede Cosmin Ghiţă, însă el observă că implicarea  organismelor nucleare are o importanţă deosebită în atenuarea potenţialelor riscuri, aşa cum reiese şi din implicarea deosebită a IAEA (Agenţia Internaţională a Energiei Atomice).

     

    Potenţialul nuclear al României, magnet pentru investiţii? „La nivel global, există un interes crescut pentru investiţiile în  industria nucleară că răspuns la asigurarea simultană a securităţii energetice, independenţei, protecţiei consumatorului, ţintelor de decarbonare. La interesul strategic şi/sau economic, se adaugă includerea energiei nucleare în taxonomia Comisiei Europene pentru finanţare durabilă”, descrie CEO-ul SNN ceea ce ar putea fi una dintre marile oportunităţi ale României, prin industria pe care el o reprezintă. Astfel, mecanismele de cooperare industrială în principal în domenii complexe precum cel nuclear reprezintă o prioritate la nivel internaţional. „Investiţiile, bonitatea, importurile şi exporturile unor echipamente critice şi a know-how-ului sunt astăzi unele dintre cele mai frecvente dificultăţi. Proiectele energetice strategice (capacităţi noi) şi alimentarea cu energie au o dimensiune de securitate puternică. O alimentare sigură şi constantă necesită diversificarea furnizorilor şi resurselor, o creştere a capacităţii necesită o reţea industrială consolidată care la rândul său vă duce la implicarea şi dezvoltarea unor companii interne mai mici”, crede el.

    În calitate de reprezentant al industriei, Ghiţă spune că aceasta are un angajament ferm de a dezvolta atât reactoare de mari dimensiuni, cât şi reactoare modulare mici. Reactoarele la scară mare pot asigura o energie electrică în bandă curată şi la preţuri accesibile iar, în plus, SMR-urile pot asigura flexibilitatea reţelei, precum şi aplicaţii non-electrice, cum ar fi căldura şi hidrogenul. „Ambele sunt necesare pentru a asigura securitatea aprovizionării şi decarbonizarea, iar România are nevoie de noi capacităţi nucleare, are nevoie de energie curată, stabilă şi la preţuri accesibile, ca soluţie pentru realizarea securităţii energetice şi protecţia consumatorilor. De asemenea, România, prin Nuclearelectrica, poate  să valorifice expertiza de peste 26 de ani în operarea nucleară la cele mai înalte standarde de siguranţă şi expertiză de peste 50 de ani a industriei nucleare româneşti şi să devină un lider regional în operare, un centru de producţie şi asamblare de componente şi un centru de pregătire a viitoarei generaţii de ingineri nucleari.”

    Cosmin Ghiţă oferă şi un argument care se bazează pe cifre în acest sens:  pe baza studiului ROMATOM privind capacitatea industriei nucleare româneşti de a participa la dezvoltarea programului nuclear românesc, se estimează că potenţialul de participare a industriei nucleare româneşti, cu referire la bunurile şi serviciile identificate în acest studiu, poate fi evaluat la aproximativ 1-1,6 miliarde de euro, ceea ce ar reprezenta între 25% şi 40% din valoarea totală a contractului de inginerie, procurare, construcţie şi punere în funcţiune. Studiul estimează, de asemenea, că industria locală poate asigura maximum 19.000 de locuri de muncă angajate în dezvoltarea programului nuclear românesc (11.000 de locuri de muncă existente plus 8.000 de locuri de muncă ce pot fi create în cazul în care se primesc comenzi).

     

    Paşii Nuclearelectrica pentru independenţa energetică a României. Valoarea totală a proiectelor de investiţii ale Nuclearelectrica se ridică la 12 miliarde de euro, potrivit lui Cosmin Ghiţă, principalele direcţii fiind atât retehnologizarea şi construcţia de noi reactoare la centrala de la Cernavodă, pregătirea personalului şi dezvoltarea de parteneriate cu universităţi, cât şi dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni în parteneriat cu americanii de la NuScale. Concret, România, prin Nuclearelectrica, are în plan dezvoltarea a trei proiecte majore de investiţii, complementare, primul în plin proces de derulare, Retehnologizarea Unităţii 1 CNE Cernavodă, integral gestionat de SNN, proiectul unităţilor CANDU şi SMR, în cooperare cu parteneri americani.  „Primele două oferă energie curată, în bandă, implicit securitate în furnizare şi disponibilitate sistemului energetic, iar SMR-urile flexibilitate, posibilitatea de a proteja economic şi social zonele cu centrale pe cărbuni scoase din uz, dezvoltare locală, locuri de muncă. Ceea ce un reactor de mare capacitate nu poate face, poate realiza un SMR, între ele realizându-se astfel un echilibru esenţial în producţie şi răspuns la decarbonare şi necesităţi de sistem energetic sau zonale”, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Proiectul Unităţilor CANDU (Reactoarele 3 şi 4) este prevăzut în Strategia Energetică a României 2019-2030 cu perspectiva anului 2050 precum şi în Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice, ca pilon al independenţei energetice a României şi al îndeplinirii ţintelor de decarbonizare asumate de România în calitate de Stat Membru UE. Proiectul urmează să fie implementat în trei etape; prima fiind etapa pregătitoare, demarată deja de Nuclearelectrica prin capitalizarea şi operaţionalizarea companiei de proiect, Energonuclear SA. Etapa a doua a proiectului va consta în realizarea de lucrări preliminare din Faza 1 a contractului de IPC (Inginerie, Procurare şi Construcţii) şi va avea o durata de 18-24 luni, iar etapa a treia a proiectului constă efectiv în realizarea lucrărilor în şantier de construcţie, montaj şi punere în funcţiune, etapă estimată la 69-78 de luni. Astfel, se previzionează că Unitatea 3 va fi pusă în funcţiune în 2030.

    Retehnologizarea Unităţii 1 a centralei de la Cernavodă presupune prelungirea duratei de viaţă a reactorului cu încă 30 de ani (acestea au o durată de viaţă iniţială de 30 de ani). Început în 2017, acest proces de retehnologizare are deja o primă etapă finalizată, iar faza a doua a continuat în iulie 2022 prin semnarea primului contract cu Candu Energy, membră a grupului SNC-Lavalin şi Autoritatea de Proiectare a Unităţii 1 şi OEM (producător de echipamente originale) pentru tehnologia CANDU, în faza a doua a proiectului.  Faza a treia  a proiectului începe odată cu oprirea Unităţii 1 şi constă în derularea efectivă a lucrărilor din Proiectul de Retehnologizare a U1, în instalaţiile unităţii, precum şi repunerea acesteia în funcţiune, în vederea exploatării comerciale pentru un nou ciclu de funcţionare de 30 de ani, după anul 2028.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni (SMR) în parteneriat cu americanii de la NuScale, acesta vizează dezvoltarea unei centrale NuScale cu 6 module, 462 MWh, cel mai devreme la nivelul anilor 2027/2028. „Tehnologia nucleară NuScale în bandă, sigură, accesibilă financiar, cu zero emisii de CO2, va fi în principal dezvoltată pe locaţiile fostelor centrale pe cărbune. De la momentul încheierii MOU cu NuScale, în anul 2019, Nuclearelectrica a lucrat constant pentru dezvoltarea acestui proiect”, spune Cosmin Ghiţă. La nivel internaţional, aproximativ 70 de concepte SMR sunt în curs de dezvoltare în diferite etape, având diferenţe tehnologice, diferite niveluri de implementare, precum şi diferite niveluri de licenţiere.

    Proiectul din România, de la Doiceşti, este încă în etapa  studiilor de amplasament. Recent, în octombrie 2022, Agenţia SUA pentru Comerţ şi Dezvoltare (USTDA) a acordat un grant de 14 milioane de dolari către RoPower, iar acesta va fi folosit pentru studiul preliminar de inginerie şi proiectare (FEED) pentru a avansa proiectul dezvoltării primei centrale nucleare SMR din România. Acest studiu preliminar va include elemente cheie de dezvoltare a proiectului, precum un plan de configurare a amplasamentului, o estimare bugetară şi un plan de execuţie a analizei de impact asupra mediului, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Grantul de 14 miloane de dolari urmează finanţarii nerambursabile de 1,2 milioane de dolari tot din partea USTDA pentru finanţarea unei evaluări tehnice iniţiale de identificare şi ierarhizare a amplasamentelor potenţiale din România şi filierele ce pot fi utilizate pe acestea. „În urma selectării amplasamentului, România are potenţialul de a implementa primele reactoare modulare mici din Europa şi de a deveni un catalizator pentru implementarea SMR în regiune, în special în alte ţări din cadrul Iniţiativei celor Trei Mări care doresc să îşi consolideze securitatea energetică cu o sursă de energie sigură, stabilă, accesibilă şi curată şi să îşi atingă în acelaşi timp obiectivele de decarbonizare. Fiind printre primele ţări care se alătură demersului de independenţă energetică cu una dintre cele mai avansate tehnologii de energie nucleară, tehnologia inovatoare a reactoarelor modulare mici a NuScale, România va obţine o poziţie de lider şi multiple beneficii socio-economice: are potenţialul de a deveni o bază pentru susţinerea producţiei şi asamblarea componentelor SMR şi un centru de pregătire şi formare a viitorilor operatori şi specialişti”, descrie importanţa acestui proiect Cosmin Ghiţă.

    În acest sens, România va dezvolta primul simulator pentru camera de comandă a unui SMR NuScale din Europa, care va fi utilizat pentru formarea noii generaţii de ingineri. Comunitatea din Doiceşti are, de asemenea, potenţialul unor beneficii multiple, în timp ce NuScale şi Nuclearelectrica fac paşi spre implementarea în România, în acest deceniu, a primei centrale electrice NuScale cu 6 module, de 462 Mwe: „Se estimează că centrala electrică NuScale cu 6 module va genera 193 de locuri de muncă permanente, 1.500 de locuri de muncă în construcţii, 2.300 de locuri de muncă în producţie şi va ajuta România să evite producerea a 4 milioane de tone de emisii de CO2 pe an”.

     

    Parteneri pentru un inovator global. Prin caracteristicile tehnologiei SMR dezvoltate de ei, compania americană NuScale a devenit inovatorul în ceea ce priveşte tehnologia nucleară, aceasta fiind, de altfel, prima şi singura companie care a primit o certificare, în anul 2020, din partea NRC, reglementatorul SUA. Prin Nuclearelectrica, România a devenit un partener strategic în Europa pentru NuScale,            „prin experienţa de peste 26 de ani de operare în siguranţă la standarde ale industriei, lanţul solid de furnizori în industria nucleară cu experienţă de peste 50 ani, şcoală de ingineri apreciată la nivel internaţional, precum şi reglementatorul (CNCAN) profesionist şi riguros. Toate acestea sunt atuuri care permit României să ocupe o poziţie de lider în industria nucleară regional”, subliniază atuurile pieţei locale în viitorul industriei nucleare CEO-ul Nuclearelectrica. Importanţa proiectului realizat prin acest parteneriat poate redefini poziţia pieţei locale în contextul energetic internaţional: „Cu un proiect sigur, autorizat, realizat în baza unei strategii şi calendar ferme, România poate deveni un  lider regional prin coagularea unui lanţ local de furnizori-hub producţie/ansamblare şi furnizor de module  de tip NuScale către statele din Europa Centrală şi de Est, Nuclearelectrica putând deveni operator regional de tehnologie NuScale; un centru regional de excelenţă în pregătire în operare prin implementarea unui simulator NuScale la Universitatea Politehnica Bucureşti şi lansarea unor programe regionale de pregătire”.

    Cum arată viitorul energetic al României şi, de ce nu, de la nivel global? „Viitorul energetic al oricărui stat depinde de valorificarea la timp a resurselor, a expertizei şi de realizarea proiectelor de investiţii. Situaţia actuală ne-a demonstrat că extinderea capacităţilor energetice este primordială. Acestui context i se adaugă obiectivele de decarbonare, aşadar varianta câştigătoare este una a unui mix de resurse care să atingă ambele obiective. În plus, dezvoltarea tehnologică este parte integranta a unui viitor energetic sigur”, conchide Cosmin Ghiţă. 

    Cosmin Ghiţă, CEO, Nuclearelectrica

    „În contextul actualei crize energetice şi în timpul pandemiei mondiale, energia nucleară şi-a dovedit capacitatea de a genera energie electrică în mod fiabil şi non-stop, asigurând funcţionarea continuă şi rezistentă a serviciilor critice şi menţinând stabilitatea socială, alimentând casele, birourile, şcolile, spitalele şi furnizorii de internet. Electricitatea produsă de flota existenta de centrale nucleare retehnologizate este extrem de competitivă şi rămâne opţiunea cu cel mai mic cost al energiei electrice nu numai în rândul surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, ci şi în rândul tuturor surselor de energie.”

     

     

    Mereu pe plus, şi pentru investitorii în energie

    În primele şase luni din 2022, Nuclearelectrica a raportat un profit net de 1,2 miliarde de lei, în creştere cu 216% faţă de perioada similară a lui 2021, în timp ce veniturile s-au majorat cu 127%, la 3,1 miliarde de lei. Veniturile din vânzarea energiei electrice au fost de 3 miliarde de lei, în creştere cu 130% de la an la an. Profitul operaţional (EBITDA) a crescut cu 133%, la 1,7 miliarde de lei, evoluţie datorată în principal creşterii veniturilor din exploatare, notează raportul financiar semestrial al companiei. Pentru întreg anul 2022, Nuclearelectrica şi-a bugetat venituri de 7,1 miliarde de lei, cu peste 120% mai mari faţă de 2021, şi un profit net de 2,25 miliarde de lei, mai mult decât dublu faţă de anul trecut. Din profitul net de 1 miliard de lei din 2021, compania a acordat anul acesta dividende de 596 de milioane de lei, nivel depăşit de doar patru alţi emitenţi – OMV Petrom, BRD, Fondul Proprietatea şi Banca Transilvania. La momentul primirii aprobării din partea acţionarilor, randamentul dividendului era de 4,5%. Valoarea investiţiilor în proiectele în derulare ale Nuclearelectrica a ajuns la peste 12 miliarde de euro,  potrivit reprezentanţilor companiei.

    Sursa: BM, ZF

     

    Standardele industriei, stabilite prin lecţiile trecutului

    Instituţional, ulterior situaţiei de la Fukushima, Comisia Europeană şi Grupul Reglementatorilor Europeni ai Societăţii Nucleare au decis că securitatea nucleară a centralelor nucleare din Europa să fie revizuită pe baza unor evaluări transparente şi extinse. Evaluările periodice realizate dovedesc faptul ca Unităţile 1 si 2 de la CNE Cernavodă îndeplinesc cerinţele de securitate nucleară stabilite prin proiect. Din punct de vedere tehnic, atât în faza de proiectare şi construcţie, cât şi în faza de exploatare au fost urmate cele mai înalte standarde internaţionale aplicabile în domeniu, ceea ce a condus în timp la performanţă internaţională. Implementarea programelor de mentenanţă şi a unui program continuu de îmbunătăţire a proiectului centralei a permis exploatarea centralei la un factor de capacitate peste 90%. În cel mai recent clasament modial al centralelor nucleare, realizat în funcţie de factorul de capacitate atins de fiecare centrală de la punerea ei în funcţiune, Unitatea 2 ocupă locul 1, la nivel global, cu un factor de capacitate de 93.3%, iar Unitatea 1 ocupa locul 3 cu un factor de capacitate de 89,7%, România ocupând primul loc la nivel global dintr-un total de 440 reactoare. SNN/CNE Cernavodă este afiliată la mai multe organizaţii internaţionale, prin aceste afilieri având acces la cele mai noi rezultate ale cercetărilor în domeniile specifice tehnologiei CANDU (prin Candu Owner’s Group-COG) şi la studii inginereşti aplicabile la nivelul industriei nucleare.

     

     

    De ce energie nucleară?

    În vederea argumentării strategice a industriei în viitorul energetic global, Cosmin Ghiţă, CEO-ul Nuclearelectrica aminteşte că, în cadrul COP27 (cea mai recentă conferinţă axată pe schimbările climatice a Naţiunilor Unite), reprezentanţii industriei nucleare, prin asociaţia NuclearEurope,  au prezentat  declaraţia comună în sprijinul rolului pe care energia nucleară trebuie să îl joace în remodelarea paradigmei şi a politicilor energetice în viitor. Printre aspectele pe care reprezentanţii industriei nucleare europene le au în vedere, susţinute şi de Nuclearelectrica, se află:

    1. Energia nucleară este o sursă de energie sigură, accesibilă şi curată, disponibilă 24/7, cu o experienţă operaţională vastă, care contribuie la decarbonizarea economiilor lumii de mai bine de jumătate de deceniu şi care furnizează în prezent peste 10 % din energia electrică consumată la nivel mondial;

    2. Energia nucleară are cele mai mici emisii de CO2 pe ciclu de viaţă per kWh dintre toate sursele de energie (6g/kWh), iar uraniul este abundent şi bine distribuit în întreaga lume. Costul combustibilului reprezintă doar o mică parte din costul energiei electrice generate, astfel încât energia nucleară poate permite un cost stabil al energiei electrice pentru cetăţeni, administraţia publică, industrie, agricultură şi toate celelalte activităţi umane care depind de electricitate;

    3. În ultimii 50 de ani, energia nucleară a evitat aproximativ 74Gt de emisii de CO2, ceea ce reprezintă aproape doi ani din totalul emisiilor globale legate de energie;

    4. În contextul actualei crize energetice şi în timpul pandemiei mondiale, energia nucleară şi-a dovedit capacitatea de a genera energie electrică în mod fiabil şi non-stop, asigurând funcţionarea continuă şi rezistentă a serviciilor critice şi menţînând stabilitatea socială, alimentând casele, birourile, şcolile, spitalele şi furnizorii de internet. Electricitatea produsă de flota existentă de centrale nucleare retehnologizate este extrem de competitivă şi rămâne opţiunea cu cel mai mic cost al energiei electrice nu numai în rândul surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, ci şi în rândul tuturor surselor de energie.Proiectele nucleare de construcţie nouă sunt, de asemenea, competitive din punct de vedere al costurilor, iar reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR), aflate în prezent în curs de dezvoltare, vor aduce avantajul suplimentar al unor costuri iniţiale mai mici şi al unor perioade de construcţie mai scurte. În plus, reactoarele mari, SMR şi reactoarele modulare avansate pot oferi o mare varietate de aplicaţii neelectrice, cum ar fi producţia de hidrogen curat, energia termică pentru încălzire urbană, desalinizare, căldură industrială, precum şi completarea naturii variabile a tehnologiilor regenerabile;

    5. Angajamentul  global de a creşte producţia de energie din surse regenerabile va necesita capacităţi suplimentare dispecerizabile cu emisii reduse de carbon pentru a ne echilibra reţelele electrice. Expertiza şi inovarea la nivel mondial în domeniul nuclear ar trebui să fie utilizate pe deplin pentru a ne asigura nevoile energetice actuale şi viitoare. Tranziţia energetică nu este posibilă fără menţinerea şi extinderea rolului energiei nucleare.

     

    Un parteneriat prolific

    România îşi va dezvolta capacităţile nucleare în cadrul acordului interguvernamental de cooperare România-SUA. Proiectele vizate de acest acord sunt în diferite stadii de dezvoltare. Pentru dezvoltarea Unităţilor 3 şi 4 ale centralei de la Cernavodă de pildă, Exim US a emis două scrisori de interes pentru susţinerea  financiară a proiectului. Pe baza informaţiilor preliminare prezentate, EXIM va putea lua în considerare finanţarea până la 50 de milioane de dolari din contractul de export al SUA pentru servicii tehnice de preproiect ca parte a programului Engineering Multiplier Program (EMP) şi până la 3 miliarde de dolari din contractul de export al SUA pentru servicii de inginerie şi de management de proiect pentru contractul de finalizare a Unităţilor 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă. Iar pentru proiectul reactoarelor modulare mici, USTDA a alocat un grant în valoare de 14 milioane de dolari pentru o nouă etapă a programului de dezvoltare a reactoarelor modulare mici în România de către NuScale – Etapa Preliminară a Studiilor de inginerie şi proiectare pentru proiectul SMR din România. Acest grant este ulterior grantului de 1,2 milioane de dolari aferent studiilor iniţiale privind selectarea amplasamentului.

    Cum a atras România atenţia investitorilor americani? Rezultatele prezentului sunt rezultatul unor colaborări istorice, după cum explică Cosmin Ghiţă. „România şi SUA au o cooperare de lungă durată în industria nucleară, începută în anii ‚80. Nuclearelectrica este afiliată la centrul WANO din Atlanta, am lucrat de-a lungul timpului cu furnizori de echipamente şi servicii, iar scopul nostru este să lucrăm cu cei mai buni în domeniu pentru a dezvolta proiecte nucleare robuste şi la timp.”

     

    Beneficiile extinderii capacităţilor nucleare, potrivit Nuclearelectrica:

    1. Evitarea emisiilor de CO2;

    2. Dezvoltare economică naţională şi locală;

    3. Dezvoltarea lanţului de furnizare la nivel naţional, implicit dezvoltare economică extinsă ca rezultat direct;

    4. Crearea de slujbe. Cu patru unităţi CANDU în operare şi SMR, după 2031, am putea ajunge la aproximativ 23.000 de locuri munca, directe şi indirecte;

    5. Dezvoltarea comunităţilor;

    6. Din perspectiva consumatorului, un preţ sustenabil, securitate energetică şi independenţă energetică, cu atât mai mult cu cât vedem implicaţiile contextului actual.

  • Cum poate ajunge vinul pe cartea de vizită a României?

    Polonia este prima ţară pe care România ar putea s-o cucerească atunci când vine vorba de vinul românesc. Până când va putea atrage atenţia în ţări cu tradiţie în lumea viticolă, fie că se numesc Franţa sau Italia, ocazia României este să profite de statele mai apropiate care deja apreciază calitatea vinului produs în podgoriile locale.

     

    Atuurile României pentru a face vinul românesc un brand de ţară la export stau în bogăţia soiurilor autohtone, dar şi în experienţele enoturistice. Asocierea este o strategie care trebuie luată serios în considerare, iar politicile de preţ pot seta locul pe care România să-l ocupe în industria europeană şi mondială a vinului.

    Sunt doar câteva dintre ideile rostite şi dezbătute cu ocazia conferinţei BUSINESS Magazin „Povestea brandurilor româneşti de vin – ediţia 2022”, un eveniment organizat cu sprijinul partenerilor Carrefour, Aqua Carpatica, Jidvei, Domeniile Sâmbureşti, Cotnari şi Avincis.„Dacă producătorii s-ar uni regional şi ar pune în comun resursele, ar pune echipele să lucreze împreună, s-ar putea întâmpla multe lucruri. Sunt producători cu echipe de marketing foarte bine structurate. Dacă producătorii nu se asociază, nu vor reuşi să acopere obiectivul de business al unui intermediar, să acopere bugetul de promovare şi să fie şi eficienţi din punctul de vedere al raportului calitate-preţ”, a spus Mircea Niculescu, senior wine buyer la Carrefour România, retailer care a dezvoltat mai multe programe dedicate creşterii vizibilităţii producătorilor mici şi medii de vin, sub titulatura „Deschidem vinul românesc”.

    Modul în care se poziţionează România în ceea ce priveşte preţul joacă un rol crucial, pentru că astfel se setează nivelul, sunt de părere producătorii. „Pentru a transforma vinul în brand de ţară, este nevoie de calitate ridicată, de o cantitate care să sprijine un ciclu de cumpărare şi tupeu în strategia de preţ, pentru că vinul românesc merită mai mult”, a spus Stefanos Valvis, project manager la Domeniile Sâmbureşti, un brand care face parte din Valvis Holding, grupul care a dezvoltat şi marca de apă Aqua Carpatica, prezentă la export în 16 ţări. Industria vinului românesc are de ales două mize: ce vrea să vândă în străinătate ca produs şi unde vrea să vândă, au mai subliniat speakerii la eveniment. „Marele nostru avantaj este că mergem cu soiuri interesante, vinuri curioase, care atrag atenţia străinilor. Trebuie să vedem ce reacţii avem de la ţările din jurul nostru. Polonia de exemplu este un jucător foarte mare atât ca putere de cumpărare, cât şi ca interes şi cerere pentru vinuri. Dacă însă vom vinde ieftin de la început, nu vom avea un brand, ci doar o marfă”, a spus Ştefan Chiriţescu, director de marketing la Cramele Cotnari.

    Componentele adiacente producţiei de vin, precum enoturismul sau evenimentele de profil, sunt importante şi pot atrage clienţi străini, însă nu sunt suficiente. „Dacă vrem să creăm un brand de ţară, enoturismul poate ajuta, dar brandul de ţară trebuie să-l facă cei care sunt responsabili. Ne pot ajuta lanţurile internaţionale sau jucătorii de pe piaţa europeană care fac export în alte domenii de activitate, precum cel al brânzeturilor. Trebuie să urmărim modele care au avut succes”, a spus Călin Nicolae, director de vânzări la Avincis. România a făcut deja progrese în ultimii ani pentru îmbunătăţirea imaginii vinului peste hotare, dar mai sunt în continuare paşi de parcurs. Vinul are însă răbdare.  

     

    Mircea Niculescu, senior wine buyer la Carrefour România:

    Am identificat câteva direcţii în care am putea face lucrurile mai bine, pentru a sprijini producătorii mici şi medii de vin. Am considerat că e nevoie de o ghidare la nivelul consumatorilor aflaţi la început de drum în călătoria în lumea vinului.

    Am început cu un pilon regional, prin care am propus crame mici sau la început de drum, pe care iniţial le listăm în regiunea în care îşi desfăşoară activitatea. Sunt peste 100 de vinuri în proiectul regional. După primul an de listare regională, acest program continuă prin listarea la nivel naţional, în peste 100 de magazine.

    Ca un al doilea pilon, am creat o gamă de vinuri Exclusiv la Carrefour, o serie de vinuri pe care nu doar le etichetăm ca fiind diferite, ci solicităm de la producător să fie vinuri care să-l ajute pe consumator să-şi înceapă călătoria în această lume. Mai avem câteva soiuri româneşti de introdus până când vom ajunge să avem o „bibliotecă” completă.

    Ultimul pilon este cel premium, unde am strâns o colecţie de vinuri cu prezenţă mai mult în HoReCa, vinuri gândite de producători să poată fi asociate cu mâncarea. Nu sunt vinuri tocmai ieftine şi trebuie să respecte un anumit punctaj referitor la calitate pentru a se califica.

    Consumatorul reacţionează la propunerile noastre. Avem câteva magazine cu concept winesquare şi cu un somelier part-time. Acolo sunt multe persoane care solicită informaţii cu privire la asocierile vinului cu preparatele pe care vor să le pregătească.

    Ne dorim ca, după ce punem produsul pe raft, să-l construim ca pe un brand. În acest moment, unul dintre partenerii noştri are vinurile listate în Carrefour Polonia. Ţintele noastre sunt, în ordine, Polonia, Spania, Belgia şi abia apoi Italia şi Franţa. Mergem cu vin care se va vinde cu 5-8-10 euro, competitiv la nivelul de acolo.

    Polonia a luat o gamă poziţionată mediu-superior în retail, vinuri demiseci. Această ţară se află la nivelul la care ne aflam noi în 2011-2012, dar cresc destul de rapid. Avantajul nostru este că polonezii nu au o producţie foarte bine pusă la punct.

    De cele mai multe ori, producătorii ne fac o ofertă comercială şi vin cu propuneri, dar mergem şi noi către producători. Cei mici au nevoie de o mână întinsă. Este dificil să ajungă să oferteze un retailer, uneori nu au personal pentru asta.

    Dacă producătorii s-ar uni regional şi ar pune în comun resursele, ar pune echipele să lucreze împreună, s-ar putea întâmpla multe lucruri. Sunt producători cu echipe de marketing foarte bine structurate. Dacă producătorii nu se asociază, nu vor reuşi să acopere obiectivul de business al unui intermediar, să acopere bugetul de promovare şi să fie şi eficienţi din punctul de vedere al raportului calitate-preţ.

    Am participat recent la Milano Wine Week, nu este prima experienţă de genul acesta, am mai participat la evenimente similare şi în New York. Am ales să mergem într-una dintre ţările cu cea mai mare tradiţie în lumea vinului, deoarece am considerat că dacă reuşim să-i impresionăm pe italieni e de ajuns. Am mers cu 14 parteneri şi le-am prezentat italienilor 38 de vinuri. Un italian ne-a spus că neapărat, o dată în viaţă, trebuie să bei Negru de Drăgăşani. Am avut reacţii foarte bune şi la Busuioaca de Bohotin, la Tămâioasa românească.

    Industria de vin din România s-a maturizat, avem plantaţii cu vârsta potrivită pentru a avea vinuri potrivite pentru orice nivel. Reacţiile ne dau încredere să mergem mai departe. Cu siguranţă vom mai ieşi din ţară împreună cu partenerii noştri.

     

    Stefanos Valvis, project manager la Domeniile Sâmbureşti:

    România nu o să crească un brand de ţară din vin peste noapte. Este vorba de zeci de ani şi de efortul multor producători. Noi ne concentrăm pe a participa la cât de multe competiţii se poate, vrem să luăm cât mai multe medalii, să cerem preţul pe care chiar îl merităm pentru vinul pe care îl trimitem afară. Vorbim deocamdată de cantităţi mici, dar este responsabilitatea mea de a dezvolta această parte a businessului. Exportăm sub 1%. Ne bazăm pe relaţiile pe care le avem deja în grupul Valvis Holding, ca să trimitem şi vin în cele 16 ţări în care vindem Aqua Carpatica.

    Când a fost creat brandul Aqua Carpatica, eu aveam zece ani. Am şcoala de marketing de mic. Ideea este să punem cât mai multă putere acolo unde avem avantaj competitiv.

    Suntem prezenţi preponderent în retail, vom avea o creştere mică în vânzări faţă de anul trecut în perioada sărbătorilor.

    Ne extindem cât de mult putem, în fiecare an plantăm suprafeţe noi. Recent, am început o reconversie de viţă-de-vie ca să plantăm mai multă Fetească neagră. Acum avem 390 de hectare, dar ne putem extinde până la 500 de hectare.

    Pentru a transforma vinul în brand de ţară, este nevoie de calitate ridicată, de o cantitate care să sprijine un ciclu de cumpărare şi tupeu în strategia de preţ, pentru că vinul românesc merită mai mult.

    De doi ani mă ocup de afacerea noastră de familie şi am venit într-un cadru deja făcut în care dezvolt businessul.

    România trebuie să se axeze pe un avantaj competitiv pe care îl are, adică soiurile autohtone. Noi batem orice francez pentru că el nu are Fetească neagră sau Negru de Drăgăşani. Este o curiozitate pentru un străin să deguste un astfel de vin. Costul de intrare într-o ţară este mult mai mic pentru că sunt soiuri noi. Nu putem să ne batem cu ei la preţ însă. România ar trebui să se promoveze cu vinuri premium. Spre deosebire de francezi şi italieni, noi nu avem sprijin şi fonduri în dezvoltarea viticolă.

     

    Valentina Vesler, director de comunicare şi PR la Valvis Holding:

    Avantajul nostru este că avem un strateg care ştie ce vrea, Jean Valvis. Fără viziune, lucrurile nu se pot întâmpla. Una este să faci branding şi marketing pentru apă şi una e să le faci pentru vinuri. Vinurile au o altă dinamică, o altă poveste în spate. Important este să faci gălăgie, să te faci simţit cu lucrurile pe care le realizezi. Asta am învăţat de la Aqua Carpatica şi încercăm să transferăm şi la vinuri, dar nu e uşor, sunt foarte mult impasuri. Trebuie să spui povestea aşa cum se întâmplă ea.

    Întoarcerea la tradiţie se traduce prin întoarcerea la autenticitate. Oamenii sunt tot mai mult orientaţi spre hrană sănătoasă, comportament sănătos, atitudine sănătoasă. Asta poate însemna o apă curată, poate însemna valori autentice.

    Asocierea este extraordinară. Să găseşti parteneri puternici este extraordinar. Dacă poţi s-o faci singur, cu atât mai bine. Ai nevoie de parteneri. Noi am intrat într-un parteneriat cu Pepsi, dar scopul este să ne creştem identitatea, nu să fim asimilaţi şi şterşi de pe harta de branduri. Dimpotrivă, dorinţa este de a o potenţa, de a ajunge în cât mai multe ţări. Dacă Evian a putut, de ce să nu putem şi noi? Acum ajungem în 16 ţări, dar cu siguranţă vom avea veşti foarte bune în anii care urmează, deoarece strategia este mult mai ambiţioasă decât până acum.

    Fiecare ţară are nişte obiceiuri de consum specifice. Să ducem împreună brandurile de apă şi de vin este o greşeală. Ele trebuie tratate diferit. Nu putem să le luăm la pachet.

    Ca să mişti munţii, ca să faci ceva semnificativ, trebuie să faci echipă. Este momentul în care trebuie să ne strângem la un loc şi poate că ar fi binevenit să tragem la aceeaşi căruţă.

     

    Ştefan Chiriţescu, director de marketing la Cramele Cotnari:

    Marele nostru avantaj este că mergem cu soiuri interesante, vinuri curioase, care atrag atenţia străinilor. Trebuie să vedem ce reacţii avem de la ţările din jurul nostru. Polonia, de exemplu, este un jucător foarte mare atât ca putere de cumpărare, cât şi ca interes şi cerere pentru vinuri. Dacă însă vom vinde ieftin de la început, nu vom avea un brand, ci doar o marfă.

    Cred că industria vinului românesc are de ales două mize: ce vrea să vândă în străinătate ca produs şi unde vrea să vândă. Ar trebui să renunţăm la utopia că o să mergem să le vindem francezilor vin românesc, mai e mult până acolo. M-aş duce către pieţele unde putem vinde, Polonia este una dintre ele. Eu cred în potenţialul spumantelor din România. O să ajungem unde trebuie cu răbdare.

    Avantajul Cotnari este că e un brand foarte vechi în România, avem tradiţia de partea noastră. Avem doar soiuri româneşti în podgoria noastră şi de multe ori ne-am întrebat dacă e bine sau rău. Am ales să nu plantăm soiuri internaţionale, deoarece credem cu tărie că soiurile româneşti vor avea mult succes în viitorul apropiat.

    Noi avem două branduri – Cotnari, cel clasic, şi Casa de Vinuri Cotnari, aripa tânără din podgorie. La bază, suntem un brand de retail. Vindem bine afară, la comunităţile româneşti din străinătate. Circa 10% din vânzările noastre sunt externe.

    Poţi pătrunde pe o piaţă externă în două feluri: o variantă este cea comercială, în care pur şi simplu vinzi o marfă, iar o alta este cea în care vinzi un brand. Noi vindem bine marfa numită vin, dar nu vindem brandul numit vin.

    Noi nu ştim să ne asociem, e o problemă românească, nu doar în industria vinului. Uneori e bine să lucrăm mai mulţi decât să lucrăm singuri. Faptul că ajungem la Milano, la New York, că mergem la târguri în care vorbim despre vinul românesc, nu doar îl punem pe un stand, înseamnă că am făcut paşi foarte mari.

    Ne trebuie un produs (ce înseamnă vinul), o viziune (ce vrem să facem cu acest produs), o poveste (ce vrem să spunem), un argument de încredere (de ce să ne creadă oamenii povestea) şi apoi contează cum executăm totul. Noi suntem la faza dintre produs şi viziune.

    Premiile sunt foarte importante până la un anumit nivel, dar prezenţa la târguri este valoroasă în măsura în care avem şi discuţii de business cu partenerii noştri. Nu e vorba doar despre a participa, ci mai ales despre a dezvolta o relaţie de business, pe care trebuie s-o pregăteşti încă dinainte de a merge la târg.

     

    Roxana Ana, managing director la Velvet Winery:

    Fiind un jucător nou-intrat, în primă fază, focusul nostru va fi pe piaţa internă. Avem o producţie limitată, iar piaţa internă are puterea s-o absoarbă în totalitate. De aceea, nu ieşim cu disperare să găsim noi canale de vânzare pe piaţa externă. Republica Moldova şi Bulgaria au avut o politică de export mult mai agresivă, dar asta pentru că au fost forţate de conjunctura pieţei interne, care nu era în măsură să absoarbă producţia.

    Noi suntem în discuţii destul de avansate cu trei posibil importatori din Belgia, Germania şi Elveţia. O parte dintre ei ne-au descoperit călcându-ne pragul, venind ca să viziteze crama. Din păcate, în calitate de producător mic, cu produse preponderent pe segmentul premium, ne-am lovit deseori de stigma unui brand inexistent de ţară producătoare de vin. Este o lipsă de credibilitate şi încredere în calitatea vinului românesc, deşi avem soiuri autohtone cu un potenţial senzaţional, care dau vinuri complexe, cu personalitate. În ultimul timp, soiul Fetească neagră a căpătat o notorietate foarte mare. Acesta are potenţialul de a fi un soi-drapel pe piaţa externă.

    Noi avem o suprafaţă totală de 36 de hectare, dar procesăm doar de pe jumătate, pentru că cealaltă jumătate este plantaţie tânără. Avem soiuri româneşti, Fetească neagră, Fetească regală, Tămâioasă românească, dar şi soiuri internaţionale – Merlot, Sauvignon, Cabernet, Syrah, Cabernet Franc. Focusul este însă pe soiurile româneşti, avem şi o gamă dedicată care se numeşte „La Ţigănci”, cu vinuri monosepaj.

    Accesul în retail este o provocare, pentru că trebuie să-ţi construieşti credibilitatea, trebuie să-ţi creezi un brand, iar pentru asta ai nevoie de timp şi de consecvenţă.

    Există turiştii pasionaţi de vin, deja saturaţi de ţările cu o lungă tradiţie în spate şi care sunt în căutare de ceva nou, de crame noi, de vinuri noi, de soiuri noi. Mai există şi străinii care sunt din întâmplare în România şi au aflat că există aici turism viticol şi vor să-l încerce. Sunt mulţi turişti din Germania, Anglia, Polonia, Finlanda, Statele Unite ale Americii, Canada, Mexic, Japonia. Recent, am avut în vizită un grup de somelieri din Bulgaria.

    Este nevoie de comunicare clară, unitară, focus pe soiurile autohtone, pe elementul de noutate şi o strategie bine gândită în spate, pe termen lung.

    O parte dintreturişti ne-a u descoperit călcându-ne pragul, venind ca să viziteze crama. Segmentul enoturistic este strategic pentru noi şi ar trebui să fie strategic pentru orice cramă-butic. Este un canal foarte bun de promovare pentru noi, un canal foarte eficient de vânzare şi o formă de fidelizare a clientului, pentru că se creează o legătură emoţională între producător şi consumator.

     

    Călin Nicolae, director de vânzări la Avincis:

    Am vândut în Polonia şi am avut turişti polonezi care au venit să se convingă că vinurile pe care le-a încercat se fac într-adevăr în România. Am mai avut surpriza ca, în urma unor târguri, să întâlnim oameni care să vină apoi la crama noastră. La noi vin foarte mulţi biciclişti, care se opresc la noi în traseele lor. Pentru ei am mărit în principal spaţiile de cazare, am făcut şi o fermă. Enoturismul este foarte bun atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini, care vorbesc mai departe nu doar despre vinurile noastre, ci şi despre ospitalitatea noastră.

    Enoturismul poate aduce relaxare nu doar în weekenduri, ci şi în concedii. În perioada 2020-2021 am avut totul rezervat, am avut chiar cereri de cazare şi nu mai aveam unde să-i primim pe turişti.

    Mulţi dintre străinii care au venit la noi la cramă lucrează astăzi cu noi. Am avut vizitatori din Olanda care sunt acum partenerii noştri.

    Dacă vrem să creăm un brand de ţară, enoturismul poate ajuta, dar brandul de ţară trebuie să-l facă cei care sunt responsabili. Ne pot ajuta lanţurile internaţionale sau jucătorii de pe piaţa europeană care fac export în alte domenii de activitate, precum cel al brânzeturilor. Trebuie să urmărim modele care au avut succes.

     

    Florin Stegariu, proprietar la Strunga Winery:

    Proiectul Strunga Winery a luat naştere în urmă cu nouă ani, din dorinţa de a-mi urma pasiunea pentru viticultură. Cu ajutorul programelor de reconversie şi restructurare, am reuşit să înfiinţez, pe o suprafaţă de 87 de hectare, o plantaţie de viţă-de-vie aflată într-o zonă istorică.

    La export, încercările sunt timide, vindem sub 2%. Chiar săptămâna aceasta am trimis produse în Italia. Exportăm în Polonia, am exportat şi în Suedia pentru o perioadă scurtă de timp, dar lucrurile încă se aşază. Există apetit pentru soiurile româneşti. Noi avem în portofoliu Fetească albă, Tămâioasă românească, Busuioacă de Bohotin, vinuri care fac o figură frumoasă.

    Suntem într-o etapă în care încercăm să ne consolidăm prezenţa pe piaţa internă, dar am avut şi acţiuni la export. Ultima vizită a fost în septembrie, în Polonia. Avem nevoie de o carte de vizită, de un brand de ţară cu o foaie de parcurs, avem nevoie să construim pe fază lungă. Consider că România are un potenţial viticol, datorită proiectelor de reconversie şi tehnologizărilor din crame. Cred că putem îmbina foarte bine atât partea turistică, cât şi experienţa senzorială a celor care vor să ne viziteze.

    În 2007, am început timid prima campanie de vinificaţie, din dorinţa de a vedea care este potenţialul solului şi direcţia de urmat pe viitor. Astăzi procesăm aproximativ 420.000 de litri de vin, dintr-o plantaţie de 11 soiuri atât autohtone, cât şi internaţionale. Treptat, am realizat branduri noi.

    Tehnologizarea este esenţială pentru a putea surprinde esenţa unei plantaţii de viţă-de-vie. În 2021, am finalizat un proiect de investiţii de circa 250.000 de euro, prin care am achiziţionat o linie nouă de îmbuteliere care să ne ofere posibilitatea de a livra în timp util cantităţile solicitate.

    Avem nevoie de un brand-umbrelă în industria vinului, care să surprindă spiritul unui popor, care să ne dea posibilitatea de a creiona o carte de vizită pe termen lung.

    Cred că a sosit momentul unei construcţii în echipă. Brandul de ţară e mai mult decât un logo, are nevoie de personalitate, de echipă, de onestitate şi durabilitate.

  • Povestea singurului român din boardul regional al Danone

    FMCG, telecomunicaţii, farma, înapoi în FMCG. Este traseul carierei lui Cosmin Vînătoru, singurul român din boardul companiei Danone pe zona Europei Centrale şi de Sud-Est. Care sunt obiectivele companiei ajunsE la aproape două decenii şi jumătate de activitate pe plan local pentru perioada următoare şi ce rol joacă el în atingerea lor?

    „Eu am fost recrutat, am fost parte dintr-un proces de recrutare externă, Şi am trecut prin, să zic aşa, toate focurile posibile.“

    Am avut vreo cinci sau şapte interviuri. Am zis că e o experienţă care îmi va folosi pe viitor şi o tratez ca atare. Dacă e să fie cu succes, e bine, dacă nu, la fel”, povesteşte Cosmin Vînătoru, General Secretary Director Central Eastern Europe, Danone. De altfel, iniţial nici nu a ştiut pentru ce companie era recrutat. „Am semnat un NDA până când am trecut de faza de agenţie, apoi, văzând că e vorba de Danone, am devenit foarte interesat, pentru că vorbim totuşi despre un lider global pe toate pieţele pe care activează în zona de iaurturi, iar eu sunt consumator şi de mic am crescut cu Danone. În al doilea rând, a fost jobul cel care m-a atras, fiind foarte complex.

    E o pălărie mult mai mare faţă de pălăria pe care am avut-o până acum. Mi-a plăcut ideea şi am acceptat oportunitatea.” Încă de la început i s-a pus în vedere că se doreşte cineva care să fie deschis ca viziune, dispus să muncească foarte mult, să se dezvolte în a construi echipe şi în a manageria o echipă foarte complexă, o persoană care doreşte să conducă prin exemplul propriu. „Şi cred că asta încerc şi eu să fac, să muncesc cot la cot cu colegii mei şi să le arăt prin propriul exemplu că se poate.”  De profesie jurist, absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „1 decembrie 1918” din Alba Iulia, el a preluat funcţia actuală în urmă cu un an, după o experienţă de aproape trei ani şi jumătate în echipa Pfizer.

    Anterior, a activat pentru mai bine de un deceniu în telecomunicaţii, ca Legal Director în echipa Nobel, însă cariera şi-a început-o tot în industria de FMCG, lucrând ca Legal Advisor în Colgate-Palmolive. Aici a avut şi primul mentor – prima sa şefă, „care era foarte OK din punct de vedere profesional, dar avea şi un echilibru în ceea ce priveşte viaţa personală şi viaţa profesională şi încă de la început m-a îndrumat în zona asta. Îmi spunea: acum avem foarte multă treabă, muncim cât putem, şi apoi începem uşor-uşor să ne să ne mai relaxăm”, îşi aminteşte el.

    O carieră ofertantă

    Din funcţia actuală, Vînătoru e responsabil de zona de Legal, Compliance, Corporate Affairs, Regulatory şi OPOH şi are în subordine 30 de colegi de pe cinci pieţe: România, Bulgaria, Ungaria, Cehia şi Slovacia. La capitolul diversitate spune, pe un ton amuzat, că nu stau foarte bine, şi asta pentru că „suntem, cred, doar patru sau maxim cinci bărbaţi, restul sunt femei. Echipele merg foarte, foarte bine. Suntem foarte mulţumit de cum funcţionăm”. Diferenţe, ca şi abilităţi profesionale, între angajaţii din fiecare piaţă pe care o administrează spune că nu sunt foarte mari, „pentru că toţi sunt experţi în adevăratul sens al cuvântului, sunt foarte buni pe ceea ce fac. Diferenţele, din câte observ eu, vin din cultură. Unele ţări sunt mai deschise şi mai colaborative decât altele”.

    Pentru Cosmin Vînătoru provocările nu s-au oprit odată cu preluarea noului rol, ci vin, în continuare, „de peste tot”. „Spre exemplu, avem misiuni ale companiei pe zona de sustenabilitate, ca până în 2030 să avem zero emisii de carbon şi până în 2025 să ne certificăm B Corp la nivel global.” Una dintre cele mai importante responsabilităţi ale echipei sale aceea de a proteja businessul, inclusiv reputaţia companiei, jucând cumva rolul unor „guardian angels pentru buna dezvoltare a businessului şi implicit a rezultatelor companiei”. Despre reputaţia unei companii, deşi consideră că cea pentru care lucrează şi-a construit-o deja şi acum important e să o menţină, Vînătoru consideră că aceasta se construieşte/menţine printr-un mix de acţiuni, de la a sta aproape de consumator, menţinându-l informat cu privire la inovaţiile şi investiţiile pe care le face compania, la a-l informa permanent cu privire la calitatea şi siguranţa produselor, dându-i totodată „un hint cu privire la ceea ce dorim să facem în viitor”.

     

    Drumul spre made in Ro

    Cu venituri de 691 de milioane de lei în 2021 şi un profit de 34 de milioane, Danone a început producţia locală în 1999, an în care a retehnologizat complet o fabrică de lactate aflată în ruine la momentul respectiv, unitate transformată „în centru regional de performanţă şi productivitate”. Fabrica deserveşte atât piaţa locală, cât şi alte 13 ţări.  „Pentru al doilea an la rând, în cadrul unei competiţii interne în cadrul grupului, fabrica din Bucureşti a fost desemnată numărul unu în Europa, iar succesul ei se datorează, în întregime, echipei locale”, evidenţiază Vînătoru reuşitele operaţiunilor locale în cadrul întregului grup. Pe plan local, compania colaborează cu 20 de ferme mari şi peste 200 de gospodari. Din cele 125 de tone de lapte proaspăt ajunse la fabrica din Bucureşti a Danone se produc zilnic 1 milion de iaurturi, 90% din laptele folosit în fabricarea produselor fiind lapte românesc, provenit de la această reţea de gospodari locali, care fac parte din programul „O şansă pentru familia ta”, lansat de Danone cu scopul de a contribui la viaţa comunităţii, şi de la alte ferme mari, şi doar 10% de import, adus pentru a acoperi deficitul local.

    În continuare, „ambiţia noastră este să continuăm să investim în România, să producem şi să păstrăm poziţia fabricii Danone România ca fiind cea mai performantă fabrică Danone din Europa, să dezvoltăm proiecte sociale aşa cum facem de 23 de ani, şi da, ne-am dori ca ingredientul nostru principal, laptele, să provină exclusiv din România.” Iar odată cu fuziunea recentă dintre Danone, producător şi distribuitor din zona de dairy şi plant based cu divizia de produse pentru bebeluşi şi nutriţie medicală Nutricia, compania şi-a propus să ofere consumatorilor produsele necesare încă de la naştere, pe tot parcursul vieţii. 

     

    O nişă în creştere

    În topul celor mai consumate categorii de lactate din portofoliul Danone se numără sana, kefirul, iaurtul simplu şi iaurtul natural. Al doilea mare segment este reprezentat de produsele care aduc beneficii pentru sănătate, cum este Actimel, „care în ultimii trei ani, începând din pandemie este o preferinţă clară a consumatorilor din România, nu doar a celor europeni”. La rândul său, Activia este, potrivit companiei, cel mai puternic brand de iaurt din piaţă. Cea de-a treia grupă care a avut anul trecut o creştere de trei cifre este reprezentată de alternativele la iaurt, pe bază de plante. „De exemplu, se observă o preferinţă de consum, aici în România, pentru iaurtul pe bază de nucă de cocos. Suntem mândri că noi, cu gama Alpro, suntem în fruntea revoluţiei plant based şi încurajăm regimul flexitarian şi alimentaţia plant based.”

    Deşi produsele plant based există deja în România de câţiva ani, piaţa e încă la început şi într-o continuă dezvoltare. „Penetrarea produselor pe bază de plante este într-o continuă creştere atât în mediul urban cât şi (poate surprinzător pentru unii) în mediul rural. Puternic influenţaţi de perioadele de post, românii din mediul rural apelează şi ei din ce în ce mai des la produse pe bază de plante.” Vînătoru spune că oferta e şi ea în creştere, apărând din ce în ce mai multe variante unbranded/private label, mai ales în segmentul de băuturi. „Însă Alpro (gama plant based a companiei – n. red.) este şi rămâne lider de piaţă.” Anul 2022 a venit cu creşteri double digit versus 2021 pentru Alpro, cel mai accelerat segment fiind cel de produse fermentate. Însă în continuare băuturile au ponderea cea mai mare. „E greu să vorbim despre cel mai căutat sortiment într-o categorie cu mai multe segmente, al cărei factori decizionali sunt atât la nivel de sortiment cât şi la nivel de ingrediente. Totuşi, accelerări mai mari avem pe gama Barista şi No sugars, ambele ţintind câte o nişă de plant based.” Gama plant based a companiei „are cel mai complex portofoliu dintre brandurile Danone” şi include 50 de produse, parte a cinci segmente diferite (băuturi, cafea, produse fermentate, deserturi şi cremă de gătit).


    Vânzări multichannel

    Cea mai mare parte din vânzările companiei – peste 60% – se realizează în comerţul modern. „Cooperăm cu toţi partenerii din comerţul modern, avem relaţii strategice cu aceştia şi suntem prezenţi în toate formatele  – de la supermarket, hipermarket la modern convenience sau cash & carry.” În acelaşi timp, jucătorul are o amprentă puternică în comerţul tradiţional, în canalul de proximitate, în care businessul operează prin reţelele regionale de distribuitori locali. „Este în natura categoriei de lactate proaspete să fie prezentă acolo unde se află consumatorii. Suntem prezenţi în HoReCa, în special cu iaurturile, dar din ce în ce mai mult şi cu produsele pe bază de plante. Avem şi o gamă specială pentru cafenele – Alpro Barista.” Pe categoria plant based, Vînătoru spune că cel mai potrivit canal de vânzare este şi va rămâne în continuare hipermarketul. Totuşi, nici supermarketurile, discounterii sau magazinele de proximitate nu rămân în urmă, ei reuşind să capitalizeze foarte mult din creşterea categoriei. „Canalele mai noi (cel puţin pentru noi) încep să aibă o pondere din ce în ce mai mare, iar aici vorbim atât despre e-commerce cât şi despre farmacii.” Potrivit lui, categoria va continuă să crească şi în anii următori, deşi trendul de creştere nu va mai fi poate la acelaşi nivel de double/triple digit. „Cele mai multe oportunităţi de creştere vin din acţiuni de penetrare care să permită şi celor care până acum nu au acordat atenţie segmentului să îl consume. În continuare va există dorinţa de a consuma produse pe care le considerăm mai sănătoase şi cu un gust mai bun, prin urmare relevanţa categoriei va continuă să crească.”

     

    Preocuparea pentru sănătate, o constantă

    Vînătoru spune că în prezent, pe piaţă există o mulţime de trenduri internaţionale care apar în România, „însă credem că cel mai important este cel al menţinerii unui stil de viaţă echilibrat, fără a mai apela la un regim sau la o cură de slăbire. Preţul este relevant, bineînţeles, însă procesul decizional este mai complex şi are  componente precum gustul, ingredientele sau nevoia specifică pe care o adresează.” Aşadar, în ciuda impredictibilităţii aduse de evenimentele din ultima vreme, preocuparea consumatorului român pentru sănătate, preocupare care s-a accentuat odată cu teama de a nu ajunge să aibă nevoie de îngrijiri medicale, rămâne o constantă. „Preocuparea pentru igienă a fost foarte bruscă şi foarte evidentă. Dar vedem o continuare a preocupării pentru creşterea imunităţii (inclusiv prin alimentaţie), creşterea preferinţelor pentru produsele fără zahăr adăugat şi pentru produsele pe bază de plante, creşterea preferinţelor pentru produsele cu listă scurtă şi transparenţa în ingrediente, şi în general pentru importanţa unei diete echilibrate şi a unui stil de viaţă sănătos, dar şi pentru impactul pe care produsele pe care le cumpără îl au asupra mediului”, această tendinţă fiind întâlnită în mod special în rândul generaţiei Z. „Acesta este un trend care creşte şi care credem că se va menţine şi în viitor.”

    Un program echilibrat

    În ciuda complexităţii funcţiei pe care o deţine, reprezentantul Danone spune că încearcă să aibă un work-life balance destul de bun. „La începutul meu aici recunosc că am avut nişte dificultăţi în primele două luni pentru că am fost copleşit de nivelul de informaţie, de şedinţe, de întâlniri, şi mi-a fost foarte greu. Dar acum m-am aşezat, totul este foarte bine.”

    De obicei, îşi planifică în linii mari agenda – calluri, întâlniri – cu o zi înainte, „deşi, bineînţeles, mai apar şi multe situaţii neprevăzute”. Dacă merge la birou, se trezeşte la ora 7, dar dacă lucrează de acasă, îşi amână ora de trezit pentru 8:00 şi la 9:00 e deja conectat. „Încep prin a-mi revizui e-mailurile, să văd ce-i mai important şi mai urgent.” În funcţie de asta îşi setează şi priorităţile. Îi place să înceapă cu ce e mai greu, cu proiectele cele mai grele, cele mai obositoare. „Dimineaţa când am capul limpede, vreau să le pot trata. Apoi navighez cumva, să spunem, şi printre întâlniri.” Către seară se ocupă de taskurile şi de agenda pentru a doua zi, apoi îşi încheie ziua, dacă nu a apucat să facă asta la prânz, cu 10-15 minute de concentrare, în care „mă gândesc ce am făcut astăzi, ce mi-am dorit să fac, ce era plănuit să fac, ce am realizat într-un final, ce mi-a scăpat, ce pot pune pe agendă pentru mâine, ce am făcut bine, ce n-am făcut bine, unde trebuie să mai lucrez şi apoi încerc să mă preocup doar de partea personală pentru mine şi pentru ceea ce contează în mod personal”. În timpul liber încearcă să se plimbe, să facă cât de multă mişcare este posibil, hobby-urile sale fiind în zona sportivă. „Încerc să mă mişc cât pot de mult şi seara încerc să mai ajungă la sală dacă pot, iar dacă nu, să fac o plimbare lungă, de cel puţin o oră, sau să ies cu bicicleta, iar în weekend la fel, să ies cu bicicleta, plimbări prin pădure, plimbări pe la munte dacă ajung, alergat, sală, tot ceea ce pot eu să fac.” La fel, îi place foarte mult şi să joace baschet.

     

    Lecţia răbdării

    Pentru a-şi defini întregul parcurs profesional, Vînătoru foloseşte termenul „muncă”. La capitolul greşeli spune că le-a făcut, probabil, pe toate, „cum le-am făcut cu toţii”. „Cred că cea mai bună lecţie este că trebuie să ai întotdeauna răbdare, să rămâi detaşat, indiferent ceea ce se întâmplă, să stai detaşat, să priveşti lucrurile cu o anumită linişte, ca să poţi să iei cele mai bune decizii sau să ai cele mai bune reacţii.” El îi sfătuieşte pe tinerii aflaţi la începutul carierei să aibă răbdare, să fie deschişi, să dorească să muncească şi să se dezvolte, să fie echilibraţi, „şi aici mă refer nu numai la work-life, ci mă refer şi la contribuţia lor – să fie cumva balansată cu ceea ce solicită. Pentru că văd în rândul tinerilor un dezechilibru în ceea ce priveşte contribuţia versus beneficii”. Le mai recomandă, de asemenea, să fie conştienţi că totul se clădeşte în timp. Motivul pentru care îi place şi ar recomanda această industrie şi altor tineri, ca loc în care să-şi dezvolte o carieră, se leagă în primul rând de faptul că este foarte dinamică. „Aici, dacă dacă ai posibilitatea să lucrezi într-o funcţie care să te ajute cumva să creezi, ai ocazia să faci multe, multe, multe lucruri.” Iar despre tinerii care vin în echipa Danone, „o pepinieră în industrie”, spune că în şase luni – un an devin experţi în ceea ce fac şi apoi pot aduce „o super plusvaloare şi o contribuţie esenţială”, pentru că au parte de o pregătire foarte bună în cadrul companiei. În continuare, Vînătoru spune că primul său obiectiv rămâne acela de a vedea echipa bine şi să aşeze un pic mai bine lucrurile, pentru că „suntem acum într-o zonă dinamică şi mi se pare că de multe ori trăim într-un haos iar lucrurile nu sunt foarte bine aranjate. Trebuie să mai lucrăm puţin în a le aranja. „Concentrarea mea e în primul rând pe echipă, să-i văd că sunt că sunt OK şi că putem să mergem în ritmul ăsta o perioadă lungă de timp, pentru că se văd rezultatele.”  

     

    Carte de vizită

    Cosmin Vînătoru, General Secretary Director Central Eastern Europe, Danone

    1. Este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „1 decembrie 1918” din Alba Iulia;

    2. Şi-a început cariera în echipa Colgate-Palmolive; a plecat apoi în telecomunicaţii, la Nobel Ltd., iar ulterior s-a mutat în farma, la Pfizer, înainte de a prelua, în toamna anului trecut, jobul actual;

    3. Este pasionat de sport şi în timpul liber îi place să meargă cu bicicleta la pădure şi la munte, să alerge, să meargă la sală şi să joace baschet.

     

     

    Comunitatea locală, sub lupa investiţiilor

    Potrivit viziunii socio-economice a companiei, responsabilitatea unei companii nu se termină la poarta fabricii sau la uşa biroului. De aceea, Danone se implică activ în proiecte care susţin comunitatea locală. Activităţile de CSR ale companiei s-au centrat de-a lungul timpului pe: 1) educaţie pentru consumatorii români (Cupa Hagi Danone 2010, destinată promovării sportului şi a obiceiurilor sănătoase printre copiii cu vârste de 10-12 ani, şi care a beneficiat de o investiţie de peste 1 mil. euro în 10 ani, oprindu-se pe fondul apariţiei pandemiei de COVID-19; vizite în fabrică pentru preşcolari şi elevi, program cu buget anual de 20.000 de euro, demarat în 2013 şi desfăşurat între lunile octombrie – iunie, peste 2.000 de copii trecând anual pragul unităţii de producţie; „Sănătos de mic”, un proiect de educaţie nutriţională pentru preşcolari, având ca obiectiv includerea educaţiei nutriţionale în programa grădiniţelor din România, lansat în 2017, şi cu un buget de 480.000 de euro până în prezent; Samas – program de educaţie perinatală pentru părinţii din România, pentru susţinerea alăptării, lansat în 2013, cu investiţii de 990.000 de euro până în prezent, fiind singurul program de acest fel implementat în România); 2) educaţie pentru profesioniştii din sănătate; 3) investiţii care susţin fermierii români (proiectul „O şansă pentru familia ta”, prin care se susţin circa 200 de gospodari din zona Zimnicea, gospodari care asigură în prezent circa 10% din laptele folosit în fabrica din Bucureşti a companiei, proiectul beneficiind din 2012 până în prezent de investiţii de circa 7 milioane de euro, iar circa 20 milioane de euro au fost investiţi, de asemenea, din anul 1999, în dezvoltarea locală a producţiei de lapte prin fermierii români care aprovizionează fabrica, constând în: asigurarea unei genetici de calitate în ferme, suport pentru săli de muls, training de specialitate, schimb de experienţă cu fermieri din alte ţări).

  • După 18 ani. Povestea businessului din România continuă

    Visuri de 18 ani devenite realitate, cariere care au luat turnuri inedite, planuri de viitor, social media şi imagine, calităţile şi defectele liderilor români, dar şi planuri de ieşire la o cafea cu aceştia – au fost câteva dintre temele discuţiilor de la evenimentul „CEO Awards 2022 – BM Networking Party – Like for Like, ca la 18 ani”. În CADRUL ACESTUIA, Business MAGAZIN şi-a sărbătorit majoratul cu prietenii din business. Am vorbit despre istoria revistei, dar şi despre planurile noastre de viitor şi, ca în fiecare an, am acordat premii pentru executivii şi antreprenorii votaţi în clasamentul 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA, disponibil în curând.

    Inspiraţia în afaceri este obiectivul nostru şi la 18 ani aşa că i-am întrebat şi pe executivii şi pe antreprenorii prezenţi la eveniment care au fost visurile lor din tinereţe, în ce măsură au reuşit să le atingă, dacă drumul lor de carieră mai este aplicabil pentru un tânăr care îşi începe astăzi parcursul profesional.

     

    Mihaela Bîtu, CEO, ING Bank România

    Premiul pentru leadership în banking la feminin

    „Cred că la 18 ani voiam să fiu arhitect. Mi-am descoperit pasiunea pentru banking pe parcurs. Este un domeniu frumos, pe care mulţi îl consideră mercantil, dar este un domeniu aplecat spre oameni şi nevoile lor, în cele din urmă, iar ăsta este cel mai important. Dincolo de acest lucru, este un domeniu foarte dinamic, într-o transformare profundă şi care poate să ofere multe oportunităţi de dezvoltare. Cred că noile generaţii vor avea nevoie de mai multe schimbări, să se reinventeze de mai multe ori pe parcursul carierei.”

     

    Murat Büyükerk, CEO, Arctic România

    Premiul „Ambasadorul României în piaţa de electrocasnice”

    „Când eu aveam 18 ani, visul meu era să călătoresc – apoi, de atunci, am fost în mai mult de 140 de ţări din toată lumea, aşadar sunt norocos, toate visele se împlinesc – sper ca visele tuturor celor din sală să se împlinească.”

     

    Bogdan Putinică, General Manager, Microsoft România

    Premiul pentru o carieră remarcabilă şi curajul de a prelua conducerea unei multinaţionale, după antreprenoriat

    „La 18 ani, voiam să fiu dezvoltator de software, eram foarte sigur că o să înfiinţez o companie şi cu ajutorul ei şi al oamenilor din ea, o să cucerim lumea scriind software. Domeniul era extrem de popular, doar că nu aveam acces la el – la vremea aceea un calculator era atât de scump încât nu ni-l permiteam şi am învăţat programare cu foaia şi creionul, scriind pe hârtie programe de calculator. Au fost conjuncturi unice de piaţă, stele care s-au aliniat, probabil un wild west în termeni de potenţial, care acum nu mai există, dar şi în poziţia în care sunt acum tot despre potenţialul României vorbesc, care este acum poate mai mare decât acum 25 de ani.”

    În ceea ce priveşte următorii ani, este o discuţie pe care o avem aproape în fiecare săptămână la birou, despre ceea ce se numeşte în engleză „legacy”, ceea ce laşi în urmă. Evident, rolul, compania, responsabilităţile, te obligă. Mi-ar plăcea, ca poate nu peste 18 ani, dar peste 10, să mă uit în urmă şi să spun «la asta am pus şi eu poate un deget».

     

    Cristina Bâtlan, fondator şi proprietar, Musette

    Premiul pentru calapod de Leadership feminin

    „Cred că clienţii care ne iubesc cel mai mult au purtat Musette la majorat sau în timpul facultăţii şi toţi îmi spun cât de mult şi-au dorit şi cât de mult au strâns bani ca să aibă o pereche de pantofi de calitate. Pentru mine asta este cea mai mare bucurie – o dată că sunt cu clienţii mei, de atâta timp şi apoi faptul că ei au crescut odată cu noi şi toţi ne ajutăm reciproc ca să supravieţuim în această piaţă. La 18 ani alesesem numele Musette, vedeam Musette pe toate clădirile. E un mare noroc că făceam asta atunci – e foarte greu să creezi un nume care să reziste în timp şi care să poată fi înregistrat după mulţi ani. Nu ştiam la vremea respectivă ce înseamnă branding – nici nu cred că exista un OSIM, probabil că a fost înfiinţat cumva după, acela ar fi fost un alt business pe care aş fi vrut să îl fac, dar pe acesta îl gândeam la 16 ani. ”

    Pentru cineva care are acum 18 ani, i-aş spune că 18 ani este o vârstă perfectă să începi să trăieşti intens, viaţa este foarte scurtă, este o secundă. Dacă ar fi să retrăiesc această secundă, aş face de la început totul la fel.

     

    Florin Talpeş, cofondator şi CEO, Bitdefender

    Premiul pentru parteneriatul anului

    Premiul a fost primit în numele lui Florin Talpeş de Cristian Corabu, vicepreşedinte de marketing pentru soluţii de business la Bitdefender

     

    Anca Vlad, fondator şi preşedinte al grupului Fildas-Catena

    Premiul pentru trei decenii de artă în business

    Premiul a fost primit în numele Ancăi Vlad de Aurelia Babinciu, director de vânzări, Catena

     

    Marco Giudici, CEO, Lidl România

    Premiul management con ammirazione

    Premiul a fost primit în numele lui Marco Giudici de Cristina Hânganu, director de comunicare şi CSR, Lidl România

     

    Julien Münch, CEO, Carrefour România

    Premiul pentru susţinerea ecosistemului de producători locali

    „Industria noastră este dinamică, sunt multe lucruri de făcut aici, poţi să fii de ajutor pentru ţara ta. La Carrefour ne-am propus să susţinem producătorii locali şi comunităţile româneşti, cred că această industrie poate aduce un drum profesional bun pentru un adolescent astăzi. În domeniul anterior (pilot în Forţele Aeriene Franceze n.red.) am avut într-adevăr multe provocări, avem o singură viaţă şi chiar cred că trebuie să profiţi de avantaje şi de oportunităţi, de fiecare dată am învăţat din experienţele anterioare – iar acum mă bucur de experienţa din România.”

     

    Radu Savopol, cofondator, 5 to go

    Premiul pentru plan de afaceri to go

    „La 18 ani voiam să fiu designer. În studenţie am lucrat ca barman, într-unul dintre primele baruri de pe Calea Victoriei, se numea Sidney Bar and Grill, se afla pe Calea Victoriei colţ cu Sevastopol. A fost primul bar de cocktailuri din România. Mulţi ani am lucrat în spatele barului, la pubul din Sinaia, mulţi aţi fost pe acolo, am lucrat de multe ori în weekenduri, şi visez ca peste ani, la un moment dat, să am iar un astfel de loc, unde să mă văd cu prietenii.”

     

    Cristian Gheorghiţă, director executiv al Fundaţiei Superbet

    Premiul pentru susţinerea dezvoltării şahului în România, acordat Fundaţiei Superbet

    „Şahul este un sport de suflet al fondatorilor Superbet. În ciuda audienţelor mici, Federaţia Română de Şah are cel mai mare număr de sportivi acreditaţi, sunt 30.000 de sportivi în România, iar şahul, mai mult decât un sport de performanţă, este un sport de masă. Principiile şahului pe care noi le promovăm sunt aplicate în foarte multe şcoli din România.”

     

    Alexandru Reff, Country Managing Partner, Deloitte România şi Moldova

    Premiul pentru avocatul care pledează pentru Leadership în consultanţă

    „Apreciez toate colaborările cu Ziarul Financiar şi cu BUSINESS Magazin. Cu cât eram mai tânăr, cu atât mă bucuram mai mult de orice împlinire. La 18 ani îmi doream deja de ani buni să fiu avocat – poate aş mai schimba unele lucruri – dar am fost inspirat atât de tradiţiile de familie, cât şi de, probabil, o vocaţie puternică, să o iau pe un drum al meu, de care sunt mulţumit. Dreptul e o profesie superbă, cu multe oportunităţi, poţi avea un impact distinctiv, atât în business, cât şi în societate – aş pleda pentru o carieră juridică, dar, în acelaşi timp, nu am pretenţia că ştiu mai bine decât altcineva ce drum să urmeze în carieră. E esenţial să acţioneze din pasiune, să investească într-o activitate care are sens, pentru care are o chemare, care îi valorifică talentul, interesul şi care serveşte un scop mai înalt, care poate avea un impact semnificativ – iar succesul şi recunoaşterea vor veni de aici.”

     

    Dragoş Anastasiu, Preşedinte, Eurolines şi cofondator, The Makers

    Premiul pentru „ministrul turismului” din business

    „Mă bucur că se întâmplă astfel de evenimente, mă bucur că nu mai vorbim mereu despre criză – depinde de noi dacă vine sau nu criza. La 18 ani visam să plec din România fiindcă mai aveam puţin şi plecam în Germania, la 18 ani şi patru luni am şi plecat. Visam să fiu medic, iar la momentul acela, visam să primesc mai repede carnetul de conducere – asta s-a întâmplat în România, am plecat cu el în Germania. Le-aş spune tinerilor de azi că eu am ales să mă întorc în România şi aceasta a fost cea mai bună decizie a vieţii mele, cred în oportunităţile pe care le avem aici, în special dacă eşti antreprenor sau dacă ai spirit antreprenorial. Din punctul acesta de vedere, le-aş spune că este bine să aibă în vedere un viitor în România. Faptul că eu am plecat de aici m-a ajutat foarte mult, am învăţat o limbă străină, m-am întors cu un alt mindset, asta m-a ajutat. Eu cred că e bine ca tinerii să aibă şi alte experienţe.”

    Fata mea s-a dus în Franţa, probabil că acum ar veni în România, dar experienţa în străinătate este bună şi cred că merită ca tinerii să aibă experienţa asta – să se gândească la faptul că ar putea să se întoarcă în România, aici avem oportunităţi senzaţionale, iar tinerii care vin cu un alt mindset, poate şi cu ceva oportunităţi din străinătate, pot să facă treabă excepţională.

     

    Marco Hoessl, CEO, Kaufland România şi Republica Moldova

    Premiul pentru cel mai admirat CEO din România în 2022

    „Cred că în spatele fiecărui CEO de succes stă cea mai bună echipă. Eu personal mă consider un om de echipă, iar acesta este un titlu câştigat de echipa pe care o conduc, care se implică necondiţionat. Cred în comunicare, în transparenţă, consultare, colaborare. Cred în dreptul colegilor mei de a greşi şi de a învăţa din mers cum să fie mai buni. Obiectivul meu principal este să am o echipă independentă, formată din profesionişti. La Kaufland, implicarea face diferenţa. Investim constant şi în bunăstarea angajaţilor.”

     

    Adrian Mihai, CEO, Fan Courier

    Premiul pentru un business mereu în mişcare

    „La 18 ani îmi doream să conduc propriul meu business, dar îmi aduc aminte de o discuţie de la finalul liceului – când întrebam pe fiecare ce vrea în viaţă – eu spuneam că vreau să conduc propria afacere, colegii erau reticenţi, fiind în comunism. Se pare că visele se împlinesc, nu a durat mult şi comunismul a căzut, iar eu am reuşit să îmi împlinesc visul. Nu mă gândeam la curierat, îmi doream orice, dar să am propria afacere, să pot să mi-o conduc singur. Ca orice antreprenor – am vorbit cu mai mulţi prieteni pe care i-am întâlnit aici – atunci când începi un business, pui la bătaie totul – maşină, casă, apartament, timp, energie, aşa suntem noi antreprenorii, când intrăm în ceva, folosim tot ce putem să folosim.”

  • Michel Eschenbrenner, General Manager, Servier ROMÂNIA: Conducerea în timpul unor schimbări extreme nu este uşoară, dar când treci de vârful furtunii eşti mult mai puternic

    Pe Michel Eschenbrenner, General Manager al producătorului francez de medicamente Servier ROMÂNIA, cariera şi spiritul de aventură înnăscut l-au purtat pe multe pieţe. În fiecare a avut ocazia să îşi dezvolte abilităţile de lider şi să fie martor la evoluţia unui sector tot mai puternic: industria farmaceutică, în care joacă un rol important şi compania pe care o conduce, ajunsă anul acesta la 30 de ani de activitate pe plan local. Ce lecţii de leadership a deprins executivul pe parcurs şi ce angajamente îşi ia pentru viitor?

     

    „Industria farma a evoluat pozitiv de-a lungul anilor, lucrând mai mult cu şi pentru pacienţi. Pacientul este acum un partener real care investeşte mai mult în sănătatea şi bunăstarea sa. O mai mare competitivitate a dus la o concentrare în acest sector, iar cercetarea s-a dovedit a fi de o importanţă şi mai mare în zilele noastre. Trecem încet-încet de la tratamente generale pentru o gamă mai largă de pacienţi la scheme de tratament personalizate, care iau mai mult în considerare specificul fiecărui individ”, descrie Michel Eschenbrenner schimbările apărute în sector. Adaugă, de asemenea, că pandemia a contribuit la acest lucru, deoarece a demonstrat că industria are capacitatea de a propune tratamente şi vaccinuri pe termen scurt, demonstrând, totodată, necesitatea de a menţine cercetarea şi inovarea ca obiective principale.

    În 2021, Servier Pharma România, care aniversează anul acesta trei decenii de activitate pe plan local, a ajuns de la 604 milioane de lei în 2020 la o cifră de afaceri de 661 de milioane. Numărul de angajaţi a rămas, în ultimii ani, stabil, aproximativ 280 de persoane lucrând pentru companie, care tratează lunar peste 2 milioane de pacienţi în România, ariile terapeutice acoperite incluzând oncologie, cardiometabolism, neuroştiinţă şi imunoinflamaţie. La nivel internaţional, Servier este prezentă în 150 de state şi funcţionează cu 21.800 de angajaţi. Businessul a înregistrat în 2021 venituri de 4,7 miliarde de euro şi produce, anual, 539 de milioane de cutii de produse, peste 20% din cifra de afaceri fiind reinvestită constant în cercetare-dezvoltare.

    În aceşti 30 de ani de activitate pe plan local, executivul spune că, în paralel cu contribuţia adusă în domenii critice de terapie pentru sănătatea publică dincolo de susţinerea sănătăţii, Servier a considerat întotdeauna că are şi responsabilitatea de a ajuta în condiţiile economice şi sociale grele comunităţile în care îţi desfăşoară activitatea, cu o serie de acţiuni, precum generarea de date prin studii epidemiologice locale, programe de educaţie medicală, programe de prevenţie şi campanii de conştientizare şi diagnosticare a bolilor, sprijin pentru spitale, inclusiv în timpul pandemiei de COVID-19, sprijin umanitar şi diverse proiecte de responsabilitate socială, investiţiile ridicându-se, în ultimii şapte ani, la 12 milioane de euro.

     

    Perspectivă regională

    Michel Eschenbrenner este absolvent al Facultăţii de Farmacie din Strasbourg (Major Industry) şi deţine un MBA de la CEFA Business School Reims. S-a alăturat echipei Servier în 2006, după ce a petrecut 12 ani într-o altă companie farmaceutică franţuzească. Această primă experienţă de lucru i-a oferit şansa de a intra în contact cu România şi, prin extensie, cu regiunea, unde cariera sa se va dezvolta în următorii ani. Din 1998 până în 1999 a lucrat şi a trăit în România, într-o perioadă în care ţara trecea printr-o perioadă dificilă economic. Când a venit în echipa Servier s-a alăturat departamentului internaţional, datorită experienţelor sale anterioare în gestionarea a diverse zone, cum ar fi Africa de Nord şi ţările scandinave.


    „Cel mai bun mod de a învăţa leadershipul este să exersezi; să reuşeşti şi să eşuezi, dar să înveţi din eşecuri. Acest lucru trebuie să fie însoţit de foarte multă încredere şi de sprijin de la cei care îţi oferă şansa de a deveni un lider.

    Michel Eschenbrenner, General Manager, Servier România


    La Servier a deţinut întâi rolul de director regional adjunct pentru Rusia, „o mişcare ce poate fi considerată punctul de plecare al unui tur de forţă încă în curs de desfăşurare în Europa Centrală şi de Est”. Din Rusia a devenit General Manager al Servier Slovenia, apoi Ungaria, Ucraina şi, din 2020, România. Acum, cu aproape două decenii de experienţă în CEE, executivul spune că se simte ca acasă oriunde merge în regiune, lucrând întotdeauna la găsirea arhitecturii potrivite atât în ceea ce priveşte structurile, cât şi resursele, şi construind baza pentru o traiectorie de creştere sănătoasă. Nu s-a mulţumit „să construiască arhitecturi sustenabile” doar în viaţa profesională, ci a transpus această pasiune şi în timpul liber, căci de câţiva ani obişnuieşte să îşi petreacă vacanţa de vară restaurând o veche casă din 1729.

    Este, de asemenea, pasionat de maşinile vechi, pe care îi place să le descopere la expoziţii speciale. Despre alegerea acestei traiectorii spune că, fiind absolvent al unei facultăţi de farmacie, la începutul carierei a avut două opţiuni: să aibă propria farmacie în Franţa sau să se alăture industriei. „A treia opţiune – care nu a fost o opţiune, de fapt – era să mă alătur armatei pentru serviciul militar. Prin urmare, în 1994 am profitat de ocazie pentru a mă alătura unei companii franţuzeşti în străinătate timp de 16 luni, mai exact în Polonia.” Acel aproape un an şi jumătate în străinătate s-a transformat în 12, toţi petrecuţi în cadrul aceleiaşi companii, înainte de a se alătura echipei Servier. „Deci, s-ar putea spune că armata m-a ajutat să aleg, dar adevărul este că timpul petrecut în Polonia m-a făcut să realizez ce mi se potriveşte mie şi viitorului meu. Este o chestiune de curaj şi determinare să profiţi de oportunitate şi să vezi ce poţi face din ea.” Deşi „ar putea suna un pic ciudat”, el mai povesteşte că în copilărie nu a avut nici o idee reală despre ceea ce şi-ar fi dorit să devină, peste ani. „Am avut, ce-i drept, o dorinţă timpurie de independenţă şi aventură, să plec în străinătate, să descopăr locuri. Acest lucru este, probabil, legat de curiozitatea mea şi deschiderea de a învăţa. Poate că asta m-a ajutat pe tot parcursul acestei călătorii în atât de multe ţări. Este, cred, o calitate să poţi schimba mediile de lucru, culturile, colegii în toţi aceşti ani.” Singurul lucru pe care şi l-a planificat a fost să aibă bacalaureatul în matematică/fizică. „M-am gândit că acest lucru mi-ar da posibilitatea de a alege ceva mai târziu astfel încât să am timp să mă gândesc la ceea ce aş putea face în viaţă. Iar faptul că acum conduc o afacere dovedeşte că a fost o alegere bună”, spune zâmbind.

     

    Sistemul de sănătate românesc, în tranziţie

    Comparând sistemul medical din Franţa cu alte ţări în care a lucrat, executivul spune că modelul franţuzesc este unul generos. „Ca să fiu sincer, mi-am petrecut întreaga carieră în străinătate. Am avut ocazia în timpul studiilor să lucrez într-o farmacie din Franţa pentru a câştiga experienţă şi a-mi finanţa studiile. Deşi au trecut foarte mulţi ani de atunci, mi-am dat seama mult mai târziu şi după ce am lucrat în mai multe ţări că modelul franţuzesc este generos. Medicamentele, spitalele, tratamentele sunt accesibile întregii populaţii şi aproape gratuit.” Asta, notează el, înseamnă un cost pentru populaţia franceză şi contribuabilii francezi, dar beneficiile sunt vizibile. „În comparaţie, sistemul de sănătate românesc este în tranziţie. Întrebarea este cât timp companiile farmaceutice, atât locale, cât şi internaţionale, vor putea face faţă celui mai mic preţ din Europa pentru medicamente şi unei taxe suplimentare clawback cu toate efectele derivate de aici? Desigur, trebuie să luăm în considerare întregul context economic şi social, nu doar sectorul medical”, ridică el un semn de întrebare pentru industrie.

     

    Pandemia, o lecţie cu ecou

    Despre pandemie susţine că principala provocare a fost ca echipa să se mute într-un birou aflat 100% acasă în perioada de vârf a crizei sanitare şi să îşi reorganizeze complet modul de lucru. „Întrebarea majoră a fost: este posibil să se asigure o continuitate a afacerii într-un astfel de context?” A doua provocare importantă a fost la nivel de IT, „să ne adaptăm rutina şi să avem tot circuitul de lucru funcţional.” Dar şi mai important spune că a fost să păstreze moralul şi motivaţia oamenilor, „să continuăm să avem interacţiuni între noi toţi şi să nu pierdem cel mai important lucru dintr-o companie: cultura”. Echipa a fost însă „proactivă şi foarte inovatoare în crearea unui proiect care să păstreze o legătură nu numai cu colegii de birou, ci şi cu echipa noastră de reprezentanţi medicali, răspândită în toată ţara. Aşa a luat naştere Laboratorul de Bine”. Cu acest proiect „umbrelă” s-au organizat întâlniri pe diverse teme – de la dezvoltare profesională la dezvoltare personală, suport psihologic, informaţii despre companie etc., pentru a menţine oamenii în contact strâns. Instrumentul a continuat să fie utilizat chiar şi după revenirea la birou „şi vom continua să-l folosim pentru a crea evenimente şi mai multe schimburi directe în interiorul companiei”.

    Noile modalităţi de lucru, cum ar fi integrarea mai multor posibilităţi de lucru la domiciliu şi noi modalităţi de comunicare atât pe plan intern, cât şi extern, spune că vor fi păstrate ca o lecţie pozitivă din zilele dificile prin care au trecut în timpul crizei sanitare. „Conducerea în timpul unor schimbări extreme nu este uşoară, dar cu siguranţă atunci când treci de vârful furtunii eşti mult mai puternic.” La nivel personal, pandemia l-a învăţat o lecţie valoroasă: că viaţa este fragilă şi cu toţii trebuie să fim mai atenţi cu noi, dar mai ales, cu familiile noastre.

     

    Adevărata expertiză şi know-how-ul stau în echipe

    Michel Eschenbrenner obişnuieşte să îşi înceapă ziua dis-de-dimineaţă cu munca administrativă necesară şi o cafea bună. „După aceea, fac un tur al biroului pentru a-i saluta pe colegii mei prezenţi şi pentru a începe întâlnirile faţă în faţă cu managementul companiei. Întotdeauna am un interval disponibil pentru orice întâlniri legate de operaţiunile sau deciziile zilnice. Sună uşor, nu-i aşa?”. Despre work-lifebalance, executivul spune, amuzat, că soţia sa ar fi de părere că nu reuşeşte să îl gestioneze deloc. „Singurul lucru pe care îl încerc cu adevărat în mod regulat este să ţin weeken­dul departe de agenda mea profesională. Dar dacă echipa mea are nevoie de sprijinul meu, indiferent de momentul zilei, locul meu este de partea lor cu tot ceea ce este necesar de făcut.” Când vine vorba de leadership, executivul are multe de împărtăşit.

    În opinia lui, printre calităţile esenţiale ale unui lider se numără, în primul rând, capacitatea de a recruta colaboratorii potriviţi şi de a se concentra pe integrarea şi dezvoltarea lor. „Cu echipa potrivită ai deja cel mai important avantaj în orice organizaţie.” Nu este un proces uşor, adaugă executivul, deoarece odată ce ai găsit oamenii potriviţi, începe adevărata muncă. „În modul zilnic de lucru un lider bun trebuie să-şi dovedească abilităţile. Trebuie să urmăm – în opinia mea – câteva principii importante: să încurajăm transparenţa, să împărtăşim informaţii, să încurajăm gândirea strategică la toate nivelurile organizaţiei şi… fiţi întotdeauna pregătiţi să ascultaţi. Pentru că leadershipul nu este o trăsătură care este deţinută doar de lider; este ceva la care poate contribui oricine are o opinie valoroasă.” De aceea, continuă el, această combinaţie de transparenţă şi încurajare a participării, de fapt, la procesul decizional se poate dovedi a fi abordarea corectă. În plus, este de părere că un lider trebuie să fie etic, corect şi să practice o comunicare interculturală şi departamentală eficientă. „Este mult, ştiu, dar numai dacă te dovedeşti a fi un exemplu, oamenii vor vedea valoare în acţiunile şi cuvintele tale. Singurul lucru care rămâne în proprietatea liderului la sfârşitul zilei este povara deciziei.”


    „Îmi spuneam la începutul carierei că sunt singurul responsabil pentru întreaga gândire din spate sau pentru analiza completă care duce la decizie. Am păstrat întreaga povară doar la mine. A devenit foarte curând evident că adevărata expertiză şi know-how-ul unei anumite pieţe locale se găsea chiar lângă mine, în echipele mele.

    Michel Eschenbrenner, General Manager, Servier România


    Eschenbrenner consideră, de asemenea, că leadershipul nu este ceva ce poate fi învăţat în mod tradiţional. „Desigur, atunci când un individ este pus în poziţia de a conduce o echipă sau o organizaţie, unele trăsături şi calităţi sunt luate în considerare şi pot fi utile. Revenind, cel mai bun mod de a învăţa leadershipul este să exersezi; să reuşeşti şi să eşuezi, dar să înveţi din eşecuri. Acest lucru trebuie să fie însoţit de foarte multă încredere şi de sprijin de la cei care îţi oferă şansa de a deveni un lider.” Consideră, astfel, că pentru un lider este foarte importantă învăţarea continuă. „Mai important este să ne facem timp să analizăm, să citim, să facem schimb de opinii şi experienţe cu alţi colegi GM din alte ţări, să fim curioşi în privinţa a ceea ce se întâmplă în afara companiei, de noile moduri de lucru.” Potrivit lui, este un proces de învăţare continuă care îţi ţine cumva urechile şi ochii deschişi şi te ajută să integrezi comportamente de leadership pe tot parcursul vieţii. „Lumea se schimbă, noile generaţii privesc viaţa diferit şi trebuie să integrăm aceste schimbări în abordarea noastră managerială, ba chiar mai mult, în abordarea noastră motivaţională.”

    El mai crede că, atunci când te afli în postura de a-i conduce pe alţii, trebuie să înveţi în fiecare zi cum să devii o sursă de inspiraţie, un model, iar acţiunile tale de zi cu zi trebuie să vorbească de la sine şi să devină o sursă de inspiraţie pentru ceilalţi. „Acest lucru presupune să accepţi şi să răspunzi feedbackului tot timpul, să asculţi şi să dai curs propunerilor venite din partea colaboratorilor tăi. Şi, cel mai important, aveţi întotdeauna grijă de echipă. Este un mix între acţiunile tale şi cele ale echipei tale, pentru că, până la urmă, ceea ce fac ei este şi responsabilitatea ta.” În ceea ce-l priveşte, spune că pe întreg parcursul profesional a fost inspirat de o mulţime de oameni, dar crede că îndeosebi primii manageri contează foarte mult. „Primul manager pe care l-am avut când conduceam sucursala suedeză şi ţările nordice a fost întotdeauna prezent şi disponibil pentru a mă sprijini şi a discuta problemele care apăreau; nu căuta să-mi dea soluţii, dar punea mereu în discuţie modul meu de a rezolva problemele. A fost o metodă de a asculta şi de a provoca într-un mod inteligent.”

    Se bucură că în continuare, pe parcursul întregii cariere, în ţările în care a mers a întâlnit manageri care au dat dovadă de profesionalism. În România, de pildă, continuă să lucreze la nivel regional cu acelaşi manager de zonă şi manager de sector pe care i-a avut de când a preluat rolul de GM în Slovenia. „Încrederea reciprocă, înţelegerea, viziunea şi obiectivele comune sporesc încrederea generală şi contribuie la o mai bună transparenţă prin schimburi şi comunicare permanentă.” Executivul recunoaşte că de-a lungul anilor a făcut şi o serie de greşeli, dar e recunoscător că a avut oamenii potriviţi aproape, care l-au spriijnit când încă era la început, şi spune că aceste lecţii l-au ajutat, de fapt, să îşi formeze stilul de conducere din prezent. „Îmi spuneam la începutul carierei că sunt singurul responsabil pentru întreaga gândire din spate sau pentru analiza completă care duce la decizie. Am păstrat întreaga povară doar la mine. A devenit foarte curând evident că adevărata expertiză şi know-how-ul unei anumite pieţe locale se găseau chiar lângă mine, în echipele mele, adaugă executivul. „Ceea ce pot spune acum este că atunci când există o problemă, singura modalitate de a rezolva este de a discuta rapid şi de a nu ezita. De asemenea, reţineţi că această abordare este ceva foarte diferit de faptul că trebuie să fii în mod constant un tampon între presiunea externă şi echipă, pentru a proteja activităţile de zi cu zi şi pentru a menţine compania în mişcare. Să păstrezi echilibrul corect între implicarea echipei şi protejarea muncii lor este, de asemenea, ceva ce am învăţat din culturile diferitelor companii şi din culturile diferitelor ţări.”

    Iar legat de calităţile pe care le caută la oamenii care se alătură echipei sale, spune că esenţiale sunt trei: deschiderea, integritatea şi capacitatea de a aduce valoare adăugată organizaţiei. Pe de altă parte, e de părere că greşelile pot fi discutate şi soluţiile pot fi găsite întotdeauna, dar nu ar accepta ca oricare dintre colaboratorii companiei să nu fie oneşti şi etici. Executivul are şi un sfat pentru tinerii aflaţi la începutul carierei: „Fii entuziast, deschis şi curios şi cere ajutor. Vei primi sprijin şi, dacă eşti dornic să înveţi, compania va investi cu siguranţă în tine”, căci, crede el, această investiţie merge în ambele sensuri. „Compania poate face multe pentru fiecare coleg, dar şi fiecare coleg poate face multe pentru companie.” Iar ca lectură pe care o recomandă altor lideri, menţionează două titluri: „The Peter Principle” de Laurence J. Peter şi Raymond Hull, care explică într-o manieră foarte relaxată studiul ierarhiologiei, şi „Arta războiului” de Sun Tzu, „care cred că nu are nevoie de nicio introducere”.

     

    Angajament pentru viitor

    Anul acesta, când Servier marchează pragul a trei decenii de prezenţă în România, „30 de ani de colaborare cu peste 300 de parteneri, din care s-au născut multe proiecte importante, în beneficiul pacienţilor români”, echipa Servier se angajează să susţină „evoluţia ulterioară a sistemului nostru de sănătate”, să devină mai eficientă şi să ajungă la nivelul de maturitate pe care îl merită pacientul român. „Şi pentru aceasta, ne vom implica activ în transformarea necesară în spaţiul legislativ care va îmbunătăţi accesul la inovare în viitorul apropiat, ne vom continua contribuţia la inovare prin aducerea produselor noastre viitoare, vom rămâne aproape de comunitatea medicală şi academică şi vom continua să ne implicăm în proiecte viitoare în beneficiul pacienţilor. Vom acţiona ca un catalizator şi un facilitator de colaborare, de a aduce programe sau modele care s-au dovedit de succes pe alte pieţe şi de a le adapta la specificul românesc. Mesajul nostru este unul de angajament pentru viitor. Credem în puterea parteneriatelor şi a colaborării. Dorim să ne continuăm eforturile de a construi pentru generaţiile viitoare o lume care să poată asigura accesul egal şi nediscriminatoriu la servicii de sănătate de calitate pentru toţi – aceasta este viziunea companiei noastre.”

     

    Harta unei cariere în farma

    Michel Eschenbrenner, General Manager, Servier România

    Este absolvent al Facultăţii de Farmacie din Strasbourg (Major Industry) şi deţine un MBA de la CEFA Business School Reims;

    S-a alăturat echipei Servier în 2006, după ce a petrecut 12 ani într-o altă companie farmaceutică franţuzească, timp în care a gestionat mai multe zone de afaceri, cum ar fi Africa de Nord şi ţările scandinave;

    În compania Servier a primit iniţial rolul de director regional adjunct pentru Rusia, fiind numit ulterior General Manager al Servier Slovenia, apoi Ungaria, Ucraina şi, din 2020, România;

    Obişnuieşte să îşi petreacă vacanţa de vară restaurând o casă veche din 1729 şi este, de asemenea, pasionat de maşinile vechi, pe care îi place să le descopere la expoziţii speciale.

  • Cristian Gabriel Pavel, CEO şi cofondator, Alfa Software: „Am crezut întotdeauna în potenţialul digitalizării şi în nevoia de automatizare a companiilor româneşti”

    Cristian Gabriel Pavel, CEO şi cofondator al companiei Alfa Software, descrie evoluţia pieţei româneşti de IT într-un sfert de secol şi felul în care a reuşit să crească de la an la an o afacere în una dintre cele mai competitive industrii ale prezentului. Cum s-a transformat pasiunea lui pentru informatică într-un business ce se îndreaptă către 3 milioane de euro?

     

    „Am crezut întotdeauna în potenţialul digitalizării şi am sesizat nevoia companiilor româneşti de a-şi automatiza procesele de lucru”, descrie Cristian Gabriel Pavel, cofondator şi director general al Alfa Software, începuturile companiei pe care o reprezintă, aceasta fiind şi principala sa filosofie de business.

    Povestea Alfa Software, compania pe dezvoltarea căreia s-a axat de mai bine de 25 de ani, a început însă cu mult mai devreme. Aceasta s-a desprins din Alfasoft, o firmă fondată de un grup de specialişti în informatică şi electronică la Zalău.

    Activitatea Alfasoft s-a mutat la Cluj-Napoca, unde avea să ajunga ceva mai târziu şi Alfa Software, compania care oferă soluţii inovative pentru afacerile româneşti din Transilvania. În primii ani de activitate, Alfasoft şi-a axat activitatea pe realizarea de sisteme şi servicii informatice, distribuire şi servicii pentru echipamente de birotică, calculatoare, copiatoare, echipamente de coduri de bare şi altele de acest fel. Un sector prioritar în activitatea societăţii au fost serviciile informatice, dintre care scrierea de programe şi sisteme informatice integrate. Sub mediul de dezvoltare FoxPro 2.6 s-a realizat, astfel, sistemul informatic Alfasoft.

    fa Software, la acea vreme, era divizia de soft din cadrul Alfasoft condusă de Constantin Joldeş. Existau mai multe departamente conduse fiecare în parte de câte un asociat, dar s-a luat decizia scindării şi s-au format mai multe companii, una dintre ele fiind Alfa Software. Anul 1997 a marcat unul dintre cele mai importante momente din parcursul companiei Alfa Software. Deşi era o perioadă neprielnică din punct de vedere economic, iar departamentul de software al Alfasoft era cel mai puţin profitabil, Constantin Joldeş a înfiinţat Alfa Software în mai 1997 şi s-a îndreptat spre o tehnologie modernă, pe un model de baze de date SQL Server. „Anul 1997 nu a fost un an prielnic din punct de vedere economic. Tehnologia era total diferită faţă de ce avem acum. Internetul era la începuturi, nu exista Google, iar transferul de date se baza pe o dischetă. Companiile care funcţionau în mai multe sedii se confruntau de multe ori cu probleme logistice când venea vorba de consolidarea datelor. În aceste condiţii, noi ne-am orientat înspre tehnologia care reprezenta viitorul şi am început să lucrăm pe modelul de baze de date Microsoft SQL Server”, descrie Cristian Gabriel Pavel, cofondator şi director general al Alfa Software, începuturile companiei pe care o reprezintă. Evoluţia Alfa Software a fost graduală şi s-a axat pe dezvoltarea unei platforme moderne şi customizabile de informatică integrată, destinată managementului companiilor medii şi mari, în vederea optimizării şi simplificării proceselor de business.


    În prezent, Alfa Software este produ-cătorul sistemului informatic integrat ASiS ERP şi vinde:

    ► licenţă sau drept de utilizare proprietate intelectuală;

    ► servicii de implementare, dezvoltare, consultanţă şi personalizare ASiS ERP;

    ► servicii recurente de suport şi mentenanţă.


    Fondatorii companiei şi-au fixat obiectivul ca firma lor să devină una dintre cele mai inovatoare companii româneşti, iar de-a lungul timpului, s-au orientat înspre cele mai intuitive sisteme informatice pentru companii. Un moment important din acest punct de vedere a venit în 2005, când au făcut trecerea la sistemul Integrat ASiS, care a adus pentru utilizatorii săi o interfaţă mai prietenoasă, module şi funcţionalităţi moderne – noul sistem permitea gestionarea unor baze de date mari şi se adresa şi firmelor cu puncte de lucru la distanţă. Gradul ridicat de scalabilitate al soluţiei oferite şi adresabilitatea acestui ERP unor domenii de activitate foarte variate au determinat creşterea portofoliului de utilizatori ASiS la peste 2.500, spun reprezentanţii companiei. „Ne-am dorit încă de la început să dezvoltăm soluţii inovative care să răspundă cererilor venite din piaţă. Mă bucur că am ales să rămân în ţară pentru a face IT alături de echipa mea. Cred că munca noastră de până acum a avut un impact direct asupra businessurilor din România şi, mai mult decât atât, a determinat oamenii din acele companii să aibă suficient timp pentru a se dezvolta atât pe plan profesional cât şi în familie”, a descris alegerea dezvoltării Alfa Software Cristian Gabriel Pavel.

     

    Pasionaţi de viitor

    Alături de el, au împărtăşit acest crez şi alţi pasionaţi de informatică.

    „Am ajuns la firma Alfasoft la câteva luni de la înfiinţare datorită fratelui meu, Mitraş Dudaş, care era unul dintre fondatorii Alfasoft. După ce am absolvit Facultatea de Electrotehnică, am început să mă orientez pe zona de IT. Primisem repartiţie, dar am lăsat un loc de muncă bine plătit la stat pentru o firmă privată…ceea ce era de neconceput în acele vremuri. Am avut încredere şi am cunoscut colegi geniali aici. Experienţa oamenilor vizionari de atunci ne-a făcut ca şi pe mai departe să căutăm colegi de acelaşi calibru şi să purtăm în cadrul firmei un dialog al ideilor pentru a găsi cele mai bune soluţii”, îşi aminteşte Gheorghe Dudaş, directorul tehnic al Alfa Software. El este absolvent de Inginerie Electrotehnică, dar spune că a fost atras de calculatoare încă de la începutul carierei, în anii ‘90. A fost martorul transformărilor apărute în domeniul informatic din vremea studenţiei, de la cartele perforate, continuând cu calculatoare de întreprindere produse în România şi apoi trecând la PC-uri, la conectarea la Internet, iar în ultimii ani, la cloud. În cadrul companiei Alfa Software  a dezvoltat şi întreţinut Sistemul Informatic în toate variantele.

    Constantin Joldeş a făcut parte din prima generaţie de  absolvenţi de Informatică de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca. El a făcut parte atât din fondarea Alfasoft, înfiinţată în martie 1990, cât şi din a altor companii cu origini clujene, printre care Banca Transilvania, Leasing Rom, CD Radio, Axa Electronic etc. Având o bogată experienţă acumulată în întreprinderile unde a lucrat înainte de 1989, el a îmbinat cunoştinţele şi pasiunea pentru informatică cu zona de business. Cu toate că s-a retras din activitate, a rămas pasionat de informatică şi a păstrat legătura cu domeniul. În ceea ce îl priveşte pe Cristian Gabriel Pavel, directorul general al companiei, el a fost pasionat de calculatoare încă de mic, a fost chiar şi olimpic naţional la informatică şi se implica în dezvoltarea unor aplicaţii încă din perioada liceului. Dincolo de atribuţiile sale de lider, el continuă să se implice în cercetare şi dezvoltare împreună cu Mihai Joldeş, care a preluat acest segment de activitate.

    „Cu toţii avem acelaşi scop şi ne dorim să oferim cele mai bune soluţii de informatică integrată pentru clienţii noştri”, spune Mihai Joldeş care este acum directorul de dezvoltare al Alfa Software.

    Un exemplu din acest punct de vedere ţine de cea mai recentă decizie legată de soluţiile inovatoare Alfa Software, respectiv dezvoltarea verticalei de transporturi/expediţii. Un nou modul ASiS a fost creat pentru companiile de transport, care are capacitatea de a realiza simulări, planificări de rute, integrări în timp real via API-uri cu: soluţii de Tracking-GPS, burse de transport, benzinării şi sisteme de taxare. „Suntem o companie de tehnologie orientată înspre viitor, chiar dacă ne recomandă cele peste 600 de companii din portofoliu şi cei 25 de ani de activitate. Ne propunem să devenim compania ce transportă clienţii noştri în epoca paperless prin intermediul sistemului ASiS ERP”, precizează el. În prezent, Alfa Software dezvoltă ERP pe cinci verticale majore de business:  producţie, servicii, reciclare, construcţii şi retail  precum şi pentru unităţi economice din zona publică. De-a lungul istoriei companiei, şi profilul clienţilor s-a schimbat, odată cu dezvoltarea mediului privat românesc: iniţial principalii clienţi erau mai mult companii mari cu capital de stat, cum ar fi Drumuri Naţionale, Romsilva, Căile Ferate Române sau multe firme productive la acea vreme cu capital de stat. În prezent, clienţii lor provin cu precădere din mediul privat, printre aceştia aflându-se nume precum Cemacon, Brikston Leier, Ortoprofil, Deltamed, Arobs, Ardealul, Tirrena Scavi, Team Montage, Nova Grup, MG Tec Industry şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) sau Administraţia Naţională „Apele Române”. „Ne adresăm companiilor medii spre mari, de pe teritoriul României. Preferăm companiile din domenii precum producţie, construcţii de drumuri, reciclare, transporturi pentru că de-a lungul timpului ne-am specializat în realizarea de module şi aplicaţii dedicate verticalelor respective”, descrie directorul general al Alfa Software profilul clienţilor cărora se adresează.

    Când vine vorba de investiţii, el spune că, în acest sector, acestea sunt nelipsite mereu: „Acestea nu se opresc doar la o singură rundă de investiţii ci mizează pe o creştere accelerată cu ajutorul sistemelor ERP, aplicaţiilor sau pur şi simplu pentru nevoi noi, care nu au existat anterior”. În prezent, investiţiile bugetate vor fi direcţionate înspre continuarea dezvoltării aplicaţiilor şi modulelor existente, cât şi înspre module noi de management documente, robotizare, conectivitate IoT, inteligenţă artificială şi altele.

    Care au fost provocările dezvoltării unei firme româneşti de IT, cu istorie de 25 de ani? Cristian Gabriel Pavel menţionează nevoia de a ţine echipa unită şi de a avea o viziune unitară asupra aplicaţiilor. „La Alfa Software, cuvântul cheie pe care este construită filosofia noastră de business este „colaborare”. Lucrăm cu toţii împreună, împărtăşim informaţii, iar opiniile noi şi cât mai diversificate sunt binevenite. Construim împreună strategii şi rezolvăm problemele care pot să apară”, descrie CEO-ul companiei filosofia de leadership după care se ghidează. Iar dacă la începutul afacerii, în echipă s-au aflat doar membrii fondatori, aceasta are în prezent 30 de angajaţi şi aproximativ 50 de colaboratori; de altfel, în ultimii ani au dezvoltat această reţea şi au reprezentare în toate regiunile din ţară. „În fiecare an angajăm două sau trei persoane. Calităţile pe care le căutăm în viitorii noştri colegi sunt dorinţa şi capacitatea de învăţare, dar şi talentul de a relaţiona cu clienţii şi cu colegii.”

    Sfatul lui Cristian Gabriel Pavel pentru un antreprenor la început de drum după 25 de ani pe piaţa de IT? „Trebuie să pornească la drum cu încredere în forţele proprii şi curaj şi, chiar dacă are investitori, trebuie să îşi construiască businessul în aşa fel încât să satisfacă nevoile clientului deoarece, până la urmă, cel mai exigent investitor al afacerilor este clientul.”

  • Portretul liderului de mâine

    Business MAGAZIN a organizat gala 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2022, în care am sărbătorit lansarea celei de-a 17-a ediţii a anuarului fanion al revistei. Odată cu acesta, numărul tinerilor de succes promovaţi de noi de-a lungul anilor a ajuns la 1.700. Continuăm pariul nostru pentru viitor, având în vedere şi portretul pe care participanţii la eveniment l-au schiţat răspunzând unui sondaj ad-hoc referitor la trăsăturile liderului de mâine: ei cred că acesta va fi un lider inteligent, bun comunicator şi empatic, dar nu neapărat loial.

     

    „Un studiu recent Gallup, despre starea angajatului global, are două concluzii mari – stresul angajaţilor la nivel global este cel mai înalt din istorie, iar asta simţim cu toţii, este cu 50% mai mare decât în criza din 2008-2009. Când pericolul apare, jobul liderului este să iasă în faţă şi asta aşteaptă oamenii de la liderii lor, de aici a apărut conceptul de servant leadership, de pildă, şi am văzut în ultimele luni cum s-a schimbat paradigma de leadership. Genul de organizaţie modernă care pune accept pe liderii de la toate nivelurile reuşeşte să răspundă la toate aceste provocări”, a spus Marius Opriş, partener al firmei de training Ascendis, în deschiderea Galei 100 TINERI MANAGERI DE TOP, ediţia 2022. A doua provocare a unui lider ţine de nivelul de angajament – engagement – care s-a stabilizat, dar la un nivel foarte jos: „Din perspectiva aceasta, în topul regiunilor, Europa este pe locul opt, cel mai jos. Aici vine o surpriză – România este pe locul întâi la nivelul de engagement în Europa, cu 33%, pe acelaşi loc cu Statele Unite. Pe locul doi este Estonia, cu 25%. Franţa şi Italia au 4% şi 6%, când vine vorba de nivelul de implicare al angajaţilor. Acesta este unul dintre avantajele majore ale României, avem un nivel de implicare foarte mare, care este rezultat din dorinţa noastră de a reuşi, de a demonstra, de a face, de a construi, pe care nu ne-am pierdut-o. Acesta este datorat şi liderilor din România.”


    „Am votat ca în America, unde mediul este foarte competitiv şi unde sunt apreciate inteligenţa, înţelepciunea, empatia, comunicarea şi integritatea. Societăţile emergente nu au orientare spre loialitate, pentru că suntem orientaţi spre a reuşi.”

    Marius Opriş, partener al firmei de training şi consultanţă Ascendis


    În acest context, cea mai bună soluţie pentru depăşirea provocărilor de orice fel este: „Să creştem lideri mai mulţi şi mai buni”.  Ce înseamnă însă un lider bun? Potrivit partenerului Ascendis, sunt câteva lucruri pe care majoritatea angajaţilor le aşteaptă de la superiorii lor: să fie trataţi corect, din toate perspectivele; să poată gestiona sarcinile pe care le au, să nu fie supraîncărcaţi de acestea, comunicarea cu managerul direct să fie una bună şi să găsească suţinerea în managerii lor.

     În cadrul evenimentului dedicat tinerilor manageri de top, Business MAGAZIN a oferit celor aproximativ 300 de participanţi posibilitatea de a construi portretul liderului viitorului, votând trăsăturile pe care ei le aşteaptă de la managerii din România. Potrivit răspunsurilor (au votat 96 dintre managerii prezenţi la gala organizată la finalul lunii iunie), portretul liderului de mâine are inteligenţa ca trăsătură dominantă, iar loialitatea şi seriozitatea nu sunt trăsături care trebuie să îl definească.

    Astfel, peste 60% dintre managerii participanţi la Gala Business Magazin Tineri manageri 2022 susţin că liderul viitorului trebuie să fie inteligent, 56% spun că trebuie să fie bun comunicator, iar 55% cred că empatia este o trăsătură importantă. De asemenea, caracteristici precum sincer/integru (46%) şi carismatic (34%) sunt importante pentru liderul viitorului în opinia celor aproximativ 100 de tineri manageri care au participat la sondaj. „Toată lumea vrea lideri inteligenţi. Nimeni nu vrea lideri loiali şi serioşi, trăsături care au obţinut doar câte 8% din voturi. Dacă în Japonia să fii loial şi serios sunt condiţii esenţiale pentru un lider, în România nu avem absolut deloc o cultură a spaţiului comun, apreciem liderul agresiv, inteligent şi bun comunicator şi nu pe cel loial, serios şi liniştit”, a spus Sorin Pâslaru, redactorul-şef al Ziarului Financiar, în cadrul evenimentului. Din totalul celor 13 caracteristici selectate de Business MAGAZIN pentru a ilustra trăsăturile liderului viitorului, cele mai puţine voturi le-au primit: loial (8%), serios (8%), încrezător în sine (20%), atent la detalii (21%) şi responsabil (29%). „Am votat ca în America, unde mediul este foarte competitiv şi unde sunt apreciate inteligenţa, înţelepciunea, empatia, comunicarea şi integritatea. Societăţile emergente nu au orientare spre loialitate, pentru că suntem orientaţi spre a reuşi”, a spus Marius Opriş, partener al firmei de training şi consultanţă Ascendis. Trei sferturi dintre respondenţi au spus că stilul de leadership al liderului viitorului trebuie să fie transformaţional, adică să îi inspire pe angajaţi cu viziunea sa, să îi încurajeze şi să le dea resursele pentru a obţine rezultate. Totodată, 84% dintre managerii respondenţi au spus că, în cazul unui eşec, reacţia liderului viitorului trebuie una prin care analizează situaţia şi încearcă să descopere cauzele, pentru a nu mai repeta eşecul.

    „Toată lumea vrea lideri inteligenţi. Nimeni nu vrea lideri loiali şi serioşi, trăsături care au obţinut doar câte 8% din voturi. Dacă în Japonia să fii loial şi serios sunt condiţii esenţiale pentru un lider, în România nu avem absolut deloc o cultură a spaţiului comun, apreciem liderul agresiv, inteligent şi bun comunicator şi nu pe cel loial, serios şi liniştit.”

    Sorin Pâslaru, redactorul-şef al Ziarului Financiar, în cadrul evenimentului


    Lansat în 2006, catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP a ajuns anul acesta la cea de-a 17-a ediţia, iar odată cu acesta, poveştile de succes ale tinerilor manageri şi antreprenori scrise de Business MAGAZIN, la 1.700. În ediţia de anul acesta a catalogului, i-am întrebat pe tinerii manageri şi antreprenori ce îi motivează, dacă apreciază mai mult talentul sau ambiţia, care sunt principalele provocări ale prezentului, ce le lipseşte, ce notă şi-ar da vieţii lor de până acum şi, de ce nu, ce îi face fericiţi. Aflaţi mai multe despre cum gândeşte tânărul manager de top citind interviurile anuarului.

    Mulţumim celor care au susţinut GALA 100 TINERI MANAGERI DE TOP, EDIŢIA 2022: ING Bank, Nordis, Superbet, Vantage Towers, Vodafone, Mam Bricolaj, Premier Energy, REI, Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti, Answear, Barbarossa, Biosunline, Digital Barista, Alexandrion Group, La Strada, Nupo, Top Line, Illuma, OMG Cabina Foto, Skinlove, Floraria Magnolia.


    Unde au ajuns tinerii noştri manageri de top

    Mulţi dintre cei pe care i-am prezentat de-a lungul timpului apar zilnic pe primele pagini ale ziarelor de business. Chiar şi pe ale celor din străinătate, fiindcă nu sunt puţini cei care au făcut pasul peste graniţe, remarcându-se prin profesionalismul lor pe plan internaţional. Alţii au ales să dezvolte afaceri aici, rămânând ani la rândul loiali aceleiaşi companii, vânzând când piaţa se aştepa mai puţin sau luând-o de la zero într-un domeniu cu totul nou.

    2006

    Theodor Alexandrescu conducea în urmă cu 16 ani operaţiunile AIG Life România (actuala Metropolitan Life), iar acum este Head Of Middle East – Distribution la Zurich Insurance Company Ltd. Anterior, a ocupat rolul de senior vice president şi head of retail pentru grupul Metlife în regiunea EMEA.

    2006

    În 2006, Călin Drăgan apărea în acest anuar din rolul de director general al Coca-Cola HBC România, fiind primul director general de naţionalitate română numit de Grupul Hellenic Bottling Company la conducerea operaţiunilor din România. El a dezvoltat ulterior o carieră internaţională fabuloasă, cel mai recent rol al său fiind de President & Representative Director la Coca-Cola Bottlers Japan Inc, potrivit informaţiilor de pe platforma LinkedIn.

    2007

    La 36 de ani, Dragoş Petrescu apărea în cea de-a doua ediţie a anuarului, ca fondator şi CEO al grupului de restaurante City Grill. În prezent, grupul City Grill are afaceri de peste 40 de milioane de euro, este cel mai mare angajator din industria ospitalităţii şi are în plan mai multe investiţii, atât în deschiderea unui al doilea hotel lângă actualul restaurant Hanu lui Manuc, cât şi în deschiderea de noi restaurante, chiar şi în afara Bucureştiului.

    Bogdan Putinică a apărut în paginile catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP la scurt timp după ce a vândut elveţienilor de la Adecco pachetul majoritar de acţiuni de la IP Devel, firma pe care o fondase alături de Daniel Bogdan. După ce a activat aproape 10 ani ca senior group vicepresident la Enea Global Services, el este, din noiembrie 2021, general manager al Microsoft România.

    2008

    Iulian Stanciu era în 2008, la doar 32 de ani, acţionar şi director general al Asesoft Distribution (companie care avea o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de dolari la vremea respectivă şi care a devenit ulterior Network One Distribution). El a dezvoltat ulterior eMAG, retailer care s-a dezvoltat constant,  ajungând cel mai mare retailer online local – cu o prezenţă puternică şi în Ungaria şi Bulgaria – şi înregistrând în 2021 afaceri la nivel de grup de aproape 10 mld. lei, din care aproape 6 mld. lei pe piaţa din România.

    Alexandru Reff a fost inclus în catalogul din anul 2008, fiind la acel moment coordonator al cabinetului de avocatură Reff & Asociaţii. La 1 iunie 2017, el a preluat funcţia de country managing partner al Deloitte România.

    2009

    Vasile Armenean avea 40 de ani când a apărut în anuar şi dezvolta cea mai puternică firmă locală de îngheţată din România pe care o îndrepta spre statutul de lider de piaţă. La momentul vânzării către gigantul Unilever, compania ajunsese la această poziţie, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de euro. În cel mai recent interviu acordat ZF, Armenean spunea că nu exclude o revenire în industria alimentară.

     

    2010

    La 33 de ani, Mihai Cioltea era expansion manager la Inditex şi coordona extinderea magazinelor grupului în România. Potrivit celor mai recente informaţii publicate pe platforma LinkedIn, el a intrat în HoReCa ulterior, fiind fondator şi managing partner al companiei Sapiens Coffee din Bucureşti.


    O nouă generaţie de lideri, premiată la gala 100 Tineri Manageri de Top

    Business MAGAZIN a organizat gala 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2022  – Portretul liderului de mâine, în care am sărbătorit lansarea celei de-a 17-a ediţii a anuarului fanion al Business MAGAZIN. În cadrul evenimentului, invitaţii au votat caracteristicile ideale ale liderului viitorului şi am acordat 11 premii pentru „promoţia” din acest an a tinerilor manageri de top.