BusinessMagazin

Tag: bogati

  • Ce vrea să facă una dintre cele mai bogate familii din România cu un conac vechi de aproape 100 de ani după ce l-au restaurat

    Un conac construit în 1925 în stil neoromânesc de unul dintre discipolii arhitectului Ion Mincu, care a trecut printr-un proces de renovare ce a durat şapte ani, reprezintă unul dintre cele mai noi pariuri ale familiei Timiş. Acesta le poartă deja numele şi, aflat la doar 80 de kilometri de Capitală, ar putea fi una dintre destinaţiile de weekend de pe harta bucureştenilor. 

    În ultimii ani, au început să apară din ce în ce mai multe locuri de cazare, care pe lângă dormit, oferă şi o experienţă atipică turiştilor, în încercarea de a se deosebi de turismul de masă. Casa Timiş, un conac construit în 1925 în stil neoromânesc, le oferă turiştilor atât ocazia de a dormi într-un conac istoric, dar şi de a lua masa înconjuraţi de viţa de vie din zona Dealu Mare.

    VEZI AICI GALERIA FOTO

    Casa Timiş este situată pe Drumul Vinului în judeţul Prahova, la aproximativ 80 de km de Bucureşti. Clădirea a fost naţionalizată de către comunişti şi ulterior retrocedată în anul 2008, trecând printr-un amplu proces de renovare până în anul 2015.

    Casa Timiş este deţinută de familia Timiş, cunoscută mai ales pentru dezvoltarea producătorului  de mezeluri Cris-Tim, dar care are şi o experienţă de 13 ani în domeniul viti-vinicol. Familia Timiş are circa 60 de hectare de viţă de vie în zona Dealu Mare şi produce propriul vin încă din 2013.

    În anul 2018, familia Timiş a decis să investească în conac – denumit anterior Conacul Domniţei Ralu – realizând o reţea de infrastructură, atât în ceea ce priveşte asfaltarea unui drum către cramă, cât şi electrificare şi canalizare, dat fiind faptul că acestea nu existau în momentul achiziţionării clădirii.

    „Domeniul Casa Timiş nu are la bază un program de finanţare externă. Investiţiile în construcţii, infrastructură (drumuri asfaltate, electrificare, canalizare), echipamente şi obiecte de inventar, terenuri şi amenajări (vie, livadă, lacuri, grădini, alei, sistem de irigaţii), alături de via ce face parte din podgoria Casa Timiş, depăşesc 8 milioane de euro. Proiectul este în continuă dezvoltare”, spune Cristina Timiş, proprietara Casei Timiş.

    Cristina Timiş a regândit tot ceea ce înseamnă amenajările interioare, astfel designul şi decorurile au păstrat stilul în care clădirea a fost construită, mai exact stilul neo-românesc. Totodată, Cristina Timiş s-a ocupat şi de peisagistica locului creând zone de spaţii verzi, alei şi un parc cu loc de joacă pentru copii, dar şi de construirea restaurantului Veranda dintre vii, salonul de evenimente şi sala de conferinţe Noblesse.

    Cititi aici materialul integral

  • Când un miliard de dolari înseamnă mult prea mult. Ce este limitarismul economic

    CÅND ELON Musk poate oferi 40 miliarde dolari pentru Twitter, po­durile sunt demontate pentru a per­mite trecerea megaiahturilor, iar bogaţii devin tot mai bogaţi, ceva nu este în regulă, susţine un grup de filo­sofi, scrie Deutsche Welle.

    Unii ar spune că nu poţi fi nicio­dată prea bogat, însă inegalitatea eco­nomică în creştere îi face pe din ce în ce mai mulţi oameni să consi­dere că acest lucru nu este corect. Unii sunt prea bogaţi.

    Există o listă lungă de econo­mişti, filosofi şi lideri care au tratat problema redistribuţiei avuţiei de-a lungul secolelor. Sisteme politice întregi au fost clădite în jurul ideii de egalitate şi de a împărţi.

    Limitarismul economic este un concept ce analizează ideea că ni­meni nu ar trebui să fie excesiv de bo­gat. Acesta se concentrează pe efec­tele ne­gative şi riscurile de a avea per­soane superbogate. Discutând inega­li­tatea, acesta nu analizează pro­ble­mele sărăciei, ci se concen­trează pe faptul de a avea prea mult. Impune­rea unei limite superioare asu­pra avuţiei pe care o singură per­soană o poate acumula nu este me­nită a fi o pedeapsă, ideea fiind de a încuraja schimbări pozitive pentru sistemul economic şi populaţie în general. În plus, la un anumit punct, banii în exces nu mai contribuie la starea de bine sau la o viaţă înflori­toa­re. Câteva milioane de dolari ar trebui să fie suficiente în majoritatea cazurilor.

    Ingrid Robeyns, de la Universi­tatea Utrecht din Olanda, este cea care promovează conceptul. Acesta a generat reacţii diferite la nivel global. „În Europa, publicul este de acord cu multe dintre argumentele limitaris­mu­lui, spre deosebire de SUA“, arată Robeyns. „Parte a culturii tra­diţionale americane are legătură cu ideea visului american, credinţa că oricine are şansa de a deveni foarte bogat dacă se străduieşte suficient“.

    Moralitatea este în centrul limi­ta­rismului.

    Când este moral necesar să se intervină într-o economie de piaţă spre beneficiul societăţii ca întreg?

    În linii mari, Robeys argumentează că limitarismul este construit pe doi piloni principali: protejarea democraţiei şi soluţionarea nevoilor urgente ale societăţii care necesită acţiuni colective, ca schimbările climatice.  Din perspectiva inegalităţii politice, limitarismul se teme că inegalitatea poate submina democraţia.

    Nu este vorba doar de bani. Susţinătorii limitarismului economic spun că bogaţii sunt un pericol pentru mediu pentru că produc amprente CO2 enorme. Utilizând banii în exces ai celor bogaţi, guvernele pot investi în sisteme de protecţie a cetăţenilor de vremea extremă, sau ar putea fi construite capacităţi suplimentare de energie regenerabilă, sau tehnologii mai bune.

    Unii critici spun că limitarismul nu merge suficient de departe, în timp ce alţi filosofi şi economişti se opun ferm ideii limitării avuţiei.

    Pentru Robeyns, există probleme din lumea reală în implementarea ideilor sale. Mai întâi, este aproape imposibil să ajungi la o definiţie universală a ce înseamnă să fii prea bogat. În al doilea rând, chiar dacă acest lucru ar fi posibil, cum s-ar putea colecta banii în exces?

    „Ideile pot schimba istoria. Unele o fac, altele nu“, concluzionează Robeyns. Poate că ideile sale nu sunt populare în unele părţi, dar cel puţin acestea îi fac pe oameni să se gândească la inegalităţi.

     

  • Planul guvernului britanic de reducere a unei taxe pentru cei cu cele mai mari venituri, care a provocat turbulenţe pe pieţe, a fost abandonat, a anunţat ministrul britanic de finanţe Kwasi Kwarteng, notează Deutsche Welle.

    Planul guvernului britanic de reducere a unei taxe pentru cei cu cele mai mari venituri, care a provocat turbulenţe pe pieţe, a fost abandonat, a anunţat ministrul britanic de finanţe Kwasi Kwarteng, notează Deutsche Welle.

    Premierul Liz Truss a venit la putere cu mai puţin de o lună în urmă, însă guvernul său a fost dur criticat pentru planul de reducere a taxelor pentru cei mai bogaţi în mijlocul unei crize a costurilor de trai.

  • Când mega-bogaţii ies la cumpărături: Amancio Ortega, spaniolul din spatele celebrului brand de fashion Zara, bagă bani grei în pieţele de real-estate din întreaga lume şi pare că nu se opreşte prea curând. Averea sa este estimată la 54 de miliarde de dolari

    Firma de investiţii a celebrului om de afaceri Amancio Ortega, cel care se află în spatele gigantului Inditex, care deţine Zara, caută să diversifice portofoliul de active ale miliardarului. Cu banii veniţi din imperiul său de modă, Ortega a intrat într-un iureş al tranzacţiilor, acumulând în doar un an participaţii în companii energetice evaluate la peste un miliard de dolari şi investind aproape două miliarde în imobiliare la nivel global, scrie Financial Times.

    În timp ce acţiunile Inditex şi-au pierdut aproape o treime din valoare în ultimii cinci ani, Amancio Ortega a reuşit să acumuleze cu ajutorul investiţiilor cel mai mare portofoliu de imobiliare din Europa şi să facă alte pariuri importante, fără să vândă nicio acţiune.

    „Clienţii sunt din ce în ce mai conştienţi de necesitatea unui portofoliu diversificat. Lumea post-pandemică i-a făcut pe oameni să se gândească mai mult la investiţiile sigure, iar mulţi dintre ei au înţeles că există siguranţă într-un portofoliu vast”, a declarat Piers Master, partener al firmei de investiţii Pontegadea, deţinută de Amancio Ortega.

    Firma de investiţii Pontegadea a investit cel mai des în clădiri de birouri şi de retail din marile oraşe, pentru a obţine un venit stabil. Cu această strategie, firma a ajuns să ofere spre închirere spaţii pentru giganţi precum Amazon. Una dintre cele mai importante investiţii ale lui Ortega a fost istorica clădire Haughwout Building din Manhattan, unul dintre cele mai înalte clădiri de birouri din Miami şi un zgârie-nori din Seul.

    Pe fondul pandemiei, strategia de investiţii a eşuat, iar familia Ortega s-a orientat mai mult către investiţii în energie, achiziţionând o participaţie în cadrul operatorului spaniol de transport de gaze Enagas în 2019.

    Cea mai mare parte a averii omului din spatele Zara provine de pe urma acţiunilor Inditex, unde deţine un pachet majoritar de 48 de miliarde de dolari. Deşi prăbuşirea preţului la acţiuni l-au costat 14 miliarde de dolari, miliardarul spaniol mai are încă bani grei de investit la nivel global.

    Amancio Ortega, astăzi în vârstă de 86 de ani, a fondat compania care avea să devină Inditex în 1963. Cât timp el s-a aflat la conducerea Inditex nu a avut un birou personal, preferând să stea alături de angajaţi. Ortega a ieşit personal de la conducerea Inditex în 2011, fiind ulterior înlocuit de Pablo Isla, un director cu vechime în retail. Singurul copil al miliardarului, Marta Ortega, în vârstă de 38 de ani, a preluat conducerea businessului în aprilie.

     

  • Toţi banii din lume nu sunt suficienţi să îi mai salveaze: Miliardarii chinezi şi-au pierdut ruta preferată de scăpare către Europa şi au rămas blocaţi, căzând pradă lockdown-urilor, tensiunilor politice şi regimului de la Beijing

    Pentru super-bogaţii Chinei care doreau să fugă de blocajele cauzate de pandemie şi de tensiunile politice ale guvernului, Portugalia era destinaţia perfectă, cunoscută pentru stilul de viaţă accesibil şi mai ales pentru celebrele „vize de aur”, care dau acces investitorilor chinezi la cetăţenie europeană pentru doar 350.000 de euro, scrie Bloomberg.

    Această combinaţie de facilităţi oferită de Portugalia a atras în ultimii ani ca un magnet mii de miliardari chinezi, care au adus nu mai puţin de un miliard de dolari pe an ţării, vârful investiţiilor fiind atins în 2014.

    Opt ani mai târziu valul de miliardari chinezi care luau cu asalt ţara pare că s-a blocat. Problema nu are legătură cu cererea, pentru că potrivit datelor din ce în ce mai mulţi super-bogaţi vor să părăsească China sau au un plan pregătit în acest scop. Numai în 2021 10.000 de super-bogaţi căutau să iasă din China şi odată cu ei cel puţin 48 de miliarde de dolari. În trecut, aceştia puteau folosi ca portiţă de scăpare vizele de aur, dar oportunitatea s-a evaporat.

    În prezent, chinezii care vor să plece cu miliardele de dolari din China se lovesc de restricţii create atât de guvernul chinez cât şi de restricţiile europene. UE s-a pronunţat din ce în ce mai agresiv împotriva programelor de rezidenţă şi cetăţenie oferite prin intermediul investiţiilor. Momentan 10 state membre oferă astfel de facilităţi, iar ţări precum Cipru sau Malta au renunţat la proiectele lor privind vizele de aur, după ce au fost examinate de oficialii europeni.

    În cazul Portugaliei, procesul presupune un interviu în persoană pentru obţinerea vizei, însă restricţiile de călătorie impuse de China pe fondul pandemiei au făcut acest proces aproape imposibil de realizat pentru oricine vrea să părăsească ţara.

    Pentru miliardarii chinezi asta înseamnă că opţiunile lor de refugiu din calea propriului guvern sunt din ce în ce mai puţine, iar pe liderii de afaceri şi brokerii imobiliari din Portugalia blocajul îi lasă fără o sursă importantă de investiţii străine.

    „Foarte mulţi investitori chinezi au venit cu bani aici după ce am lansat programul vizelor şi au început să lucreze alături de noi”, a declarat Bernardo Mendia, secretar general al Camerei de Comerţ şi Industrie pentru Portugalia şi China.

    Magnaţii chinezi au băgat bani grei în ţară, ajungând să investească în companii energetice, medicale, de construcţie şi aviaţie. Cifrele oficiale arată că Portugalia a acordat aproape 10.000 de paşapoarte de aur începând din 2012, iar majoritatea au ajuns la cetăţeni chinezi.

    În prezent, doar 16% din solicitanţii acceptaţi provin din China, în scădere cu 81% faţă de vârful din 2014.

    „Vizele de aur sunt extrem de importante, pentru că au ajutat foarte mult economia. Este un instrument fantastic pentru că oferă acces la o investiţie sigură cu un randament ridicat”, a declarat  Alexandra Victoria-Bonte, co-fondator al One Stop Properties din Lisabona.

    Noile restricţii şi întârzierile în materie de vize se traduc pentru Portugalia în pierderea unei surse importantă de bani, care au transformat radical ţara şi au contribuit semnificativ la dezvoltarea economică.

  • Unde fug cu sacii de bani bogaţii Rusiei

    Marile agenţii imobiliare din Dubai sărbătoresc după ce fuga oligarhilor din calea sancţiunilor europene au adus banii acestora pe piaţa imobilară de lux a oraşului. Companiile au înregistrat inclusiv dublarea afacerilor în 2022, ajungând la sute de milioane de dolari pe fondul mega-bogaţilor care caută să fugă de sancţiuni, scrie CNBC.

    Printre cei ce caută să scape în mod discret de ochii şi măsurile autorităţilor europene se numără şi Robert Abramovic, celebrul fost proprietar al clubului de fotbal Chelsea cunsocut şi pentru asocierea sa pentru multă vreme cu Vladimir Putin.

    Abramovici caută să investească în imobile din cunoscutul Palm Jumeirah, arhipelagul de insule create de om pentru a arăta ca un palmier. Nici fostul proprietar al Chelsea n-a scăpat de vânătoarea pentru banii oligahrilor ruşi, avionul său privat evaluat la 350 de milioane de dolari a fost blocat în Emirate pntru patru luni după ce Departamentul de Stat al SUA a autorizat confiscarea acestuia.

    Fluxul de clienţi ruşi a stimulat puternic sectorul imobiliar al Emiratelor Arabe Unite pe măsură ce războiul dintre Rusia şi Ucraina a continuat să se desfăşoare şi să atragă atenţia asupra miliardarilor din Rusia.

    Emiratele Arabe sunt printre singurele naţiuni care îi primesc cu bratele deschise pe miliardarii ruşi şi sunt gata să facă afaceri cu aceştia, în timp ce tot mai multe ţări au trecut la sancţiuni făcând elita să piardă milioane de dolari.

    „Războiul din Ucraina şi impactul sancţiunilor asupra clienţilor ruşi au determinat căutarea unui refugiu în Dubai. Miliardarii au venit în Emirate în număr record, ceea ce a determinat o creştere puternică a cererii pentru imobiliare.”, a declarat Tamara Getigezhva, CEO-ul Mira Estate, una dintre companiile imobiliare care activează pe segmentul de lux al pieţei.

    Potrivit datelor colectate de autorităţi, ruşii se află top cinci cei mai mari clienţi ai pieţei imobiliare din Dubai. De asemenea, potrivit studiilor, Emiratele Arabe Unite vor deveni cea mai importană destinaţie pentru cei ultra-bogaţi, urmând să primească în 2022 4.000 de milionari noi.

    La polul opus Rusia va pierde în acest an 15.000 de milionari, pe fondul războiului, sancţiunilor şi vânătorii de active ale celor super-bogaţi care este încă în desfăşurare.

     

  • Bloomberg Billionaires: Cei mai bogaţi 500 de oameni ai lumii au pierdut în total 1,4 trilioane de dolari în 2022

    Cei mai bogaţi 500 de oameni din lume au pierdut un total de 1,4 trilioane de dolari în acest an, dintre care 206 miliarde numai luni, conform indicelui Bloomberg Billionaires, pe măsură ce pieţele financiare globale cedează sub greutatea ratelor tot mai mari ale dobânzilor şi a anxietăţii inflaţiei, scrie Bloomberg.

    Această situaţie reprezintă un contrast puternic faţă de anul trecut, când pieţele în creştere au sporit numărul milionarilor şi miliardarilor cu aproximativ 8%, potrivit unui raport Capgemini World Wealth publicat marţi. Datele arată că numărul miliardarilor din zona Asia-Pacific a crescut cu doar 4,2%, fiind în urma Europei şi rămânând tot mai departe de America de Nord, după ce a dominat numărului elitelor financiare în ultimul deceniu.

    SUA, Japonia, China şi Germania rămân printre primele ţări în care trăiesc cei mai mulţi bogaţi ai lumii. Cele patru ţări găzduiesc aproape 64% dintre milionarii şi miliardarii prezenţi la nivel global, arată raportul Capgemini.

    Persoanele cu active investibile de 30 de milioane de dolari sau mai mult şi-au privit averea crescând cu 9,6% comparativ cu 2020, cel mai rapid ritm de creştere dintre cohortele studiate de raport. Cei cu 1 milion până la 5 milioane de dolari au suferit cea mai lentă creştere a averii, cu 7,8%.

    Raportul a evidenţiat, de asemenea, modul în care femeile din toate categoriile vor moşteni 70% din averile globale în următoarele două generaţii. Bogăţia masivă creată din evaluările vertiginoase ale companiilor de tehnologie şi startup-urilor a dat naştere, totodată, la un număr tot mai mare de tineri bogaţi, proveniţi inclusiv din zona cripto.

  • Romania deţine 60% din rezerva totală din Europa a celei mai dorite RESURSE de pe PLANETĂ şi cu toate astea românii o ignoră

    Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă. 

    Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat

    4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.

    În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.

    Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.

    Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.

    Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.

    Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Raiul oligarhilor. Insula care adăposteşte averile super-bogaţilor ruşi de tirul sancţiunilor europene

    La doar o zi după ce magnatul rus al cărbunelui, Andrey Melnichenko a fost pus pe lista neagră a oligarhilor, acesta şi-a mutat super-iachtul în Maldive pentru a-şi salva comoara de tirul sancţiunilor europene, scrie Reuters.

    Pe 13 martie, autorităţile italiene au confiscat o altă ambarcaţiune de lux aflată pe numele miliardarului, fiind vorba de cel mai mare iacht din lume cu o valoare estimate la 578 milioane dolari.

    De când comunitatea europeană a început vânătoarea de oligarhi, tot mai mulţi proprietari ai  navelor de lux au oprit sistemele de localizare ale acestora, pentru a ţine la distanţă autorităţile.

    Tot mai mulţi mega-bogaţi ruşi se îndreaptă cu toată viteza spre Maldive, un paradis pentru averile acestora. Acolo oligarhii pot scăpa de sub presiunea sancţiunilor, pentru că conducerea insulei nu se grăbeşte să atace elita rusă şi să se alinieze la poziţia Occidentului faţă de Rusia

    Tocmai această abordare prudentă a autorităţilor privind sancţiunile lansate după invazia Ucrainei, atrage ca un magnet şi devine o destinaţie de vis pentru marii deţinători de iachturi.

    Iachtul lui Andrei Melnichenko este doar unul dintre cele şase nave de lux care au tras spre ţărmurile din sud-vestul Indiei, de când oligarhii ruşi au intrat în vizorul Vestului.

    Cei care nu aruncă ancora în Maldive recurg la alte metode pentru a fugi de sancţiuni. Printre acestea se numără oprirea sistemelor de localizare, schimbarea destinaţiilor de navigare pe care le-au anunţat înainte sau navigarea în apele internaţionale, unde sancţiunile se lovesc de legislaţia zonei.

    Încercarea Comunităţii Internaţionale de a pune mâna pe navele de lux care au fugit în Maldive este aproape imposibilă.

    Sistemul juridic din Maldive nu este destul de solid pentru acest obiectiv, iar singurul motiv pentru care s-ar putea dispune confiscarea ambarcaţiunilor ar fi săvârşirea unei crime, conform legislaţiei locale.

    Iachtul oligarhului rus, care a scăpat de sancţiuni în Maldive, este dotat cu trei piscine şi mobilier confecţionat din cristale, ambarcaţiunea fiind evaluată la 300 de milioane de dolari.

    Problema sistemului juridic din Maldive evidenţiază dificultăţile pe care le întâmpină Occidentul în încercarea sa de a îngeunuchea elita miliardarilor ruşi. În ciuda sancţiunilor şi a codamnării la nivel international a invaziei din Ucraina, încă există ţări care sunt dispuse să ofere protecţie oligarhilor şi să îngreuneze misiunea occidentală.

    De la invazie, SUA, Marea Britanie şi UE au introdus sancţiuni economice fără precedent împotriva Rusiei,  liderului acestei ţări, precum şi împotriva parlamentarilor şi oamenilor de afaceri ruşi.

    Europa a confiscate numeroase proprietăţi de lux, dar şi şase iachturi despre care autorităţile spun că se află pe numele oligarhilor vizaţi de sancţiuni.

    Maldive a votat pentru condamnarea invaziei ruse în cadrul ONU şi a anunţat că se va alinia poziţiei Occidentului în raport cu Rusia. Realitatea este alta, pentru că mai mulţi oficiali se tem de impactul economic negativ pe care gonirea oligarhilor îl poate avea asupra insulei.

  • În război cu oamenii lui Putin: Cine este Alexei Mordashov, magnatul rus al oţelului, care se zbate să scape din capcana sancţiunilor

    După ce Rusia a invadat Ucraina, oligarhul rus Alexei Mordashov s-a grăbit să transfere miliarde de dolari în acţiuni de pe numele său, iar superiachtul pe care-l deţine şi care valorează nu mai puţin de 500 de miliarde de dolari, a primit ordin să se intoarcă în Rusia, scrie Finacial Times.

    Mordashov este printre cei mai bogaţi oligarhi ruşi, care şi-a construit un imperiu din exploatarea oţelului. De asemenea, el şi-a manifestat interesul pentru industria cărbunelui, aur şi mass-media. Cu toate că se află la vârful celei mai mari companii ruseşti care operează în industria oţelului, iar businessurile sale se extind în mai multe domenii, valul sancţiunilor europene i-au dat serioase bătăi de cap.

    La fel ca majoritatea oligarhilor ruşi, Mordashov se află faţă în faţă cu o reţea de mecanisme internaţionale al căror scop este îngenuncherea super-bogaţilor ruşi. Totuşi, sistemul este imperfect, iar legislaţia complicată, motiv pentru care eludarea sancţiunilor nu este total imposibilă. Astfel, odată cu venirea sancţiunilor Alexei Mordashov a început o cursă contra-cronometru pentru a scăpa de acestea.

    „Este foarte clar că există probleme în sistem, iar oligarhii se pot folosi de acestea pentru a evada”, a declarat Maira Martini, de la Transparency Internaţional, organizaţie care studiază şi urmăreşte transformările fluxurilor de bani.

    Pe 28 februarie, la patru zile de la lansarea invaziei, UE şi-a îndreptat armele economice împotriva oligarhului rus. În replică, Mordashov n-a stat pe gânduri şi a încercat să transfere 30% din participaţia deţinută în cadrul companiei germane Tui, prin mai multe firme şi entităţi, către cea de a treia sa soţie, Marina Mordashova.

    Mai târziu, la mijlocul lunii martie, apăreau zvonuri care susţineau că iachtul de 500 mil. dolari al oligarhului a plecat din insulele Seychelles. Ultima dată acesta a fost localizat în portul rus Vladivostok.

    Alexei Mordashov deţinea înainte de război o avere estimată la 28 de miliarde dolari. În ciuda tuturor manevrelor pe care le-a încercat, sacţiunile au reuşit să „muşte” cinci miliarde din această sumă.

    Mai mult, guvernul german a blocat transferul participaţiei sale şi l-a declarat „invalid”, până la derularea unei investigaţii oficiale.

    În plus, Severstal, gigantul producător de oţel pe care Mordashov îl controlează riscă să se prăbuşească, ca urmare a deciziei Citigroup de a îngheţa plata dobânzilor pentru împrumuturile contractate.

    În final, pe lista problemelor lui Mordashov se adaugă confiscarea unui complex rezidenţial evaluat la 105 milioane de euro şi a unui iacht de 65 de milioane de către autorităţile italiene.

    Oligarhul rus şi-a construit imperiul în haosul ce a urmat erei post-sovietice, după ce a preluat controlul Severstal, pe atunci, o fabrică de oţel creată de Stalin în oraşul Cherepovets. După mişcarea Severstal, Mordashov a continuat să construiască un grup care a avut ca ţintă achiziţionarea a tot mai multe fabrici de oţel din SUA şi nu numai. În 2014, oligarhul renunţă la businessul din SUA şi investeşte în aur, media şi sectorul cărbunelui.